DACA HRISTOS A INVIAT, NOI CE FACEM? Conferinta PS Sebastian de la Craiova – aprilie 2012, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” (prima parte; audio+text)

21-04-2012 Sublinieri

“Ce ne opreste sa urmam acestui Dumnezeu bland si plin de dragoste?”

“Oare razboiul care bate acum la usa omenirii este de invidiat? …Iata cum, lipsiti de bucuria Invierii, devenim uneori fiare“.

***

Conferinta ASCOR de la Craiova a PS Sebastian, Episcopul Slatinei, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” – 2 aprilie 2012(descarca audio)

Asculta online:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Voi vorbi despre “Invierea lui Hristos, bucuria noastra. Am realizat-o in scris pentru a fi mai coerent, pentru a transmite mai multe mesaje, si dupa aceea o sa discutam pe marginea ei. Am ales Invierea lui Hristos pentru ca Sfintii Parinti, daca veti citi, o sa vedeti, vorbesc mai mult despre bucurie decat de suferinta, de necazurile vietii, de problemele vietii pentru ca noi suntem tentati sa ne referim si sa vorbim mai mult despre ceea ce este in sufletul nostru. Sfintii Parinti, o sa vedeti, prea putin abordau problema pacatului, ei vorbeau despre virtuti. Asta era in inima lor, acestea le stapaneau sufletele. Noi suntem tentati, – poate si predicatorii pe care ii ascultati, preotii unde mergeti dumneavoastra la biserica -, suntem tentati sa biciuim lucrurile neplacute din viata. Sa nu credeti ca pe vremea Sfintilor Parinti nu existau probleme, neajunsuri, nefericiri, insa ei nu le vedeau pe acestea. Vorbeau in operele lor in special despre virtuti, despre bucuria Invierii, despre viata de dincolo mai mult decat despre viata de aici, pentru ca toata petrecerea lor era in perspectiva Invierii. Si asa cred, ar trebui sa fie perspectiva vietii noastre: Invierea. Chiar daca suntem inca in perioada Postului Mare, postim insa in perspectiva invierii, pentru inviere si in perspectiva intalnirii cu Hristos traim cu totii.

V-ati intrebat vreodata de ce in noaptea de Pasti nu se citeste una din pericopele evanghelice care relateaza faptul istoric al Invierii? Vorbim de Evanghelia de la Liturghie… Pentru ca la Nasterea Domnului, Evanghelia ne relateaza Nasterea lui Iisus Hristos ca fapt istoric, la Boboteaza, de asemenea, ni se relateaza faptul in sine al Botezului Domnului. Si tot asa, la toate praznicele sunt evocate evenimentele istorice respective. Numai la Liturghia din noaptea de Pasti avem surpriza sa ascultam un text evanghelic care aparent nu are nimic de-a face cu actul Invierii. Va aduceti aminte textul?

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut

Sunt primele versete din Evanghelia Sfantului Ioan.

Ei bine, cred ca explicatia faptului pentru care Sfintii Parinti au randuit acest text la Liturghie, si nu unul dintre cele 11 Evanghelii ale Invierii, pe care le citim indeobste la Utrenie, cred ca explicatia ar fi ca daca la celelalte praznice pericopele evanghelice ne duc cu mintea si cu sufletul in timp, Evanghelia din noaptea Invierii ne duce cu mintea si cu sufletul dincolo de timp si anume la inceput. Este interesant de observat faptul ca Evanghelia Pascala incepe cu aceleasi cuvinte cu care incepe si Sfanta Scriptura a Vechiului Testament. “La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul“, incepe Cartea Facerii. La inceput era Cuvantul sunt primele cuvinte dupa Evanghelia de la Ioan. Ce intelegem de aici? Intelegem importanta majora a Praznicului Sfintei Invieri, care nu este doar un fapt istoric ci este de-a dreptul recrearea lumii si un noi inceput. Este inceputul unei noi zile a creatiei, caci s-a facut si aceasta interpretare, si anume ca: “a fost seara si a fost dimineata”, incheindu-se astfel ziua a sasea, si incepand ziua a saptea. Adica a fost seara la rastignire, cand intuneric s-a facut de la ceasul al saselea si pana la ceasul al noualea, peste tot pamantul, si a fost dimineata in dimineata Invierii. S-a incheiat, deci, ziua a sasea a creatiei si a inceput ziua a saptea schimbandu-se in felul acesta si ziua de serbare din sambata in duminica. Prin urmare acum ne aflam in ziua a saptea a creatiei iar in vesnicie vom fi in cea de a opta zi, semnul cifrei 8 simbolizand infinitul si vesnicia.

Este interesant insa, pentru a evidentia maretia Sarbatorii Sfintelor Pasti, sa observam si faptul ca randuiala propriu zisa a Invierii nu se face inauntrul bisericii, prin comparatie cu celelalte slujbe bisericesti, ci afara, si nu neaparat din motive de spatiu. Totdeauna slujba Invierii se face in mijlocul naturii, pentru ca Invierea nu se adreseaza numai fapturii umane ci fapturii intregi care, potrivit Apostolului Pavel, impreuna suspina si impreuna are dureri (Romani 8, 22).

De asemenea, nu intamplator Sfintele Pasti au fost randuite sa se serbeze in prima duminica cu luna plina dupa Echinoctiul de Primavara cand in univers se petrece renasterea naturii, lumina a biruit intunericul, caci lumina lui Hristos buruieste intunericul pacatelor si al mortii noastre. Apoi, in ziua Invierii, la pranz, la asa numita “A doua Inviere” se citeste pericopa evanghelica in mai multe limbi ca sa se arate ca Invierea lui Hristos are vocatie universala, adresandu-se nu doar unui popor, poporului ales, poporul evreu, pregatit anume pentru primirea lui Mesia, ci tuturor popoarelor deopotriva. Astfel, Sfintele Pasti apar ca o sarbatoare cosmica, universala si a recreatiei lumii, mai degraba, decat un fapt istoric.

In alta ordine de idei, trebuie sa stim ca Mantuitorul Hristos a inviat din mormant biruind pe cel mai mare dusman al vietii oamenilor, si anume moartea, aratand astfel ca El este stapan nu numai peste viata, ci si peste moarte.

“Unde-ti este moarte, biruinta ta, unde-ti este moarte boldul tau”, se intreaba Apostolul neamurilor in Epistola I catre Corinteni.

Acest lucru ne indreptateste pe noi crestinii ca atunci cand ne inmormantam mortii, sa credem ca moartea nu este disparitie definitiva, pierdere in neant ori trecere in nefiinta, ci renastere intr-o viata noua.

Hristos a inviat din morti pradand si pe cel mai mare dusman al libertatii noastre, si anume Iadul, aratandu-se astfel Mantuitor celor care sedeau in intuneric si in umbra mortii.

Unde-ti este, iadule, biruinta? se intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur, in cuvantul de invatatura din noaptea de Pasti.

Acest lucru a adus bucurie stramosilor aflati sub blestem si care petreceau in Iad, asteptandu-L pe Mesia, Cel ce avea sa ridice pacatele lumii.

De asemenea, Domnul a inviat din morti sfidand si pe cel mai mare dusman al virtutilor noaste, si anume pacatul. Aratand astfel nu numai ca acesta poate fi biruit ci si ca prin viata bineplacuta lui, putem mosteni viata de dincolo, pentru a imparati impreuna cu Hristos cel Inviat. Mantuitorul, asadar, a biruit si moartea si Iadul si pacatul, eliberandu-ne din robia lor, aratandu-ne tuturor calea vesnicei vieti, impartasindu-ne binecuvantarea deplinei libertati, descoperindu-ne adevaratele virtuti, cu pretul propriei jertfe.

Nu ar fi mai mare tragedie pentru noi decat aceea ca Domnul Hristos sa fi murit in zadar, adica nu si pentru noi; sa fi golit Iadul doar pentru ca acesta sa se umple iarasi, si sa fi infruntat pacatul doar pentru ca noi sa-l imbratisam dupa aceea in mod voluntar. De aceea la un praznic maret si rascolitor pentru intreaga noastra fiinta, acela al Invierii Domnului, ar trebui sa ne intrebam de fiecare data: Daca Hristos a inviat, noi ce facem?. Vom putea oare, urmand exemplului sau, sa infruntam si noi pacatul, pentru a lucra virtutea? Vom putea sa prefacem si noi moartea noastra in inviere si sa sfidam iadul pentru a ne salaslui in Imparatia cea Vesnica? Intelegem noi de ce a murit si a inviat Domnul? Am patruns noi semnificatia maritului praznic al Invierii sau luam de la el doar ceea ce ne convine si ne place?

Dincolo de bucuria mesei bogate de Paste sau a ocaziei revederii cu cei dragi, Invierea Domnului se vrea si invierea noastra iar in Hristos nu vom invia pana ce nu ne vom deprinde mai intai a trai potrivit invataturilor Sale, pana ce nu ne vom invata a aborda crestineste, moartea, pana nu vom ravni cu toata fiinta noastra Raiul in locul Iadului, si pana cand nu vom prefera virtutea in locul pacatului. Nu exista virtute fara biruinta pacatului si nu va exista fericire vesnica fara lupta duhovniceasca dupa cum nu a existat nici la Hristos inviere fara moarte.

Domnul S-a facut incepatura noua ca sa ne arate ca slujirea Lui nu este simpla aniversare, spectacol sau petrecere dupa cum percep unii Sfintele Pasti, ci este angajament, lupta si, in cele din urma, biruinta. Altfel, Hristos nu a murit si nu a inviat si pentru noi. Caci El ne-a aratat limpede ca El este si viata, si usa, si doar cine va intra prin El se va mantui. Nu este cale spre inviere decat numai ingroparea impreuna cu El. Pentru aceasta, trebuind sa murim pacatului si sa viem virtutii, sa iubim dreptatea si sa urim faradelegea, sa ducem viata bineplacuta Lui si El n eva invia si pe noi in ziua cea de apoi.

Dragii mei, inainte de Inviere, Domnul le-a spus uncenicilor:

Voi acum sunteti tristi dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va putea lua de la voi”.

Iata deci ca Mantuitorul Hristos, prin Inviere, a preschimbat tristetea in bucurie. Ca om, El a cunoscut viata pamanteasca si necazurile ei, dar ca Dumnezeu stia ca dupa moartea trupului urmeaza viata cea fericita si vesnica. Prin urmare, Domnul ne cunoaste prea bine durerile, stie ca viata noastra pe Pamant, prin caderea lui Adam, nu mai este una paradisiaca, e plina de griji, de necazuri, planuri si temeri. El stie ca in sudoarea fetei noastre ne mancam painea pana ne vom intoarce in pamantul din care suntem luati. Dar acest interval scurt si zbuciumat, numit viata, El ne spune ca are ceva sacru, ca nu se limiteaza doar la traiul biologic, familie, serviciu si distractii, ci are nevoie de ceva mai mult pentru a se numi viata autentica. Diagnosticul de tristete al vietii pamantesti l-au pus multe religii si multi filosofi, dar bucuria vesnica numai Unul ne-a adus-o, Iisus Hristos cel Inviat. Asadar realismul Mantuitorului consta nu numai in cunoasterea vitregiei vietii de aici ci si in vestirea bucuriei ceresti, care ne asteapta dincolo, daca vom sti sa repingem raul si sa lucram binele.

Acest realism al Domnului ar putea parea naivitate in zilele noastre unora, care se considera destepti si emancipati daca nu cred in Inviere. Dar va intreb: “unde au ajuns cei care resping Invierea”? Au ajuns ei demni de invidiat? Sunt disputele dintre noi, saracia si neajunsurile de tot felul de invidiat? Sunt milioanele de avorturi din Romania de invidiat? Saracia generalizata a unor tari este de invidiat? Oare razboiul care bate acum la usa omenirii este de invidiat? Nu au oare, toate aceste neajunsuri, legatura cu credinta? Oare un om credincios isi poate omori fratele? Sau un parinte responsabil isi poate ucide copilul? Oare un om cu frica de Dumnezeu nu ajuta pe aproapele sau sarac?

Iata cum singuri ne complicam viata pe acest pamant. Iata cum, lipsiti de bucuria Invierii, devenim uneori fiare. Caci daca am avea bucuria Domnului in inima si nadejdea invierii in suflete, am da slava lui Dumnezeu pentru toate si nu am mai pacatui, ahtiati dupa placerile prea mici pe care ni le ofera lumea.

Reclamele ne indeamna mereu ”traieste viata la maxim” ori “traieste-ti viata din plin”. Trebuie sa stiti insa ca si Domnul nostru Iisus Hristos acelasi lucru vrea sa ne daruiasca, belsug de viata, caci zice: ”Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug s-o aiba. Poate insa exista o viata traita mai intens decat cea descrisa de oamenii care l-au vazut pe Dumnezeu, precum Sfantul Siluan care spunea:

”Tu, Doamne, mi-ai dat sa gust bunatatea Ta, si mila Ta, si sufletul meu e atras de Tine nesaturat, ziua si noaptea, iar sufletul nu poate uita pe ziditorul sau iubit fiindca Duhul lui Dumnezeu ii da puterea de a iubi pe Cel iubit si sufletul nu cunoaste saturare, ci este atras necontenit spre Parintele sau ceresc“.

Aceasta este bucuria pe care nimeni nu o va putea lua de la noi, si ea se deosebeste de toate celelalte bucurii pamantesti mai ales prin durata ei, pentru ca bucuria lui Hristos e vesnica, in timp ce bucuria lumii este trecatoare. Bucuria lumii ne poate fi rapita intr-o clipa de un necaz sau un insucces, cea a Domnului ne e sporita clipa de clipa, uneori chiar si prin necazuri, pentru eternitate. Orice bucurie pamanteasca este umbrita de gandul mortii iminente si tocmai de aceea biruitorul mortii ne spune ca “Iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra”.

Exista unii oameni, insa, vrednici de plans, care incearca, precum capeteniile iudeilor de alta data, sa ascunda sau sa minimalizeze Invierea Domnului, sa manipuleze opinia publica prin fel de fel de nascociri prin care vor sa faca din Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mesia lui Israel, un simplu muritor de rand, iar din Invierea Sa, o legenda frumoasa si fara nicio relevanta pentru viata noastra, urbana sau rurala.

De unde stim ca nu e o legenda, si cum putem dovedi aceasta? Mai intai de toate, prin invierea sufletelor noastre, care se produce atunci cand implinim poruncile Domnului si ne partasim cu insusi Cel ce este Invierea si Viata. Asa cum la Adam mai intai a aparut moartea sufleteasca prin neascultare si abia apoi drept consecinta a aparut si moartea fizica, asa si acum: mai intai inviem sufleteste, alungand patimile necurate din noi, iar la sfarsitul lumii, la invierea de obste vom invia si cu trupurile.

Exista apoi nenumaratele marturii de invieri savarsite de Domnul Iisus Hristos si de sfinti, precum si profetiile atat din Vechiul Testament cat si din Apocalipsa ce vestesc invierea ce va avea loc la sfarsitul lumii actuale.

Acelasi har care ne inviaza sufletele si ne daruieste bucuria, pe care avand-o, Sfantul Pavel spunea:

Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Oare necazul, sau stramtorarea, sau prigaoana, sau foamea sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?”

Acelasi Har ne inviaza si trupurile noastre.

Despre aceasta realitate stau marturile sfintele moaste, specifice doar noua, crestinilor, acele trupuri invesnicite facatoare de minuni si izvoratoare de minuni, ale celor care s-au facut vase alese ale Harului, dovedindu-ne noua tuturor, ca Invierea este aproape si este posibila.

Invierea este o realitate care ne asteapta pe toti. Dar noi o asteptam pe ea? Credem noi din tot sufletul, ceea ce spunem la fiecare Liturghie in Crez: “Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie, sau ne prelungim tristetea din aceasta lume si in cealalta in loc sa alegem calea pocaintei si sa ne bucuram vesnic?

Aceasta este intrebarea la care ne provoaca sarbatoarea Invierii, in fiecare an, sa raspundem. Pentru a ne fi mai usoare raspunsul si alegerea, nu trebuie sa uitam cuvantul de mangaiere al Domnului, care cunoscandu-ne prea bine temerile si frica de necunoscut ne-a chemat catre Sine zicand:

Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre; caci jugul Meu este bun si povara Mea este usoara”.

Asadar daca jugul lui Hristos este bun, povara Sa usoara, iar rasplata plina de bucurie vesnica, ce ne opreste sa urmam acestui Dumnezeu bland si plin de dragoste? Ce ne tine departe de Harul Preasfantului Duh privandu-ne de imbratisarea Lui blanda? Sa lepadam inertia obiceiurilor necrestine, a egoismului, si al secularismului si sa rostim credinciosi, sfinti si ingeri impreuna:

Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din mormanturi viata si bucurie daruindu-le”.

(VA URMA)

Alte cuvinte puternice la Invierea Domnului ale Episcopului Slatinei, in Pastoralele sale exceptionale dintre 2009 – 2012:

***

LEGATURI:


Categorii

1. Slider, Al treilea razboi mondial, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Portile Iadului, PS Sebastian

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

40 Commentarii la “DACA HRISTOS A INVIAT, NOI CE FACEM? Conferinta PS Sebastian de la Craiova – aprilie 2012, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” (prima parte; audio+text)

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: INTRATI SI RAMANETI INTRU BUCURIA DOMNULUI LUMINII!/ O alta Pastorala de Inviere plina de miez si gust al Duhului: PS GURIE, EPISCOPUL DEVEI. Cine se sminteste de Dumnezeu?/ IPS Bartolomeu Anania despre Inviere (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandar
  2. Pingback: HRISTOS A INVIAT! Cum trebuie sa petrecem Pastile? -
  3. E săptămâna luminată
    Şi bucuria în Hristos
    Şi’arată pacea şi iubirea
    (Divină)-n tainic şi-n frumos.

    E săptămâna bucuriei
    Slăvite şi prea-luminate,
    A imnurilor Învierii,
    A inimii celei curate.

    Şi’o cântă sfânta armonie
    Care renaşte pe pământ
    Viul şi tainele’nvierii
    Trăite’n Har, prin Duhul Sfânt.

    O cântă cucu printre plaiuri
    Şi frumuseţea din lumină.
    O cântă florile livezii
    În simfonia lor divină.

    O cântă cerul în albastru
    Cu’al său ecou, în infinit,
    Şi păsăretul care’o poartă
    Pe’ntreg cuprinsul înverzit.

    E feerie din iubire,
    Din dragoste şi din frumos,
    În curăţie şi-n lumina
    Din învierea lui Hristos.

    Pământu’ntreg e’n sărbătoare
    Şi Duhul Sfânt la’nveşmântat
    În taina viului naturii
    Şi’n ceia ce-i în noi curat.

    E săptămâna luminată.
    E pace sfântă pe pământ.
    E bucuruie’n orice suflet
    Trăită ne’nţeles de sfânt.

    Hristos în noi e bucurie,
    E Adevăr, este credinţă,
    Ce-şi simte’n sine învierea
    Prin viu, prin sfânt, prin biruinţă.

  4. Deosebit, bland si smerit, Maica Domnului sa-l aiba in paza!

  5. Pericopa evanghelica: Ioan 3, 22- 33

    22. După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.
    23. Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau.
    24. Căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
    25. Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii.
    26. Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la El.
    27. Ioan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer.
    28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
    29. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit.
    30. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.
    31. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
    32. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni.
    33. Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.

    Pericopa apostolica: Fapte 3, 11- 16

    11. Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon.
    12. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?
    13. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze.
    14. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş.
    15. Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi.
    16. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor.

  6. “Este interesant de observat faptul ca Evanghelia Pascala incepe cu aceleasi cuvinte cu care incepe si Sfanta Scriptura a Vechiului Testament. “La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul“, incepe Cartea Facerii. “La inceput era Cuvantul” sunt primele cuvinte dupa Evanghelia de la Ioan. Ce intelegem de aici? Intelegem importanta majora a Praznicului Sfintei Invieri, care nu este doar un fapt istoric ci este de-a dreptul recrearea lumii si un noi inceput. Este inceputul unei noi zile a creatiei, caci s-a facut si aceasta interpretare, si anume ca: “a fost seara si a fost dimineata”, incheindu-se astfel ziua a sasea, si incepand ziua a saptea. Adica a fost seara la rastignire, cand intuneric s-a facut de la ceasul al saselea si pana la ceasul al noualea, peste tot pamantul, si a fost dimineata in dimineata Invierii. S-a incheiat, deci, ziua a sasea a creatiei si a inceput ziua a saptea schimbandu-se in felul acesta si ziua de serbare din sambata in duminica. Prin urmare acum ne aflam in ziua a saptea a creatiei iar in vesnicie vom fi in cea de a opta zi, semnul cifrei 8 simbolizand infinitul si vesnicia”

    Initial am crezut ca aceasta “talcuire” ii apartine Preasfintitului Sebastian, dar vad ca zice ca s-a mai facut aceasta interpretare. Stie cineva unde anume se poate citi mai mult despre aceasta?

  7. Pingback: PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!” -
  8. Pingback: PS SEBASTIAN DESPRE VREMURILE NOASTRE SI PREGATIREA PENTRU SFARSIT: “Apocalipsa nu e o poveste, poate veni oricand… Bancherii lumii sunt pradatorii care au generat criza economica” (si AUDIO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Il aveti la mare cinste pe PS Sebastian, dar parerea mea este ca nu prea ii respectati cuvintele de invatatura. ca sa sa nu ziceti ca vorbesc prin plopi va voi da si cateva argumente. Eu primesc pe mai noutatile de la voi, si arata asa:
    PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!”
    (. . .) Cultivati-va linistea dumneavoastra. Stiti, sfintii stateau si-si vedeau de bucuria lor, habar n-aveau ca s-a schimbat imparatul, ca a ajuns acum rege sau ca a ajuns presedinte; isi vedeau de existenta lor si de rugaciunea lor si de comuniunea lor cu Dumnezeu. Mantuitorul Hristos Insusi, uitati-va in Sfanta Scriptura, nu s-a lasat antrenat in problemele politice sau sociale ale vremii. El a venit, Si-a spus invatatura Sa, care pare absolut paralela cu lumea din vremea aceea, cu romanii, cu regele Irod, cu ceilalti. Aceia isi traiau viata lor, El a avut misiunea Lui paralela cu ceea ce faceau ei [. . . ]

    Acad. Dinu C. Giurescu: SE FALIMENTEAZA TARA, SE DISTRUGE STATUL, SUNTEM TRANSFORMATI IN COLONIE (video). Gardienii corectitudinii politice reactioneaza, atacandu-l pe academician pentru “NATIONALISMUL IZOLATIONIST”
    Emisiunea Punctul de intalnire, realizata de Radu Tudor, cu Acad. Dinu C. Giurescu si Dinu Zamfirescu.
    Academicianul Dinu C Giurescu, un neobosit luptator pentru interesele nationale romanesti, considera ca statul roman se apropie de o dezintegrare. Afirmatia se bazeaza pe analiza cunoscutului istoric, aducind ca argument cedarea pe nimic a resurselor naturale si a vinzarii actiunilor statului roman din companii strategice. [. . . ]
    deci, dupa ce PS Sebastian ne spune ca suntem obsedati de rau si de aceea nu mai cunoastem pe Dumnezeu, voi, parca pt a-l confirma in mod tragico-ironic, puneti o stire in care cineva ne spune ca se falimenteza tara, se distruge statul etc.
    M-am departat de voi in ultimii ani tocmai pt ca nu consider potrivita aceasta viziune excesiv de sumbra asupra realitaii pe care o aveti in toate stirile voastre şi in toate luarile de pozitie vizavi de situatia curenta a lumii.
    Totusi, Dumnezeu a înviat ca să ne aducă o bucurie pe care nimeni nu o poate lua de la noi.

  10. @Robert:

    Daca ai citit cu atentie conferinta lui PS Sebastian, ai observat ca se refera SI la ce se intampla in jurul nostru: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/04/25/ps-sebastian-slatina-sfarsitul-lumii-razboi-criza-mondiala-provocata-bancheri/ Si o face mereu in predicile sale! Asta inseamna ca nu ocoleste aceste realitati, ci le trateaza cu toata responsabilitatea. Acum, daca tu crezi ca Prea Sfintia sa se informeaza despre acestea de pe basilica, gresiti. Si nici nu are timp sa faca reviste ale internetului citind toate stirile din lume. Dar, in fine, sa trecem peste asta.

    Iarasi daca ai citit cu atentie si nu te-ai fi grabit, ti-ai fi pus macar intrebarea: mai, dar de ce prostii astia au pus in evidenta aceste cuvinte ale PS-ului si totusi ei dau stiri in continuare? E cumva o nepotriveala sau, oare, asa cum e logic sa ma gandesc, ei insisi sunt, cat de cat, constienti ca actualitatea trebuie pusa intr-un context duhovnicesc? Si poate ca asta incearca? Pe acestea sa le faceti, pe acelea sa nu le lasati?

  11. Eu nu-mi dau seama cum de “prostii” (termenul va apartine) astia de la razboi nu-si dau seama de incompatibilitatea dintre stirile superalarmiste pe care le dau si credinta in invierea lui Hristos, in victoria lui finala asupra raului. Va lasati prea mult purtati de starile negative induse de duhul lumii acesteia ca sa mai transpara pe undeva bucuria pe care Dumnezeu vrea sa ne-o dea tuturor.

  12. @robert:

    Deh, poate cu rugaciune, ne-o lumina Dumnezeu sa intelegem mai multe.

  13. @robert
    oricare crestin ortodox ar trebui sa stie ca fierul in foc se caleste…
    Daca ar lua Dumnezeu ispitele de la oameni,cine s-ar mai mantui?
    Iertare!
    “Sa nu astepti numai pe cele dulci.Sa le astepti si pe cele amare.Atunci cand ti se va darui o stare plina de Har,sa astepti curand ispita.Dar si atunci cand ai ispite si mahniri,sa stii ca aproape este si mangaierea de la Dumnezeu!”
    “Staretul Iosif Isihastul”

  14. P.Arsenie Boca scria:”…din purtarea de grija a lui Dumnezeu,Care,cu iubire de oameni,ajuta mantuirea noastra,ingaduie incercari,certari si ocari pe capul nostru,cu rostul ca sa ne scarbim de noi insine si sa ni se toceasca gustul de cele de aici,caci altfel nu putem muri noua insine ca sa inviem lui Dumnezeu(Galateni 2,19).
    De aceea toti Parintii au fugit de lauda si au iubit ocara si toata napastuirea,ca pe unele ce ucid puii vicleni si aduc mult folos de la Dumnezeu.
    Suspinam in acest trup,dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din Ceruri(2 Corinteni 5,2).
    Cu ingaduinta lui Dumnezeu,cel rau ii cerne si ii culege pe toti cei ce mai umbla in lumea aceasta dupa placeri,chiar duhovnicesti,numai sa-i prinda,ca inca nu s-au lepadat desavarsit de iubirea de sine si de orice spurcaciune a vietii,dupa atata si atata propavaduire a Bisericii:caci patima aceasta face pe om sa cada,lovit de sagetile laudei si sa se trezeasca cu mintea inselata si sarita din socoteala smereniei.
    Nici unul din necazurile de fata,fie ele mii de ispite,fie si cercarea cu moartea,nu pot sa ne desparta pe noi de dragostea lui Iisus,Cel ce ne lucreaza desavarsirea,destinul si obarsia noastra de fii ai lui Dumnezeu.
    O astfel de zare a destinului nu se desluseste insa omului care nu vrea sa sufere nimic.
    Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpana cu slava noastra viitoare.
    Sunt multe chipuri de a intra in Imparatia lui Dumnezeu,dar numai o singura usa:Iisus!In cale sta infirmitatea firii si o putere potrivnica nevazuta care cauta sa infraneze sufletul de la un zbor mai inalt decat viata veacului acestuia.”

  15. @Robert,

    M-am departat de voi in ultimii ani tocmai pt ca nu consider potrivita aceasta viziune excesiv de sumbra asupra realitaii pe care o aveti in toate stirile voastre şi in toate luarile de pozitie vizavi de situatia curenta a lumii.
    Totusi, Dumnezeu a înviat ca să ne aducă o bucurie pe care nimeni nu o poate lua de la noi.

    Ce legatura are lumea (si rautatea ei) cu bucuria Invierii Domnului… Ele coexista si nu se anuleaza reciproc.

    “Pe voi lumea nu poate sa va urasca, dar pe Mine Ma uraste, pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele.” (Ioan 7:7)

    Articolul de care pomenesti este postat acum doua zile, nu in zilele in care s-a sarbatorit Invierea Domnului (cand admin-ii nu au postat astfel de stiri) de aceea mustrarea pe care o aduceti nu e tocmai nimerita… Viziunea e sumbra pentru ca realitatea lumii de azi este foarte trista. Ne bucuram de Inviere, dar in acelasi timp nu putem uita ca in lume raul exista, la fel si suferinta, care e firesc sa ne intristeze, la fel si cei care pun umarul la amplificarea acestei suferinte, prin hotararile pe care le iau in forurile de decizie. Nu putem sa ne desprindem total de acestea, traind in lume, caci suntem totusi mireni, iar ce se intampla in lume ne afecteaza pe majoritatea dintre noi. Nu vad ce e rau sa informezi despre cele ce se intampla (caci mass-media slujeste intereselor unuia sau altuia, si e chiar nevoie de o perspectiva neutra, crestina, onesta si neinteresata. Si cred ca perspectiva sumbra nu vine dintr-un fatalism sau deznadejde, ci din durere pentru semenii nostri…

  16. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Cu gandul si inima la Pastile cele Vesnice si la Lumina cea neinserata… -
  17. Pingback: PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce sa facem ca sa traim bucuria Invierii, cum sa pastram harul, cum sa ne reinsufletim ravna si bucuria de a trai? -
  18. Pingback: SPOVEDANIA SINCERA A LUI TOMA CEL INDOIELNIC si “SPOVEDANIA” LUI HRISTOS sau: Cine Il cauta onest pe Dumnezeu, pe acela… Dumnezeu Il va gasi negresit! -
  19. Pingback: DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre? -
  20. Pingback: BUCURIA VIETII intre implinire launtrica si placere, intre frumusete si senzualitate. Parintele Pantelimon si Parintele Iustin de la Man. Oaşa ne cheama SA NE RECUPERAM VIATA CARE NE E CONFISCATA DE LUME (video) -
  21. Pingback: INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? Cum “astept Invierea mortilor si viata v
  22. Pingback: Parintele Rafail Noica – cuvant important pentru deosebirea gandurilor (VIDEO): CE ESTE MINCIUNA? CUVINTE CARE INVIAZA SI CUVINTE CARE OMOARA -
  23. Pingback: DOUA MORTI SI DOUA INVIERI. Parintele Rafail ne ajuta sa intelegem mai bine: CE MOARTE A NIMICIT HRISTOS? (audio + text) -
  24. Pingback: Cum sa parcurgem cu vrednicie SAPTAMANA LUMINATA? Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE? -
  25. Pingback: PARINTELE TEOFAN de la Nera: “INVIEREA nu poate fi inteleasa decat cu un «CUGET DE OM NEBUN». Vacanta de Pasti pentru multi este un concediu din care Dumne­zeu a fost ‘concediat’“ si prin care SE ADANCESC IN MOARTE -
  26. Pingback: SLAVA LUI DUMNEZEU! -
  27. Pingback: CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: OARE NU ARDEA IN NOI INIMA NOASTRA? Implorarea staruitoare si “vanatoarea” Dumnezeului care ne aprinde tainic sufletele si apoi “se face nevazut”… | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: PARINTELE ARSENIE de la MAN. CORNU in “Familia ortodoxa” despre PARTASIA VIE CU DUMNEZEU, RASTIGNIREA IUBIRII DE SINE si ASTEPTAREA INVIERII: “Vor fi razboaie, dar sa nu ne clatinam, sa nu intram in zapaceala, in panica” | Cuvântu
  30. Pingback: Cuvinte la Duminica Invierii: “PRAZNUIM OMORAREA MORTII, SFARAMAREA IADULUI SI INCEPATURA ALTEI VIETI, VESNICE”. Cum “sa ne curatim simtirile” ca sa vedem Invierea lucratoare si intru noi, simtind si bucuria ei? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate