PREDICA la DUMINICA INMULTIRII PAINILOR de la Putna (audio). LECTIA COM-PATIMIRII: Lasati-va inimile sa primeasca, sa poarte durerea fratilor, si cu astfel de inimi mergeti la Hristos. Dumnezeul nostru este APROAPE”

18-08-2013 Sublinieri

26154019_SXPDIOIXE

Predica audio a Protos. Hrisostom (Man. Putna) la Duminica a opta dupa Rusalii/ a inmultirii painilor (2012):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu Care faci minuni

Iubiţi credincioşi,

Prezenţa lui Hristos-Dumnezeu în viaţa noastră, a credincioşilor, de cele mai multe ori se manifestă prin intermediul minunilor; minuni pe care, în funcţie de nivelul nostru duhovnicesc, în funcţie de deschiderea inimilor noastre, le observăm sau nu. Biserica ne pune de fiecare dată înaintea ochilor, prin intermediul cuvintelor Evangheliei, astfel de cazuri de minuni pe care Dumnezeu le-a lucrat, minuni și pilde minunate din viaţa lui Hristos. Astăzi Biserica ne pune înainte minunea înmulţirii pâinilor.

Stând şi uitându-ne la această minune, privind cu ochii minţii noastre ceea ce s-a întâmplat atunci, suntem tentaţi să credem că aceasta este una din minunile din care n-am putea scoate prea multe învăţături – o minune peste care cu prea multă uşurinţă trecem de fiecare dată când citim Sfânta Evanghelie.

Şi ne gândim: oare ce a vrut Hristos să spună cu asta? Alte minuni, alte pilde, alte întâmplări minunate, parcă sunt mai bogate, parcă sunt mai pline de învăţături. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că ne-am obişnuit, iubiţi credincioşi, să căutăm în paginile Sfintei Scripturi doar cuvintele lui Dumnezeu. Căutăm să găsim ce a spus Hristos. Dar ce a făcut? Peste asta trecem cu ușurință. Iată că minunea de astăzi este foarte săracă în cuvinte, foarte săracă în învăţături. Aproape putem spune că nu are nicio învăţătură directă. Hristos n-a dat niciun îndemn, n-a spus niciun cuvânt la care să medităm. În schimb, a făcut.

Dacă vă uitaţi cu atenţie și citiţi cu atenţie Sfânta Scriptură, o să vedeţi că minunea de astăzi urmează unui episod tragic, şi anume tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Mântuitorul, când a auzit această veste, S-a întristat. Şi întristându-Se, a dorit să Se retragă, să fie singur, insă deja popor mult se adunase.

curtea-de-arges-arges-biserica-domneasca-inmultirea-painilor1Și Evanghelia de astăzi chiar aşa îşi începe povestirea, prin aceste cuvinte:

Şi văzându-i Hristos, I S-a făcut milă de ei.

Şi atunci a început să propovăduiască, să-i îndemne, să-i mângâie, să-i înveţe. Toată ziua. Spune că era spre seară.

Şi apropiindu-se ucenicii de El, I-au spus: Învăţătorule, locul este pustiu și oamenii sunt flămânzi. Slobozeşte-i să meargă să-şi caute de mâncare.

Hristos, însă, le răspunde cu un cuvânt foarte greu de înţeles, foarte greu de acceptat. Şi le spune aşa ucenicilor:

Nu au trebuinţă să plece de aici. Daţi-le voi să mănânce.

Dar ucenicii nu aveau nimic. Era, însă, un băiat care avea cinci pâini și doi peşti. Aceasta era toată mâncarea şi se aflau acolo, spune Evanghelia, cinci mii de bărbaţi, fără să numărăm femeile şi copiii. Deci mai bine de zece mii de suflete. Şi atunci Hristos a spus:

Aduceţi-le toate la Mine.

Să ne gândim puţin acum, iubiţi credincioşi, la atitudinea pe care ar trebui s-o avem faţă de cei din jurul nostru. Să ne gândim acum puţin la ce are nevoie Hristos-Dumnezeu ca să săvârşească minuni. Ne uităm astăzi și totuşi, în viaţa aceasta foarte secătuită duhovniceşte, în lumea aceasta secularizată, în lumea această în care puţină credinţă a mai rămas, se săvârșesc, totuși, minuni. Ne minunăm noi, din lumea de astăzi, cum Hristos Se bazează, Se sprijină pe foarte puţină credinţă, pe un răspuns foarte slab din partea noastră, şi, bazându-Se pe asta, săvârşeşte, totuși, minuni. Prezenţa Lui este, încă, foarte palpabilă. Hristos încă Îşi face simţită prezenţa foarte personal și foarte aproape de noi. Bazându-Se, repet, pe foarte puţin.

Avem tentaţia să credem că ucenicii erau îndreptăţiţi să se mire când Hristos le-a spus: Daţi-le voi să mănânce. Au crezut, poate, ucenicii că Hristos îi încearcă peste măsură, că cere de la ei prea mult, peste puterile lor. Dar nu; Hristos le-a cerut prea puţin. Hristos, văzându-i pe ei încurcaţi, nu le-a mai spus nimic. În schimb, a făcut. Atât a mai zis: Aduceţi toate la Mine. Toate! Nu lăsaţi nimic, aduceţi tot la Mine. Şi ce a făcut Hristos mai departe?

SAMSUNG DIGITAL CAMERASă fim atenţi, iubiţi credincioşi, la ceea ce face Dumnezeu, pentru că, dacă vrem să fim adevăraţi următori ai lui Hristos, trebuie să urmăm nu numai cuvintele lui Hristos, dar şi celor pe care le face El. Nu trebuie să lăsăm credinţa la nivelul teoretic, ci trebuie credinţa s-o aducem în viaţa noastră, s-o facem lucrătoare în noi şi pentru cei din jurul nostru. Şi Hristos Şi-a ridicat ochii la cer, a binecuvântat, a frânt pâinile, a dat ucenicilor Săi şi ei, mai departe, poporului.

Primul lucru pe care l-a făcut Hristos a fost să-Şi ridice ochii la cer. Nicăieri Hristos nu Se prezintă pe Sine a fi izolat, ci întotdeauna El subliniază faptul că nu este singur, ci împreună cu El Tatăl Care L-a trimis.

Este foarte important să nu ne lăsăm izolaţi, să facem tot ce putem să nu rămânem singuri, să nu lucrăm singuri, să-L facem părtaş pe Dumnezeu vieţii noastre, să lucrăm permanent împreună cu El, să cerem mai departe binecuvântarea Lui și apoi să ne implicăm în mod direct în viaţa celorlalţi. Iată că Hristos a ţinut să frângă cu mâna Lui pâinile. Nu putem să nu ne gândim la momentul în care Dumnezeu l-a creat pe om. Înainte, când a creat animalele, a spus simplu:

Să scoată pământul animale după felul lor.

Însă, când a fost vorba să-l facă pe om, a luat pământ şi cu mâna Lui l-a plămădit pe om. Cu mâna Lui! Ceea ce faci cu mâna ta este sfânt. Ceea ce faci cu mâna ta, rodul lucrurilor mâinilor tale, are ceva din sufletul tău. Ceea ce faci cu mâna ta este veşnic legat de tine. Hristos a ţinut să frângă pâinile cu mâna Lui. A încercat, după cum am spus, să le explice ucenicilor prin vorbe, însă a arătat. E ca şi cum ar fi spus:

Iată, Dumnezeul Care vă cheamă la El nu este un Dumnezeu departe, ci este un Dumnezeu aproape! Iată că Dumnezeul care vă cheamă la El este lângă voi şi pentru voi. Iată că Dumnezeul Care vă cheamă la El face totul pentru voi.

Și atunci începem să înțelegem puţin de ce Hristos le-a spus ucenicilor: Daţi-le voi să mănânce. Hristos, de fapt, ne-a chemat să fim părtaşi săvârşirii minunilor.

Hristos le-a spus:

Am nevoie de inima voastră, am nevoie ca voi să arătaţi milă faţă de cei din jurul vostru.

Dar nu aşa cum ştie un om să arate milă. Mila, iubiţi credincioşi, omeneşte vorbind, este un aspect al tristeţii. Nouă ne pare rău când vedem pe cineva sărac, amărât, necăjit, lipsit. Ne pare rău, însă este o părere de rău condescendentă. Noi de undeva de sus, de pe o poziţie mult mai stabilă decât a lor, îi compătimim. Dar nu este compătimire aceasta! Compătimire, după cum îi spune şi numele (com-pătimire) înseamnă împreună-pătimire! Înseamnă să suferi alături de el, nu de sus şi cu atât mai puţin de departe.

Mila omenească este un aspect al tristeţii pentru că este lipsită de credinţă. După cum spune şi înţeleptul Solomon,

tot cel ce nu crede se deznădăjduieşte.

Noi nu credem… Nu că există Dumnezeu, ci nu Îl credem pe Dumnezeu când spune că face totul pentru noi, că ne iubeşte mai presus de orice. Nu Îl credem şi ne întristăm.

Mila este un aspect al tristeţii pentru că nu avem nădejde. Şi cum să avem nădejde, fiind lipsiţi de dovezi de dragoste din partea lui Dumnezeu? Nu că ar lipsi aceste dovezi, ci noi nu le simţim în inima noastră pentru că nu am avut credinţa să ne deschidem inimile şi să Îl lăsăm să intre în inimile noastre. Mila este un aspect al tristeţii pentru că este lipsită de dragoste. Ce dragoste poate să existe între doi depărtaţi? Între doi care nu împărtăşesc aceleaşi probleme, aceleaşi aspiraţii, aceleaşi nevoi? În dragoste este nevoie de cel puţin două persoane. Şi atunci înțelegem de ce mila omenească este aspect al tristeţii. Mila dumnezeiască, în schimb, este aducătoare de bucurie, este întăritoare a credinţei, este arvună a nădejdii.

inmultirea-painilorŞi Hristos îi învaţă pe ucenici să nu pună problema de departe, ci să se implice în mod direct. Problema celor din jurul lor să devină problema lor. De ce m-aş ruga la Dumnezeu să-l ajute pe cel de lângă mine? Oare Dumnezeu are nevoie de intervenţia mea ca să-şi sporească mila faţa de cel de lângă mine? Şi totuși de ce insistă – şi El în mod direct, şi Sfinţii Părinţi după El – să ne rugăm unul pentru altul. Pentru că Tatăl nu poate să refuze pe copiii Lui, văzându-i că împreună vin şi-i cer acelaşi lucru. Ia-l pe fratele tău de mână şi du-te cu el înaintea Tatălui şi spune: „Tată, fratele meu are nevoie de ceva şi am venit să Te rugăm pentru asta”.

Niciun tată, chiar de pe pământ, chiar om să fie, nu poate să refuze aşa ceva. Darămite Dumnezeu! Cum să-I spunem lui Dumnezeu: „Doamne, fratelui meu îi e foame. Dar eu ce pot să fac pentru el? N-am ce face.” Cum n-am ce face? Sfântul Pavel a zis: Cine este în ispită şi eu să nu ard?

„Doamne, fratele meu este flămând şi mă doare lucrul ăsta. Te rog, puţinul pe care îl am, înmulţeşte-l!”

Avem puţin, într-adevăr, poate prea puţin. Însă pentru Dumnezeu este de ajuns. Puţin avem, însă să-l facem frumos. N-avem multe de dat, însă avem o inimă care poate să sufere împreună cu cel de lângă noi.

Spune Mântuitorul Hristos într-un loc, în Sfânta Evanghelie după Luca:

Daţi mai întâi milostenie cele dinlăuntrul vostru, şi iată toate vă vor fi curate.

Uitaţi-vă in jurul vostru. Observaţi că cei de lângă voi nu sunt altceva decât fraţi. Lăsaţi-vă inimile image1să primească, să înțeleagă, să poarte durerea lor, şi cu astfel de inimi mergeţi la Hristos.

“Doamne, atât avem, cinci pâini şi doi peşti.”

Să nu spunem: ce putem noi să facem la cinci mii de oameni?

“Doamne, atâta am, mie mi-e milă. Fă Tu mai mult. Înmulţeşte Tu!”

Asta cere, iubiţi credincioși, în Evanghelia de astăzi, Hristos de la noi. Hristos ne cheamă să fim părtași săvârşirii minunii Lui.

Să-L chemăm și noi și să-L facem și noi părtaş vieţii noastre. Hristos ne arată că cel de lângă noi este responsabilitatea noastră. Să ne asumăm această responsabilitate şi atunci vom simți și noi, în inima noastră, cum Hristos ne poartă pe palmele Sale. Hristos, astăzi, ne face un îndemn:

Nu vă închideţi ochii, uitaţi-vă în jur! Uitaţi-vă în jur şi cu ce aveţi, puţin însă tot, veniţi la Mine și Eu, împreună cu voi, voi înmulţi.

Păcate sunt cele ce le purtăm noi, însă Dumnezeu le transformă în virtuţi. Puţine virtuţi avem, Dumnezeu le înmulţeşte. Însă Dumnezeu nu vrea să facă nimic singur. Ce Dumnezeu ar fi acesta? Ce Frate ar fi acesta, să facă singur şi să-şi aroge toate drepturile el? Să se arate înaintea Tatălui că numai el este vrednic? Ce tată ar fi acela care ar învăţa aşa pe fiii lui?

Iubiţi credincioşi, să ne uităm mai atent la cele pe care Hristos le face, să ascultăm şi cu urechile minţii, să privim şi cu ochii minţii cele pe care le găsim în Sfânta Scriptură. Dar să nu uităm că Dumnezeu este aproape de noi, Dumnezeu este pentru noi și Dumnezeu pe toate le face împreună cu noi. Puţin avem, dar pe tot să-l dăm lui Hristos şi să-l dăm cât de frumos putem noi şi atunci Hristos va înmulţi toate şi va curăţa toate și vom fi împreună cu El în vecii vecilor. Amin.

1004

Legaturi:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Inmultirea painilor, Parintele Hrisostom de la Putna

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “PREDICA la DUMINICA INMULTIRII PAINILOR de la Putna (audio). LECTIA COM-PATIMIRII: Lasati-va inimile sa primeasca, sa poarte durerea fratilor, si cu astfel de inimi mergeti la Hristos. Dumnezeul nostru este APROAPE”

  1. extraordinar cuvant!

  2. In comentariul sau la Evanghelia lui Matei (8, 22-35) N. Steinhardt arata deosebirea de nuanta intre verbul a crede si incredere. Multi credem in Dumnezeu dar putin ne predam Lui cu toata increderea in mila si ajutorul Lui. Pentru ca increderea presupune dragoste neconditionata, fara nici un “daca” (Doamne, daca imi dai semn, daca faci si dregi, o sa cred). Iar dragostea se imputineaza in noi pe clipa ce trece. Doamne, inmulteste in noi dragostea cu acelasi prisos cu care ai inmultit hrana odinioara.

  3. Pingback: Inmultirea painilor | albastru de...
  4. Pingback: PARINTELE CIPRIAN GRADINARU (Namur, Belgia) – sau RAVNA PENTRU “RAIUL” FRATIETATII INTRU HRISTOS in vecinatatea “Fiarei” europene. Model si inspiratie pentru regasirea COMUNITATII ORTODOXE AUTENTICE, astazi prea-uitate…
  5. Pingback: Cuvinte de invatatura catre tineri de la duhovnicii manastirii Putna: SPOVEDANIA CA VARSARE A INIMII CATRE DUMNEZEUL CARUIA I-AM INSELAT IUBIREA; DUHOVNICUL CA PRIETEN AL MIRELUI/ Parintele staret Melchisedec: Ramaneti in tara, iubiti-va neamul, scuturati
  6. Pingback: RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI: “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?” -
  7. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea -
  8. Pingback: PREDICI AUDIO si TALCUIRI DE MARE PROFUNZIME la EVANGHELIA INMULTIRII PAINILOR: Ce vrea Hristos de la noi si ce cautam noi la Dumnezeu? -
  9. Pingback: “DOAMNE, DA-NE NOUA INTOTDEAUNA PAINEA ACEASTA!” -
  10. Pingback: PREDICI AUDIO la Evanghelia dregatorului bogat (Arhim. Policarp si Nichifor): “Mantuitorul nu a venit sa asigure succesul in lume, nu a venit sa ne asigure pamanteste. SA NU CASTIGAM OBIECTE SI SA PIERDEM OMUL!” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: CUM SI CAND LUCREAZA DUMNEZEU MINUNI IN VIATA NOASTRA? “Dumnezeu este atent la nevoia noastra, la durerea noastra, la dorul nostru cel mai adanc si ne cheama ca si PRIN NOI sa-si imparta si sa inmulteasca darurile Sale” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: Interviu cu PARINTELE CIPRIAN GRADINARU din Namur: “E NEVOIE DE OSTENEALA SI DE DUREREA INIMII. Tot omul care vrea sa pastreze harul trebuie sa se nevoiasca tot timpul, nu doar Duminica dimineata!“ | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: PÂINEA VIEȚII. “…iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Criteriile Judecatii: GRIJA PENTRU PROPRIUL SUFLET INTEMNITAT SI INFOMETAT si PARTICIPAREA LA DUREREA APROAPELUI: “Un om care trăieşte întru Adevăr este cu putinţă să fie indiferent faţă de fratele său care este suferind?” | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate