Cuvânt de folos despre praznicul Paştilor: ÎNVIEREA LUI HRISTOS – ZDROBIREA PORȚILOR IADULUI. “Coborâtu-te-ai întru cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice…”/ CANONUL ÎNVIERII (audio, video si text)

16-04-2017 Sublinieri

(icoana de Gabriel Toma Chituc)

Va mai recomandam:

***

Sfântul Clement de Ohrida:

Cuvânt de folos
despre praznicul Paştilor

“Preaiubiţilor!

Astăzi Domnul nostru Se pogoară în întunecimile locaşurilor iadului. Astăzi El sfarmă porţile cele de fier. Astăzi Domnul sfarmă încuietorile cele de fier.

Ascultaţi cu luare-aminte aceasta. Nu a spus: „Deschideţi porţile cele de fier”, ci El le-a zdrobit. De ce? Ca să fie fără de trebuinţă temniţa de acum înainte!

El nu a dat la o parte încuietorile, ci le-a sfărâmat, ca să se facă temniţa cea trainică fără de vreun folos, căci unde nu sunt porţi, nici chei, acolo chiar de intră cineva nu poate să fie ţinut. Iar dacă Hristos a sfărâmat ceva, cine altul poate să-l mai facă aşa cum a fost mai înainte? Ceea ce Domnul-Dumnezeu a sfărâmat cine ar mai putea după aceea să mai îndrepte?

Când împăraţii voiesc să elibereze pe cei închişi, trimit scrisoare către supraveghetorii temniţelor ca să-i slobozească pe cei de acolo. Ei deschid şi nu sfarmă nici porţile, nici încuietorile, arătând prin aceasta că în acele locuri vor intra din nou fie aceiaşi zăvorâţi, fie alţii. Hristos nu a făcut însă în acest chip, ci, voind să arate că a pus capăt morţii, a sfărâmat El porţile cele de fier. Porţile însă le-a numit de fier nu pentru că ar fi fost astfel, ci pentru că ele nu vor mai aduce chin până la moarte.

Asemenea unui împărat care – aflând un tâlhar bântuind o cetate, răpind din toate, trăind într-o peşteră în care îşi aşază bogăţia – îl leagă mai întâi pe tâlhar, îl predă pe el la chinuri şi aduce bogăţia lui în locaşurile cele împărăteşti – tot astfel a făcut şi Hristos. El a legat pe tâlhar şi pe temnicer, adică pe diavol şi moartea, iar bogăţia Lui – avem în vedere aici neamul omenesc – a dus-o în palatele cele împărăteşti. Pentru aceasta, Pavel spune în epistola sa: El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale (Col. 1, 13). Şi minunat lucru este că însuşi împăratul a venit. E limpede că nici un împărat nu ar fi făcut nicicând aceasta, ci el i-ar fi slobozit pe cei închişi prin slujitorii săi. Aici însă lucrurile nu se petrec aşa, ci Însuşi împăratul Hristos vine la cei închişi. El nu socoteşte ca lucru de ruşine să vină în temniţă la cei închişi, pentru că nu avea de ce să Se ruşineze de acel chip pe care El Însuşi l-a zidit. Domnul zdrobeşte încuietorile, sfarmă porţile, năvăleşte asupra iadului, pustieşte întregul lui întuneric şi, robind pe temnicer, Se întoarce după aceasta la noi. Potrivnicul, legat trainic, este luat prizonier şi prădat. Iar moartea, aruncând arma sa, aleargă la picioarele împăratului. Aţi văzut faptele cele măreţe ale crucii? Aţi văzut biruinţa cea minunată? Să-ţi mai spun şi altceva? – Minunat şi încă mai minunat! Cunoaşteţi începutul biruinţei. Atunci vă veţi minuna încă şi mai mult. Cu aceeaşi armă cu care diavolul şi-a însuşit biruinţa, Hristos îl biruie pe diavol şi El Însuşi îi ia arma, biruindu-l cu aceasta. Cum se face una ca asta? Ascultaţi!

Fecioara, lemnul şi moartea sunt chipuri ale biruirii omului de către diavol. Şi cu adevărat. Prin Fecioară se înţelege Eva, căci ea nu cunoscuse bărbat. Lemnul ce fusese oprit – îndreptare a lui Adam, iar moartea – osândirea lui. Iată din nou Fecioara, lemnul şi moartea se fac chipuri ale biruinţei: în locul Evei de acolo, aici este Maria; în locul pomului cunoştinţei binelui şi răului, aici avem lemnul Crucii; în locul morţii lui Adam – moartea lui Hristos. Vezi oare cum diavolul, cu acelea cu care a biruit, tot prin acelea a fost biruit? Prin lemn diavolul l-a biruit pe Adam. Prin lemn Hristos l-a biruit pe diavol. Acel lemn a trimis în iad, iar lemnul crucii a scos de acolo pe cei ce au intrat în el. Şi încă: acel lemn îl ascundea pe Adam cel gol, iar acest lemn se arată biruitor mai presus de toate. Acela a osândit şi pe acelea care erau cu el, iar acesta învie pe Acela Care a fost mai dinainte de el. Cine ar putea spune prin cuvinte puterea Domnului? Din muritori noi am devenit nemuritori. Acestea sunt faptele cele măreţe ale crucii.

Aţi înţeles începutul biruinţei? Aflaţi şi aceasta: cum fără de ruşinare a fost săvârşită această mare lucrare. Noi nu ne-am însângerat arma, nici nu am intrat în rândul luptătorilor, nu am fost biciuiţi, nici nu am văzut rău, ci am avut biruinţă. Nevoinţa este a lui Hristos, iar cununa a noastră.

Şi astfel, pentru că biruinţa este a noastră, acum cu toţii să cântăm precum ostaşii cântare de biruinţă şi să grăim cu laudă Domnului: Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău? (I Cor. 15, 54, 55).

Hristos Cel răstignit, Dumnezeul nostru, a săvârşit această lucrare pentru noi. Lui fie slava şi stăpânirea împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

(Sfântul Clement de Ohrida, Cuvinte și învățături de folos pentru orice creștin, Editura Sophia, 2014)

***

CANONUL INVIERII

Hristos a inviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din mormanturi
Viata daruindu-le.

Cantarea I

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicand: “luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica.

Cantarea III

Veniti sa bem bautura noua
Nu din piatra stearpa facuta cu minuni
Ci din Izvorul nestricaciunii
Care a izvorat din mormantul lui Hristos
Intru care ne intarim.

Hristos a inviat din morti!

Acum toate s-au umplut de lumina
Si cerul si pamantul si cele dedesubt.
Deci sa praznuiasca toata faptura
Invierea lui Hristos,
Intru care s-a intarit.

Hristos a inviat din morti!

Ieri m-am ingropat impreuna cu tine, Hristoase
Astazi ma scol impreuna cu Tine, inviind Tu.
Rastignitu-m-am ieri, impreuna cu Tine,
Insuti impreuna ma preaslaveste, Mantuitorule,
Intru Imparatia Ta.

Cantarea IV

La dumnezeiasca straja,
De Dumnezeu graitorul Avacum
Sa stea impreuna cu noi si sa arate
Pe ingerul cel purtator de lumina
Care a grait cu mare glas:
“Astazi este mantuirea lumii,
Ca a Inviat Hristos, ca cel Atotputernic!”

Hristos a inviat din morti!

Parte barbateasca, ca Cel ce a deschis
Pantecele cel fecioresc, fost-a Hristos.
Iar ca un om, mielusel S-a chemat si fara prihana
Ca Cel ce n-a gustat stricaciune,
Pastile noastre, si ca un Dumnezeu adevarat,
Desavarsit S-a numit.

Hristos a inviat din morti!

Ca un mielusel de un an,
Cea binecuvantata de noi, cununa Hristos,
De voie pentru toti S-a jertfit,
Pastile cele curatitoare.
Si iarasi frumos din mormant
Soarele Dreptatii, noua ne-a stralucit.

Hristos a inviat din morti!

Al lui Dumnezeu, parinte David
Inaintea chivotului umbrei a saltat jucand
Iar noi poporul cel sfant al lui Dumnezeu,
Plinirea inchipuirilor vazand
Sa ne veselim dumnezeieste
Ca a inviat Hristos ca cel Atotputernic!

Cantarea V

Sa manecam cu manecare adanca,
Si in loc de mir cantare sa aducem Stapanului.
Si sa vedem pe Hristos, Soarele Dreptatii,
Tuturor viata rasarind.

Hristos a inviat din morti!

Milostivirea Ta, cea nemasurata
Cei tinuti in legaturile iadului, vazandu-o
La Lumina au mers Hristoase, cu picioare vesele
Laudand Pastile cele vesnice

Hristos a inviat din morti!

Sa ne apropiem purtatori de Lumina
La Hristos, Cel ce a iesit
Din mormant ca un Mire
Si sa praznuim impreuna cu cetele
Cele iubitoare de Praznic
Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare.

Cantarea VI

Coboratu-te-ai intru cele mai de jos ale pamantului
Si ai sfaramat incuietorile cele vesnice
Care tineau pe cei legati, Hristoase.
Si a treia zi, precum Iona din chit,
Ai inviat din mormant.

Hristos a inviat din morti!

Pazind pecetile intregi, Hristoase,
Ai inviat din mormant,
Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei
Prin nasterea Ta.
Si ne-ai deschis noua usile Raiului

Hristos a inviat din morti!

Mantuitorul meu,
Vie si nejertfita jertfa ca un Dumnezeu
Pe Tine insuti, de voie aducandu-te Tatalui,
Ai inviat pe Adam, impreuna cu tot neamul
Sculandu-te din mormant.

De Te-ai si pogorat in mormant,
Cela ce esti fara de moarte,
Dar puterea iadului ai robit
Si ai inviat ca un nemuritor,
Hristoase, Dumnezeule.
Zicand femeilor: “mironosite, bucurati-va!”
Si apostolilor Tai, pace daruindu-le.
Cela ce dai celor cazuti sculare.

Cantarea VII

Cel ce a izbavit pe tineri din cuptor, facandu-se om,
Patimeste ca un muritor.
Si prin patima pe cel muritor il imbraca
In podoaba nestricaciunii,
Cel ce Unul este binecuvantat,
Dumezeul parintilor si preaslavit.

Hristos a inviat din morti!

Femeile cele ganditoare de Dumnezeu
Cu miruri in urma Ta au alergat,
Si pe cale ca pe un mort cu lacrimi te cautau,
Bucurandu-se s-au inchinat,
Tie Dumnezeului celui viu.
Si Pastile cele de taina,
Ucenicilor Tai, Hristoase, bine le-au vesit.

Hristos a inviat din morti!

Praznuim omorarea mortii
Sfaramarea iadului si incepatura altei vietii vesnice.
Si saltand laudam pe pricinuitorul
Pe Unul Cel binecuvantat
Dumnezeul parintilor si preaslavit.

Hristos a inviat din morti!

Cat este de simtita cu adevarat si mult praznuita
Aceasta noapte de mantuire si stralucita.
A zilei celei purtatoare de Lumina a Invierii
Mai-nainte vestitoare fiind.
Intru care Lumina cea fara de ani,
Din mormant trupeste tuturor a stralucit.

Cantarea VIII

Aceasta numita si Sfanta Zi, Una a sambetelor,
Imparateasa si Doamna,
Al praznicilor Praznic, si sarbatoare este
A sarbatorilor.
Intru care binecuvantam pe Hristos in veci.

Hristos a inviat din morti!

Veniti cu rodul vitei cel nou
Al dumnezeiestii veselii
In ziua cea vestita a Invierii
Imparatiei lui Hristos sa ne impartasim
Laudandu-L pe Dansul ca pe un Dumnezeu in veci.

Hristos a inviat din morti!

Ridica imprejur ochii tai Sioane, si vezi
Ca iata a venit la tine
Ca niste faclii de Dumnezeu luminate.
De la Apus si de la Miaza-noapte,
Si de la mare, si de la Rasarit fii tai.
Intru tine binecuvantand pe Hristos in veci.
Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Parinte Atottiitorule, si Cuvinte si Duhule,
Fire ceea ce esti Una in trei Ipostasuri,
Si dumnezeiasca.
Intru Tine ne-am botezat
Si pe Tine te binecuvantam, intru toti vecii.

Cantarea IX

Ingerul a strigat celei pline de dar:
“Curata Fecioara, bucura-te!
Si iarasi zic, bucura-te!
Ca Fiul tau a inviat a treia zi din groapa.”
Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime
Ca Slava Domnului peste tine a rasarit!
Salta acum si te bucura Sioane,
Iara tu, curata Nascatoare de Dumneze
Veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.

Hristos a inviat din morti!

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tau glas
Caci cu noi Te-ai fagaduit sa fii cu adevarat,
Pana la sfarsitul veacului, Hristoase!
Pe care intarire de nadejde, credinciosii avandu-l,
Ne bucuram

Hristos a inviat din morti!

O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase
O, intelepciunea lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea
Da-ne noua mai adevarat sa ne impartasim cu Tine,
In Ziua ce neinserata a Imparatiei Tale.

Hristos a inviat din morti!

Luminanda Pastilor

Cu trupul adormind, ca un muritor, Imparate si Doamne,
A treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand
Si moartea pierzandu-o
Pastile nestricaciunii, lumii dand mantuire.

LA LAUDE

Stihirile Invierii, glasul 1:

Stih: Laudati-L pe El intru puterile Lui, laudati-L pe El dupa multimea slavei Lui.

Laudam Hristoase, patima Ta cea mantuitoare si slavim Invierea Ta.

Stih: Laudati-L pe El in glas de trambita, laudati-L pe El in psaltire si in alauta.

Cel ce rastignire ai rabdat si moartea ai stricat si ai inviat din morti, impaca viata noastra, Doamne, ca un singur atotputernic.

Stih: Laudati-L pe El in timpane si in hora, laudati-L pe El in strune si in organe.

Cel ce iadul ai pradat si pe om l-ai inviat cu invierea Ta, Hristoase, invredniceste-ne pe noi cu inima curata sa Te laudam si sa Te slavim.

Stih: Laudati-L pe El in chimvale bine rasunatoare, laudati-L pe El in chimvale de  strigare. Toata suflarea sa laude pe Domnul.

Pogorarea Ta cea cu dumnezeiasca cuviinta slavind-o, Te laudam pe Tine, Hristoase. Nascutu-Te-ai din Fecioara si nedespartit ai fost de Tatal. Patimit-ai ca un om si de voie ai rabdat rastignire. Inviat-ai din mormant, ca dintr-o camara iesind, ca sa mantuiesti lumea, Doamne, slava Tie!

Apoi se canta Stihirile Pastilor, glasul al 5-lea:

Stih: Inviaza Dumnezeu, risipindu-se vrajmasii Lui, si fugind de la fata Lui cei ceL urasc pe Dansul.

Pastile cele sfintite astazi noua s-au aratat. Pastile cele noua si sfinte, Pastile cele de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile Hristos-Izbavitorul; Pastile cele fara prihana, Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis noua usile raiului, Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii.

Stih: Precum se imprastie fumul si nu mai este; precum se topeste ceara de la fata focului.

Veniti de la mormant, femei bine vestitoare, si ziceti Sionului: Primeste de la noi bunele vestiri de bucurie ale invierii lui Hristos. Veseleste-te, salta si te bucura, Ierusalime, pe imparatul-Hristos vazandu-L ca pe un mire iesind din mormant.

Stih: Asa pier pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii se veselesc.

Mironositele femei, foarte de dimineata, stand inaintea  mormantului Datatorului de viata, aflat-au inger pe piatra sezand; si acela, graind catre dansele, asa zicea: Ce cautati pe Cel viu printre morti? Ce plangeti pe Cel nestricacios, ca si cum ar fi in stricaciune? Mergand, vestiti ucenicilor Lui.

Stih: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.

Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile! Pastile cele preacinstite noua ne-au rasarit! Pastile, cu bucurie unul pe altul sa ne imbratisam! O, Pastile, izbavire de intristare! Ca astazi, din mormant ca dintr-o camara stralucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicand: Vestiti apostolilor!

Slava. si acum., glasul al 5-lea:

Ziua Invierii! si sa ne luminam cu praznuirea, si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem: fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru Inviere. Si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le. 

Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Sfantul Clement de Ohrida

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate