Sfinti si mari duhovnici despre EDUCAREA COPIILOR IN SPIRIT CRESTIN (I): “In educatia copiilor, mai intai de toate trebuie sa ne educam pe noi insine. Caldura din familie educa mult mai bine decat orice cuvinte”

3-02-2014 Sublinieri

simeon-purtatorul-de-dumnezeu

Despre educarea copiilor

Toti parintii trebuie sa-si creasca copiii pen­tru Dumnezeu. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Cea mai buna mostenire pe care pot sa o dea parintii copiilor este buna crestere. Aceasta are mult mai mare valoare decat toate bogatiile si bunurile pamantesti… (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

***

Daca pruncii carora le-ai dat nastere pri­mesc cresterea cuvenita si prin grija ta sunt povatuiti la virtute, aceasta va fi inceputul si temelia mantuirii tale, si, pe langa rasplatile pentru faptele tale bune, vei primi mare plata si pentru cresterea lor. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Suntem parinti rai, nepasatori. Si femeile nu folosesc vremea sarcinii pentru a ince­pe educatia nu numai duhovniceasca, ci pur si simplu morala. Iar dupa aceea ne miram cum se face ca avem asemenea copii. Or, purtarea aces­tora, tendintele lor sunt, pe langa toate celelalte, si urmare a educatiei primite de la noi. Pentru ca nu facand morala se educa copiii. Daca in fa­milie este pace si intelegere, liniste si dragoste, copilul capata deja o experienta duhovniceasca normala. Daca in casa sunt neintelegeri, certuri, rivalitate intre parinti – pe scurt, orice manifes­tare a neiubirii, copilul capata rani sufletesti care apoi vor trebui tratate toata viata, si vindecarea lor sta sub semnul intrebarii. In felul acesta, cu nechibzuinta, ne putem mutila proprii copii.

Bineinteles, Domnul poate, intr-un fel aparte, sa-l smulga pe om din adancul educatiei stram­be, insa aceasta este de fiecare data o minune dumnezeiasca. De aceea, mamele care nu s-au folosit de timpul pe care l-au avut ca sa le dea copiilor o educatie adevarata si n-au crescut oa­meni adevarati nu trebuie sa mai piarda acum vremea care le-a fost data pentru pocainta si ru­gaciune, ca Domnul sa faca iarasi o minune si sa ridice fii lui Avraam din aceste pietre. (Protoiereul Vladislav Svesnikov)

***

Daca lasam copilul sa creasca de capul lui, in el va incepe sa se dezvolte nu binele, ci raul, asa cum si in natura, daca nu intervine omul, va creste nu grau, ci neghine, spini si mara­cini. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

***

Tineretea, care este in sine inclinata spre toate rautatile, are nevoie de supraveghere indeaproape, de buna crestere si povatuire, insa in loc de asta da peste un mare rau – sminteala cea otravita a obiceiurilor parintesti… iar sminteala se raspandeste ca un incendiu tot mai departe, mistuind templele cele insufletite. Vai de copii din pricina smintelii acesteia, insa de doua ori vai de parintii care in loc sa dea in­vatatura folositoare molipsesc si otravesc inimile cu pilda lor rea! (Sfantul Tihon din Zadonsk)

***

In educatia copiilor, mai intai de toate tre­buie sa ne educam pe noi insine. Evident, caldura din familie educa mult mai bine decat orice cuvinte, si, dimpotriva, cuvintele anoste ale parintilor obtin exact efectul contrar. (Protoiereul Vladislav Svesnikov)

***

Atunci cand cunun, le spun sotului si soti­ei: relatiile voastre conjugale – respec­tul, dragostea, tandretea si caldura sufleteasca – sunt 90% din educatia copiilor. Restul trebuie doar subliniat, si nici nu trebuie sa vorbiti mult.” (Protoiereul Valerian Krecetov)

***

Fiecare dintre voi, tati si mame, sa se si ingrijeasca de minunatele sale opere la fel ca artistii ce fauresc cu multa sarguinta tablouri si statui – pentru ca pictorii, punand zi de zi tabloul in fata lor, il acopera cu culori, straduindu-se ca totul sa fie asa cum trebuie. La fel fac si pietrarii, inlaturand ce e de prisos si adaugand ceea ce lipseste. Si voi, la fel ca cei care fac statui, sa folositi pentru cresterea copiilor toata vremea pe care o aveti, facand pentru Dumnezeu statui vrednice de minunare: inlaturati ce e de prisos, iar ceea ce lip­seste adaugati, si urmariti zi de zi cu luare‑aminte ce dar au din fire copiii, ca sa-l inmultiti, si ce lip­sa, ca s-o inlaturati, si cu deosebita osardie izgo­niti orice prilej de neinfranare, caci inclinarea ca­tre aceasta este cu precadere vatamatoare pentru sufletele tinere. Cel mai bine este sa-l inveti cu trezvia inainte sa apuce sa guste din cele molesitoare: sa biruie somnul, sa privegheze la rugaciune, sa insemneze cu semnul crucii toate cuvintele si toate faptele sale. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Acum, cand copiii vostri sunt inca mici, trebuie sa-i ajutati sa inteleaga ce este bi­nele. Acesta este sensul cel mai profund al vietii. (Staretul Paisie Aghioritul)

***

Copilul trebuie invatat sa faca binele, taindu-si voia. In acest scop, parintii insisi sa dea exemplu de buna vietuire, facandu-le copiilor cunostinta cu cei a caror grija de capetenie es­te nu pentru placeri si onoruri, ci pentru mantui­rea sufletului. Copiii urmeaza cu usurinta exem­plele care le sunt date. Cat de devreme incep sa-si copieze mama sau tatal! Este la fel ca ceea ce se intampla cu instrumentele acordate iden­tic. Si copiii trebuie chemati la fapte bune: la in­ceput li se porunceste sa le faca, iar dupa ajung sa le faca singuri, daca sunt directionati cum tre­buie. (Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Ce va zugravi pe lemn pictorul – lucruri bu­ne sau rele, luminoase sau pacatoase, in­geri sau draci –, aceea va si ramane pe el. La fel si cu copilul! El va ramane cu cresterea pe care i-o dau parintii la inceput, cu obiceiurile cu care il deprind acestia – bineplacute lui Dumnezeu sau urate de Dumnezeu, ingeresti sau dracesti (Sfan­tul Dimitrie al Rostovului)

***

Cat timp sufletul este inca moale ca ceara si in el se intipareste cu usurinta orice, tre­buie desteptat fara intarziere, de la inceput, spre a lucra binele in tot chipul… deprinderea usurea­za sporirea. (Sfantul Vasilie cel Mare)

***

De la o varsta frageda, copilul isi insuseste cu repeziciune ceea ce i se spune, si ceea ce aude se intipareste in sufletul lui ca pecetea in ceara. Prin aceasta, viata lor incepe deja sa incline fie catre pacat, fie catre virtute. Asadar, daca chiar de la inceput ii abatem de la pacat si ii punem pe calea cea buna, lucrul acesta va deveni pentru ei deprindere, le va intra in fire, si nu se vor mai abate atat de usor spre rau, fiindca obisnuinta ii va trage la fapte bune. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Vedem ca un copacel se apleaca lesne in orice parte si ca in ce parte se apleaca, intr-aceea si creste. Asa este si cu copilul: cu ce se invata, aceea va si face. Daca se invata din prun­cie cu binele, bun va fi toata viata lui. Daca se in­vata cu raul, rau va fi toata viata lui. Copilul poa­te sa devina inger, poate sa devina si diavol. Cum este crescut si indrumat, asa va fi: de crestere de­pinde, ca de o samanta, tot restul vietii lui. De aceea le porunceste parintilor Cuvantul lui Dum­nezeu: cresteti-i intru invatatura si certarea Domnu­lui (Efes. 6, 4). (Sfantul Tihon din Zadonsk)

***

Incotro indoi copacelul, intr-acolo va cres­te; vasul nou va raspandi mirosul a ceea ce pui in el.

Gradinarul leaga rasadurile de araci, ca van­tul si furtuna sa nu le doboare; taie ramurile us­cate sau netrebnice, ca sa nu vatame pomul si sa nu-l usuce. Faceti si voi asa cu pruncii vostri; le­gati inimile lor de frica lui Dumnezeu, ca sa nu fie clatinati de cursele dracesti si sa nu paraseas­ca buna credinta. Taiati patimile din ei, ca sa nu apuce sa creasca si sa puna stapanire pe ei si sa-l omoare pe omul cel nou, launtric, care s-a nas­cut la Sfantul Botez – deoarece vedem ca atunci cand copiii cresc apar si cresc odata cu ei si patimile pacatoase, ca niste ramuri salbatice pe un pom. (Sfantul Tihon din Zadonsk)

***

Parintii sa-si educe copiii inca din leagan. Sa-i invete frica lui Dumnezeu, sa taie pornirile lor cele rele, sa nu le „caute in coarne” si sa nu le satisfaca dorintele si gusturile rele. Ceara moale ia orice forma: si tu poti sa faci ce vrei din copilul mic. Literele scrise pe hartie curata raman nesterse: si ceea ce afla copilul mic ramane cu el, nesters din memorie, pana la batranete.

Sa zicem ca asupra unui copacel sufla vantul si il indoaie: daca ii pui proptea, o sa se indrepte; daca nu‑i pui proptea, o sa ramana stramb pentru totdeauna. Dupa ce apuca sa creasca si sa prinda radacini, o sa crape si o sa se rupa cand o sa vrem sa‑l indreptam. La fel si cu copiii nostri. Sa-i inta­rim in credinta si in frica de Dumnezeu cat sunt inca mici. Sa le facem zid de aparare din invata­turi si exemple bune pana cand vor prinde rada­cini in virtute, si atunci nu vor mai avea a se teme de nici o primejdie. (Staretul Filotei Zervakos)

***

Asadar trebuie sa le dam copiilor nostri evlavia odata cu laptele mamei, ca sa zic asa, nu cu mancarea tare, fiindca atunci cand copiii sunt inca mici se iau dupa parinti, ii copiaza. Tocmai atunci trebuie sa ne ingriim ca copiii sa „inregistreze pe caseta” bunatate si dragoste. Iar cand vor creste, trebuie sa fim atenti si sa actionam cu discernamant si cu prevedere – de pilda, ca atunci cand intoarcem un ceas. Daca axul es­te slabit, intoarcem ceasul treptat, fiindca exista pericolul sa-l stricam, si atunci ceasul nu va mai fi bun de nimic. Trebuie sa-i explicam copilului cu grija, cu binele, de ce nu trebuie sa faca asa si de ce trebuie sa faca altfel. Nu trebuie sa i se spuna mereu copilului: „asta nu”, „aia nu”, „nu asa”, „nu altfel”. Dupa ce vom face lucrurile de baza, trebuie sa‑i dam „surubelnita” lui Hristos, ca sa „stranga” El pana la capat „suruburile” ca­re mai sunt de strans. Nu trebuie sa nadajduim prea mult in noi insine, incercand sa facem sin­guri totul. (Staretul Paisie Aghioritul)

***

Daca in sufletul neintarit inca vor fi inti­parite invataturi bune, nimeni nu le va mai putea sterge atunci cand el se va intari, la fel cum se intampla cu pecetea din ceara. In co­pil ai o fiinta inca sfioasa, care tremura si se teme si de o privire, si de un cuvant, de orice: foloseste-ti stapanirea asupra lui spre scopul cel cuve­nit. Tu esti cel dintai care vei culege roadele da­ca vei avea un fiu bun. Pentru tine te ostenesti. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Buruienile sunt mai usor de smuls la o varsta frageda: atunci trebuie urmarit ca patimile, find lasate in voia lor, sa nu se in­tareasca si sa nu devina de neindreptat (Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Nu neglijati dezradacinarea din inimile de copii a neghinelor pacatelor, a ganduri­lor viclene si hulitoare, a obiceiurilor, aplecarilor si patimilor pacatoase; vrajmasul si trupul pa­catos nu ii cruta nici pe copii; infatisati-le copii­lor toate primejdiile cu care pacatele ne pandesc in calea vietii, nu ascundeti de ei pacatele, ca nu cumva, din nestiinta si nepasare, sa se intareas­ca in deprinderile si impatimirile pacatoase, care cresc si rodesc pe masura ce copiii inainteaza in varsta. (Sfantul Ioan din Kronstadt)

***

Nu putini sunt parintii care nu se ingri­jesc deloc sa inabuse in copiii lor anumite neajunsuri si insusiri rele, care uneori chiar se bucura si se amuza atunci cand copilul e caprici­os, cand da dovada de orgoliu, de indaratnicie, cand isi ingaduie sa minta, sa insele si asa mai departe. Ei cred ca toti copiii sunt asa, ca de la ei nu avem ce sa cerem, intrucat sunt prostuti, si ca de-abia cu anii, cand vor creste si inteligenta lor se va maturiza, fata de ei se va putea manifesta mai multa severitate si exigenta. Mare greseala, ratacire de neindreptat! Nu: problemele acestea nu trec niciodata singure. Dimpotriva, ele cresc odata cu copilul si prind radacini tot mai adanc daca nu sunt combatute de la inceput, la fel ca buruienile de pe camp atunci cand nu sunt plivi­te de la inceput. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

***

Buna crestere nu sta in a lasa mai intai sa creasca patimile, ca dupa aceea sa te stradui sa le izgonesti. Trebuie sa iei toate masu­rile pentru ca ele sa nu se poata strecura in fire. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Acum, copilul contemporan este tratat in­ca de mic ca un zeu al familiei: poftele lui sunt satisfacute, dorintele ii sunt indeplinite, este inconjurat de jucarii, de distractii, de confort, nu este invatat si educat dupa principiile severe ale comportamentului crestinesc, ci este lasat sa se dezvolte in directia pe care i‑o imprima poftele lui… Poate ca asta nu se intampla in toate fami­liile si tot timpul, dar se intampla suficient de des ca sa devina o regula a educatiei contemporane a copiilor, si chiar parintii care au cele mai bune in­tentii nu pot sa evite cu totul lucrul acesta. Chiar daca ei se straduie sa-si creasca copilul cu stric­tete, rudele, vecinii se straduiesc intotdeauna in alta directie. Lucrul acesta trebuie luat in calcul cand este vorba de educatia copilului.

Bineinteles, dupa ce devine adult un aseme­nea copil se va inconjura cu lucrurile cu care s-a obisnuit din copilarie: confort, distractii, “jucarii pentru oameni mari”. Viata devine plina de cau­tarea continua a distractiilor…

Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe co­pii sa reziste ispitelor lumii?… Trebuie sa fim gata sa biruim zi de zi inraurirea lumii printr-o educatie crestineasca sanatoasa. Tot ce afla copilul la scoala trebuie verificat si corectat acasa. Nu tre­buie sa credem ca ceea ce ii dau dascalii este fo­lositor sau pur si simplu neutru, caci chiar daca el dobandeste cunostinte sau abilitati folositoare (iar majoritatea scolilor contemporane esueaza rusinos si la acest capitol), acolo e invatat si mul­te puncte de vedere si idei gresite. Felul in care copilul apreciaza literatura, muzica, istoria, ar­ta, filosofia, stiinta si, bineinteles, viata si religia trebuie sa vina in primul rand nu de la scoala, ci de acasa si de la Biserica, altfel copilul va primi o educatie gresita.

Parintii trebuie sa urmareasca ce lucruri inva­ta copiii lor si sa le corecteze acasa tinandu-se de o pozitie fatisa si punand in evidenta cu claritate aspectul moral, care lipseste cu desavarsire din educatia contemporana.

Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, la ce filme se uita (ascultand sau vizionand impreuna cu ei, daca este neaparata nevoie), ce limbaj aud si ce limbaj folosesc ei insisi – si toate acestea trebuie sa fie evaluate crestin.

In casele unde lipseste barbatia de a arunca televizorul pe fereastra, timpul petrecut in fa­ta acestuia trebuie controlat cu strictete, pentru a evita infuenta otravitoare pe care o exercita chiar in casa asupra tinerilor acest principal vec­tor al ideilor si punctelor de vedere anticrestine. (Ieromonahul Serafim Rose)

***

Televizorul este una dintre inventiile care  pervertesc crunt copiii, si asta in primul rand deoarece copiii absorb tot ce li se prezinta prin el. Pentru adulti, el nu este atat de periculos, fiindca ei pot sa sara peste ceea ce nu vor sa vada. Ratiunea si sufletul copilului lucreaza atat de intens cum nici nu ne inchipuim. Copilul primes­te jumatate din informatia sa despre viata inain­te de a implini trei ani. Literatura duhovniceas­ca ne vorbeste despre aceasta, si acesta este mo­tivul pentru care Maica Domnului a fost dusa la trei ani in templu. Copiii se joaca, dar totodata absorb tot. Si este foarte important sa intelegem lucrul acesta, fiindca deseori spunem: “Copiii nu aud”. Nu-i asa: copiii aud si vad tot. Uneori, copi­lul spune: “Uite, lucrul pe care il cauti este acolo”. El a vazut tot: era ocupat cu altceva, dar a vazut unde a fost pus lucrul. Si daca principala conditie pentru educatia unei familii ortodoxe normale es­te educatia bisericeasca, sa stiti ca informatia ve­nita prin televizor este contrara acesteia si instrai­neaza de ea. (Protoiereul Valerian Krecetov)

***

Copilul trebuie educat in asa fel incat el, simtindu-se puternic si viteaz, sa inve­te sa-si iubeasca parintii si sa manifeste, pe cat se poate, atentie si grija pentru toti cei din jurul sau… Copilul sa se deprinda cu ideea ca el nu este deloc membrul principal al familiei. Ajun­gand la varsta adolescentei, el trebuie sa vada in sine insusi un ajutor al mamei sale, si va indepli­ni cu mare satisfactie treburile ce-i sunt incredintate, simtindu-se deja adult. Fie ca este vorba de curatenia din casa, de gatitul mancarii, de spalat, de calcat, in orice ocupatie casnica vom gasi pen­tru odrasla noastra o munca intru totul accesibi­la puterilor si mintii sale copilaresti…

Indata ce copilul incepe sa manifeste, parin­tii intelepti si iubitori ii raspund cu asprime: „Lui Dumnezeu nu Ii place asta! Ia mai bine fa tu cum ti s-a zis, si o sa fie bine.” (Protoiereul Artemie Vladimirov)

***

Cine vrea sa creasca bine copiii, ii creste in asprime si in osteneli, pentru ca ei, doban­dind cunostinte si purtare deosebite, sa poata primi, cu timpul, roada ostenelilor lor.

Fiecare varsta a copilului are grijile, si fricile, si ostenelile sale, care sunt multe. (Sfantul Nil Sinaitul)

***

Inainte de a creste pana la masura de cres­tin, omul trebuie sa fie pur si simplu om. Daca veti citi in capitolul 25 al Evangheliei dupa Matei parabola caprelor si a oilor, acolo proble­ma e pusa limpede: oare am fost omenosi, oare am crescut pana la masura impartasirii cu Dum­nezeu…? De aceea, trebuie sa-l invatam pe copil sa fie drept, credincios, viteaz, sa-i cultivam insusirile care fac din el om adevarat – si, bineinteles, trebuie sa‑l invatam compasiunea si dragos­tea. (Mitropolitul Antonie al Surojului)

***

Copiii trebuie sa deprinda abnegatia. Ei nu vor putea avea tot ce vor. Trebuie sa inve­te sa renunte la propriile dorinte pentru binele celorlalti.

Ei trebuie, de asemenea, sa invete sa fie gri­julii. Omul ce n-are grija de ceilalti pricinuieste intotdeauna vatamare si durere – nu intentio­nat, ci pur si simplu din nepasare. Pentru a arata grija fata de cineva nu este nevoie de prea mult – un cuvant de imbarbatare atunci cand cineva are neplaceri, putina tandrete atunci cand cela­lalt arata intristat, o mana de ajutor la momentul potrivit pentru cel ce a obosit.

Copiii trebuie sa invete sa fie de folos parinti­lor si unul altuia. Ei pot sa faca asta fara sa aiba nevoie de prea multa atentie, fara sa fie o sursa de grji si de neliniste unul pentru altul.

Indata ce vor creste putin, copiii trebuie sa invete sa se bizuie pe sine, sa se descurce fara ajutorul altora, ca sa devina puternici si inde­pendenti. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparatea­sa Rusiei)

***

Se spune ca omul este liber, ca el nu poate si nu trebuie fi silit nici in ce priveste credin­ta, nici in ce priveste invatatura. Doamne, miluieste! Ce parere diavoleasca! Daca nu-i silesti pe oameni, ce-o sa iasa din ei? Ce-o sa iasa din tine, propovaduitor de reguli nascocite, daca nu te vei sili la nici un lucru bun, ci vei trai asa cum te im­pinge s-o faci inima ta patimasa, ratiunea ta tru­fasa, mioapa si oarba, trupul tau pacatos? Cum te vei descurca daca nu te vei sili? Cum sa nu fie in­demnati si siliti si crestinii sa implineasca porun­cile credintei si cucerniciei? Nu s-a zis in Sfanta Scriptura ca Imparatia cerurilor se ia cu silinta, ca si­litorii o rapesc pe ea (Mt. 11, 12)? Si cum sa nu-i si­lesti pe copii, indeosebi pe baieti, sa invete si sa se roage? Ce-o sa iasa din ei? Oare nu niste lenesi si niste facatori de tulburare? Nu se vor invata sa fa­ca tot felul de rele? (Sfantul Ioan din Kronstadt)

***

Copiilor trebuie sa li se dea libertate potri­vit cu varsta si cu educatia lor. Care din­tre cele doua directii este mai corecta, mai placu­ta si mai satisfacatoare pentru om: de la largirea libertatii lui la marginirea ei sau, dimpotriva, de la marginirea ei la largirea ei? Bineinteles, aceas­ta din urma. Asadar copiii trebuie adusi de la marginirea libertatii la largirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme inco­tro se va indrepta cu dorinta sa de placere cres­canda? Oare nu va fi ispitit sa incalce dreptele hotare ale libertatii rationale si legiuite? (Sfantul Filaret al Moscovei)

***

Trebuie sa ne incredintam copiii lui Dumnezeu rugandu-ne, iar dupa aceea sa avem constiinta linistita, fara a ne tulbura sufleteste. Dumnezeu e Atotputernic: la rugaciunea osardnica si smerita a parintilor, el poate sa le dea copiilor o indreptare crestineasca. Te-ai os­tenit mult pentru educarea copiilor tai? Dar nemincinosul Cuvant al lui Dumnezeu graieste: de nu ar zidi Domnul casa, in desert s-ar osteni cei ce o zidesc (Ps. 126, 1). Alearga la Dumnezeu, si El, dupa ce va fi curatit prin necazuri ostenelile tale pentru cresterea pruncilor, le poate incununa cu reusita. (Sfantul Ignatie Briancianinov)

***

Scrieti: „As vrea ca eu si sotul meu sa evitam nefastele disensiuni in ce priveste proble­ma educatiei, disensiuni pe care le vad aproape in toate casniciile.” Da, cu adevarat, lucrul aces­ta e foarte complicat – dar ati bagat de seama si singura ca disputele in fata copiilor nu aduc nici un folos. Ca atare, in cazul unei disensiuni, mai bine este fie sa va eschivati si sa plecati, fie sa va faceti ca n-ati auzit bine, insa nicidecum sa nu va certati in fata copiilor cu privire la diferentele de vederi dintre dumneavoastra si sotul dumnea­voastra. Sa va sfatuiti si sa discutati aceste pro­bleme trebuie intre patru ochi, si cat se poate de calm, pentru a avea cat mai mult succes. De al­tfel, daca veti reusi sa saditi in inimile copiilor dumneavoastra frica de Dumnezeu, feluritele capricii omenesti nu-i vor putea inrauri in chip atat de vatamator. (Sfantul Ambrozie de la Optina)

(din: Cum sa educam ortodox copilul. 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici, Editura Sophia, 2011)

Legaturi:

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cuviosul Paisie Aghioritul, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Fericitul Filotei Zervakos, Sfanta Mucenita Tarina Alexan­dra, Sfantul Filaret al Moscovei, Sfantul Ioan de Kronstadt, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Tihon din Zadonsk, Sfantul Vladimir al Kievului, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “Sfinti si mari duhovnici despre EDUCAREA COPIILOR IN SPIRIT CRESTIN (I): “In educatia copiilor, mai intai de toate trebuie sa ne educam pe noi insine. Caldura din familie educa mult mai bine decat orice cuvinte”

  1. Pingback: Cum sa educam copiii in duhul credintei ortodoxe? (II) – ALTE SFATURI FUNDAMENTALE PENTRU PARINTI DE LA SFINTI PARINTI SI DUHOVNICI -
  2. Pingback: PREDICI AUDIO de la Manastirile Putna si Sihastria Putnei la INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN: Durerile parintilor si moartea sufleteasca a tinerilor razvratiti. PUTEREA PLANSULUI UNEI MAME SI MANGAIEREA MILEI LUI DUMNEZEU sau de la MOARTEA DEZNADEJDII la
  3. Pingback: Probleme si dificultati in educarea copiilor: COPILUL INCAPATANAT, RASFATAT, GROSOLAN, CARE VORBESTE URAT etc. Cum luptam cu obiceiurile proaste de comportament ale copilului? -
  4. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul despre ISPITELE ADOLESCENȚEI si cum trebuie prevenit FOCUL PRIMEJDIEI DUHOVNICESTI care vine odata cu aceasta varsta critica: “Trebuie sa avem un foarte puternic reazem, ca sa rezistam in vremea cand navalesc valurile acest
  5. Pingback: PARINTELE RAFAIL NOICA, in a doua zi a Colocviului de la Iasi, PENTRU PARINTI si pentru cei care vor sa transmita altora adevarul: Cautati sa lucrati cu Dumnezeu ca sa deschideti inimile celorlalti spre a primi cuvantul! (VIDEO) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate