“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!” – Predici noi ale MITROPOLITULUI cipriot NEOFIT DE MORFOU (audio, text): “Trebuie sa stiti ca EXAMENELE INCEP! Trebuie cu totii sa fim gata de mari evenimente neasteptate”

11-10-2017 Sublinieri

– traduceri de E.P. exclusiv pentru “Cuvantul ortodox” –

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la acatistul Sfintilor Ciprian si Iustina,

care s-a tinut la biserica Sfintii Ciprian si Iustina din Meniko (01.10.2017)

In aceste luni care vin sa faceti o rugaciune pe care mi-au spus-o niste oameni luminati ai lui Dumnezeu. Este o rugăciune simplă, dar esențială. Acestea sunt vitaminele spirituale de care are nevoie sufletul nostru in aceasta perioada. Sa spuneti: „Hristoase da-mi rabdarea și credinta sfintilor, Doamne da-mi rabdarea și credinta sfintilor“; avem nevoie de aceasta rugăciune, deoarece rabdarea pe care o avem acum nu va ajunge … Si nici credinta pe care o avem noi, cipriotii, ca inchinatori ai icoanelor, manastirilor și moastelor nu va ajunge… De aceea trebuie sa spunem: „Da-mi rabdare“, deoarece aceasta rabdare pe care o avem acum se va dovedi putina, foarte putina! Și credința noastra se va dovedi putina, chiar mai putina….

Se vor intampla astfel de lucruri și evenimente, incat  va trebui sa avem credinta sfintilor, a Sfantului Ciprian și a Sfintei Iustina. Este foarte important ca rabdarea noastră sa nu fie doar o rabdare psihologica, mentala. Nici credinta noastră nu va fi suficient sa fie doar asa cum era credința mamei noastre, a bunicii sau a vreunui parinte duhovnic deosebit pe care l-am intalnit la scoala de duminică, (ci) va trebui sa fie credinta sfintilor! Si cand vom avea credința sfintilor, vom trai viata sfintilor. Si viata sfintilor, amintiti-va, nu este atat pe acest pamant, cat mai ales in cealalta lume. Deoarce sfintii au tintit spre lucruri mari – mari, nu mici, așa cum facem noi: sa fim sanatosi, sa avem o familie buna, sa avem copii buni; acestea sunt bune dar acestea nu le vom lua cu noi in lumea cealalta. Dacă suntem interesati de viata vesnică, trebuie sa stiti ca EXAMENELE INCEP!

Din aceasta luna octombrie sa ne rugam si sa spunem, repet: Hristoase, da-mi rabdarea și credinta sfintilor“, iar de toate celelalte va avea grija Dumnezeu și va fi mai bine decat ce-am putea face cu propriile noastre forte, cu banii noștri, prin cunostintele noastre, cu ideile noastre pe care le avem despre noi insine. Pana la urma, poate fi ideea/chipul unui idol. În timp ce adevaratul chip al firii noastre nu il cunoastem inca. Iar chipul nostru este chipul lui Dumnezeu ascuns in noi, care trebuie sa fie curatat si scos la suprafata. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!” “.

***

! [PRELUAREA TRADUCERILOR FARA ACORDUL NOSTRU ESTE STRICT OPRITA] !

***

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou,

Cand Dumnezeu intoarce planurile noastre”,

rostita cu ocazia sarbatorii Sfantului Ioan Lampadistis (cel luminat)

pe 03.10.2017, la vecernia care s-a tinut in Manastirea din Kalopanagiotis

– fragmente –

“(…) cand ne adunam in cadrul vecerniei si cantam acest psalm extraordinar: Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele, ma simt ca si cum as spune-o pentru prima oara… Ma emotioneaza in mod deosebit deoarece exprima ca putini alti psalmi ceea ce traim ca ortodocsi: bucuria sfintilor, bogatia sfintilor, ceea ce ne-au lasat mostenire noua sfintii. Si in seara aceasta in casa sfantului din Lampados, daca am fi macar putin ortodocsi, ar trebui sa ne simtim foarte bogati in aceasta veche manastire de 1000 de ani… De ce? Ce inseamna bogatie pentru un ortodox? Sa aiba prieteni in ceruri. Sa aiba oameni care au reusit ceea ce pentru multi pare imposibil si totusi este cu putinta prin Harul Duhului Sfant. Ce este cel mai cu putinta si ne este daruit de Duhul Sfant, celor ce avem Duhul Sfant in noi, spune si in Crez: «si in Sfantul Duh, Domnul de viata facatorul Care de la Tatal purcede».

Primul lucru pe care il transmite acest fragment din Crez este ca Duhul este Sfant si tot ce este sfant transmite sfintenie. Si ce mai spune? Ca este «de viata facator», este acela care da viata. Si desigur, viata Sfintei Treimi, Treime pe care O chemam «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte», de trei ori Sfant: Tatal, Fiul si Sfantul Duh – Dumnezeul Treimic Care vrea sa Se uneasca cu creatia Sa, vrea sa Se uneasca cu oamenii Sai. Este suficient sa ne dorim si noi acest lucru. Noi trebuie sa facem putin si Dumnezeu va face mult, asa cum zic cipriotii. Si in acest Altar, in aceasta manastire simtim cat suntem de bogati: o avem la stanga Altarului pe facatoarea de minuni Maica Domnului, cea care ne acopera, cea mai frumoasa copie a icoanei Panaghia din Kikou. Vis-a-vis de mine il avem pe cel mai mare nascut din femeie, moastele Inaintemergatorului Domnului (…) si il avem pe primul ierarh al Ciprului cu icoana botezului sau. Si avem moastele Sfantului Iraclie. (…)

Si celelalte moaste care sunt si motivul pentru care ne-am adunat azi aici: moastele Sfantului Ioan Lampadistis. Vedeti? Doar ca sa enumeram aceste daruri pe care le avem de la Duhul Sfant intr-o singura manastire ne trebuie ceva timp. Acesta este bogatia ortodocsilor. Aceasta este bogatia Ciprului: Sfintii sai, sfintele moaste, sfintele icoane.

Ieri eram intr-o alta biserica, a Sfantului Ciprian din Meniko, unde mii de inchinatori stateau la rand cu rabdare ca sa sarute icoana Sfantului Ciprian si a Sfintei Iustina si moastele lor. De fapt, cand mergem sa ne inchinam la o icoana ne rugam de fapt sa se transmita si asupra noastra sfintenia care este pastrata, intiparita in sfanta icoana sau in sfintele moaste. Sa facem acest lucru cu duh smerit, cu inima infranta, sa zicem «Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi», sa ne smerim in fata sfintilor si, astfel, se va transmite mai usor energie sfintilor, harul lor, sfintenia lor asupra noastra. Ca sa nu fie inchinarea noastra mecanica, daca vrem ceva mai mult, mai mare, inainte de a ne inchina sa ne smerim mintea si sa ne curatam inima noastra. «Inima curata zideste intru mine si duh drept innoieste» si nu ne va trimite Dumnezeu incercari [peste masura]. Si ne va darui bogatia Sfinteniei Sale, o va simti inima noastra care se  va odihni, vom simti harul si bucuria sfintilor.

Vom intelege ca acest tanar Ioan, cand a orbit din cauza lucrarii vrajitoresti a socrului sau, si-a lasat casa, pe tatal sau care era preot si maica sa presvitera Ana, si fratii sai si a venit cu slujitorul sau credincios, Ioan si acela, in aceasta manastire zidita in numele Sfantului Iraclie, cel botezat de apostolii Pavel, Varnava si Marcu. A ramas putini ani in acest intuneric al ochilor sai dar cu multa, multa rabdare, in isihie exterioara, dar in convorbire neintrerupta cu Dumnezeu. Si se spune in doxologia sa ca a adaugat smereniei daruite de Dumnezeu, smerenia sa. Stiti ce a avut de infruntat Sfantul Ioan in inima sa? Ceva ce cunoastem cu totii, ceva ce credem ca suntem indreptatiti sa avem: nemultumirea, intristarea (…) dar i-a dat Dumnezeu pocainta si Duhul Sfant. Cand Duhul Sfant se uneste cu omul atunci omul devine purtator de Hristos. Se aseamana cu icoana lui Hristos si inauntrul sau si in afara sa, astfel ca vrei sa ii fii aproape si fara sa ii spui nimic. Un astfel de om a fost Ioan Lamapdistis: cel mai bun ucenic al Inaintemergatorului deoarece smereniei daruite de Dumnezeu a adaugat si smerenia sa. Si cu nemultumirea si intristarea care ii veneau in inima din cand in cand pentru durerea sa, se lupta cu multa rugaciune. Pentru ca nu este lucru usor sa vezi, sa ai lumina ochilor tai intreaga, sa te logodesti cu o fata pe care el personal nu o voia de sotie, dar a facut ascultare de parintii sai, si rau-voitorul socrul sau – fara sa stim de ce, i-a facut vraji si i-a provocat orbirea. Si nu doar ca l-a orbit dar a rupt logodna si l-a alungat din casa. Nu te vrem ca fiu al nostru, i-a zis, ce sa iti facem acum ca esti orb? Si Ioan a cerut sa mearga aici, sa se calugareasca si astfel sfinteniei Sfantului Iraclie i s-a adaugat si cea a Sfantului Ioan Lampadistis. Si au trecut 1000 de ani de atunci dar Sfantul Lampadistis este aici si il vedem si noi si cei ce vin din afara tarii, ii simt puterea si el face necontenit minuni. Cea mai mare minune insa nu este vindecarea trupeasca, ci vindecarea sufletului care este nemuritor. Trupul si daca se vindeca …eh, daca ma vindec eu acum care sunt 55 de ani, daca seman cu bunica, hai sa zicem ca ajung la 95 de ani. Deci important este altceva: sufletul nostru nemuritor care nu moare niciodata. (…) Putini ani a trait cel Luminat. Ne zic parintii nostri mai batrani ca se simt rusinati in fata sfintilor deoarece noi am trait mai mult de o jumatate de veac si nu am reusit nimic in fata harului pe care l-au castigat sfintii si in fata puterii pe care o au acesti sfinti. De ce au reusit sa obtina atatea? Deoarece s-au smerit. Si smerenia are nevoie de rabdare in dureri, in incercari. Si cand avem rabdare, spune Sfantul Isaac Sirul, se naste o mare virtute, nadejdea. Omul care are rabdare in dureri fie trupesti, fie sufletesti, fie sociale, fie familiale, fie nationale cateodata, atunci cand rabdarea se impleteste cu rugaciunea se naste o mare virtute – nadejdea in Dumnezeu. Si oricine are nadejde in Dumnezeu, pe Dumnezeu il face dator!, asa cum zicea mama mea. Auziti cum ne invatau parintii nostri fara scoala? Si noi credeam acestea deoarece ne invatasera sa credem in sfinti.

Si sa mai stim ceva despre lucrurile neasteptate din viata noastra. Mai ales noi care suntem in putere. Am invatat sa planificam fara Dumnezeu: vreau asta, vreau aia… zici ca nu se poate sa se intampla ceva neasteptat in viata noastra. Sfantul Ioan Lampadistis ne invata si acest lucru. Va veni ora cand vom avea evenimente neasteptate in viata noastra. Se vor schimba multe. Fie probleme de sanatate, fie probleme economice sau ale copiilor nostri, fie un razboi, un cutremur sau o inundatie, ceva ce poate sa se intample si nu era in gandurile noastre, in planurile noastre si totusi Dumnezeu o ingaduie. Era oare in planurile Sfantului Ioan sa orbeasca? Nu era… El se gandea ca se va casatori, nici macar nu se gandea ca va deveni calugar. Si totusi, cand a venit ceva neasteptat care i-a schimbat planurile pe care le avea despre el, s-a incredintat imbratisarii lui Hristos si I-a zis: «Hristoase, fa-ma ce vrei Tu, unde vrei Tu, du-ma. Este de ajuns sa fiu cu Tine. Deoarece Tu esti Viata vesnica!». Femeia mea, copii mei, bogatia mea, studiile mele sunt viata mea temporala, cea de 80-100 de ani. Ce sa fac cu 80-100 de ani cand moartea ma asteapta la cotitura? Asadar, trebuie cu totii sa fim gata de mari evenimente neasteptate, caci se poate sa nu ne iasa planurile pe care le avem pentru noi si pentru ai nostri. Si trebuie sa avem mai ales un Plan: cum ne vom uni cu Sfintenia lui Dumnezeu, cum sa-L iubesc pe Hristos din tot sufletul meu, din toata puterea mea si pe aproapele meu ca pe mine insumi (…) Deci si asta este necesar daca vreau sa obtine sfintenia: sa invat sa iubesc. Si invat sa iubesc daca invat sa-l rabd pe aproapele meu, daca invat sa traiesc impreuna cu fratele meu, daca invat sa iert pe vecinul meu. (…)

Vedeti? Fiecare sfant are ceva sa ne dea: Inaintemergatorul – smerenia -, Sfantul Ioan Teologul – iubirea de Dumnezeu si de aproapele -, sfantul Ioan Lampadistis – rabdarea in dureri si sa nu avem planuri mari pentru noi insine. Singurul plan trebuie sa fie cum sa castigam Viata Vesnica, acesta este marele plan. Uitati-va la Ioan Lampadistis; lumea se uita la el si zicea: saracul fiul popii (ca era copil de preot) ce a patit, baiat tanar si a orbit! Si il cainau asa. Si ii ziceau «sarmanul». Si totusi, acest sarman, acest orb – pe care Dumnezeu a ingaduit sa orbeasca prin vrajitorie – s-a folosit de orbirea sa ca de o cale spre sfintenie si ne invata si pe noi acest lucru: ca trebuie sa fim mereu pregatiti si de evenimente neasteptate. Si vremea in care traim are multe surprize, multe evenimente in afara programului. Asa imi spunea un om al lui Dumnezeu care m-a vizitat de curand si care mi s-a marturisit, si trece prin multe greutati, boli, probleme… I-am spus, ce i-am spus? ce zice toate lumea. Ai si tu rabdare! Si roaga-L pe Hristos sa-ti dea rabdare. Si el mi-a raspuns: Duhovnicul meu, parintele Sofronie din Essex, imi zicea o rugaciune – am spus-o si ieri –: «Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor».

Deoarece, intr-adevar, epoca in care am intrat in care, vedeti, si natura se rascoala impotriva pacatului dinauntrul nostru, ce se intampla? Se pierde rabdarea si credinta din noi. Avem impresia ca avem credinta mare. Vine ceasul in care credinta mamelor si parintilor nostri nu va ajunge, se va dovedi putina. Dar avem credinta sfintilor. Si atunci trebuie sa ne rugam: «Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor». Credinta Inaintemergatorului, a Sfantului Iraclie care, aflat in mijlocul atator pagani idololatri, nu s-a imputinat ci a tinut credinta apostolului Pavel, a apostolilor Varnava si Marcu, si ne-a dat-o nou tuturor, credinta Sfantului Ioan Lampadistis. Si cand vom avea aceasta credinta nu ne vom teme de nimic.

Vom avea nevoie de ea pentru urmatoarele zile, pentru urmatoarele luni. Si deoarece avem aceasta bogatie, Dumnezeu nu ne va lasa. Ajunge ca noi sa urmam rabdarea si credinta. La multi ani binecuvantati!”

Legaturi:

***


Categorii

Cuvantul ierarhilor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mitropolitul Neofit de Morfou, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la ““HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!” – Predici noi ale MITROPOLITULUI cipriot NEOFIT DE MORFOU (audio, text): “Trebuie sa stiti ca EXAMENELE INCEP! Trebuie cu totii sa fim gata de mari evenimente neasteptate”

  1. Bogdaproste, fratilor admini si E.P.!

  2. Toate aceste semne ale vremurilor sunt deosebit de negative. Sunt semne care vestesc colapsul acestei lumi, ne indică faptul că sfârşitul lumii este aproape şi că Antihrist este pe cale să vină. Este foarte uşor să stăm şi să privim la ele, căzând într-o stare care ne îndeamnă la căutarea exclusivă a semnelor negative.

    De fapt, oricine şi-ar putea dezvolta o întreagă personalitate – un tip negativ de personalitate – întemeiată pe aceasta. Ori de câte ori apare vreo ştire, auzim spunându-se: „A, da, bineînţeles, asta e şi va fi şi mai rău”. Vine o altă ştire, şi altcineva spune: „Da, da, este clar ce se va întâmpla, dar acum o să fie mai rău decât înainte”. Orice constatare a cuiva poate fi privită apoi ca o împlinire a vremurilor groazei. Din pricina faptului că veştile din vremea noastră sunt rareori bune, este de dorit să le conştientizăm cum se cuvine pe toate, fără a afişa vreun optimism nechibzuit. Deşi, în acelaşi timp, trebuie să avem în vedere scopul precis al privegherii noastre. Urmărim semnele vremurilor nu pur şi simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist. Acesta e mai degrabă un amănunt secundar. Urmărim semnele vremurilor ca să cunoaştem când va veni Hristos. Este un lucru de căpetenie pe care trebuie să-l reţinem pentru a nu fi doborâţi de întunecime, depresie ori de vreo tendinţă de retragere, în scopul adunării de hrană pentru o mare catastrofă. N-ar fi un lucru chibzuit.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-serafim-rose-semnele-sfarsitului-lumii-iii-antihrist-templul-din-ierusalim-dezumanizarea-globalizarea-riscul-abordarii-gresite-a-semnelor-apocaliptice/

  3. Pingback: MITROPOLITUL NEOFIT de Morfou primește sfat de la o maică sfântă să ne îndemne la RUGĂCIUNI COMUNE LA ORELE NOPȚII, pentru a putea lupta cu duhurile de DISPERARE ȘI FRICĂ și pentru că… “țara noastră este în pericol și țările
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate