De 1 decembrie… cu amaraciune, nu cu triumfalism gaunos, de parada
E o vreme de pustiire a neamului
Interviu din 2001, cu parintele Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, judeţul Neamţ, aparut in “Credinta Ortodoxa”
(fragment)
“Tot ce se întâmplă acum este şi din lipsa prezenţei Bisericii”.
” (…) Nu ne merităm oare soarta? Nu ar fi cazul ca Biserica să se implice mai mult pentru reclădirea sufletului românesc şi întoarcerea lui sa la Dumnezeu?
Părintele Iustin: Numai aşa se poate face o coeziune, o strânsă convieţuire între oamenii aceştia care au aceeaşi aspiraţie, acelaşi ideal, care pot avea un scop bine determinat, aceeaşi continuitate pentru viaţa morală, spirituală, politică, economică şi socială. Oare Biserica este pusă în această situaţie, chipurile de a nu face politică? Da, nu face politică, dar la degradarea aceasta politică la care se găseşte societatea noastră, nici nu se poate coborî la nivelul acesta ca să facă.
Din păcate la această degradare şi-a pus amprenta şi un partid ce şi-a legat tinicheaua de creştin democrat în coadă…
Părintele Iustin: Ţărăniştii, bieţii de ei, sunt nişte naufragiaţi ai lui Maniu care au mai rămas după Coposu. Chiar dacă au încercat să facă ceva în conjunctura politică actuală, nu au putut pentru că ăştia i-au înăbuşit şi au reuşit să-i compromită. Toate partidele, toată ciupercăria asta comunistă, îmbrăcată în PDSR, PNL şi, în fapt, toată structura asta care nu are nimic comun cu viaţa şi aspiraţiile noastre şi-au atins scopul, pentru că cine aude acum de ţărănişti, e ca şi cum ar auzi de comunişti. Neocomunişti, liberali, ţărănişti… E o confuzie totală. Şi ţărăniştii, sigur, nici nu au fost pregătiţi pentru aşa ceva, venind cu toate tamtamurile acestea ale Occidentului, crezând că fac aici mare lucru în România. După o educaţie şi o deformare comunistă de atâta amar de ani s-au creat mentalităţi ce frânează procesul de schimbare. Atunci Biserica, în sfârşit, care este forţa într-un stat, într-o ţară, nu s-a impus imediat, pentru că nu face politică. Dar şi asta e o politică interesantă, pentru că i s-a pus pumnul în gură. Să nu orienteze, să nu spună creştinilor ce au de făcut, pe cine ar fi mai bine să aleagă. Şcoala în mâna lor. Biserica, în mâna lor. Votul, în mâna lor. Adică nimeni nu are de spus nimic. Şcoala nu are voie să facă politică, Biserica nu, armata nu, magistratura nu, sănătatea nu. Atunci rămâne cel de pe cheiul gârlei Bucureştiului să facă politică în haosul creat de oamenii de stradă. În atare situaţie vin toţi străinii în ţară, îşi aşează cortul şi ideile lor, la televiziune, calculatoare şi Internet, românul căscând gura şi bătând din palme la oricine apare. În fond nu e decât o minciună goală, timp de 12 ani nefăcându-se altceva decât să se distrugă totul! Am rămas în straiele acestea de sărăcie şi de mizerie.
Dintotdeauna politica guvernanţilor a fost să dezbine, nu să unească. Nu au greşit totuşi slujitorii Bisericii, acceptând aproape orbeşte acest joc?
Părintele Iustin: La noi preotul nu vrea să-l supere pe stăpân şi de aceea tace şi deci, săracul este pierdut. Acolo unde Biserica a fost prezentă, cum s-a întâmplat cu ani în urmă în Polonia, lucrurile s-au schimbat mai repede.
Ce-i de făcut, atunci?
Părintele Iustin: La noi în ţară nu se poate vorbi încă de aşa ceva, pentru că şi majoritatea acestor reprezentanţi care ajung în politică nu au conştiinţa creştinului. Ce este paradoxal e că şi în această parte, a Moldovei, unde creştinii sunt mai buni, ei rămân la vechea poziţie, nu se mişcă în nici un fel. Stau aşa înţepeniţi, nu-şi dau seama ce se întâmplă în jur. Se uită la televizor şi ce văd şi aud, aceea este. Aşa de mult le-a fost pustiit sufletul, încât nu mai judecă. Tot ce se întâmplă acum este şi din lipsa prezenţei Bisericii. Politicienii ştiu că întotdeauna Biserica a fost forţa şi rămâne forţa unui stat şi de aceea s-au grăbit să o paralizeze. Nu i-au mai dat voie să lucreze şi ne găsim într-un asemenea haos încât cu greu se va mai putea redresa ceva.
Uitaţi-vă numai la ce se petrece acum: tineretul pleacă, se duce în lume, bătrânii mor, femeile nu mai nasc, hoardele asiatice vin peste noi, chinezii umplu Bucureştiul, sate întregi plângi de mila lor, că au rămas casele goale, românilor în genere le plângi de milă, ajungând mai răi decât cerşetorii. În străinătate sunt cotaţi mai prost decât ţiganii. Aici, dacă-I pui să facă ceva nu fac nimic, dar pe unde ajung spală rufele şi mizeria din toate marile metropole ale lumii!
Cum mai poţi vorbi în acest caz de politicieni, când ei trec cu atâta uşurinţă peste aceste crime şi urgii, când copiii noştri, neamul nostru este pângărit şi asuprit, sărăcit şi silit să devină cerşetor. Mai poţi spune că suntem un neam unit, o naţiune închegată, când toţi specialiştii noştri emigrează spre Canada şi alte zări, când acolo sunt foarte buni iar acasă nu fac nimic, ci doar aleargă după un dolar şi o bucată de pâine? Când aici îşi pierd şi copilul şi casa şi familia şi viaţa lor? Unde sunt convingerile lor religioase, ca să-i lege de acest pământ?
S-a ajuns din nefericire la o descompunere înceată a neamului nostru, care va avea o consecinţă extrem de gravă peste 40-50 de ani, când s-ar putea întâmpla să nu mai vorbim în limba română, să nu mai avem unde să ne închinăm într-o biserică ortodoxă română în Moldova de astăzi sau oriunde în ţară.
E o vreme de pustiire a neamului, dar sperăm că Dumnezeu nu ne va lăsa, aşa cum nu ne-a lăsat în toate vremurile grele, când Biserica noastră a fost prezentă în mijlocul poporului, când Ştefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, uniţi cu toţi călugării şi călugăriţele din mănăstiri păstrau tradiţia şi continuau istoria. Aceştia erau ei politicieni? Înainte de toate erau creştini care ştiau să apere valorile ortodoxiei şi implicit ale neamului (…)”
(Apărut în revista “Credinţa ortodoxă”, ianuarie 2001)
A consemnat Cornel Galben
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Interviul este din 2001 dar, ochelarii (duhovnicesti) cu lentile de telescop i-au aratat pana in zilele noastre ce se intampla! Este in manastire si totusi…la curent cu starea lucrurilor din orase si sate; si nu numai ca este la curent cu tot ce se intampla dar, si simte starea poporului asta si realizeaza panta alunecoasa ce duce la desfiintarea noastra ca neam! Are sperante ca, se va milostivi Dumnezeu de noi ca sa nu pierim definitiv dar eu…tare ma indoiesc ca asa va fi pentru ca, raportul de forte nu este nici macar egal – este disproportionat flagrant si, nu (mai) exista vointa de schimbare din partea marii majoritati, de la opinca la vladica! Suntem luati de val…cu toate buruienile, pamantul rascolit ce ne duce navalnic in jos! Ce daca unii striga?! Ce daca unii se revolta?! Ce daca se vorbeste pe fata?!
Atata vreme cat vor exista duhovnici adevarati ai neamului romanesc nu vom fi pierduti. Oriunde ar fi ei voi merge si-i voi cauta ca sa ma binecuvateze, sa fiu in preajma lor.
Dumnezeu nu va permite ca natia romana sa piara ca identitate. Eu nu cred in scopurile mult aclamate ale globalizarii, ci cred in Dumnezeu si in fibra neamului meu.
L-am intrebat odata pe un monah daca i-a trecut pragul vreun politician si mi-a raspuns cu amaraciune in glas ca nu.
Atunci cand realul si adevarul se vor uni si la noi atunci vom renaste ca neam.
De ce va trebuie atat de mult timp ca sa aprobati comentariul meu?
Este in favoarea neamului romanesc.
Iertati-ne, dar chiar nu avem cum sa fim “de serviciu” nonstop pe site. Nu mai spunem ca nerabdarea dumneavoastra a aparut numai dupa 4 minute de cand ati postat… iar intamplarea a facut sa nu fim nici unul din noi disponibil inca vreo 2 ore si ceva de cand ati scris. Ne pare rau, dar avem nadejdea ca ne puteti intelege. Va multumim!
@Florentina
“Atata vreme cat vor exista duhovnici adevarati ai neamului romanesc nu vom fi pierduti. Oriunde ar fi ei voi merge si-i voi cauta ca sa ma binecuvateze, sa fiu in preajma lor.” – vor fi, dar foarte putini: ‘turma mica’; in cazul de fata vorbim de Pr.Iustin Parvu care, alaturi de Pr.Arsenie Papacioc, Pr.Adrian Fageteanu sunt in varsta! Generatia de aur va pleca la Domnul asa cum s-a intamplat cu Pr.Cleopa, Pr.Arsenie Boca (cu putin inainte de asa-zisa ‘revolutie’) samd…ori! ‘problema’ se pune intr-un viitor apropiat! De pilda, Pr.Dimitrie Bejan este in varsta si bolnav si gata ‘de drum’! Restul – cu putine exceptii – sunt asa cum spune Pr.Iustin Parvu “La noi preotul nu vrea să-l supere pe stăpân şi de aceea tace şi deci, săracul este pierdut.”
Personal, n-am motive de optimism: este suficient sa arunci o privire in jur (de la an la an incepand din ’89 incoace…) si sa te dumiresti!
Spui “Dumnezeu nu va permite ca natia romana sa piara ca identitate;” – Dumnezeu ne va lasa ‘intr-ale noastre pacate, cu noianul de rautati, invartosari, ticalosii si nesimtire’ fiindca este nota dominanta a societatii romanesti ce a alergat intr-un trap nebun sa copieze ceea ce are occidentul mai scrabos, depravat!
Sa nu ne amagim ca fiind ortodocsi, suntem ‘pe cai’; si evreii s-au crezut (si inca se mai cred) poporul ‘ales’ dar, din stindardul de credinciosie care-l aveau au ajuns de L-au rastignit chiar pe Hristos, nerecunoscandu-L in ciuda tuturor proorocirilor din Vechiul Testament.
Din punct de vedere al credintei, se va salva cine va vrea cu adevarat! Iar ajutorul venit din partea lui Dumnezeu nu se va lasa asteptat; dar va venii DOAR pentru cei care se nevoiesc si nu se vor (mai) supune duhului lumii de azi! Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut, dar nu mantuieste cu sila pe nimeni!
Asa cum se intampla lucrurile in prezent intradevar nu ne dau sperante intr-un viitor mai bun si poate avem oarecum motive sa fim pesimisti, insa credinta din sufletul si fiinta fiecariua nu o poate lua nimeni. In schimb o poate pierde orice persoana care nu-si pastreaza verticalitatea, nu-si apara convingerile, nu este ferm si hotarat sa lupte pana la capat pentru apararea propriilor valori, a traditiei, a asufletului, neantinate si nealterate de ispitele care se ivesc din ce in ce mai mult la tot pasul.
Pana la urma eu cred ca, noi traim astazi intr-un cuptor incins din care in final vor iesi doar cei care vor avea puterea sa rabde si sa infrunte limbile de foc ale ispitelor acestor vremuri. Este greu, foarte greu, insa nu imposibil. Asa cum pasarea Phoenix renaste din cenusa, eu cred cu tarie ca si acest neam mult incercat prin ingaduinta lui Dumnezeu va renaste prin acele suflete calite in focul cuptorului in care traim in prezent, ducand mai departe nealterate credinta, valorile si traditia acestui popor.
Uneori cand simt ca ma lasa puterile si/sau deznadajduiesc, citesc din Vietile Sfintilor parinti, citesc carti care fac referire la viata si continuitatea crestinilor de acum 2000 de ani pana in prezent observand ca in orice timp (perioada romana, perioada comunista, etc) au fost vremuri de prigoana si martiri, de aceea ma intaresc si imi educ copiii in acelasi spirit al sacrificului (suprem daca este nevoie) pentru pastratea si mantuirea sufletului, darul cel mai de pret pe care l-a primit omul de la Dumnezeu!
Daca grosul poporului nu mai pastreaza Cuvantul lui Dumnezeu,nu se mai poate face nimic,chiar daca (mai) avem duhovnici mari.
Si evreii au avut mari prooroci care n-au mai putut sa salveze de la peire Israelul ce ajunsese schiop de amandoua picioarele…
Sa nu fie asa !
Acest parinte , Om al lui Dumnezeu , face o radiografie dureroasa a acestei societati in care se descopera toate fracturile existente dar si toate sechelele trecutului. Sa traiti parinte si sa spuneti raspicat adevarul despre natiunea nostra inrabita , aveti avantajul credibilitatii care multora le lipseste datorita firii impovarate de mizeriile acestei lumi, Sa traiti nu bine ci inocent cum ati facut o pana astazi.
Da…inocent…uitand cu totul…facand loc pentru a fi turnati din nou…nascuti din nou…”Sa nu va mirati ca va spun : trebuie sa va nasteti din nou”…
Dati la o parte ce-a fost, ca multi tocmai v-ati ingrijit sa marturisiti si ne aplecau si ne lipeau de pamant, “legaturile de fier”.
Si e vindecator! Doar primesti! Indrazniti sa cereti, aveti incredere si veti primi! Dupa cererea voastra, dupa inima voastra! Intoarceti-va la Adevar si primiti Viata!
Ca este chemarea, ca este mantuire, ca este iertare…”Veniti de luati Lumina!”…
“Ca zicem ‘tuturor Sfintilor’ si oare nu se va gasi unul sa ne auda?!”
Si stim si vedem ca va veni intunericul! Si, da, e…gaunos sa mai zicem ca am sarbatori, ca am avea de sarbatorit ceva, care mai fie national in dezbinarea si lipsa de comuniune si razvratirea si…rastignirea la care suntem supusi si la care parca noi ne lasam prea usor…ca nu suntem uniti in “cuget si simtiri”…si stim asta si nu venim la…Lumina…si ne mai si grabim fugind inapoi…spre nicaieri…
Eu tot mai cred ca : Nu piere neamul nostru niciodata!…Pentru radacinile lui de sfintenie si slujire a Adevarului Hristos, poate va muta muntele grauntele de mustar de credita care trebuie ca mai este…si pe care fie sa-l “cultivam” cumva fiecare si impreuna…ca frati…ca natiune…dar numai crestineste! Vazand si facand, fiecare cu sine insusi incepand, ceva!
Nu conteaza cantitatea ci calitatea. Nu ne-a spus Hristos:”Nu te teme turma mica…” si “Indrazniti ….!Iata Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor !” In primul rand sunt multi oameni si preoti si calugari si mireni si tineri si chiar copiii mici cu multa credinta ; si poate au aceea credinta in stare sa rastoarne muntii. Trebuie insa sa ne smerim caci suntem plini de mandrie si asta ne va ajuta sa fim mai uniti.Oricat de rele ar fi vremurile nu va lasa Dumnezeu pe robii sai.