“Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR…

23-03-2012 ~~Sublinieri~~

Vezi si: PARINTELE TANASE DESPRE INCERCARI, PRONIE, MILOSTENIE, BOGATI SI SARACI: “Lipsa de timp este un semn foarte dur al sfarsitului lumii”

FEMEIA CRESTINA, INTRE TRADITIE SI MODERNITATE

Ati alergat vreodata dupa ceva important, dupa ceva cu adevarat important?…

Iata-ma alergand dupa Parintele Nicolae Tanase, pe dealurile de la Valea Screzii. Prin hartoape si fiare vechi, peste scanduri ce se clatina amenintator, prin noroaie si paraie, intr-o zi friguroasa a lui decembrie trecut. Credeam ca va fi un interviu la gura sobei, cu un ceainic fluierand vesel, la lumina cucernica a lampii bunicii… Nici prin gand nu-mi trecea ca Parintele imi va smulge reportofonul din mana si va porni, in pas grabit, pe asemenea coclauri, raspunzand in acelasi timp intrebarilor puse despre… femeie. Ajungem in curand pe o coama a dealului, de unde satul ni se asterne la picioare. Un loc de vis. Asa o fi si drumul catre Rai?

– Parinte, ce parere aveti, cum este femeia de astazi fata de femeia de pe vremuri? Ce s-a pierdut si ce s-a castigat prin modernitate?

– Femeia, asa cum era in trecut, ar fi fost bine si ramana si astazi. Vorbim, desigur, despre un anumit tip de femeie, nu in general. Aceasta femeie de pe vremuri avea o dexteritate a bunului simt, pe cand, in zilele noastre, destul de multe femei au pierdut-o. Odata cu aceasta dexteritate, au pierdut si relatia pe care o aveau pe de o parte cu familia, pe de alta parte cu semenii, si pe de alta parte cu Dumnezeu. Aceasta este pierderea, iar castigul este o iluminare a mintii — dar nu in sens duhovnicesc, ci o „iluminare a ratiunii” care o face sa piarda la capitolul sentiment. Femeia din vremurile trecute avea si inima, si minte, si vointa. Femeia de astazi are multa stiinta, iar sentimente, din pacate, dirijate sau inhibate.

– Cum ar putea sa-si recastige sensibilitatea?

– Sensibilitatea nu se pierde niciodata. Ea exista, genetic o purtam in noi, drept pentru care important este cum avem grija de aceasta sensibilitate, cum o educam incepand cu primii ani de viata. Vedeti, la ora actuala nu toate fetitele mai sunt crescute cum trebuie. […] Totul se intampla pentru ca Dumnezeu ne-a lasat normali, iar noi, daca incepem sa facem modificari, sigur ca toate acestea se intorc impotriva noastra.

„Facultatile la femei trebuie facute ca sa se marite bine”

– Sfintia Voastra, cum vedeti o crestina care sa fie si femeie moderna? Sa aiba o viata si in societate, si in Biserica…

– Eu am cunoscut odata o femeie, sotia poetului Ioan Alexandru, care avea vreo patru facultati si vreo cateva doctorate, crestea cinci copii, nu se machia, nu se farda, nu cheltuia bani pe nu-stiu-ce tip de haine, in schimb avea o anume stiinta de a se impodobi cu o naframa sau alta, dintr-o regiune sau alta a tarii… incerca sa traiasca asa in anumite momente de sarbatoare, si reusea. Vedeti bine, era o femeie cu multe facultati – iar pe atunci nu se faceau multe facultati, ca astazi. Nici nu aveai voie sa faci a doua facultate! Şi am mai cunoscut o preoteasa, care avea si ea doua facultati, si care a crescut si ea cinci copii si, toata viata, a vandut lumanari la biserica.

– Cineva ar putea spune: “A facut atatea scoli ca sa vanda la pangar?!”. Cu alte cuvinte, e un om pretios care este pus intr-un loc in care oricine altcineva ar fi putut sa stea.

– Asa a considerat ea. Asa a hotarat impreuna cu sotul ei. Şi asta pentru ca a facut o distinctie foarte precisa intre interesul general si interesul de familie. Şi atunci, a preferat sa creasca cinci copii si sa-i dea societatii ca pe niste stalpi de rezistenta si sa se sacrifice. Sa nu intelegeti ca daca a crescut copii si a vandut lumanari sau s-a ocupat cu nimicuri, asa-zisele nimicuri, le-a neglijat pe celelalte! Adica pe mai departe a citit, pe mai departe a discutat, pe mai departe a avut un anumit nivel cultural.

Dupa parerea mea, facultatile la femei trebuie facute ca sa se marite bine. Adica, la facultate poti intalni un anumit tip de baiat, iti formezi o anumita viziune, iar apoi, daca poti sa lucrezi o vreme, e bine. Sa stiti ca eu fac o mare diferenta intre a creste copii si „a sta la cratita”. Pentru ca „a sta la cratita” este o expresie de acum peiorativa. Insa „femeia la cratita” nu este o prelungire a cratitei, ci este o femeie care isi intelege rostul ei. Şi, daca pe langa rostul ei mai poate sa mai faca si altceva, e foarte bine.

– Rostul femeii este sacrificiul?

– Rostul femeii nu este sa fie sacrificata. Dar, daca ea intelege sa se sacrifice, atunci este altceva, intrebarea care se pune este daca stie asta de la inceput sau nu, daca face ce trebuie de la inceput sau nu. Totul este cum porneste. Uneori, noi pornim fara sa intelegem ce avem de facut – la nivel teoretic nu intelegem. Ne casatorim si credem ca totul este roz. Dar nu avem voie sa fim utopici. Noi trebuie sa fim realisti.

Am cunoscut o fata care a citit foarte multe romane, in special romane de dragoste, cateva sute. Cand i-a venit vremea sa se marite, a gasit un baiat, insa, cand a dat cartea jos, i-a ramas in fata un cu totul alt prototip decat intalnise in sutele de romane pe care le citise. Drept pentru care acea casnicie a esuat, pentru ca nu reusea sa aiba contact cu realitatea.

„Dumnezeu m-a creat cum trebuie sau mai e nevoie sa intervin si eu?”

– Ce inseamna frumusetea pentru femeia crestina? Inseamna asta o anumita tinuta? Intreb pentru ca vorbeau mai devreme despre importanta pastrarii feminitatii…

– In primul rand, toate femeile sunt frumoase. In al doilea rand, orice concurs de tip „miss” este o jignire pentru femeie. Sunt foarte multi barbati carora nu le plac acele femei care sunt declarate „femeia anului” sau mai stiu eu cum. De ce? Pentru ca fiecare femeie are specificul si frumusetea ei. Şi fiecare barbat prefera un anumit tip de frumusete. Nu trebuie sa mergem pe sabloane, pentru ca omul este unicat, femeia este un unicat. Atunci, noi credem ca o femeie trebuie sa fie foarte ingrijita. Restul, Dumnezeu stie cum a facut pe fiecare si ce i-a lasat sa atraga si ce nu.

– Ce inseamna „ingrijita”? Cineva poate sa inteleaga prin asta inclusiv machiajul, cerceii…

– Intrebarea este cum privesc lucrurile. Consider ca Dumnezeu m-a creat cum trebuie sau mai e nevoie sa intervin si eu? Şi pot interveni prin farduri, prin machiaj, prin coafura etc. Daca eu cred ca Dumnezeu m-a creat cum trebuie, atunci nu mai e nevoie de toate astea. Mi se pare foarte interesant ca unii barbati pot suporta langa ei niste sotii travestite in ceva care, de fapt, nu sunt!

– Unele femei din ziua de astazi spun: „Trebuie sa am libertate ca sa fiu fericita. Pot sa merg si la biserica, dar pot sa ma si distrez, sa merg si in baruri, pot sa am si o viata de noapte”. Cam unde-i linia de mijloc?

– Nu exista linie de mijloc. Linia de mijloc inseamna „cale aurita”, dar la capitolul asta nu exista linie de mijloc. Exista negru sau alb. Ce legatura are lumina cu intunericul, sau ce legatura are inalbitorul cu carbunarul? Ca era o pilda: unul a vrut sa inalbeasca rufele langa un carbunar si toata spuza carbunarului mergea pe rufele lui. Şi atunci au fost nevoiti sa se desparta, caci nu mai mergea asa. Cu alte cuvinte, nu avem griuri in aceasta problema: ori e negru, ori e alb. Adica, o femeie care merge la biserica se „distreaza” intr-un anumit fel. In primul rand, se implineste duhovniceste. In al doilea rand, celelalte aspecte trebuie sa fie nevinovate. Adica, sa zicem, poate sa mearga la iarba verde — numai ca la iarba verde se merge si cu sotul, si cu copiii, si cu rudele, si prietenii, nu separat: parintii colo, copiii dincolo. Caci sunt lasati copiii pe la bunici, unde ii indoapa cu desene animate si cu filme peste filme, iar parintii sunt la iarba verde si mananca fripturi si mici. In al treilea rand, exista multe spectacole care nu au de-a face cu ceea ce este frivol sau cu ceea ce este jignitor si o astfel de iesire, pentru o femeie care ingrijeste de copii, este de vis.

Daca vorbim despre o femeie care se fereste sa mai aiba cel de-al doilea copil, desi in adancul ei il doreste, ei bine, tocmai o astfel de femeie trebuie sa-si umple timpul, din cauza asta merge la bar, din cauza asta merge la concerte, din cauza asta priveste la televizor cu orele si cu lunile…

„Informatia, Dumnezeul nostru”

– E televizorul acel carbunar langa care nu putem sa inalbim rufele?

– Depinde cum privim. In general, televizorul nu este cu totul rau. Nu toate emisiunile sunt rele. Dar absolut toate sunt pierdere de timp. In trecut am tinut mai multe conferinte, iar una din temele cele mai agreate a fost: „Informatia, Dumnezeul nostru“. Adica, am intrebat pe cineva: „Te uiti la televizor?” si mi-a zis: „Nu, parinte, eu… numai asa, la stiri“. Putem sa zicem ca este pacat sa te uiti la stiri? Nu, nu este pacat sa te uiti la stiri – pacat este ca pierzi timpul. De-a lungul vremii, am incercat cu mai multi, mai ales cei care s-au spovedit la mine, sa-i indemn sa stea in genunchi, la rugaciune, tot atat cat stau si la televizor. Dar nu a mers. Mi-au zis: „Parinte, dar e imposibil!”.

– Adica televizorul ajunge sa fie mai important decat Dumnezeu…

– Şi atunci ne vin in minte profetiile Sfantului Cosma Etolianul, care a spus inca din secolul al XVIII-lea ca „va veni o vreme cand diavolul va intra in casele oamenilor intr-o cutie, iar coarnele le va pune pe casa“. Cutia asta va lua locul icoanelor de pe pereti si le va vorbi oamenilor, iar oamenii vor fi foarte ascultatori. Aceste cuvinte au fost spuse cu doua secole inainte de aparitia televiziunii! Atunci nu putem sa nu privim lucrurile si dintr-o asemenea perspectiva.

Daca sunt emisiuni duhovnicesti sau anumite slujbe – care nu pot inlocui slujbele de la biserica – daca sunt anumite dezbateri, sau pelerinaje, sau documentare care arata minunile lui Dumnezeu in lume, sigur ca nu putem spune: „Nu te uita la televizor“. Eu te intreb numai daca te rogi tot atat cat te uiti la televizor…

– Mai poate trai cineva fara televizor in ziua de astazi?

– Am cunoscut un om, fostul ambasador al Poloniei, care era si profesor de teologie, de greaca veche si de Vechiul Testament si lucra, in acelasi timp, in Ministerul de Externe. Avea opt fete, era fiu de preot ortodox. Cea mai mare fata avea 18 ani, iar cea mai mica avea 6 ani. Intr-o imprejurare, am ajuns sa locuiesc cateva zile in casa lui. Şi, impreuna cu el, am vizitat o manastire, am mers la biserica, toti s-au impartasit, am slujit cu mitropolitul primat de atunci. Am stat cu ei aproape o saptamana. Sigur ca in vreo trei-patru zile l-am intrebat: „Dar dumneavoastra nu aveti televizor?“. Şi raspunsul a fost: „Parinte, oamenii seriosi nu au televizor“. „Bine, dar sunteti diplomat si trebuie sa fiti ultra-informat!”. Şi mi-a zis: „Informatiile imi vin pe masa. Cele de care am eu nevoie“. „Dar copiii…?“, am mai intrebat. „O sa vedeti dupa-amiaza“, imi raspunde.

Intr-adevar, duminica dupa-amiaza ne-am odihnit putin, am mers in parc, am mancat o prajitura si pe urma ne-am dus la cinematograf. Aici am vazut un film de vis, „A opta zi”^¹, un film despre un tanar cu Sindromul Down. Se numeste „A opta zi” pentru ca, atunci cand i s-a citit in povestirea despre Creatie: „A saptea zi, Dumnezeu s-a odihnit“, el a spus: „Iar in a opta zi, m-a facut pe mine“. Adica „pe mine care n-am mama, care sunt bolnav, care sunt internat la centru…“. Şi foarte interesanta a fost aceasta duminica, asa cum am petrecut-o cu ei, fara televizor…

Bineinteles ca ambasadorul avea grija sa le duca pe fete si la manastiri, sa le ofere o viata culturala, pentru ca e foarte important sa aiba ce povesti copilul cand se afla in compania colegilor lui. Sa poata spune, fiecare dupa cum il duce buzunarul, ca a fost la Meteore, ca a fost in Sfantul Munte, ca a citit douazeci de carti sau ca a fost in tabara la Durau… De curand, am citit ca elevii finlandezi citesc o carte pe zi, obligatoriu. Probabil nici ei nu se uita la televizor, altfel n-ar avea cand s-o citeasca…

„Ascultarea de barbat este o infiorare”

– Mai e buna fecioria in ziua de astazi? Nu e mai bine pentru doi tineri sa aiba relatii sexuale inainte de nunta, sa vada daca sunt potriviti unul pentru altul — asa cum se spune — si sa evite astfel viitoarele neplaceri?

– Am auzit odata un parinte ca a zis asa: „Nu fura ceea ce Dumnezeu oricum iti dadea“. Adica un act sexual, si inainte de casatorie, si dupa casatorie, este acelasi lucru. Ca act. Numai ca inainte de casatorie este un pacat foarte grav – nu grav, ci foarte grav si cu multe repercusiuni — iar dupa casatorie, desi actul in sine este acelasi lucru, prin Taina Cununiei, nu mai poate fi vorba de pacat.

Sa luam o pilda. Atunci cand construim o casa, interesul nostru este sa punem o temelie foarte solida, ca sa reziste la cutremur. Dar cine face lucrul acesta aiurea, bineinteles ca isi toarna o temelie de doi lei, in care pune mult pamant, ceva ciment, niste fier-beton aruncat, niste paie, niste fan si pe urma iar pune ciment… Şi va avea astfel o temelie pe care ulterior vrea sa construiasca frumos, si o sa reuseasca – dar n-o sa tina. Cam asta e marea problema.

Vedeti, abordam greu asemenea subiecte, vorbim greu despre sex – dar sa stiti ca oamenii nu „fac sex“, oamenii sunt cununa creatiei lui Dumnezeu, ei nu pot face sex. Sex fac animalele – si atat. Mai interesant este ca oamenii nu fac nici dragoste. Pentru ca „dragoste” este un cuvant care-L exprima pe Dumnezeu Insusi, deci oamenii nu pot sa „faca dragoste”. Ei se iubesc. In rest, ramanem cu definitiile din dictionar. Adica: cei care traiesc necununati sunt „curvari”, iar cei casatoriti care au relatii extraconjugale sunt „preacurvari”. Spun asta pentru ca, la un moment dat, pe mai multi i-au deranjat cuvintele astea. Au zis ca ar trebui indulcite. Dar curvia ramane curvie, nu putem sa mangaiem anumite aspecte.

– Parinte, ce inseamna ascultarea in cadrul casatoriei? Ce inseamna „femeia sa se teama de barbat”^{Efeseni 5:3}? Ce e teama asta?

– Avem textul care zice: „Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii“^Pilde ^1:7. Dar frica de Dumnezeu nu este o frica precum frica de sabie, de pistol, de moarte, sau de un om periculos. Este o infiorare. De aceea, in traducerea inaltului Bartolomeu, spre exemplu, exista o explicatie acolo ca ar fi mai potrivit sa zicem: „Iara femeia sa se infioare spre barbat“. Vasazica, ascultarea de barbat si frica de barbat este, de fapt, o infiorare. Şi, daca vorbim despre fiori, atunci este indeajuns ca sa intelegem ce vrea sa spuna textul. Caci femeia, fiind egala barbatului, nu poate sa asculte de el in mod orbeste. Numai ca barbatul, daca este intelept, se sfatuieste cu femeia, pentru ca Dumnezeu a inzestrat-o cu previziunea mai mult decat pe el, iara femeia, daca e si mai inteleapta, lasa barbatului impresia ca el conduce.

(Rasete din toata inima.)

– Sa scrii acolo: „Reporterul a izbucnit intr-un ras nestapanit!”.

– O sa scriu. O sa fac ascultare!

1 Le huitieme jour — producţie belgiană din 1996. Regizor: Jaco Van Dormael. Actorii principali, Pascal Duquenne si Daniel Auteuil, au castigat impreuna Palme d’Or pentru „Cel mai bun actor” la Festivalul de la Cannes, în 1996.

A consemnat Anca Atanasiu

(integral in: Familia Ortodoxa nr. 3 (38)/2012)

Legaturi:

CONTURILE COMPLETE SI CORECTE LA CARE SE POT FACE DONATII PENTRU COPIII PARINTELUI TANASE (VALEA PLOPULUI)

***

ascultare, ascultare reciproca, barbatul si femeia, casatorie, casnicie, chip natural, coafura, cununie, curvar, curvie, desfranare, distractie, dragoste, familia crestina, Familia ortodoxa, farduri, femeia, femeia in Biserica, feminism, frumusete, informatii, infrumusetare, inmultirea mintii, iubirea dintre tineri, machiaj, modernitate, naturalete, necununati, Nicolae Tanase, nu pierdeti timpul, Parintele Tanase, podoabe, relatii inaintea casatoriei, relatii sexuale, relatii trupesti, sacrificiu, sensibilitate, sexualitate, slujirea femeii, televiziunea, televizorul, traditie, Valea Plopului, Valea Screzii, viata de familie

56 Commentarii la ““Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR…”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

Pericopa apostolica a zilei

23-03-2012 18:26

Liturghia Darurilor mai inainte sfintite

Evrei 12, 1- 10

1. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.
4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: “Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”.
7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?
8. Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi.
9. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă?
10. Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.

Eugenia

23-03-2012 19:42

offtopic
cum va considera admin:

Cu ocazia Sarbatorii Mitropoliei, dar si in memoria Mitropolitului Bartolomeu, la Cluj au loc o serie de evenimente culturale si religioase, intre care amintesc sosirea unui fragment din Sfanta Cruce a lui Hristos, adus la Cluj de catre o delegatie din Grecia, in frunte cu mitropolitul Panteleimon de Veria (Bereea).

Cei care doresc sa atinga lemnul purtator de har pe care s-a scurs Sangele lui Dumnezeu facut om, si care nu au mai avut ocazia asta pana acum, au ocazia aceasta incepand de vineri 23 martie 2012 pana luni, 26 martie.

In acest interval, Sfanta Cruce va fi expusa intr-un baldachin special amenajat pe platoul din fata Catedralei.

Magda

23-03-2012 20:23

Ca vrem sau nu vrem…’ne vom intoarce la cultura cartofului’ – vorba Pr.Iustin Parvu si nu numai…(Pr.Cleopa) dar si a vechilor traditii; nevoia si lipsurile ne vor (re)aseza cuminti ACOLO de unde am inceput sa dam RATEURI prin modernitate si confort!

Va avea grija Dumnezeu sa ne reconsideram pozitia unii fata de altii, fata de sine, fata de EL!
Va fi folosit surubul pentru unii, cheia franceza pentru cei mai tari de cap, dusul rece, focul…in functie de loc, timp si ‘OM’!

Nu-mi fac iluzii ca va scapa cineva!

Andrei

23-03-2012 21:06

http://www.youtube.com/watch?v=-WheJ6c9C2c …asteptam si conferinta ASCOR de la Arad cu parintele Tanase

http://www.ascortimisoara.ro/2012/03/conferinta-in-arad-cu-parintele-nicolae-tanase-de-la-valea-plopului/

P.S. sa mai facem si copii nu doar copii xerox sau copy-paste pe la facultati elevate…ca nu o sa mai aiba cine sa ne citeasca cartile care sunt cu duiumul, de aceea jos palaria si sarut dreapta parinte Nicolae pentru ce faceti si ne faceti(ca ne ziceti verde-n fata).Doamne-ajuta!

dragos

23-03-2012 22:17

Da, cum spunea N.steindhard “daca nu stiu de vorba buna,ma ia Dumnezeu cu bata ” sa-mi revin in simtiri 🙂 . Oricum ,dulce comentariul tau ,” Magda “.

dragos

23-03-2012 22:21

Bun interviul ,cuvinte intelepte si pe intelesul tuturor din partea Parintelui . Din pacate nu pot urma chiar tot ce spune ,sa nu mai vorbim de casatorie (..) .

Hrisanti

24-03-2012 00:42

Dumnezeu a spus ca barbatul isi va castiga mantuirea prin munca cu sudoare, iar femeia prin nasterea de fii in durere.
Era bine asa.
In societatea moderna, feminismul a distrus nu numai femeia, ci si posibilitatea de mantuire a ei !Pentru ca privilegiaza orice altceva decat rolul de sotie si mama dedicata numai familiei.
Dar si barbatii nu mai vor sa-si asume intretinerea familiei pe umerii lor,decat daca au o femeie “sexy”.
Adica femeia “sexy” poate fi intretinuta, dar femeia casnica nu !

24-03-2012 02:27

Cea mai mare crima din istorie s-a facut cand femeia a fost trimisa in fabrici si uzine,iar copiii au fost lasati de izbelizte: daca tot s-a “castigat”drepul de a munci, acesta nu mai e nici pe departe un drept, ci o necesitate, prin asta femeia si-a pierdut dreptul de a fi mama cu adevarat.Pai ce e mai frumos si mai ziditor pentru o femeie decat sa fie mama, sa-si alapteze pruncul, sa-i vorbeasca, sa-l dragaleasca, sa-l duca la Biserica pentru a-l uni cu Hristos? Fiind obligate sa-si faca norma la munca, uita de copil, e prea obosita, nervoasa, coplesita de atatea responsabilitati si de aici incepe drama; copii fara capatai, crescuti la intamplare, nesupravegheati, neiubiti. Greu! Ar fi trebuit organizatiile “feministe” care au militat pentru transformarea mamelor in masini si roboti sa fi cerut tuturor guvernelor un salariu lunar pentru munca de …mama si sotie. Adica aici trebuia lucrat; sa fie recunoscuta munca pe care femeia o face in casa si pentru familia ei. Iar munca in fabrici si uzine sa fi fost doar o optiune.Dar asa, din nou biata femeie a fost pacalita urat de tot; dupa ce a ademenit-o cu asa-zisa independenta financiara, i-a diminuat barbatului venitul atat de mult, incat cu toata sudoarea fruntii si barbatul si femeia abia-abia isi platesc darile la stat. Concret, daca in anii 50 un barbat care lucra isi intretinea familia, de regula cu patru copii, la ora actuala trebuia sa munceasca si femeia cot la cot cu barbatul pentru a intretine o familie cu doi copii. Si nu vorbim aici de confort, ci de strictul necesar.Dar deja raul este facut si mult prea inradacinat in societate, ca daca s-ar propune asa ceva guvernelor s-ar impotrivi mai intai omul de rand…asa de tare e indobitotcita saraca lume. Insa li se pare absolut normal sa fie furati continuu, sa li se spuna ca e criza continua, etc etc.

24-03-2012 02:39

@Hrisanti, ati pus punctul pe “i”. Nu stiu de ce numai femeia, ca de obicei, este infierata pentru tot raul existent, dar trebuie sa recunoastem ca si barbatii isi au partea lor de vina: ei nu vor sotii, ei vor “trofee”, femei”sexy”, nu vor mame pentru copiii lor, vor “gagici”.Si uite asa se trezesc ca si-a luat pe dracul tovaras de viata si se da cu capul de pereti.Personal, cunosc foarte multe fete care ar putea sa fie excelente sotii si mame, dar care nu sunt “sexy”, sunt normale, firesti. Si bineinteles ca nu le intreaba nimeni de sanatate…daca si-ar pune coarne, farduri, fuste scurte, s-ar marita urgent. Si ceea ce este si mai trist, chiar barbatii care se considera crestini ortodocsi, merg la Biserica , se spovedesc si se impartasesc, ei cauta deopotriva aceleasi femei “sexy”.

nicolae mirean

24-03-2012 08:24

Toţi ne dorim pe lume
Belșugul, fericirea
Facilul, idealul,
Supremul și iubirea.

Toţi ne ferim de chinuri
De trudă și de greu.
Din bine am vrea totul
Și nici un dram din rău.

Din cinste vrem întregul.
În simţuri, doar placerea;
Frumosul, strălucirea,
Înaltul și puterea.

Dar, vai prin câtă truda
S’ajunge la’înalţime
La cinstea, la frumosul
Și mult râvnitul bine.

Și vai, suntem atâţia
Ce vrem să-l dobândim
Rapid, ușor și sigur
Și far’să-l… împărţim

Ce-i binele ? Ce-i răul ?
Și vai cât e de greu
Să le cunoști adâncul.
Sa fii ca Dumnezeu.

Că Dumnezeu (doar) ştie
Ce-i rău şi ce e bine
(În toată adâncimea)
Ce-o are întru sine.

Caci binele şi răul
Noi numai l’am gustat
Din pomul cunoştinţei
Când nu l’am ascultat.

În totate este-o taină,
Un semn, o întrebare
Ce cheamă și pretinde
Efort și renunţare.

În toate este’un bine
(De taină) și un rău
Ce duce către gheenă
Sau către Dumnezeu.

În toate se ascunde
Un rost şi-o cunoştinţă
O taină, o ispită
Un rod şi o credinţă.

Că orice “bine” pururi
Va duce doar la rău
Când nu-l vedem că vine
Doar de la Dumnezeu,

(Când nu vedem în “bine”
Nici tainele de sus
Nici limita, nici rodul
Nici rostul lui ascuns).

Când răul nu ne’ntoarce
Căiţi la Dumnezeu
De nu-i pricepem rostul
Îl facem şi mai rău.

Din bine’n rău s’ajunge
Când nu mai e iubire
Când “binele” ne duce
În lipsa de simţire.

Caci nu trăim iubirea
Ca bunul Dumnezeu
Ne egoist, ne lacom
Netrufaş şi ne rău,

Nici nu vedem în Domnul
Imensa-i bunătate
Şi nici smerita-i jerfă
Cei veşnică și-n toate.

Trăim în egoismul
Trufaş prin Lucifer
Cel care’n mândru-i ego,
S-a prăbuşit din cer.

Şi din mândrie credem
În multele-i minciuni
Iar Domnului îi cerem
(Spre-a crede), mari minuni.

Nu mai vedem în Domnul
Imensa bunătate
Smerenia-i divină
În totul şi în toate.

Nu mai vedem cum totul
Ne dă în chip ascuns
Spre viaţă, cu iubire
Din cerul Lui de sus.

Nu-i mai vedem nici jerfa
Şi-i cerem doar minuni,
Orbiţi de egoismul
Şi marea de minciuni.

Ce-i viaţa şi Adevărul ?
De ce nu ne mai spune
Că ceru şi pământul
Şi ea este-o minune ?

Că Dumnezeu e totul
Smerit, blând şi tăcut,
Şi prin Iisus şi Cruce
(Cum este), l’am văzut.

Că mic ni se arată,
Nu plin de strălucire
Nu trufaş să’ngrozească.
Ci-n milă şi’n iubire.

Noi îl vrem însă trufaş
Semeţ, spectaculos
C’așa ne’ar place sigur
S’arate un Hristos.

Să’inspaimâte zbirii,
S’aducă fericirea,
Progresul şi belşugul
Nu…crucea şi…iubirea.

De’ceia-i cere lumea
Şi caută minuni,
Setoasă de spectacol
Şi mândrele-i minciuni.