DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI. Pur si simplu actual (III)
Va oferim si azi alte cateva extrase din scrierile Cuviosului Seraphim de la Platina, pentru a fi, in mod deosebit, in atentia oricui este ispitit sa caute mai degraba – in locul vietii duhovnicesti orientate spre implinirea poruncilor lui Dumnezeu si a straduintei de a ne insusi launtric “mireasma Ortodoxiei”, a prezentei vii a lui Hristos in noi, prin Duhul Sau cel Sfant – “un abonament pe viata la “clubul” celor care au dreptate, o “corectitudine” duhovniceasca automata” (Cuv. Seraphim Rose):
Sa nu te crezi atat de intelept incat sa „stii mai bine”!
“(…) Pana acum, am citat exemple contemporane ale „intelepciunii exterioare” in Ortodoxie, dar se gasesc ilustrari folositoare ale acesteia si in trecut. Una dintre acestea se afla in sfaturile duhovnicesti ale avvei Dorotei, un Parinte al pustiei din Gaza veacului al 6-lea.
„Cunosc un om”, scrie Dorotei, „care a ajuns intr-o stare ticaloasa. Dintru inceput, daca vreunul din fratii sai ii graia ceva, obisnuia a-i raspunde: „Cine-i el? Doar nu-i [Sfantul] Zosima ori vreunul dintr-ai sai”. Apoi incepea a-i injosi, graind: „Dar cine-i Macarie [cel Mare], totusi? Niciunul nu este bun spre ceva, poata fara de Vasilie [cel Mare] sau Grigorie [Teologul]“. Iar apoi, la putina vreme, a inceput sa-i defaime si pe acestia, glasuind: „Cine-i Vasilie? Cine-i Grigorie? Nimeni nu e vrednic, fara numai [Apostolii] Petru si Pavel”. Si spusu-i-am: „Cu adevarat, frate, curand ii vei dispretui si pe acestia“. Si, credeti-ma, in putina vreme a inceput a grai: „Cine-i Pavel? Cine-i Petru? Nu-i nimeni, fara numai Treimea cea Sfanta!” Iar astfel, intru sfarsit, ridicatu-s-a impotriva lui Dumnezeu – si acolo s-a oprit!“.
Acest calugar a sfarsit astfel deoarece incepuse cu iubire de sine in launtrul inimii sale si nu a vrut cu adevarat sa se schimbe; voia sa urmeze un anumit lucru exterior. Vedem aceeasi atitudine in zilele noastre, ce da glas unora ca acestea: „Toata lumea il stie pe Sfantul Simeon Noul Teolog. O, da! Il vom urma. Sfantul Grigorie Palama. Da! Da, e cel mai bun! Da! Si toti Parintii isihasti… Isihasm! si Rugaciunea lui Iisus”, si alte subiecte inalte – toate acestea sunt doar la suprafata.
A FI LEGAT CU TRECUTUL
Astfel de consideratii ar trebui sa ne faca sa-i pretuim si mai mult pe Parintii veacurilor recente (insa fara a-i transforma si pe ei intr-o moda!), care ne-au transmis Ortodoxia si ne invata cum sa ne apropiem cu cumpatare de Parintii vremurilor mai timpurii. Trebuie sa privim la noi insine: daca vedem ca avem ravna pentru Ortodoxie si inca nu suntem „legati” de linia care duce inapoi la Ignatie Briancianinov si Teofan Zavoratul, suntem in primejdie sa nu fim legati deloc de Parinti. Ar trebui sa existe o linie neintrerupta.
Mai putem inca gasi preoti „obisnuiti” de parohie, unii dintre ei din Lumea Veche, care nu s-ar gandi nicicand sa faca schisme si factiuni, sau sa excomunice (afuriseasca) pe cineva din pricina strictetii, care sunt indelung-rabdatori, care adesea nu spun nimic si sunt, prin urmare, criticati sau trecuti cu vederea. Aceste critici sunt superficiale: trebuie sa cautam mai profund ca sa gasim ceva anume in acesti pastori si in Biserica, ceva ce nu este prea vadit din afara – chiar aceasta „legatura” cu trecutul.
Nu veti gasi multi oameni care sa va talcuiasca in amanunt aceasta. Trebuie, oriunde ati fi, sa incercati sa primiti acele lucruri care nu pot fi transmise intotdeauna prin vorbe. Aceste lucruri sunt insesi caracteristicile ce provin dintr-o inima calda si iubitoare: indelunga-rabdare, ingaduinta, ravna (dar nu una care sa devina critica fata de ceilalti).
De indata ce incepi sa afirmi ca „Acesti oameni nu fac lucrurile asa cum trebuie”, trebuie sa te opresti si sa-ti dai un avertisment launtric. Chiar daca e adevarat – asa cum se intampla adesea, intr-o anumita masura – aceasta atitudine critica este un lucru extrem de negativ care nu te va duce nicaieri.In cele din urma, te-ar putea aseza in afara intregii Biserici. Asadar, trebuie sa iti aduci aminte sa nu judeci sau sa te crezi atat de intelept incat sa „stii mai bine”. Din contra, incearca sa inveti, poate fara cuvinte, de la unii dintre oamenii pe care ii critici.
Ravna si entuziasmul nostru trebuiesc temperate de intelepciunea care ne vine prin Ignatie Briancianinov si Teofan Zavoratul, poate chiar si prin cel mai simplu preot de parohie, pe cai pe care trebuie sa fim indeajuns de subtili si rafinati pentru a le discerne, chiar daca nu ni se spune despre ele.
DEPASIREA IMPIETRIRII INIMII
Ceea ce spune Kireievski este foarte important: trebuie sa ne dezvoltam in launtrul nostru o filosofie ortodoxa de viata. Totul se gaseste la Sfintii Parinti, dar trebuie sa avem motivatia potrivita pentru a ne indrepta catre ei. Poti deschide Sfintii Parinti si avea aceeasi problema pe care o ai cu Scripturile: ai nevoie de cineva care sa ti le talcuiasca, deoarece ai gasit ceva neclar, sau nu detii intregul context, sau nu stii cum sa intelegi ce-a spus un Parinte, contrar a ceea ce a spus altul, si crezi ca ar putea exista o contradictie, si tot asa.
Poate exista un intreg taram al confuziei la Sfintii Parinti, prin urmare nu trebuie sa ii abordam cu obisnuita noastra cugetare rationalista. Trebuie sa incercam sa ne inaltam cugetele la un nivel superior, si calea spre a savarsi aceasta este sa ne inmuiem inima si sa o facem mai flexibila. Exista multe exemple in lumea protestanta, in care oamenii au inimi foarte blande si sunt, din dragoste pentru Hristos, buni cu ceilalti oameni. Ca ortodocsi, nu trebuie sa credem ca putem fi duri, reci si corecti, ramanand pe mai departe crestini. Nu acestea sunt temeliile crestinismului.
Un filosof pre-crestin din China, pe nume Lao Tzu, invata ca lucrurile cele mai slabe biruiesc asupra celor mai puternice. Exista un astfel de exemplu chiar aici, la manastirea noastra: stejarii, care sunt foarte puternici si de neclintit, se prabusesc intotdeauna, rupandu-si crengile, in vreme ce pinii, care sunt mai flexibili, se prabusesc mult mai rar inainte de a putrezi.
Putem observa acelasi lucru in viata oamenilor. Cel ce crede in ceva atat de patimas incat iti va „taia capul” daca nu esti de acord cu el, isi arata slabiciunea. Este atat de nesigur de sine, incat are nevoie sa te converteasca pe tine, pentru a se asigura pe el insusi ca crede. Formele contemporane de „super-ravna” (zelotism) din Biserica, ce sunt propagate de oameni care vor cu disperare sa se afle de partea cea dreapta, sunt de fapt incarcate cu slabiciune si nesiguranta.
Nevoia de a fi „drept” se gaseste, si ea, la suprafata crestinismului. Este importanta, dar nu de o importanta primordiala. Intaietatea o are inima, care trebuie sa fie blanda si calda. Daca nu avem aceasta inima calda, trebuie sa il rugam pe Dumnezeu sa ne-o daruiasca, nevoindu-ne sa savarsim acele lucruri prin care o putem dobandi. Mai mult, trebuie sa constientizam ca nu o avem – ca suntem reci. Astfel, sa nu incredem ratiunii si concluziilor mintii noastre logice, privind un lucru fata de care trebuie sa fim oarecum „slobozi”. Daca facem astfel, intrand in viata sacramentala a Bisericii si primind harul lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi va incepe sa ne lumineze.
SIMPLITATEA
Desi toate primejdiile mentionate pot parea inspaimantatoare, in realitate nu sunt asa. Chestiunea este una extrem de simpla. Deoarece suntem atat de complicati, cu mintile noastre moderne si reci, socotim ca trebuie sa gasim raspunsul undeva si sa il aratam cu degetul. Complexitatea intra in scena atunci cand ne consideram a fi inteligenti.
Singurul lucru care ne poate izbavi este simplitatea. O putem dobandi, daca ne rugam lui Dumnezeu in launtrul inimii sa ne faca simpli; daca nu ne consideram a fi atat de intelepti… (…) Daca se afla in apropiere vreun preot cu inima simpla, multumeste-i lui Dumnezeu. Socoteste ca deoarece esti atat de complicat, „intelectual” si capricios, ai avea multe de invatat de la el. Cu cat sporesti in Ortodoxie, citind, mergand la Biserica, din contactul cu alti ortodocsi, cu atat vei putea sa-ti „gasesti calea” in intregul taram al Ortodoxiei. Vei incepe sa vezi intelepciunea din spatele lucrurilor si a oamenilor pe care inainte i-ai respins. Vei incepe sa vezi ca, chiar daca oamenii ce poarta legatura cu trecutul nu sunt „intelepti” in mod constient, totusi Dumnezeu calauzeste Biserica. Stim ca El este cu Biserica Sa pana la capat; nu exista nici un motiv sa „intrecem masura”, sa cadem in apostazie si erezie.
Daca urmam calea simplitatii – neincrezandu-ne intelepciunii noastre, facand tot ce putem, dar constientizand ca mintea noastra, fara de incalzirea inimii, este o unealta foarte slaba – atunci se va petrece acel lucru despre care vorbea Kireievski: va incepe sa se formeze in noi o filosofie ortodoxa de viata.
Ne confruntam cu aceleasi piedici cu care s-a confruntat si Kireievski, doar ca intr-o masura mai mare. Vietuind in mijlocul culturii apusene, trebuie sa incercam sa asimilam o filosofie si o teologie provenita de acum aproape 2000 de ani, ce a ajuns cu totul indepartata si straina de lumea aceasta. Filosofia noastra ortodoxa nu trebuie sa devina o parte a unui fel de cult sau secte, ci mai degraba parte a vietii noastre cotidiene. Facand pasi mici si fara a crede ca putem ajunge undeva dintr-o saritura, putem pasi drept in Imparatia Cerurilor – si nu exista nici o pricina, pentru nimeni, sa piarda drumul”.
(integral la: PARINTELE SERAPHIM ROSE – Viata si practica ortodoxa – “Inaltarea cugetului, incalzirea inimii”)
***
FANATISM SI LIBERTATE LAUNTRICA
“28 Ianuarie/10 Februarie 1976
(…) Deja am vorbit cu L., ne-am si scris despre aceasta abordare rasfatata a Ortodoxiei – plina de palavre, care “stie ce se-ntimpla”, care are “raspunsul exact” la orice problema, conform cu ceea ce spun “specialistii”. Încep sa cred ca aceasta e problema ei principala, care nu îl priveste în mod direct pe parintele Pantelimon.
Un exemplu: ea este îngrozita de faptul ca T. a fost primita în Biserica [venind din romano-catolicism] fara Botez… “E gresit”, zice ea. Dar noi nu vedem nimic gresit; e de datoria preotului si a episcopului sa decida, si deci nu e treaba noastra (cu atit mai putin a ei). Rinduiala prin care ea fost primita a fost de mult aprobata prin iconomie, si poate ca în acest caz a fost cea mai buna solutie, deoarece T. ar fi putut ezita si mai mult în fata Botezului. Pogoramantul Bisericii a fost întelept. Dar L. ar vrea ca cineva “sa-i citeasca Vladicai Antonie hotarirea Soborului” pe aceasta tema. Dragul meu, el a fost aici, compunind hotarirea care permite explicit episcopilor sa se foloseasca de iconomie ori de cite ori doresc! Nu ne place deloc aceasta atitudine, pentru ca introduce în atmosfera Bisericii tulburari complet inutile. Iar daca are de gind sa-i spuna lui T. ca ea nu este cu adevarat o membra a Bisericii Ortodoxe, ar putea pricinui rani de nespus în sufletul ei.
Un alt exemplu: L. era foarte bucuroasa ca Q. a fost botezata [dupa ce fusese de mai multi ani membra a Bisericii Ruse din Diaspora]: în sfirsit, a procedat “drept”! Dar pe noi nu ne multumeste deloc aceasta atitudine, pentru ca vedem din partea ei un semn al unei imaturitati spirituale de proportii si un fanatism îngust din partea celor ce îl încuviinteaza. Sfintul Vasile cel Mare refuzase sa boteze un om care se îndoia de validitatea botezului sau, si aceasta deoarece el primise deja împartasanie de mai multi ani si era prea tirziu sa te îndoiesti atunci de calitatea lui de membru al Bisericii lui Hristos!
În cazul convertitilor nostri este evident ca cei ce insista sau sunt convinsi sa primeasca Botezul dupa ce au fost membri ai Bisericii încearca, dintr-un sentiment de nesiguranta, sa primeasca ceva pe care taina nu îl da: siguranta psihologica, o compensatie pentru vechile esecuri din vremea cind era deja ortodox, un abonament pe viata la “clubul” celor care au dreptate, o “corectitudine” duhovniceasca automata. Dar acest act pune sub semnul întrebarii Biserica si slujitorii ei.
Daca preotul sau episcopul care ar primi asemenea oameni ar gresi (atit de mult încit sa fie necesar apoi ca întreaga rinduiala a primirii sa fie savirsita din nou!), s-ar crea un soi de Biserica în Biserica, un cliseu care, spre deosebire de „cei mai multi episcopi si preoti”, are întotdeauna “dreptate“. Si desigur ca aceasta este cea mai mare problema de astazi – si chiar a vremurilor ce vor urma [subl. trad.]. Este foarte greu sa te lupti cu ea, pentru ca ti se ofera raspunsuri “simple si clare” la toate întrebarile, iar instabilii nostri convertiti gasesc ca acesta este raspunsul la toate nevoile lor.
Citeodata am vrea sa credem ca toata “problema parintelui Pantelimon” din Biserica noastra este doar o chestiune de accente diferite care, în final, nu vor fi teribil de importante. Dar cu cit analizam mai mult, cu atit ajungem sa credem ca treaba e mult mai serioasa decit atit, ca de fapt se formeaza un “sectarism ortodox” pe cheltuiala (si spre paguba) poporului nostru simplu. Pentru aceasta, cei ce sunt constienti de acest lucru, trebuie sa fie “ravnitori conform cunostintei”. În trecut, Biserica a supravietuit unor ispite mai mari, dar ne temem pentru convertitii nostri, ca nu cumva în simplitatea lor sa fie atrasi în vreo secta si/sau în afara Bisericii.
Dumnezeu este cu noi! Trebuie sa sporim în credinta”.
***
“Cel ce voieste sa ramina în adevarata traditie a Ortodoxiei va trebui sa fie ferm hotarit si rivnitor, fara a înclina spre fanatism, fara sa creada ca ar putea sa-i învete pe episcopii nostri ce sa faca. Mai presus de toate, trebuie sa ne nevoim sa pastram adevarata mireasma a Ortodoxiei, fiind macar putin “afara din lumea aceasta”, detasati de toate grijile si politica acestei lumi sau chiar de cea bisericeasca, hranindu-ne din mancarea nelumeasca pe care Biserica ne-o da cu prisosinta.
Bine scrie Batrinul Macarie într-o scrisoare: “Fanatismul limiteaza modul de gindire al omului, dar adevarata credinta da libertate. Aceasta libertate se descopera prin fermitatea omului în toate momentele de fericire sau de tristete”. Acea libertate este un semn al Ortodoxiei; iata si motivul pentru care iosefitii s-au despartit de Serghie în 1927: nu pentru o eclesiologie gresita sau pentru vreo încalcare a canoanelor, ci pentru ca el a lipsit Biserica de cel mai pretios dar al ei: libertatea ei interioara.
Dar, pentru a simti aceasta, trebuie sa avem mireasma Ortodoxiei. Sa nu o pierdem!”
(Din: “Ne vorbeste Parintele Serafim Rose. Scrisori”, Editura Bunavestire/Biserica Ortodoxa, 2003)
Legaturi:
- CUVIOSUL SERAPHIM ROSE IN “JUNGLA ZELOTISMULUI”
- ISPITELE NOU-CONVERTITILOR
- Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)
- Cuv. Seraphim Rose si lectia esentiala a discernamantului – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (II)
- CUM SA CITIM PE SFINTII PARINTI
- PARINTELE SERAPHIM ROSE NE ARATA DE CE ESTE NECESAR SI CUM PUTEM SA DOBANDIM “CUGETUL PARINTILOR”
- TOATA NADEJDEA LA HRISTOS!
- FERICITUL SERAPHIM ROSE SI ORTODOXIA MILEI LUCRATOARE SI A DURERII INIMII
- CUVIOSUL SERAFIM ROSE – “UN OM AL INIMII”
- DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU IN INIMA OMULUI
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
- Despre cei ce otravesc Biserica cu ponegriri si agita spiritele cu gand de osanda
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Citind aceste frumoase cuvinte m-a dus mintea la “Fericiri”. Iar cea mai mare dupa roade este: “Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”
Spunea un preot: “Când ai intrebari la care nu gasesti raspuns citeste Predica de pe Munte si ai sa gasesti acolo foarte multe raspunsuri”!
Doamne, ajuta!
“Fericiti facatorii de pace !” intr-adevar.
Ma iertati, dar cred ca trebuie sa aplicam aceste sfaturi in primul rand la persoana intai, adica pe noi insine si apoi pe altii daca mai e cazul si locul. Si inca o pilda care s-ar aplica este cea data de Mantuitorul cu lucratorii din ultimul ceas, cei veniti mai din timp nu ar avea de ce se supara ca iau aceeasi plata.
Nu v-am scris sa va cert sau sa va dau in cap indirect cu sfaturile altora, ci din amaraciune si tristete ca cei care acum jumate de an luptau cot la cot, acum si-au prins urechile rau de tot in lupte fratesti. Ne doare sufletul de toti ca se pare ca nu ne mai preocupa decat cat de rai sunt ceilalti de ajungem sa repetam Pitestiul. Nu e nevoie sa mai vina nimeni din exterior ca ne-o facem noi unii altora de nu mai avem nevoie de ajutor.
Nici nu-mi vine sa cred ca am uitat cu totii ce ne preocupa acum 2-5 luni si nu ne mai intereseaza decat ca ala e mason, ala stilist, alalalt securist, si altul ne face proaste pe toate laolalta. Variatiuni pe aceeasi tema cu celebrul “bandit”.
Bine zicea vladica Bartolomeu ca lupta cu fiara apocaliptica nu se face virtual pe Internet din avantul tineretii, ci in viata reala si adevarata. Atunci cand am citit nu l-am crezut, dar acum ii dau dreptate. Nu va lasati dusi fratilor! Daca e sa fim impartiali si impaciuitori, sa fim la fel cu toti si sa nu uitam de mantuire. Stiu, e usor de spus de pe margine, si ce greu e sa faci cand esti in focuri. Dumnezeu sa ne intareasca si ajute pe toti sa ducem lupta cea buna!
Probabil ca aceste scrieri ale parintelui Seraphim sint niste scrieri mai vechi, de la tinerete.. Ma indoiesc insa ca a gindit la fel atunci cind a atins maturitatea spirituala. In spirit profund ortodox vorbeste atunci cind face apologia simplitatii inimii si a neincrederii in parerea proprie si ca bigotismul si zelotismul religios reprezinta un mare pericol. Insa acolo unde ajunge pina la a relativiza taina botezului ortodox mi se pare ca depaseste linia trasata de Sfintii Parinti. Isi asuma un mare risc atunci cind condamna acea credincioasa care insista asupra importantei botezarii ortodoxe a unei catolice convertite. Sint multi sfintii care sustin acelasi lucru, chiar daca se pot face si anumite pogoraminte. Nu cred ca este corect sa se inceapa diluarea invataturilor batrinilor si nici nu trebuie scapat din vedere ca traim vremurile din urma. Parafrazindu-l pe Sf. Iganatie Briancianinov, care sustine ca din cauza racirii credintei putem astazi primi numai sfaturi de la duhovnicii contemporani si nu porunci, pentru ca exista pericolul ca ei sa se fi ratacit pe cale. Iar increderea orbeasca in hotaririle episcopilor este un alt mare risc, intrucit, conform profetiilor si a ceea ce observam in jurul nostru, nu peste mult timp acestia vor aduce ereticii la potirul nostru ortodox (a se vedea fapta Mitropolitului Corneanu care nu a fost condamnata cu suficienta tarie de Patriarhul Romaniei).
Sfintii Parinti, asa cum invata si sfintii mai apropiati de vremurile noastre, ramin punctul de referinta neclintit pentru acei ortodocsi care vor sa nu greseasca, si orice deviere de la invataturile lor poate aduce multe ispite asupra credinciosilor.
@ Observator:
Nu sunt scrieri mai vechi, ci din ultima perioada. Scrisoarea respectiva este din 1976. Nu relativizeaza Taina Botezului ortodox, dar este stiut ca si o multime de alti mari parinti aplica in cazurile de astfel de convertiri iconomia, iar nu acrivia, cerand doar Mirungerea (ceea ce implica lepadarile). Noi avem incredere in discernamantul sau, mai ales ca ne da si toate intemeierile sale in acest context. Sigur ca parerile sunt si vor ramane impartite, dar nu cred ca este cazul sa ajungem la dezbinare si din aceasta cauza sau sa incepem sa punem la indoiala si pe Cuviosul Seraphim. Iar legat de episcopi, Cuviosul insusi era extrem de realist si nu indemna nici intr-un caz la vreo ascultare oarba: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/01/12/atitudinea-fata-de-episcopi-si-canoane-sau-despre-falsificarea-sensului-ascultarii-duhovnicesti/
Ceea ce spune aici se refera insa la episcopi cunoscuti nu doar ca din start si categoric ne-ecumenisti, dar si provenind direct dintr-o Traditie duhovniceasca si calugareasca care ii tinea intr-o legatura cu ultimii stareti sfinti ai Optinei. Iar exemplul, desi greu de generalizat ad litteram la noi (oricum nu are nicio legatura cu ce a facut inselatorul Nicolae Corneanu, fiindca intre Vladica Antonie al Parintelui Seraphim si Mitr. Corneanu este o distanta ca de la cer la… iad, sa ne ierte Dumnezeu daca gresim), poate fi de mare folos daca stim sa-l luam si sa-l aplicam in Duh, cel putin in doua privinte:
1. sa fim atenti la propriile noastre motivatii psihologice prin care cautam tot timpul sa ne agatam de niste “asigurari” cat mai obiective, care sa compenseze absenta din noi a lucrarii simtite a harului Duhului Sfant.
“încearca, dintr-un sentiment de nesiguranta, sa primeasca ceva pe care taina nu îl da: siguranta psihologica, o compensatie pentru vechile esecuri din vremea cind era deja ortodox, un abonament pe viata la “clubul” celor care au dreptate, o “corectitudine” duhovniceasca automata”.
2. sa ne temem de rigorismul canonist “la litera” si de a ne fi proprii nostri leguitori canonici, de a interpreta singuri canoanele si aplicarea lor la situatii concrete si particulare si a ni le auto-administra, caz in care ne putem dispensa de preoti, de duhovnici, de episcopi, de orice… si majoritatea celor care fac aceasta ajung intr-un adanc de trufie si de raceala a inimii infricosatoare. Mai ales cand nu se ocupa decat cu a judeca cu ratiunea lor rece cat de “necanonic” a procedat cutare sau cutare duhovnic sau episcop, fiind incapabili sa inteleaga ce vrea sa insemne si iconomia sau pogoramantul. Astfel de oameni cu siguranta s-ar fi smintit si de cei mai mari sfinti (de altfel zelotistii din America se sminteau din cauza asta de Vladica Ioan Maximovici), pentru ca indrazneau, sub luminarea Duhului, sa faca anumite pogoraminte scandaloase pentru neo-farisei (exact cum facea Mantuitorul calcand sistematic litera Sabatului) sau sa se comporte, in anumite situatii, foarte “nonconformist”… Deci asa ceva se aplica nu ecumenistilor, laxistilor din principiu sau celor de rea-credinta. Canoanele se talcuiesc si sa administreaza duhovniceste. Problema este ca astazi mai nimeni nu mai intelege ce va sa zica “Duh” si “duhovnicesc”, si toti suntem cazuti intr-o intelegere lumeasca, fie ultra-rationalista, fie ultra-sentimentalista sau relativista.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/22/cuv-seraphim-rose-cerule-ce-se-intampla-cu-oamenii-pur-si-simplu-actual-i/
Dar asta nu ne indreptateste sa credem ca mereu noi, fiindca am citit Pidalionul si suntem toba de dogmatica (dar vai de capul nostru cu trairea Duhului si cu experienta vietii!!!) “stim mai bine”/”intelegem mai bine” decat cutare sau cutare parinte ori episcop si sa ne credem, treptat, mai presus de toti. Ca in primul exemplu dat aici. Asa au ajuns unii sa-i judece aspru si sa se lepede inclusiv de parintele Arsenie Papacioc, de parintele Justin sau de mari parinti athoniti care le erau duhovnici sau sfatuitori (pe unii i-ati mai gasit si la noi pe site), fiindca nu erau suficient de “corecti” pentru gustul lor…
@ Silvia:
Incercam aplicam si la noi ceea ce postam.
Nu cred ca ceea ce se intampla are legatura cu Pitestiul, ci are legatura cu “vremurile cernerii”. Daca ti se pare ca am procedat asemanator cu cei incriminati, sa ne ierti, te rugam. Noi nu avem aceeasi perceptie si cred ca impresia fratiei-tale este putin superficiala sau pleaca dintr-o necunoastere sau neacceptare a realitatii. Iar impaciuitori am incercat sa fim cu toti, pana cand am inteles mai bine cam cum stau lucrurile, de fapt. Intelegem cat poate sa tulbure si sa frustreze, mai ales pe ortodocsii plecati din tara, cand vede ce se intampla in Biserica (si nu se intampla numai in plan virtual), insa unitatea nu este un scop in sine, iar oamenii se separa singuri si aleg fiecare alta cale, in functie de duhurile sau de structurile carora le slujesc. Nu ne-ar ajuta, din pacate, “sa ne mintim frumos” ca “luptam impreuna”, doar pentru a pastra aparentele. Stiu, ne vine greu sa primim realitatea cruda, dar Domnul le va vadi pe toate, daca noi nu reusim inca sa deosebim duhurile. Iar noi nu mai trebuie sa ne incredem atat de mult in oameni si in mijloace omenesti. Cautati sa luati de peste tot ceea ce este ORTODOX, tot ceea ce este al Duhului, dar nu acceptati ca Ortodoxia sa fie folosita ca instrument pentru altceva. Daca am merge pe logica aceasta, ar insemna ca parintele Seraphim insusi nu avea voie sa se delimiteze si sa avertizeze asupra “partidelor ideologice” care daramau ceea ce altii zideau in Biserica sau am crede ca el era mandru, fiindca refuza “unitatea” impreuna cu zelotistii. Ar trebui sa nu facem nici greseala de a relativiza si anula orice distinctie, orice demarcatie, orice criteriu, pentru ca ne anulam discernamantul si pe calea asta vom ajunge sa spunem binelui rau si raului bine. Iar “lupta contra cipurilor” totusi nu este un scop in sine, care sa poata justifica, la adapostul ei, orice.
@ administrator
Cu completarile pe care le aduceti, intr-adevar, totul se aseaza frumos in intelegere. Am citit multe fragmente din scrierile parintelui Seraphim, chiar pe acest site, precum si cartea lui despre vremurile din urma, si niciodata pina acum nu mi s-a intimplat sa fiu contrariata de vreun pasaj din cele ce-am citit. Iar atunci cind aceasta s-a intimplat (ieri), mi-a produs o mare tulburare. Nu neaparat pentru ca, asa cum corect afirmati, multi dintre noi tinem la ‘rigorismul canonist “la litera” si de a ne fi proprii nostri leguitori canonici’ ci mai degraba din teama de invataturile gresite ale sfirsitului despre care am fost avertizati atit de Mintuitorul Insusi cit si de sfinti. Iar faptul ca am scris acel comentariu a fost tocmai ca o precautie, acel ‘suflat si in iaurt’ a celor ce se tem sa nu greseasca. Ma bucur ca m-am inselat si ca acele cuvinte ale parintelui nu se adresau oricui. Se intimpla uneori ca, prezentate afara din contextul in care s-au spus, anumite invataturi ale cuviosilor sa fie gresit interpretate.
Mai puteti (mai aveti inca energie duhovniceasca si chiar psihica fireasca…vreau sa spun…) fratilor admini…??
Ati cam ramas singuri pe baricadele luptei nu numai pentru apararea Adevarului Ortodoxiei, ci si pe baricadele luptei pentru PASTRAREA INTELEGERII LUI CORECTE si nemincionase (putine siteruri si bloguri ortodoxe mai sunt preocupate si de aspectul acesta al Apararii Credintei Ortodoxe…)!
E atat de greu sa tii “calea imparateasca” si curata a Ortodoxiei, e atat de greu sa mergi si sa calci drept pe linia de mijloc (dar nu …”mediocra”, ci “centrala” si “mediana” a caii mantuirii, asa cum este linia punctata a soselelor…) a Invataturii Sfintilor Parinti ai Bisericii Crestine Ortodoxe de Rasarit !
Primejdia “alunecarii” si “caderii” in extreme, ba in cugetarea de-a stanga “laxisto-lumeasco-pagano-sectara”, ba in cugetarea de dreapta “rigoristo-fanatico-exclusivisto-osanditoare a aproapelui”, as indrazni sa o aseman (eu sarmanul…amintindu-mi de un film vazut in copilarie despre un mic sat rusesc dintr-un tinut acoperit de gheturi si zapada din Nordul Rusiei care a fost atacat de o banda numeroasa de raufacatori inarmati finlandezi sau suedezi, dar pe care un adolescent rus istet si curajos ii atrage intr-o capacana unde isi gasesc sfarsitul…) si sa o compar metaforic cu mersul (cu o “EXPEDITIE montana” exact ca si a alpinistilor) pe culmea (pe CREASTA) inalta a unui munte acoperit de zapada…pe care trebuie sa mearga “IN SIR INDIAN” crestinii care vor sa-si mantuiasca sufletele lor, pana vor ajunge in Tara VESNICEI PRIMAVERI a Imparatiei Cerurilor…!
Muntele acesta este MUNTELE CUNOASTERII SI NEVOINTEI ORTODOXE A MANTURII! Voi suntei “calauzele” si “serpasii”(ca serpasii din Himalaya) din fruntea convoiului acestor drumeti doritori de mantuire, si aveti ca pe o comoara de mare pret HARTA DRUMULUI si busoala si instrumentele de orientare duhovniceasca corecta pe acest munte pe care le-ati “aflat” si “dobandit” de la SFINTII PARINTI!
De-o parte a drumului pe care trebuie sa meraga acesti doritori de mantuire, este un versant abrupt…cel al “alunecarii in erezie” in gandirea lumeasca, ne-opagana si anticrestina a ereticilor si oamenilor necredinciosi ai acestei lumi, care traiesc numnai dupa cugetarea imbolnavita de pacat si patimi ai firii omului celui vechi, de cealalta parte a caii mantuirii este insa alt versant la fel de abrupt, “al inselarii de sine” si al acriviei inselate si plina de rautate osanditoare si lipsa de milostivire la adresa neputintelor si slabiciunilor si scaderilor si neajunsurilor si nedesavrsirilor aproapelui…!
Calea de pe culmea muntelui este tare ingusta, si uneori datorita “viscolirii” si ninsorilor abundente care sunt dese pe cresta acestui munte al MANTUIRII SI DESAVARSIRII ORTODOXE, se intareste cu vremea si pe marginele crestei pe unde trece aceasta cale a mantuirii, ei fie in dreapta ei, fie in stnga ei, o “crusta” tare, care aparent si inselator pare ca este “stanca” si roca sub picioarele drumetilor, dar odata ce se calca pe ea se sfarama si ii face pe drumeti fie sa alunce pe un versant fie pe altul…fie in vreo crevasa larga si adanca…
Peste creasta muntelui si a Caii mantuirii… NINGE INTR-UNA, si viscoleste intr-una “zapada si crivatul TAINEI FARADELEGII SI AL INSELACIUNII care se lucreaza cu putere in lume”. Mai mult decat atat se lasa si noaptea (noaptea intunericului lipsei cunostiintei Adevarului, care va fi atat de tenebros si gros inaintea aratarii lui Antichrist in vremurile de dinaintea celuyi de a doua Veniri a Domnului, cum spune un Parinte din Filocalie atunci cand talcuieste spusa Domnului “lucrati cata vreme LUMINA este cu voi, ca vine NOAPTEA…si nimeni nu va mai vedea sa lucreze (citez din memorie si am uitat volumul din Filocalie si Sfantul care a facut talcuirea acestor Cuvinte ale lui Hristos)”), iar cei care merg pe culmea inalta trebuie sa mearga cu multa grija si “SA SE TINA STRANS APROPIATI UNII DE ALTII si sa se sprijine des si mult unii pe altii” ca sa nu alunece in crevase si abisuri…!
Multa lume priveste in “aventura aceasta a mantuirii” si in “expediatia aceasta a urcarii muntelui cunaosterii si nevointei ortodoxe” la voi iubiti frati intru Hristos, care sunteti Calauzele din fata celor care merg pe munte, “VOI – FRATILOR ADMINSITRATORI AI SITEULUI RAZBOI INTRU CUVANT”…care abia, abia mai reusiti (cat de coplesiti sunteti de grji si probleme si nedurmeriri si intrbari ale celor care citesc si viziteaza siteul vostru) sa ii tineti cat de cat pe calea dreapta si mai ales “in ascultare de Adevar” si “in Fraul Adevarului” pe cei care va urmeaza si privesc la lumina voastra a indrumarilor si explicatiilor voastre…!
Dar, unii dintre cei care merg dupa voi (dintre cei care spun ca fac parte din “comunitatea virtuala si frateasca a siteului acestuia”) va striga si va cearta si va reproseasza din spate ca trebuie sa mergeti mai mult … “catre stanga”, cu intelegeri si ingaduinte si pogoraminte si atitudini mai “prietenoase” fata de ecumenism si reprezentantii si promotorii lui, si cu o dragoste mai mare fata de alti crestini care si ei spun ca sunt ai lui Hristos…, iar altii din cei care va urmeaza si spun ca iau parte si ei la “lupta” INTRU CUVANTUL ADEVARULUI pe care ati inceput-o pe internet, va striga si va acuza din convoi… ca nu tineti “dreapta” adica sa fiti MULT MAI RIGORISTI si RECI si duri si distanti si cu acrivie decat sunteti acum fata de unii crestini mai slabi si mai “pestriti” in purtarea ortodoxa a vietii crestine, ca… prea ati ajuns de la o vreme incoace sa fiti indulgenti si ingaduitori cu unii dintre astfel de…”crestini nedesavarsiti”… si ca va faceti siteul si renumelui de…”ras” si ocara…
Voi insa fratii mei SA NU CUMVA SA AJUNGETI SA CALCATI in afara CRESTEI stancoase a muntelui CUNOASTERII, pe… “crustele” si “zapada inghtata” a parerilor gresite ale altor frati de credinta, a caror cuget nu-i inca intarit si crescut si copt si maturizat si luminat cu putere de Duhul Adevarului, caci o sa va prabusiti si voi si cei ce vin dupa voi…!
Nu vreau sa laud gratuit acest site si inutil…dar este cel mai ECHILIBRAT si NEPARTINITOR si urmator AL LINII “IMPARATESTI” a Invataturii si Indrumarilor Sfintilor Parinti!
Cei ce vor veni dupa voi, o data si o data vor ajunge sa vba multumeasca pentru LINIA pe care ati trasat-o in gandirea si mentalitatea colectiva a Bisericii noastre, pentru DREAPTA SOCOTEALA pe care ati avut-o in grija intodeuna si mai devreme sau mai tarziu vor ajunge si ei sa stie sa se pazeasca cu mare grija si atentie de “ademenirile inselatoare” ale falselor crestinisme, si mai ales ale ecumenismului, dar si de aluncarile in nebunia inselarii de sine si a impuietririi inimii fata de aproapele…ramanandu-va vesnic recunoscatori pentru pilda voastra si pentru indrumarea voastra…!
Dumnezeu sa va ajute sa “rezistati” mai departe ca niste “serpasi” din Hymalaia, in furtuna “viscolirii cu clevetiri” a numelui siteului vostru si sa aratati fiecaruia care vrea sa se mantuiasca CALEA IMPARATEASCA A INVATURII LUMINOASE A ADEVARULUI LUI HRISTOS SI AL UCENICILOR LUI- Sfintii Apostoli si Sfintii PARINTI!
Si acum va rog sa nu cadeti in “acrivia de dreapta” si sa imi respingeti acest mic comentariu…!
Slavit sa fie Domnul pentru toata Indurarea lui fata de noi…!
Doamne ajuta! Am spicuit cateva din marturiile de credinta a ParinteluI FILOTHEI ZERVAKOS,ucenic vrednic al Sft.Nectarie din Eghina,urmator al acestuia nu numai prin multimea minunilor care le-a savarsit,ci si pentru marturisirea dreptei credinte,urmand ca cei care primesc invataturile sale(din cartea”Testament Duhovnicesc”al acestui Parinte,,primeste invatatura ortodoxa,iar cei care le resping,motivand ca nu se potrivesc intelepciunii acestui veac,nu respinge o filosofie de viata si o teologie omeneasca ,ci IL respinge pe Insusi Hristos,tainicul Invatator al Pr. Filothei:
“UNIREA Bisericilor v a reusi numai prin smerenia adevarata”(fragmente)
(…)Numai prin smerenie,pocainta si intoarcere la Dumnezeu,la credinta ortodoxa v a reusi mult dorita unire,iar nu prin CONSFATUIRI si DEZBATERI,prin DIALOGURI nefolositoare si SEDINTE zadarnice. Daca nu vor renunta la mandrie si nu se vor smeri,pocai,si nu se vor intoarce la Dumnezeu,toate straduintel si ostenelile pentru unire ,se vor dovedi zadarnice,nefolositoare,poate chiar vatamatoare,cauza si pricina dezbinarilor,schismelor si razboaielor. Nici un credincios crestin ortodox constient,intreg la minte si cu putina frica de Dumnezeu,nu v a accepta vreodata unirea cu ereticii papistasi,nesocotitoriai celor sapte Sfinte S. Ec. si a Traditiei apostolice si ai Sf. Parinti. Sa cugete bine patriarhul si sa nu se insele crezand ca unirea Bisericilor e usoara si ca adevaratii ortodocsi il vor urma si ca v a putea sa le insele constiinta incat sa nesocoteasca lesne Sfanta Traditie si Sfintele Canoane ale Sfintilor Apostoli si Parinti purtatori de Dumnezeu .Acestia,ca sa sprijine credinta ortodoxa si pe una sfanta,soborn.si apost. Biserica,s-au nevoit,s-au ostenit,au postit,au privegheat,au suferit chinuri,prigoane,intemnitari,moarte si vor accepta acum traditiile impuse de papa?
…Pastorii cei buni,dumnezeiestii Parinti ai Bisericii,pentru a o pazi curata si neprihanita de multimea de rataciri si erezii pe Mireasa lui Hristos,Biserica(asacum au primit-o de la Mirele Hristos)s-au nevoit ,au fost huliti ,prigoniti,au suferit multe chinuri dureri.si prin credinta fierbinte in Dumnezeu si intariti de puterea Duhului Sfant,i-au izgonit departe de biserica pe lupii cei eretici si i-au anatemizat pentru vecie. .Iar Dumnezeui-a slavit pe ei ,pe pamant si in cer.Si cu toate ca Patriarhul Ecumenic Athenagora il invita pe papa cel eretic ,DUSMANUL Bisericii ortodoxe,calcatorul si nesocotitorul Sfintei Traditii,il imbratiseaza,il roaga,ii recunoaste intaietatea,ii deschide usa Bisericii Ortodoxe si ii zice”:Vai,vai suflete al meu!.Ofteaza,plangi,jeluieste ca odinioara Ieremia,nu pentru Ierusalimul pamantesc,orasul sangelui,care ii omora pe prooroci si ii ucidea cu pietre pe trimisii lui Dumnezeu.Plangi pentru Mireasa aleasa a lui Hristos,cea neprihanita si desavarsita,cea pe care ne-au facut-o cunoscuta Sf. Apostoli,mucenicii,proorocii,ierarhii,sfintii,cuviosii,dreptii.Pentru aceasta plangi,caci episcopii si pazitorii ei au ADORMIT,iar pastorii ei au deschis larg usileca sa intre nestingheriti lupii cei molipsitori si sa jertfeasca ,sa rapeasca si sa imprastie oile pentru care Hristos Si-a varsat Sangele Sau. Domnul insa nu doarme:”Iata,nu v a dormita ,nici nu v a adormi(psm.120,4).Dar noi dormim.Ne-a cuprins somnul nepasariisi daca nu ne vom trezi,ne vom da mortii celei vesnice si vom ramane,ca fecioarele neintelepte, pe dinafara. Pentru aceasta sa ascultam de dumnezeiescu apostol Pavel care zice:”caci este chiar ceasul sa v a treziti din somn:noaptea e pe sfarsite,ziua este aproape;sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii”.(Rom.13,11-12)Si ca sa primim ajutorul lui Dumnezeu trebuie ,pe langa rugaciune,sa fim STATORNICI si VITEJI,sa marturisim cred. ortx.si sa avem mult curaj sa spunem celor care se GRABESC si INDEAMNA la o FALSA UNIRE si celorlalti prieteni ai papei si tradatori ai ortodoxiei ,cuvintele acelea de aur ale inteleptului si Sf. Iosif Vrienios rostite catre trimisii papei:
“Inca uneltiti in ascuns ca sa ne inselati pe noi,sau nu stiti ca orice rau mare dintr-unul mic incepe si asa se face mare si intodeauna amagirea vine de la cei ce socotesc lucrurile cu indiferenta in care si noi cadem. . Sa-l ascultam si pe Pr. nostru Meletie Marturisitorul si sa aflam ce ne spune:”Nu ascultatinici de pustnici,nici de preoti,nici pe episcopii care marturiresc lucruri neadevarate,sa fim lucratori ,cuvantatori,impotrivnici celor care indeamna la ratacire in chip viclean. Tacerea dupa spusele parintilor se vadeste cu invoirea celor rele..Nici un crestin ortodox,intreg la minte ,nu v a accepta o astfel de unire mincinoasa ,care ne desparte de Dumnezeu si ne uneste cu ereticii lucratori ai intunericului………Va intreb,deci PREAFERICITILOR,Papa Paul al Romei ,Patrh. Const.,spunet-mi,toate cele cate le-au statornicit sa fie pazite cei 367 de Parinti purtatori de Dumnezeu,adunati la Sind. al 7-lea,sunt adevarate sau nu?.Si daca sunt adevarate de ce nu le respectati? Invatati de la Ap.Pavel glasul lui Hristos ca daca nu urmati si paziti toate cele scrise si prin viu grai sub osanda Anatemei,va aflati.Pentru a ne feri de cursele diavolului treb. sa priveghem si sa ne rugam ,asa cum spune Domnul. Slujitorii lui satana si cursele lui sunt cand preotii se rad,cand isi dezbraca reverenda si raman in pantaloni,imitandu-l pe papa mincinosul si pe actorii si dansatorii de la teatru. . …………Sf. Antonie cel Mare,omul lui Dumnezeu,intemeirorul monah.,a zis:’Am vazut intr-o vedenie cursele diavolului intinse peste tot pamantul si am intrebat oftand:care v a fi scaparea noastra?.Si am auzit voce nevazuta zicans……..” continuand cu multe indemnuri la pocainta cea adevarata si la rugaciune in paginile acestei carti. Sa-mi fie cu iertare pentru spatiul depasit si sa avem parte cu totii de darul adevaratei rugaciuni,lipindu-ne cat maiaproape de Mila lui Dumnezeu ,in care cu totii nadajduim ca ne v a darui intelepciunea pt. a discerne binele (raiul)de rau(iadul).Iertati. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca pe toti!
Si am auzit voce nevazuta zicand:”SMERENIA”….
@ Adriana Barbu:
Ne explici de ce ai trimis acest comentariu la aceasta postare?
Ce ai citat fratia ta am impresia ca se regasteste deja pe site: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/16/cuviosul-filotei-zervakos-se-impune-sa-spui-adevarul-cand-e-nesocotita-sfanta-traditie/
Iertati,eram sigura de interventia dvs.Fiind tulburata de o discutie pe aceasta tema cu un student la teologie,contrariata si dojenitoare ,am intrat pe acest site,fara sa citesc care-i este tema,si si am scris ce mi-a picat in mana,ca sa ma linistesc. Nu stiam ca l-ati mai difuzat si dvs.dar pentru ca tot l-ati publicat banuiesc ca ati gandit ca si mine ,ca nu-i rau sa-l recitim si memora.
Stiu,stiu,stiu,….o sa am grija sa nu mai gresesc;iertati si fratiile voastre acesta crestina stinsa in fapte si aprinsa-n discutii.