FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…”

8-05-2010 Sublinieri

“Primejdiile sunt multe, si in dreapta si in stanga, si in fata si in spate, este nevoie de mare atentie, caci oricat de puternic ai fi, tot esti in primejdie. Doar o singura nadejde exista, Dumnezeu.

Acum exact trei decenii, pe 8 mai 1980 pleca spre Cer ucenicul cel mai cunoscut al Sfantului Ierarh Nectarie de Eghina, Fericitul Filotei Zervakos, in ziua praznicului Sfintilor Ioan “Teologul” si Arsenie cel Mare, sfinti cu care s-a si asemanat in viata lui. A avut deopotriva curatia inimii si dragostea fierbinte de Dumnezeu si de oameni a ucenicului celui iubit al Domnului, cat si iubirea de singuratate si plansul duhovnicesc care l-au caracterizat pe avva Arsenie. A primit asadar, asemenea acestora, atat darul facerii de minuni si al descoperirilor, al viziunilor dumnezeiesti minunate, cat si darul lacrimilor pentru pacatele sale si pentru ale intregii lumi.

Ne putem gandi si ca adormirea sa a avut loc inainte de praznuirea unuia dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament, Isaia, nu intamplator scrierile  avvei Filothei avand un pronuntat caracter profetic si de chemare la pocainta a noului popor al lui Dumnezeu, crestinii, la fel de morti duhovniceste astazi ca si evreii din timpul proorocilor.

Toate aceste daruri se oglindesc in cuvintele de mai jos, pe care vi le oferim in cinstea Cuviosului Parinte Filothei. Sa ascultam si sa urmam acest glas al Domnului, inca un sfant parinte contemporan daruit noua de Hristos in aceste “zile viclene”, cum chiar Sfintia sa numea, cu durere mare, vremurile in care traim astazi:

Continuare AICI

***


FERICITUL FILOTEI – CĂLĂTOR CĂTRE CER

(mai 1884 – 8 mai 1980)

“(…) Fericitul Filotei este dintre cei care, păşind pe urmele sfinţilor apostoli, au lăsat toate şi au bătut cu piciorul ţinuturi întregi, luminând prin cuvântul simplu, odihnind şi călăuzind prin spovedanie şi sfătuire, împlinind de multe ori şi nevoile materiale ale fiilor săi duhovniceşti. De multe ori spune: „toţi sunteţi fiii mei duhovniceşti“.

Despre fericitul părinte Filotei Zervakos nu poate vorbi nimeni mai bine decât înseşi cuvintele şi faptele sale. Este dintre puţinii prea înflăcăraţi iubitori ai Stăpânului pentru care dragostea jertfelnică nu ştie de oprelişti, de neputinţe sau boli, de convenienţe sau de voia proprie. Şi stareţ şi duhovnic, şi părinte şi frate, făcător de minuni şi învăţător, scriitor, propovăduitor şi bun iconom, şi călător către cer şi călăuzitor către cele cereşti s-a arătat lumii fericitul Filotei din clipa în care a îmbrăcat schima monahală (29 decembrie 1907) şi până la luminoasa sa trecere în bucuria cea veşnică (8 mai 1980).

După cum singur mărturiseşte, într-o perioadă în care multe sate erau lipsite de preot, cuviosul Filotei neobosit a luat la picior toate satele, oraşele şi insulele Greciei, greu încercată de război şi sărăcie, luminând şi odihnind sufletele oamenilor prin cuvânt şi spovedanie.

Singur mărturiseşte:

„…din 1946 şi până azi, 29.09.1966, când am împlinit 82 de ani, nu m-am oprit [nici] două sau trei luni pe an, din călătoriile în insule, oraşe şi sate din întreaga Grecie, predicând şi spovedind, mai ales în Postul Mare şi vara. În acelaşi timp am avut şi grija mănăstirii Longobardia, ca stareţ, precum şi a mănăstirilor de maici Patimile Domnului şi Schimbarea la Faţă. În acelaşi timp am mai purtat de grijă şi altor mănăstiri de maici din Naxos, Tinos, Eghina, Halkida şi altele.

Îmi amintesc că de multe ori spovedeam, mai ales în oraşele mari, întreaga zi şi destule ore din noapte, simţindu-mă atât de epuizat până-ntr-atât încât cădeam ca mort, neputând să mă mişc multe zile. Îmi doream seara ca a doua zi dimineaţa să fiu mult mai bine şi să plec în Paros ca să mor acolo, în mănăstirea mea şi nu departe de aceasta. Dimineaţa însă, în urma somnului, simţeam noi puteri, ca şi cum eram deplin sănătos şi restabilit. Astfel de multe ori am fost surprins şi mirat cunoscându-mi eu neputinţa şi boala şi recunoscător harului şi puterii Preaputernicului Dumnezeu, fără de care nu aş fi avut nici o putere; şi mi-am zis întotdeauna: „Nu eu am lucrat, ci harul lui Dumnezeu care m-a întărit…“

Ucenic al Sfântului Nectarie de Eghina, părintele Filoteu i-a urmat întru totul în grija faţă de cei mulţi, mijlocind precum acela înaintea Multmilostivului Dumnezeu pentru fraţii săi cei osteniţi şi împovăraţi. A ştiut să împletească grija pentru mănăstire şi monahi cu grija pentru cei din afara ei, fiind în acelaşi timp prezent şi în viaţa publică a Bisericii prin articolele şi luările sale de poziţie privitor la problemele ei, şi în viaţa fiecărui fiu duhovnicesc al său prin epistolele şi sfaturile personale.

Scrierile fericitului Filotei sunt la fel de vii şi de folositoare precum a fost întreaga lui viaţă. Este o bucurie să citim mărturisirea acestui îndrăgostit prieten al Mirelui, cu nădejdea de a fi la rândul nostru răniţi de o astfel de dragoste mare.

(…) Nădăjduim ca şi folosul duhovnicesc şi evlavia fraţilor noştri români să fie pe măsura ucenicilor, credincioşilor şi închinătorilor săi greci. Aceştia, împreună cu zecile de mii de credincioşi care au primit ajutorul şi mângâierea părintelui, aşteaptă hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Grecia de canonizare a sa.

Fie ca rugăciunile fericitului Filotei să ne mângâie şi pe noi şi să ne călăuzească pe calea pe care el însuşi a mers întreaga viaţă, călător către cer.

(din prefata scrisa de Pr. Serban Tica, traducătorul cartii “Calator catre cer. Viata si predicile Filotei Zervakos“, Editura Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2002)

***

Primejdiile sunt mari si este nevoie de multa atentie

Precum scrie, Atena este un labirint, este noul Babylon, este Sodoma si Gomora, primejdiile sunt multe, si in dreapta si in stanga, si in fata si in spate, este nevoie de mare atentie, caci oricat de puternic ai fi, tot esti in primejdie. Doar o singura nadejde exista, Dumnezeu.

Pentru a te pazi, fiule al meu, trebuie sa te acoperi si sa gandesti intotdeauna ca Dumnezeu este in fata ta si te vede, te vede cand pacatuiesti si cand te temi, cand te pazesti sa nu pacatuiesti si cand te intristezi ca sa nu-ti calci constiinta. Profetul David a pacatuit pentru ca nu s-a gandit ca Dumnezeu este de fata. Iosif s-a ferit de pacat pentru ca s-a gandit ca Dumnezeu este de fata si a scapat de vicleana sa stapana. David, dupa pacat, s-a cait, a plans, s-a tanguit, a postit, si Dumnezeu l-a iertat, iar pentru a nu pacatui mai departe a zis: “Inaintea mea este Domnul, sa nu fiu ratacit“. Fa astfel si tu, fiule, gandeste-te si vezi cu ochii sufletului ca Dumnezeu este de fata mereu, si nu vei pacatui.

***

Zile viclene

Multime de oameni au ochi, si nu vad, urechi au, si nu aud. Astazi se implinesc profeticele cuvinte ale Apocalipsei:

Cel ce-i nedrept sa mai nedreptateasca; cel ce-i spurcat sa se mai spurce; si cel ce este drept sa mai faca dreptate; si cel ce este sfant sa se mai sfinteasca” (Apocalipsa 22, 11).

Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi, iar cel ce va mantui si pe altii intre cei mai mari se va chema.

***

Către preotul duhovnic

Într-adevăr răutatea acestui veac viclean întrece răutăţile şi păcatele tuturor veacurilor şi orice duhovnic având frică de Dumnezeu şi conştiinţă se găseşte într-o postură grea, cum să iconomisească pe păcătoşii cei ce i se spovedesc. În această generaţie vicleană duhovnicul trebuie să folosească iconomia, căci de va folosi acrivia, nici unul dintre cei spovediţi, sau foarte rar vreunul, s-ar găsi vrednic de împărtăşanie. Este nevoie însă de mare atenţie şi discernământ din partea duhovnicului şi căldură caldă către Dumnezeiescul Părinte pentru a-l lumina cum să întrebuinţească iconomia, căci, după cum spune şi dumnezeiescul Grigorie: “Îngăduiţi, dar nu călcaţi legea”, aşa că dacă e vorba de călcarea legii, mai bine ar fi să nu spovedească, ca să nu audă cuvântul: “Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”.

Starea de astăzi, vrednică de plâns, a oamenilor, se datorează lipsei duhovnicilor virtuoşi şi înţelepţi cu discernământ, cu frică de Dumnezeu, cinstiţi şi cu experienţă.

Iar astfel puţini sunt cei care se mântuiesc în acest neam viclean.

***

Sfaturi către diacon

… Când am fost hirotonit diacon şi preot, am venit în Eghina, unde trăia duhovnicul meu, Sfântul Nectarie, şi l-am rugat să mă binecuvinteze şi să-mi dea sfaturile cele de nevoie. Întotdeauna îmi amintesc şi nu o voi uita niciodată! Întâi a scos crucea cea de lemn, pe care o avea la el întotdeauna. M-a însemnat în semnul crucii şi apoi a ridicat mâna lui cea dreaptă, m-a binecuvântat şi mi-a zis: „Să fii în veac iubitor de Dumnezeu şi smerit”. Aceste două sfaturi ţi le dau şi eu. Să fii în toată viaţa ta iubitor de Dumnezeu, adică să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima ta, şi să fii smerit. Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, Cel care este iubire, Dumnezeu va rămâne cu tine şi tu cu Dumnezeu. Când Dumnezeu este cu tine, nu te teme de nimic. Oriunde este smerenie fuge trufia, oriunde este Hristos fuge diavolul. Întru aceste două porunci şi virtuţi sunt cuprinse întreaga lege şi profeţii.

***

Nevoia de teologi plini de căldură

Majoritatea teologilor de astăzi, în afara puţinelor excepţii, au devenit vrăjmaşii ortodoxiei şi prieteni ai „bisericilor” papalităţii sau protestante. Avem mare nevoie şi urgentă nevoie să se găsească noi luptători calzi, apărători ai credinţei ortodoxe şi ai bisericii, ai predaniilor apostolice şi patristice. Pentru a da piept cu curaj celor ce luptă credinţa noastră, cu fiarele cele sălbatice şi să-i alunge departe de turma lui Hristos. Din această cauză îţi permit să studiezi, dar cu atenţie, ca nu cumva să te rătăcească vreunul din aceşti profesori filocatolici. Ai curaj, credinţă, nădejde şi dragoste, ca Dumnezeu să fie cu tine şi tu cu Dumnezeu. Şi când Dumnezeu cel atotputernic este cu tine se vor risipi toţi vrăjmaşii şi cei ce ne luptă şi ne va învrednici de Împărăţia Sa, pe care fie ca toţi să o dobândim.

***

Câte sunt patimile noastre atâtea şi limbile noastre

Precum cei care au construit turnul (Babel) din mândrie l-au mâniat pe Dumnezeu, Care a trimis amestecarea limbilor, acelaşi lucru se întâmplă şi în nefericitul nostru neam astăzi şi chiar în Biserică. Fiecare astăzi are limba lui proprie, nici unul nu-l aude pe celălalt. Desigur câte sunt patimile noastre, atâtea sunt şi limbile noastre. Unul zice una, altul zice împotrivă. Toţi vorbesc de interesul propriu nici unul de interesul comun. De aceea se naşte doar zarvă, tulburare şi nimic bun. Este semn rău, este semn şi dovadă limpede că lipseşte credinţa, căci nu există credinţă lucrătoare întru dragoste. Adevărata credinţă şi Biserica au ca ţel unirea şi buna înţelegere. Numele Bisericii nu este despărţire, ci unire şi înţelegere, zice dumnezeiescul Ioan Gură de Aur şi unde este credinţă deplină, acolo este şi o inimă şi un suflet. Ce este atunci cu timpurile noastre şi cu Biserica noastră? Turnul lui Babel. Ce a ajuns credinţa noastră? Amestecare a limbilor“.

[vezi si: Parintele Rafail Noica – Crestinul postmodern intre babilonia sensurilor si dreapta intelegere]

***

Încurajare clericilor

“… După marele profet Isaia, mulţimea oamenilor zic minciunii adevăr iar adevărului îi zic minciună. Amărelii îi spun dulceaţă iar dulceţei îi spun amăreală, luminii îi spun întuneric iar întunericul îl numesc lumină. Puţini sunt bărbaţii aleşi, înţelepţi, cuviincioşi, raţionali, mărturisind şi propovăduind cu curaj adevărul şi apărând societatea călugărească cea care este numită între cetele îngereşti fără de care nici biserica ortodoxă nici credinţa ortodoxă nici limba grecească, nici poporul cel grec n-ar mai fi existat”.

(Fericitul Filotei Zervakos, Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005)

199.jpg

Va mai invitam sa cititi de/despre Fericitul Filotei Zervakos:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. Slider, Fericitul Filotei Zervakos, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS – 30 DE ANI DE LA MUTAREA LA CER: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se mantuieste pe sine mare se va numi…”

  1. Hristos a Inviat! Accesati http://blogosferaortodoxa.blogspot.com/
    Catalog de bloguri creştine ortodoxe, (peste 120 de bloguri si situri) ştiri de pe site-uri şi bloguri ortodoxe.
    Doamne Ajuta!

  2. Smerenia e ortodoxă
    Şi-i foarte rară că-i divină.
    Este un ,,eu’’ ucis lăuntric
    Prin răstignirea în lumină.

    E lupta cea necruţătoare
    Ce nimiceşte vechiul eu
    Şi lasă sufletul în grija
    Şi-n mâinile lui Dumnezeu.

    I-o coborâre în abisul
    Lăuntric şi necercetat,
    Spre-al curăţa de orice formă
    Şi orice urmă de păcat.

    Spre’a şterge tot ce reânvie
    Din omenescul nostru eu
    Prin pocăinţa ce coboară,
    În infinit. În Dumnezeu.

    Fără de ea, zadarnic astăzi
    Vorbim cu patos de credinţă,
    Justificându-ne prin acte,
    Prin funcţii şi prin cunoştinţă.

    Justificare, ni-i botezul,
    Iar pocăinţa e lucrare.
    Trăirea fără de prihană
    Şi dragostea-s doveditoare.

    Că nu în acte stă credinţa,
    Nici în cuvântul ce l’am spus
    Ci în smerenia din fapte
    Aşa cum le-a făcut Iisus.

    În pocăinţa care arde
    Tot ce lăuntric port în ,,eu’’
    Care zideşte, miluieşte,
    Şi vindecă POPORUL MEU,

    Care nu-şi leapădă ruşinea,
    Şi fraţii pentru cei străini,
    Sfinţii părinţi nici sărăcia
    Numind ereticii lumini.

    Nu caută să se înalţe
    Şi nici nu tinde spre mai bine,
    Decât prin crucea pocăinţei
    Şi-n lepădările de sine.

    Nu suntem pusnici, suntem doctori
    În Adevărul de credinţă.
    Un adevăr numai al vorbei
    Şi-al faptei fără pocăinţă.

    Al faptei care ne înalţă
    În omenesc şi pe pământ
    Fără savoarea ortodoxă
    Şi-a modestiei’n Duhul Sfânt.

    Ortodoxia îşi plăteşte
    Acum parcursul în trufie,
    Prin prăbuşirea în păcate
    În crize mari şi-n sărăcie.

    Şi nu apusul ne va scoate
    Din iad, din foamete şi greu
    Ci doar smerita pocăinţă
    În dragostea de Dumnezeu.

  3. Citati :”Fiecare astăzi are limba lui proprie, nici unul nu-l aude pe celălalt.”
    Am gasit undeva, sa ma iertati, ca daca am fi destul de curati, curatiti, caci e con-lucrare,ne-am auzi gandurile unii altora…
    Dar “nu mai are cu cine (catre cine) grai Dumnezeu”…si noi il tinem in suferinta…nu stiu eu sa zic…
    Se uita ai nostrii, de langa noi, chiar copii, chiar parintii nostri, spre noi si ce le raspundem?! Cum le venim in intampinare celor ce au nevoie?! Ii auzim?!
    Si nu am da de la noi, s-ar administra altfel ceea ce avem ! (in a d m i n i s t r a r e nu in pastrare…)

  4. @ Mihaela:

    La ce va referiti mai exact?

    ***

    Referitor la acest Turn Babel dintre noi, avea si Parintele Rafail Noica niste cuvinte:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/17/crestinul-postmodern-intre-babilonia-sensurilor-si-dreapta-intelegere/

    Nu ne auzim intre noi nu la niveluri foarte subtile, ci nici macar la cele elementare. E o experienta curenta si continua. Vorbesc Sfintii si nu auzim, nu primim. Vorbeste Duhul Sfant prin parinti duhovnicesti si nu ne convine, dam la o parte, interpretam cum ne este noua interesul, relativizam, cartim, comentam… Vorbim intre noi, dar fiecare centrat pe eul sau, nu avem rabdare sa mai si ascultam pe celalalt sau nu-l mai credem a priori, asa ca nu ajungem sa mai si stabilim comunicarea. Fiindca nu ne intereseaza ceea ce ni se transmite, fiindca inima sau mintea noastra nu sunt pregatite sa primeasca sub nicio forma un cuvant care sa le scoata din patimile si prejudecatile lor.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/29/pomenirea-parintelui-nicolae-steinhardt-daca-va-voi-spune-nu-veti-crede/

  5. …o sa ma credeti sau nu : la acest turn Babel pe care il facem in necredinta noastra intre noi (aceia care nu avem credinta!)…despre care am luat aminte si ascultand de curand pe parintele Rafail Noica dintr-o postare a Dumneavoastra…

  6. …si ca inimile noastre ” nu sunt pregatite sa primeasca sub nicio forma un cuvant care sa le scoata din patimile si prejudecatile lor” in timp ce de fapt suntem chemati sa tot comunicam intre noi…sa primim si dam mai departe: “pe noi insine si unii pe altii”…

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » “Oare si noi suntem orbi?” – DESPRE SMERENIE SI PARERE DE SINE LA DUMINICA ORBULUI
  8. Sa luam aminte la vedeniile Sfantului Filotei Zervakos, ca la niste atentionari mustratoare spre indreptarea noastra,a tuturor spre Calea Domnului mantuitoare!

    “Patriarhul inchipuia Biserica, pe care o si reprezinta, iar regele inchipuia statul. Si Biserica si statul, impreuna cu mai-marii lor, sunt adormite, in vicleniile vremurilor de astazi, in adancul somn al indiferentei si trandaviei. Si de nu se vor trezi si ridica, daca clerul si poporul nu se vor destepta spre pocainta, spre lucrarea poruncilor lui Dumnzeu, a virtutilor si a faptelor bune, vor avea de dat raspuns in ziua Judecatii si vor lua pedeapsa.”

    (talmacirea vedeniei Sfantului Fericit Filotei Zervakos)

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Cateva dintre multele minuni ale Parintelui Filotei Zervakos
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (1): “INCERCATI SA DEVENITI FII AI LUI DUMNEZEU!”
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (2): “VAZUT-AM PE DOMNUL INAINTEA MEA PURUREA…”
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Evanghelia chemarii primilor Apostoli: CINE L-AR MAI URMA AZI PE HRISTOS?
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (II). “Stiti voi, fratilor, care este arma cea mai puternica a omului pe pamant?…”. De ce o lepadam tocmai pe ea?
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » BOLOVANII CARE STAU DEASUPRA CAPETELOR NOASTRE… (Sa recitim impreuna vedeniile ceresti ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS, †8 mai 1980)
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
  17. Pingback: SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, DURERILE NOASTRE SI ANTIDOTUL LA OTRAVA VREMURILOR DIN URMA -
  18. Pingback: RUGACIUNI CATRE MAICA DOMNULUI, IZVORUL TAMADUIRII la vreme de necaz obstesc si de prigoana a Bisericii -
  19. Pingback: Predici ale Fericitului Filotei Zervakos la SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL -
  20. Pingback: RUGACIUNE UMILITA a Fericitului Filotei Zervakos in vreme de primejdie a NAVALIRII ALTOR NEAMURI ASUPRA NOASTRA si a INCEPUTULUI RAZBOIULUI -
  21. Pingback: Parintele Nichifor Horia pentru “Familia otodoxa”: SUNT VREMURI VICLENE. Un punct slab este uşurinţa cu care ne lăsăm prostiţi, ne lăsăm manipulaţi” | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: PARINTELE NICHIFOR HORIA pentru “Familia ortodoxa” despre interpretarea si infruntarea duhovniceasca a incercarilor Bisericii dupa momentul “#Colectiv”: “SUNT VREMURI VICLENE. Dureros este ca nu suntem uniti, dar si usurinta
  23. Pingback: Cuviosul FILOTEI ZERVAKOS (†8 mai 1980) despre MANTUIREA IN VREMURILE APOSTAZIEI SI NECURATIEI GENERALE, INTR-O LUME VICLEANA SI STRICATA: “Satana face ultimul asalt… Numai la Dumnezeu ne vom putea refugia si sa fim gata pentru asta, caci s-
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate