DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AI CARUI DUH SUNTEM?
Duhul lui Dumnezeu Se roaga in noi pentru noi
(Romani 8, 26)
In niciun alt timp nu ne simtim atat de neputinciosi ca atunci cand ne rugam. Gandurile ne zboara in toate partile, nu reusim sa ni le inaltam la Dumnezeu. Cine n-a suferit de pe urma incapacitatii de a se ruga, cine n-a simtit acea raceala, acea uscaciune care il cuprindea si impotriva careia nu era in stare sa lupte? De multe ori nu ne dam seama pentru ce ne rugam, nu cerem ceea ce s-ar cuveni sa cerem, nu stim sa patrundem spiritul rugaciunii, ne lipseste acea credinta care sa ne faca sa ne descarcam povara sufletului la picioarele lui Hristos si sa o lasam acolo cu deplina speranta.
Suntem neputinciosi si neindemanatici, dar Duhul lui Dumnezeu ne poate da tarie, ne „intareste in neputintele noastre”. Fiind una cu Dumnezeu-Tatal, El stie ce este mai bine sa ne dea, chiar si atunci cand noi insine nu stim pentru ce ne rugam. El mijloceste pentru noi „cu suspine de negrait”.
Duhul lui Dumnezeu este datator de viata, poate sa ne faca sa simtim, aproape fara sa ne dam seama, nestavilitul dor catre cele inalte, chemarea de a tinde spre ele, de a ne desprinde de zadarniciile pamantesti. Sa ne lasam dusi de aceasta pornire, sa depasim toate meschinariile vietii, care ne tin legati de pamant, sa ne inaltam, fie si printr-o rugaciune fara cuvinte, cunoscand ca „suspinele negraite” mijlocesc pentru noi inaintea Tronului Celui Preainalt!
Chiar daca forta nestavilita a unei asemenea aspiratii ne va produce uneori durere sau daca inima ni se va zdrobi si va plange, in asemenea clipe Domnul face o minune in sufletul nostru, revarsa asupra noastra ploaie de binecuvantare, ne potoleste setea! Aceasta este adevarata rugaciune: stradania sufletului de a deserta inaintea lui Dumnezeu tot ce este mai profund in el, de negrait, de neinteles chiar si pentru noi, care nu gaseste cuvinte, care umple de un dor nelamurit inima insetata. Iar Duhul lui Dumnezeu, Care viaza in noi, preia aceasta ravna si se roaga El Insusi pentru noi!
Duhul Adevarului dumnezeiesc
Duhul Domnului e peste mine (Luca 4, 18)
Care a fost scopul venirii Mantuitorului pe pamant? N-a venit sa aduca duhul stiintei, filosofiei, al actiunii social-politice. El aduce in lume Duhul Domnului, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Adevarului si al iubirii dumnezeiesti, Il aduce pe Dumnezeu in viata oamenilor, trezeste simtaminte dumnezeiesti in inimile oamenilor. Lucrarea lui Dumnezeu nu o poate darama nicio mana omeneasca. Ea va triumfa intotdeauna asupra rautatii omenesti.
Duhul lui Dumnezeu nu ni Se da degeaba; El poate fi dobandit doar de cel ce aspira spre Dumnezeu, inseteaza dupa El, asa cum un calator istovit de arsita cauta apa in pustiu.
In inima fiecarui om, ca intr-o fantana adanca, este ascuns chipul lui Dumnezeu, zac in adormire simtaminte dumnezeiesti. Luati seama la izvorul dumnezeiesc cel din adancul inimii voastre, lasati sa tasneasca slobod suvoiul de apa limpede, ca sa ajunga in viata voastra macar o picatura de iubire si adevar dumnezeiesc, ca sa nu va „pierdeti rasplata” (cf. Matei 10,42).
Glasul cel dinauntru
(Psalmi 142, 10)
Cat de profunda si mareata este ideea psalmistului! El vrea sa spuna ca exista o vie legatura intre insusirile noastre si menirea pe care o avem. Duhul cel bun al lui Dumnezeu trebuie sa ne duca la pamantul dreptatii. Nu cuprinde oare aceasta idee nadejdea noastra in nemurire? Recunoastem ca exista in noi forta unor aspiratii morale superioare, care nu pot fi atinse in aceasta lume. Inima noastra cauta ceva cu neputinta de atins, in noi dospesc idealuri marete, idealuri si nazuinte pentru a caror realizare nu avem suficienta vointa.
Nu rasuna, oare, in aceste inalte avanturi glasul Duhului lui Dumnezeu? Fireste ca da; in acelasi timp este si un glas profetic. Cat de putine dintre intentiile noastre ajung sa se indeplineasca, cat de putine idealuri reusim sa atingem, chiar si in cele mai bune si mai frumoase clipe ale vietii noastre!
Exista in noi atatea contradictii, bietul nostru trup nu poate tine piept patimilor, vointa nu ne este indeajuns de puternica, pentru a face sa izbandeasca aspiratiile noastre spirituale.
Şi totusi aceste aspiratii nu ne parasesc, ele se lupta, cauta sa se implineasca! Putem oare considera ca aceasta voce, care rasuna in launtrul nostru cu asemenea forta, este o vana iluzie? O, nu! Este o voce profetica! Ea ne dezvaluie, in tainita inimii noastre, ceva incomparabil superior, dincolo de ceea ce am putea percepe cu simturile noastre exterioare. Aceasta voce launtrica pare sa prevesteasca o putere care va sa vina si care, odata si odata, va fi a noastra.
Este cu neputinta ca exigentele noastre morale sa nu dea roade! Nu este cu putinta ca setea noastra sufleteasca sa ramana nepotolita.
„Satura-ma-voi cand se va arata slava Ta“ (Psalmi 16,15).
Acum purtam in noi doar germenii viitorului, iar acestia ne–au fost daruiti de Duhul cel bun, Care salasluieste in noi. In clipa de fata, in noi parca s-ar afla o primavara in atipire, care asteapta sa se trezeasca pentru a atinge deplina splendoare a verii, iar aceasta dimineata prevesteste bucuria, plenitudinea si calmul amiezii.
„Duhul Tau cel bun ma va calauzi la pamantul dreptatii”.
***
Duhul blandetii si al iubirii
Nu stiti ai carui duh sunteti? (Luca 9, 55)
Ne dam seama, oare, intotdeauna “ai carui duh suntem“? Sa ne gandim de cate ori i-am osandit cu asprime, convinsi ca avem dreptul sa o facem, pe semenii nostri, cerand asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu! Sa ne fi intrebat atunci, cu cuvintele Mantuitorului “ai carui duh suntem”.
El, Hristos, Atotputernicul si Atotiertatorul, a cautat sa-i opreasca pe ucenicii Sai cu aceste cuvinte, atunci cand ei amenintau Samaria cu focul ceresc, fiindca refuzase sa-L primeasca pe Mantuitotul. Aceasta manie parea pe deplin indreptatita, putand trece ca un semn de dragoste fierbinte fata de Mantuitorul din partea ucenicilor Sai. Dar o asemenea iubire care cerea razbunare nu era pe placul Domnului, pentru ca lipsea din ea duhul blandetii, despre care vorbise de atatea ori si care se cuvine sa fie si duhul nostru, duhul crestinismului. De cate ori nu am spus ca am fi gata sa iertam toate rautatile indreptate asupra noastra, dar n-am putut ierta nici cea mai mica jignire adusa unei persoane iubite, aratand prin aceasta ca nu stim “ai carui duh suntem”.
Oricare ar fi raul pricinuit noua sau apropiatilor nostri, fara a-l scuza, ramanand la convingerea ca a fost un rau, sa fim totusi zabavnici la manie, “caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu“ (Iacov 1, 19-20). Sa-l tratam pe vinovat cu duhul blandetii, care invinge raul cu puterea iubirii.
(din:“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)
Din aceeasi carte:
- INCREDEREA LUI DUMNEZEU IN NOI, coplesitoarea Iubire care ne da lumina
- El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita…
- ORBIREA DUHOVNICEASCA si LUMINA IUBIRII LUI HRISTOS
- SA NE GRABIM SA TURNAM MIRUL COMPATIMIRII ASUPRA APROAPELUI NOSTRU! Sa tindem spre Lumina care va straluci in mijlocul intunericul raului din lume!
- “AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI…”
- DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre?
- LUCRATI IN SLUJBA DOMNULUI CAT TIMP ESTE ZIUA, căci “vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze”!
Legaturi:
- Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA!
- PENTRU CE TRAIM? CUM MOARE SUFLETUL, CUM SE PIERDE DUHUL SFANT? “Acolo unde se afla Duhul Sfant, acolo se iveste si lupta cea grea”
- SA NU UITAM: “Mult ni s-a dat, mult ni se cere…” SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE!
- SFANTUL MACARIE EGIPTEANUL: Dumnezeu nu Se coboara decat in aceia care Il striga staruitor!
- Sf. Macarie Egipteanul: Putini sunt adevaratii crestini!
***
- “DOAMNE, AI MILA DE NOI SI PUNE FOC TEMNITEI IN CARE TE TINEM!”
- “Cum sa ma rog? Nu stiu cum sa ma rog…” – ne raspunde PARINTELE RAFAIL NOICA
- STARETUL MELHISEDEC DE LA LUPSA – CONFERINTA DE LA BUCURESTI (audio si text): Se poate obisnui omul cu Duhul Sfant? Chemarea la adanc si agonia lumii
- GUSTUL SI MIREASMA LUI DUMNEZEU. Parintele Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa) – raspunsuri de folos (2) din conferinta ASCOR Bucuresti, martie 2012
- CHEMATI SA FIM FII AI LUI DUMNEZEU, NU DOAR OAMENI MAI BUNI… Predica trezitoare a Parintelui Hrisostom de la Putna (audio): “Sa-L aducem pe Hristos langa noi. Sa-I spunem toate! Sa-L facem partas vietii noastre cotidiene”
- CUI II MAI ESTE SETE DE DUH SFANT?
- MARTIRI SI HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI?
- SF. SERAFIM DE SAROV SI CAUTAREA ADEVARATULUI SCOP: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”
- “Din Viata si din Duh”. PARINTELE SOFRONIE SI SINGURA INTREBARE FUNDAMENTALA: “Cum sa dobandim pe Duhul Sfant in noi si sa-L pastram?”
- CEI CASATORITI POT DOBANDI DUHUL SFANT? Raspunsul Parintelui staret Nichifor Horia
***
- Cum putem apostazia daca pierdem Duhul si trairea Ortodoxiei?
- Judecata Iubirii parintesti – “adanca pana in adancul inimii noastre”. DAR NOI… AVEM INIMA DE FII? ALEGEM INCREDEREA SAU INCRANCENAREA? … SA FIM NOBILI SI RECUNOSCATORI SAU SA FIM “SMECHERI” SI NECRUTATORI?
- Intre MARTURISIRE si RAZBUNARE
- “NU POATE SA FIE ADEVAR FARA DRAGOSTE SI NICI DRAGOSTE FARA ADEVAR! Am vazut pe multi care se cred marturisitori pentru ca urasc” – Din predica Pr. Mihai Aldea…
- SA NE REAMINTIM DUHUL ADEVARATEI MARTURISIRI, CA SA NU CADEM IN INSELARE
- UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL “MARTURISIRII ADEVARULUI”: “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că există şi luptători ai diavolului?”
Nu știți al cărui duh sunteți? (Luca 9, 55)
Citarea corectă este: “Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?” E vorba de filiație și paternitate, nu de posesivitate, stăpânire. În acest sens, bolnavi fiind în lume, nu avem “aparținători”, ci Dumnezeu-Părinți.