Cuvânt despre CLERICII care provoacă SMINTEALĂ prin fariseism și păcate împotriva firii: “VAI CELUI PRIN CARE VINE SMINTEALA! Sminteala este mare atunci când unii dintre noi Îl vând pe Hristos şi se afundă în păcate de neimaginat” (AUDIO, TEXT)

Din cuvantul de la Schimbarea la Față (2017) al PR. FLORIN STAN (Târgu Lăpuș, Biserica Înălțarea Domnului):

(transcriere de la min. 16:40)

“[…] Iar de cele mai multe ori, din păcate, lumea devine un iad, adică un loc al suferinţei, un loc al singurătăţii, un loc al abuzului, un loc al terorii, un loc al războiului, un loc al urii, un loc al nedreptăţii.

De aceea, rostul nostru, al Bisericii, este să salvăm lumea, mai cu seamă să-i salvăm pe cei ce doresc să creadă în Iisus Hristos, de cursele diavolului şi de rătăcirile lui. Nu este uşor, pentru că sunt foarte multe ispite şi foarte multe curse şi cel învechit în răutăţi, adică diavolul, care este tatăl minciunii, are atât de multe curse întinse, încât, dacă Dumnezeu n-ar fi cu noi, n-am putea să biruim. Dar Dumnezeu e cu noi şi ne apără şi ne ajută să biruim în ispitele pe care tot El îngăduie să avem parte de ele. Şi noi suntem datori să luptăm pentru ca fiecare suflet să fie salvat, scos din ghearele celui rău şi să fie adus la Mântuitorul.

Nu este uşor, pentru că unii dintre noi sunt foarte îndepărtaţi de Hristos. Şi ce-i mai dramatic este că alţii, care sunt puşi să slujească, L-au trădat pe Hristos şi au devenit precum Iuda şi au adus sminteală în rândul credincioşilor. Ăsta este cazul preoţilor şi al episcopilor care, pe lângă faptul că ar trebui să-şi facă datoria, uneori îi smintesc pe credincioşi. Şi este mare păcatul acesta, pentru că spune Mântuitorul:

Vai lumii din pricina smintelilor. Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Mai bine ar fi de şi-ar lega o piatră de moară şi ar fi aruncat î mare decât să smintească pe unul din aceştia mici.

Noi, preoţii, noi, episcopii, avem parte de multă cinste din partea credincioşilor. Credincioşii ne numesc părinţi, ne sărută mâna, primesc binecuvântare şi aşteaptă să le dăm binecuvântare, ne dau toată cinstea, îşi împart rodul muncii lor cu noi şi ne dau daruri ca să putem să fim liniştiţi şi să ne ocupăm de păstorirea turmelor. De aceea sminteala este mare atunci când unii dintre noi Îl vând pe Hristos şi se afundă în păcate de neimaginat, în păcate nu numai strigătoare la cer, ci şi împotriva firii. Şi este mare osânda pentru astfel de oameni. De aceea spune Mântuitorul că mai bine şi-ar lega o piatră de moară de gât şi s-ar arunca în mare decât să smintească pe alţii.

Credincioşii ne dau multă cinste, dar şi noi, dacă nu ne facem datoria, aducem multă sminteală credincioşilor. De aceea Mântuitorul este foarte categoric cu sminteala. Îi înţelege pe păcătoşi. Înţelege că suntem oameni cu slăbiciuni, dar nu înţelege că suntem făţarnici, nu înţelege ca suntem parşivi, nu înţelege când perseverăm în rău, nu înţelege când pozăm în oameni ai binelui şi facem fapte ale răului. De aceea Mântuitorul a fost foarte categoric cu fariseii. Pe toţi i-a înţeles, pe toţi i-a iertat, dar cum i-a criticat pe farisei n-a criticat pe nimeni. De altfel, a fost singura categorie. Şi ce zice Mântuitorul? Aviz tuturor celor care ar putea să smintească. Zice:

Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci fiecare om va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege?

Deci Mântuitorul ne spune tuturor celor care putem să fim pricină de sminteală că, dacă ne sminteşte ceva, mai bine să fim ciungi, mai bine să renunţăm la acel organ, la ochi, la mână, la picior, la orice, decât să smintim pe cineva. Sf. Ap. Pavel spune: Decât să mănânc carne şi să smintesc pe cineva şi să ardă el în foc, mai bine să nu mănânc carne niciodată. Deci a sminti pe cineva este foarte grav pentru că îi tai şansa de la Împărăţia lui Dumnezeu, îl îndepărtezi de tot de la Împărăţia lui Dumnezeu şi mai cu seamă pe cei tineri, care încă n-au suficient discernământ şi care încă nu fac diferenţă între Biserică şi slujitor, care pun încă semn de egalitate între slujitor şi Hristos şi, în felul acesta, văzând păcate mari, ei se îndepărtează de Biserică, se îndepărtează de Dumnezeu. De aceea mare este păcatul acesta. Şi Mântuitorul vrea ca nimeni să nu se smintească.

El Însuşi la un moment dat, se spune în Sf. Evanghelie după Matei, că a evitat un moment de sminteală. Au venit cei ce strâng darea, adică cei care strângeau impozitele, şi l-au întrebat pe Apostolul Petru: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Nu plăteşte impozit? Iar Sf. Ap. Petru a zis: Ba da. Intrând la Iisus, El i-a luat-o înainte şi i-a zis:

Ce ţi se pare, Simone, regii pământului de la cine iau dări, de la fiii lor sau de la străini? El i-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine.

Deci iată ce zice Mântuitorul: Ca să nu se smintească, du-te, ia bănuţul şi du-te de plăteşte-ţi taxele. Ca să nu se smintească ei şi să-şi piardă şansa la mântuire pentru faptul că Eu nu mi-am plătit taxa, impozitul.

Deci iată cât de atent a fost Mântuitorul la sminteală, cât de atent şi cât de mult a dorit să nu vină sminteala. De aceea a zis: Vai omului aceluia prin care vine sminteala în lume. Mai bine ar fi fost dacă nu s-ar fi născut, a zis despre Iuda în altă parte. Iar Mântuitorul zice, tot în Evanghelia după Matei: Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.

Deci iubiţi fraţi, astăzi Mântuitorul S-a schimbat la faţă ca să ne întărească în credinţă, aşa cum i-a întărit pe sfinţii Apostoli. Şi ei erau supuşi ispitelor. Şi ei erau pe punctul de a se lepăda de Hristos şi am văzut că în Grădina Ghetsimani au fugit toţi. Petru s-a lepădat, a jurat de trei ori că nu-l ştie. Iuda L-a vândut pe 30 de arginţi. După cei trei ani şi jumătate au stat cu Hristos şi au văzut ce a făcut Hristos, au văzut minunile Lui, au mâncat din darurile pe care Hristos le-a dat. Într-un moment de slăbiciune au căzut. Unul a fugit, altul s-a lepădat, iar altul a trădat. Unul singur a rămas, Ioan Evanghelistul, şi a rămas cu Hristos până la poalele crucii.

Dar Mântuitorul S-a schimbat la faţă astăzi ca să ne întărească pe noi şi pe apostoli. I-a întărit pe apostoli, pentru că, probabil, dacă n-ar fi fost ziua de astăzi, s-ar fi pierdut de tot apostolii. Şi noi, probabil dacă nu am lua aminte la aceste semne pe care Hristos ni le dă, probabil văzând atâtea ispite în jurul nostru şi atâtea sminteli, ne-am pierde de tot credinţa. Dar să luăm aminte la cuvântul Tatălui care zice: Acesta este Fiul Meu iubit, pe Acesta să-L ascultaţi.

Să ascultăm pe Hristos, să ascultăm de cuvântul Lui, să împlinim cuvântul lui Hristos, pentru ca şi pe noi să ne învăluie această lumină dumnezeiască şi veşnică şi să spunem, fiind în Biserica lui Hristos: Bine este nouă să fim aici!

Să ne fie nouă spre mântuire. Amin”.