Fericitul Filotheos Zervakos – DOUA MINUNI DOVEDITOARE CA NU MANTUIESTE CALENDARUL, CI POCAINTA

27-08-2009 Sublinieri

“…Şi aveau între ei atâta ură, invidie şi răutate încât nu se ocupau cu nimic altceva, cât de mult îi preocupa să meargă la oamenii cunoscuţi lor şi la cei necunoscuţi, să se judece unul pe altul, cu judecăţi înfricoşătoare şi cu clevetiri groaznice”.

71.jpg

SCRISORI INEDITE ASUPRA PROBLEMEI CALENDARULUI

“… Monahii din Longombarda nu urmează calendare, Îl urmează pe Hristos care a zis: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Nu a spus să urmăm calendarul neînsufleţit şi cel ce crede şi se va boteza (întru calendar) se va mântui. Cel ce crede în Hristos şi în Evanghelie se va mântui, nu în vechiul calendar.

Se rătăcesc cu o groaznică rătăcire mulţi dintre fanaticii şi zelotiştii vechi-calendarişti, care cred că fără calendar omul nu se mântuieşte. Toţi Sfinţii, Prooroci, Apostoli, Martiri şi Cuvioşi nu s-au mântuit şi nu au făcut minuni prin calendare, ci prin credinţă…

Tainele care se săvârşesc de către cei care ţin noul calendar sunt valide, pentru că nu le săvârşeşte şi nu le sfinţeşte calendarul, ci le săvârşeşte Sfântul Duh, pe Care-L invocă şi nou-calendariştii să le sfinţească, iar omul se mântuieşte prin dreapta credinţă, prin iubire şi fapte bune, nu prin calendareCultul pe care-l aduc mulţi dintre vechii calendarişti vechiului calendar şi au devenit adevăraţi chronolatri (adoratori ai timpului), lipsa adevăratei, sincerei iubiri faţă de alţii şi chiar faţă de vechi-calendariştii lor, neevlavia, necredinţa, vieţuirea rea, dispreţul faţă de legea lui Dumnezeu, poruncile Dumnezeieşti şi sfintele predanii, faţă de mulţi clerici şi laici nou-calendarişti, atrag diviziunea, schisma, înmulţesc patimile, ura, răutatea, păcatele, învârtoşează inimile ambelor părţi, îndepărtează pocăinţa şi ne apropiem, dacă nu ne pocăim, de pierzare.Dacă nu vă veţi pocăi”, a zis Domnul, „toţi veţi pieri la fel” (Luca 13, 3)

Toţi am devenit, cu foarte puţine excepţii, un neam viclean, strâmb şi stricat şi către cei strâmbi, căi întortocheate trimite Domnul. Pe cei vicleni îi nimiceşte, precum şi pe toţi păcătoşii, şi-i păzeşte Domnul pe toţi cei ce-L iubesc pe El. Nu vor fi judecaţi şi nu vor fi osândiţi oamenii, atât pentru calendare, cât vor fi condamnaţi pentru lipsa iubirii şi a faptelor bune. Să-L iubim pe Domnul, să păzim poruncile Lui şi, dacă vom păcătui ca oameni ce suntem, să ne pocăim ca să nu rămânem în afara Cămării (de mire) lui Hristos.

Consider că este necesar să amintesc aici şidouă minuni doveditoare, asupra faptului că Tainele săvârşite de nou-calendarişti sunt valide şi că pe om nu-l mântuiesc calendarele, ci-l mântuiesc pocăinţa, spovedania, credinţa, dragostea, faptele bune, Dumnezeu.

În satul lui Partenie era un tânăr oarecare pe care câţiva vechi calendarişti, în Paros, l-au convins să nu meargă la Biserică, să nu se spovedească, să nu se împărtăşească cu preacuratele Taine, pentru că va merge în iad, pentru că prin noul calendar nu există Liturghie, nici Taine. Câţi merg la Biserică după noul calendar, se spovedesc şi se împărtăşesc, toţi sunt ai iadului. Îngrozit, tânărul s-a îndepărtat de Biserică şi de Sfânta Împărtăşanie şi a păţit nefericitul ceea ce zice Sfântul Chiril: „Cei ce se îndepărtează pe ei înşişi de Biserică şi de Sfintele Taine se fac vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi prieteni ai diavolului”. Însă înduratul Dumnezeu nu l-a lăsat să se piardă, pentru că din simplitate a fost rătăcit de către vechii calendarişti. Şi atunci când s-a îmbolnăvit şi s-a apropiat de moarte, într-o zi, a intrat in camera sa o mulţime de demoni, îl îmbrăţişau şi-i spuneau: Am venit să te luăm, eşti al nostru. În prezenţa şi la vederea necuraţilor demoni, tânărul s-a îngrozit şi a strigat cu glas mare: Ajutor! Ajutor! Scoateţi-i pe aceşti negri care au venit să mă ia! Părinţii alergară îngroziţi, la fel şi vecinii, şi-l întrebară ce a păţit. Acesta mai tare striga: Scoateţi-i pe negrii care au venit să mă ia!

Părinţii şi cei care veniseră în grabă nu vedeau pe nimeni şi încercau să-l mângâiem dar el tremura continuu, plângea şi striga să-i scoată afară. După ce a văzut că niciun ajutor nu i-au dat, a spus către părinţii săi: Aduceţi-mi-l pe preotul Filotei ca să mă spovedesc! Şi pentru că i-au spus că lipseşte, le-a zis: Aduceţi-l pe preotul Manole. I-au zis: Este nou-calendarist, iar tu nu ai fost niciodată la Biserică, pentru că era nou-calendarist şi nici nu-l salutai. Cum îl convingi acum să vină? Am greşit, am greşit! Aduceţi-l ca să mă spovedesc.

I-au adus la cunoştinţă, a venit, iar tânărul s-a spovedit. Când a intrat insa preotul, demonii au ieşit şi stăteau la uşă. Iar când preotul i-a citit rugăciunea de iertare, negrii şi urâţii demoni au fugit plângând, şi intrând câţiva tineri frumoşi, minunaţi la înfăţişare, l-au îmbrăţişat şi i-au spus: Pentru că te-ai spovedit curat, am venit în ajutorul tău. Tânărul a încetat să mai plângă, să se mai teamă şi cu glasuri de mulţumire, cu faţa luminoasă şi liniştită, îi chema pe părinţi şi pe vecini ca să vadă strălucirea şi frumuseţea acelor tineri, dar ca nişte nevrednici aceia nu-i vedeau.După trei zile a spus părinţilor săi: Aduceţi-i la cunoştinţă părintelui Manole ca mâine la orele 9 să vină să mă împărtăşească, pentru că tinerii care mi-au vorbit, mi-au spus că mă vor lua cu ei. Astfel s-a şi întâmplat şi a plecat zâmbind şi cu nădejdi bune în Ierusalimul cel de sus.

În Syros erau doi ieromonahi-duhovnici fanatici şi zelotişti, foarte râvnitori ai calendarului vechi, care îi sfătuiau şi îi învăţau pe oameni, pe creştini, să nu se mai ducă la Biserică, să nu se mai împărtăşească cu Preacuratele Taine. În loc să se împărtăşească, să prefere să umple un pahar de vin şi să afunde în el o felie de pâine şi să mănânce, aceasta ar fi mai de preferat. De asemenea, copiilor lor, în loc să-i boteze preoţii nou-calendarişti, să prefere să le facă o baie în mare sau să pună într-o vană apă şi să-i spele. Iar unul mai fanatic spunea că împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi spunea şi un cuvânt ruşinos.Şi aveau între ei atâta ură, invidie şi răutate încât nu se ocupau cu nimic altceva, cât de mult îi preocupa să meargă la oamenii cunoscuţi lor şi la cei necunoscuţi, să se judece unul pe altul, cu judecăţi înfricoşătoare şi cu clevetiri groaznice. Se făcuse o mare sminteală în oraşul Syros.

Câţiva oameni cuminţi şi cu frică de Dumnezeu mă roagă să-i împac. Am încercat să-i conving că sunt datori ca creştini şi, mai mult, ca ieromonahi şi duhovnici, să se ierte, să se împace, să zădărnicească invidia şi duşmănia, ca să nu moară în duşmănie. A fost însă imposibil. Pe unul prin multe pilde şi învăţături din Evanghelie, l-am convins să se ierte. Celălalt a fost imposibil de înduplecat, de aceea i-am spus: Dacă nu-l ierţi, să nu mai liturghiseşti, pentru că Hristos spune: Mai întâi să te împaci cu vrăjmaşul tău şi atunci să-ţi aduci darul şi jertfa ta. Eu, îmi spune, voi liturghisi… Dar în loc să liturghisească, după puţine zile după ce i-am spus să nu liturghisească, a luat un cuţit şi s-a dus să junghie pe nepotul unui negustor pentru că îi luase banii. Şi pentru că poliţistul l-a închis pentru câteva zile şi l-a ameninţat să nu se mai atingă vreodată de nepotul aceluia, pentru că îl va pedepsi, s-a dus ca un alt Iuda şi a luat o funie şi şi-a făcut un ştreang ca să se sugrume. Dar în clipa aceea l-a văzut o femeie care a strigat şi au alergat de i-au tăiat funia şi a fost salvat.

Dar pentru că hulea, l-au închis la azil. Şi când s-a apropiat de moarte şi s-a dus preotul să-l împărtăşească, l-a găsit că-şi mânca necurăţiile! Şi astfel a murit neîmpărtăşit, el care zicea că Împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi o amestecă în necurăţii. Iar când l-au dezgropat l-au găsit neputrezit. Cadavrul lui era negru, răspândea un miros greu, gura îi era deschisă şi limba îi atârna în afara gurii. Acestea sunt isprăvile vechilor calendarişti fanatici care au îndepărtat iubirea şi ţin strâns vechiul calendar ca să nu-l piardă.

Dacă aş vrea să număr rătăcirile şi ereziile vechilor calendarişti în care au căzut o dată cu introducerea noului calendar, nu-mi va ajunge timpul. În afara rebotezării, a mirungerii din nou, a îndrăznelii unora de a nu intra în Bisericile creştinilor nou-calendarişti, a nu se închina la sfintele icoane, a trece pe lângă Biserici şi a nu-şi face semnul Crucii şi a spune că bisericile s-au catolicizat, icoanele s-au întinat. Iar atunci când bat clopotele bisericilor pentru sărbătoarea vreunui sfânt, unii vechi-calendarişti spuneau că este sărbătoarea sfinţilor catolici.

O călugăriţă vechi-calendaristă de la mănăstirea de maici din Tynos, trecând pe dinaintea uşilor Bisericii Mănăstirii în Marea Vineri şi văzându-l pe Hristos răstignit pe lemn în mijlocul bisericii s-a întors cu spatele la Hristos. La observaţiile unei alte călugăriţe vechi-calendariste cum de nu îi este ruşine, a răspuns cu impertinenţă şi fără evlavie: Acest Hristos nu este al nostru, este al catolicilor. Mă opresc, nu mai spun altceva. Spun doar atât: „Părinte, iartă-le lor căci nu ştiu ce fac”, nici ce zic.

Îţi scriu acestea ca să nu fii înşelat şi ca să nu crezi că le zic întru apărarea noului calendar. De la început am fost, sunt şi voi fi împotriva introducerii noului calendar în mod imprudent, anticanonic şi ilegal. M-am luptat, mă lupt şi voi lupta până la sfârşit pentru revenirea la vechiul calendar, nu pentru că accept calendarul, că doar el mă va mântui. Mă lupt pentru un singur gând (înţelegere), pentru unitatea şi pacea Bisericii în afara cărora şi neamul şi Biserica vor naufragia…

Ia aminte, să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să fii întotdeauna lângă El.

Cu iubire părintească şi rugăciuni din inimă
Arhimandritul Filotheos”

(Preluat de pe http://www.impantokratoros.gr/5C53DEB4.el.aspx şi tradus din greceşte de Leontie monahul)

elimage12.jpg

Legaturi:


Categorii

1. Slider, Biserica la ceas de cumpana, Fericitul Filotei Zervakos, Minuni si convertiri, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Stilisti/ schismatici, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “Fericitul Filotheos Zervakos – DOUA MINUNI DOVEDITOARE CA NU MANTUIESTE CALENDARUL, CI POCAINTA

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. nu prea inteleg sensul calendarului vechi si calendarului nou….

  2. Doamne, pazeste unitatea si pacea Bisericii Tale pe care Tu ai zidit-o si da-le slujitorilor ei credinta de nezdruncinat si intelepciune pentru a nu duce in ratacire pe crestinii ortodocsi!

  3. Cat ai fi de invartosat la inima si la minte, suficient este, ceea ce s-a scris AICI si,…ar trebui sa te intoarca de la nebunia asta ‘calendaristica’.

  4. Omul care nu se pocăieşte
    de păcatele sale se aseamănă
    la TRUP cu dobitoacele iar
    la SUFLET cu diavolii din iad…

  5. Doamne ajuta,mai inainte de a-mi cere permisiunea pt. a adauga si eu o minunata povestioara (adevarata) in legatura cu acest subiect,vreau sa multumesc tuturor ,in mod special autorului pt. interesum mare de a scoate la iveala cele mai minunate invataturi ale Sfintilor Parinti ,la momentul potrivit. M-am folosit si urmaresc c u viu interes acest blog si de multe ori am avut si eu ceva de spus dar nu am avut curaj. desi acum sunt intr-un moment nefavorabil ma gra besc sa va spun si ceea ce voiam la inceput: am citit cartea Parintelui Moroi fost staret la M-rea Sihastria (dar cine nu-l cunoaste?)staret cu multa ravna in credinta si aprig cu un program de slujire identica c u cea din Sf. Munte Athos,tocmai in acea perioada delicata cu schimbarea calendarului care a facut multa razvratire printre monahi .Pt. aceasta,Staretul fiind total derutat a hotarat sa spuna la catva ucenici ca are de gand sa se ravoreasca 40 de zile in post negru si cu multa rugaciune pt. a-i descoperi Dumnezeu adevarata cale.Dar pt. aceasta nimeni nu avea voie nici macar pe langa usa sa treaca. Zis si facut,dupa 3 saptamani nu se mai auzea nici un zgomot ca sa se observe ca ar mai trai. Ingrijorat,unul dintre ucenici nu a mai tinut cont de ceea ce staretul le cerurera si a ciocanit usor cu regula de rigoare pt a fi primit,neauzind nici un raspuns a recurs la forta si a spart usa. Staretul abia ca mai respira cu fata la pamant cazut. Dupa ingrijiri si dupa ce si-a venit in fire,a povestit ca in aceasta perioada a avut o lupta corp la corp cu dracii care l-a rapus si stand cu fata in sus i s-a aratat si mult asteptatul raspuna. Intr-o vedenie Dumnezeu i-a poruncit sa faca ce i se spune,adica sa urmeze calendarul nou ,mai bine zis sa faca ascultare. De aici desprindem ideea pe care o sustineti in acest subiect ,desigur ca in fata lui Dumnezeu ,cel mai important este credinta, si toate celelalte pe care noi le stim dar….sunt tare greu de infaptuit. Iertare,pt. tot si sper sa ma mai primiti cand v-a simti cugetul meu sa mai pun si eu cateo o vorbulita,macar cu asta sa raman. Dumnezeu sa va intareasca in Sfanta lucrare pe care o faceti cu puterea Sf. Duh ,pt. mantuirea celor pacatosi. Iertati

  6. Foarte frumos. E binevenit articolul.

  7. Problema abordată în acest articol îmi aminteşte de cuvintele Mântuitorului: “Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?” (Matei, cap. 23, versetele 16/17). E ridicolă o formalizare exagerată şi acordarea unei atenţii excesive unor aspecte mai puţin importante ale Ortodoxiei. Nu ţinerea unuia sau a altuia dintre calendare ne va mântui, ci păzirea poruncilor Domnului, pocăinţa, smerenia, răbdarea, iertarea, iubirea fata de Dumnezeu şi de aproapele, faptele cele bineplăcute Domnului.
    Să ne rugăm Domnului să-i lumineze pe cei aflaţi intr-o astfel de rătăcire şi să ne păstreze pe toţi pe calea împărăteasca, să ne înzestreze cu dreapta socoteala şi să ne miluiască şi să ne mântuiască! Amin!

  8. Să nu ne îndepărtăm de Biserică, de Sfânta Liturghie şi de Sfintele Taine, că numai aşa ne putem mântui.Nu calendarele ne mântuiesc ci păzirea poruncilor şi învăţăturilor Bisericii!

  9. Foarte lamuritor si binevenit articolul, mai ales in lumina a ceea ce se intampla astazi cu ecumenismul si cu problema cipurilor.
    Cred ca poate aparea scenariul scindarii Bisericii intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat: cei care sunt anti-ecumenisti si/sau anti-cip (nu ma refer aici la implant, de exemplu, ci la cipurile din documentele de identitate)se pot separa, fortat sau de buna voie, de Biserica “oficiala” sa-i spunem.
    Ce parere aveti? Exista acest pericol? Cum ne putem raporta la aceasta posibilitate, judecand dupa multele nuante care pot surveni in acest proces?

  10. @ Mikis:

    Da, sigur ca se poate intampla asta, dar nu din cauza cipurilor.

    Pe asta, cum mai spuneam, mizeaza si cei care doresc sa-si intareasca fortele, atragand in masa credinciosii nostri anti-ecumenisti. In acel moment, noi avem nadejdea ca vor ramane si ierarhi verticali (cel putin unul, dar noi indraznim sa credem ca mai multi) care vor duce mai departe unica Biserica adevarata, si ca si duhovnicii nostri de incredere ne vor arata calea cea dreapta, mai ales daca vor glasui soborniceste si nu vor mai ramane izolati ca pana acum. Problema este ca sunt destui mireni si monahi simpli (si unii nu chiar neinsemnati, ca notorietate) care, din pacate, au inceput sa desconsidere pe acesti duhovnici si sa refuze ascultarea de ei, numind-o – auziti! – fanatism. Sigur ca poate exista si o ascultare gresita si fanatica, dar si neascultarea are mari sanse sa se numeasca fanatism, si inca fanatismul credintei in propria ratiune! Dar atata vreme cat NICIUNUL din marii si luminatii de Dumnezeu batrani duhovnicesti nu au socotit stilismul (despartirea de Biserica, cu toate neajunsurile ei, pentru a intra in gruparea Calendarului vechi) drept o cale de urmat, cum indraznesc unii sa se creada mai intelepti si mai luminati decat ei? Intelegem, sunt oameni, si pot gresi, dar NU TOTI DEODATA, fratilor!

    Marea problema de astazi este trufia mintii, de la care pornesc toate relele. Cu aceasta putem, cum zicea Cuviosul Seraphim Rose, sa devenim niste “experti in litera legii” (a canoanelor), un fel de neo-farisei supercorecti, insa cu inimi reci si moarte si lipsiti de intelegerea cea intru Duhul. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/23/cuv-seraphim-rose-si-lectia-esentiala-a-discernamantului-pur-si-simplu-actual-ii/

    Prin urmare, raspunsul il da foarte clar Cuviosul Paisie Aghioritul:

    “De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către cre­dincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre“.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/12/cred-ca-nu-este-deloc-bine-sa-ne-despartim-de-biserica-de-fiecare-data-cand-patriarhul-greseste-ci-fiecare-are-datoria-si-obligatia-de-a-protesta-si-de-a-lupta-dupa-puterile-sale-in-sanul-bisericii/

    .

    Va rugam – nu numai pe dumneavoastra – sa cititi, daca puteti, integral, aceasta epistola, precum si celelalte linkuri pe aceasta tema, pentru o mai buna intelegere a problemei si a cum trebuie sa ne raportam.

  11. Pentru toti cei ce mai au inca suspiciuni in privinta calendarului ii rog sa se cerceteze cu ce-a mai mare atentie,sa caute raspunsul in strafundul inimi si daca cugetul va spune ca sunteti mai sporiti duhovniceste de cat cuviosii nostri parinti: Arsenie Boca, Parintele Cleopa, Parintele Paisie Olaru,Parintele Clciu Dumitreasa da cat Parintii nostri contemporani: Parintele Justin Parvu,Parintele Arsenie Papacioc,Parintele Andrei Fageteanu,Parintele Pustic Proclu si multi altii,atunci da,av puteti desparti de Biserica, iar daca cugetu va spune si recunoaste ca nu sunteti mai sporiti duhovniceste de cat cuviosii nostri Printi,va rog din suflet (stiu ca este greu mai ales in zilele noastre cand ai acces si suntem efectiv borbandati cu tot felul de stiri unul mai senzationala ca altul) sa dati ASCULTAREA cuvenita si sa luati examplul Parintilor mai sus amintiti si atunci ve-ti gusta si ve-ti vedea ce BUN este Domnul.
    Preasfanta Fecioara Maria,Nascatoare de Dumneseu,Maica Domnului Iisus Hristos,miluieste-ne pe noi.

    Doamna ajuta!

  12. Va rog sa-mi spuneti daca stiti,Cuviosii Serafim Rose,Paisie Aghioritil,Sf Efrem Sirul,Sf Nectarie de Eghina,Sfintii din Rusia si toti ceilalti care i-a dovedit si ni i-a dat Dumnezeu mijlocitori si ajutatori nu-i asa ca au fost tot pe calendarul vechi? Daca intelegem bine, pina la schimbarea calendarului TOTI crestinii ortodocsi au fost pe calendarul vechi!!! De ce a trebuit acest calendar nou,de ce sa-l acceptam? Va rog din suflet motivati-ne canonic!!!
    Daca Patriarhia BOR anul acesta a schimbat calendarul in lunile iunie si iulie cu dezlegarile la peste miercurile si vinerile care le-a dat,NECANONICE,nu e bine sa ne intrebam daca si acest calendar nou acceptat este canonic???
    Nu ne mintuieste o hirtie ,dar respectarea acestui calendar are un mare folos si o mare importanta pentru mintuirea sufletului!!!
    Cum pot eu sa am incredere deplina in BOR cind aceasta ma incurajeaza sa iau documentele cu pecetea lui Antihrist 666??? Deci,depinde de fiecare pe cine urmeaza …
    V-am rugat si insist,dati-ne un raspuns canonic de la sfintii Parinti din vechime daca se poate …

  13. Am omis sa motivez de ce am indoieli in cele spuse de marii nostri duhovnici.Am vazut de curind un film cu Pr Arsenie Papacioc in care spunea acum citiva ani ca pecetea 666 nu este nici un pericol duhovnicesc….Pr Cleopa spunea ca el face o cruce pe pecete sau actul respectiv si putem sa acceptam actele cu 666…PS Bartolomeu spune ca Papa este un mare ierarh…Patriarhul face slujba de pomenire Papei,incurajeaza crestinii sa ia pecetea 666 … Cred ca e bine sa ne punem intrebari si mintea la contributie,sa citim, sa ne rugam sa ne lumineze Dumnezeu caci toti vrem sa ne mintuim…
    De aceea consideram ca toate acestea trebuiesc motivate si argumentate de SFINTII PARINTI care ne-au lasat adevaratele canoane si invataturi!!!

  14. @Admin
    Multumesc pentru raspunsul elaborat. Personal cred ca aceasta tema sensibila merita postarea pe site-ul dvs a unui subiect dedicat exclusiv acesteia, de care multi ne-am putea folosi.

  15. …si calendarul vechi cat si cel nou, sunt CALENDARE, carora nu lor li se cuvine slava, ci TATALUI CERESC care ne-a creat pe noi si TOTUL.CALENDARUL ESTE INFORMATORUL TIMPULUI CU EVENIMENTELE IMPORTANTE CRESTINE, OMENIRII., PRAZNICE SI SFINTI CARORA LOR LI SE CUVINE SLAVA,NICIDECUM CALENDARULUI, ACESTA FIIND DOAR FORMA DE PREZENTARE A TIMPULUI EXISTENTIAL.
    NUMAI BUNUL DUMNEZEU SA NE LUMINEZE MINTILE PENTRU A ALEGE CALEA LUI CEA DREAPTA SI NU INTORTOCHERILE INTERPRETARILOR DE TOT SOIUL A CEVA CE S-A CREAT TOT DIN MINTILE NOASTRE SCOTOCITOARE SI COMPLEXE.SIMPLITATEA SI BUNA CREDINTA SA NE INTOVARASEASCA, NU ANALIZA SI RASTALMACIREA CELOR DEJA DATE…SPRE SMINTIREA MINTII SI A FAPTELOR NOASTRE.

  16. @Maria Magdalena

    DE ACORD!

  17. @ Elena-Maria:

    Am crezut ca doriti sincer niste raspunsuri, ca vreti sa intelegeti, dar Dumneavoastra aveti deja propriile raspunsuri, prin urmare intrebarile erau retorice sau doar pentru ispitire si pentru a avea prilej sa va afirmati crezurile stiliste. Dumnezeu sa va miluiasca! Oricum se pare ca n-ati dorit sa intelegeti nimic din ce v-am raspuns, nici din aceasta minune (Fericitul Filotei a fost ucenicul Sfantului Nectarie de Eghina si el insusi este propus spre canonizare, avand o viata sfanta certificata de foarte multe descoperiri si minuni) probabil nici nu ati citit, de aceea nici nu are cum sa va multumeasca, fiindca voiati sa auziti doar melodia pe care o aveati deja in minte. Ne iertati ca nu va putem confirma!

    Numai ca, inainte de a scrie o multime de nume amestecate, cercetati si vedeti macar in ce perioade au trait Sfintii Efrem Sirul sau Nectarie al Eghinei 🙂 Iar daca doreati sa stiti ce parere au Cuviosii Paisie Aghioritul si Seraphim Rose, ati fi urmat linkurile pe care le-am indicat cuprinzand cuvintele lor referitoare tocmai la problema in chestiune. De altfel Cuviosul Paisie nu este ocarat si hulit de nimeni altii de stilistii pe care-i iubiti, fara sa cunoasteti macar ce sustin. Oricum, se pare ca nu puteti intelege ca si Biserica Rusiei, si Muntele Athos si celelalte Biserici autocefale sunt in comuniune cu BOR si ca sfinti s-au zamislit peste tot in continuare, ceea ce spune tot.

    Faptul ca parinti ca Arsenie, Cleopa si altii au facut si greseli in cuvant nu inseamna nimic, fiindca si sfintii greseau in unele sfaturi sau invataturi, dar conteaza sobornicitatea. Pot sa greseasca unul-doi-trei, dar nu pot gresi chiar toti 🙂 Daca va considerati mai presus de TOTI acesti batrani in intelegerea si aplicarea canoanelor, s-ar putea ca la dv. sa fie inselarea.

    Iar despre problema cipurilor n-ati fi aflat nimic, daca nu era Parintele Justin, care este si pe stil nou, si un binecinstitor al ierarhilor Bartolomeu, Teofan, etc. De altfel nu toti membrii Sinodului au avut acea atitudine exprimata de Biroul de Presa al Patriarhiei si unii s-au si exprimat (IPS Bartolomeu, Iustinian, Teofan, Sebastian), iar altii au binecuvantat actiunile in acest sens. Dar asta este deja alt subiect.

    In rest, va dorim multa sanatate, pocainta, smerenie si dragoste!

  18. Pentru cei care nu au avut vreme, poate, sa citeasca la acest link (si pentru ceilalti, spre intarire):
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/23/cuv-seraphim-rose-si-lectia-esentiala-a-discernamantului-pur-si-simplu-actual-ii/

    * Intr-adevar, daca privim la situatia Bisericii Ortodoxe din Grecia, putem vedea ca miscarea ecumenica a provocat o reactie ce a devenit deseori excesiva, si uneori aproape la fel de rea ca boala pe care cauta sa o vindece. Gruparile mai moderate ale vechilor calendaristi greci au o pozitie similara cu cea a Bisericii noastre Ruse de peste granite; dar au avut loc schisme dupa schisme intre vechii calendaristi asupra chestiunii „strictetei”. Acum cativa ani, unul din aceste grupuri a rupt comuniunea cu biserica noastra, deoarece episcopii au refuzat sa declare ca toate celelalte Biserici Ortodoxe sunt lipsite de har; acest grup afirma acum ca e unicul ce poseda harul, ca este singurul ortodox. De curand, a atras niste convertiti din biserica noastra, si trebuie sa fim constienti ca aceasta atitudine este un pericol pentru unii din convertitii americani si europeni: cu mintile noastre calculate, rationaliste, este foarte usor sa credem ca suntem plini de ravna si de strictete, pe cand in realitate ne lasam, mai ales, in voia patimii noastre pentru dreptatea sinelui.

    * Un episcop vechi-calendarist grec ne-a scris ce rau nemasurat a fost facut Bisericii Ortodoxe din Grecia de ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci cand oamenii citeaza canoane, Parinti, tipicul bisericesc, spre a dovedi ca au „dreptate” si ca toti ceilalti se inseala. Corectitudinea poate deveni cu adevarat o „boala” atunci cand este administrata fara dragoste, toleranta si fara constientizarea propriei intelegeri imperfecte, a cuiva. O astfel de „corectitudine” va produce mereu numai schisme, si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica, reducand numarul celor ce marturisesc Ortodoxia.
    * Vadit printre ortodocsii de astazi – si cu siguranta ne va insoti si in anii ‘80 – este duhul lumesc, prin care Ortodoxia isi pierde din savoarea sa, ce se manifesta in miscarea ecumenica, impreuna cu reactia impotriva acesteia, care este deseori exagerata, exact din cauza aceluiasi duh lumesc ce se gaseste intr-insa.
    * Trebuie sa ne straduim ca marturia misionara pe care o dam sa ajute la plamadirea nu a unor experti in litera legii, reci, calculati, “corecti”, ci a unor crestini calzi, iubitori, simpli – macar pe cat ne va ingadui aroganta noastra fire apuseana.
    * Viata si invatatura noastra crestina trebuie sa fie in asa fel incat sa ne dea putinta de a-l sti pe adevaratul Hristos si de a-l recunoaste pe Hristosul cel mincinos (Antihristul) cand va veni. Nu cunoasterea teoretica sau “corectitudinea” ne vor da aceasta cunoastere. Vladimir Soloviev, in parabola sa asupra Antihristului, are o introspectie valoroasa, scriind ca Antihristul va zidi pentru ortodocsi un muzeu al tuturor antichitatilor bizantine posibile, numai sa i se supuna lui. Astfel ca si prea multa “corectitudine” in Ortodoxie, fara o inima crestina iubitoare, nu ii va putea rezista Antihristului; cel care il va recunoaste si ii va rezista cu tarie o va face indeosebi prin inima si nu prin minte. Trebuie sa ne dezvoltam launtric simtamintele si instinctele crestine drepte, si sa lasam deoparte toata fascinatia asupra “satisfactiilor duhovnicesti” (”conforturi spirituale”) ale modului de viata ortodox, caci altfel vom fi – precum nota un observator plin de discernamant al convertitilor din ziua de astazi – “ortodocsi, dar nu si crestini”.
    * Este de o importanta vitala ca vocea Ortodoxiei sa fie una adevarata, adica patristica. Din nefericire, se intampla uneori, indeosebi in focul disputei, ca pozitii fundamental Ortodoxe sa fie exagerate de o parte, si intelese gresit de cealalta, si astfel o impresie cu totul inselatoare se creeaza in unele minti ca cauza adevaratei Ortodoxii astazi este un fel de “extremism”, un fel de “replica de extrema-dreapta” la cursul de “aripa-stanga” urmat de unii ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe. O astfel de viziune politica a luptei pentru Ortodoxie este complet falsa. Aceasta lupta, din contra, are forma unei intoarceri la calea moderatiei, a intelegerii intre extreme; este ceea ce Sfintii Parinti numesc CALEA IMPARATEASCA.
    * Aplicand aceasta invatatura situatiei noastre, putem spune: „calea imparateasca” a Ortodoxiei de astazi este o intelegere intre extremele reformismului si ecumenismului pe de o parte, si a “ravnei, dar fara cunostiinta” (Romani 10,2) pe de alta. Ortodoxia nu merge „in pas cu vremurile” pe de o parte, nici nu face din „strictete”, „corectitudine” ori „canonicitate” (bune in sine) o scuza pentru o auto-satisfactie fariseica, exclusivism si neincredere, pe de alta.
    * “…parintii au fost tulburati de cuvintele si actiunile factiunii “zelotiste” din Biserica noastra, care incearca sa impuna tuturor o corectitudine rigida, care este in mod evident produsul logicii omenesti, si nu al Traditiei vii a Bisericii. Marii nostri episcopi si teologi rusi sunt priviti de sus, pentru ca ei nu sunt intotdeauna “corecti” in acest sens partinic, si chiar nevointele noastre de aici, din pustie, par sa fie puse la indoiala: vorbim si noi despre “ravna”, dar aceasta pare sa ajute la formarea unei “partide” extremiste in Biserica ; iar idealul nostru de a lasa la o parte interesele lumesti si partinice si de a ne lasa insuflati de pustie si de sfintii ei nu pare a fi inteles de multi; totodata, se pare ca nu ne incadram in “tabloul rusesc” obisnuit al unor oameni folositori “organizatiei”, doritori sa umple Biserica si sa ocupe parohiile vacante. Duhovniceste, ne simtim oarecum singuri, chiar daca sunt destui care asteapta de la noi calauzire…”
    * “La inceput s-a simtit stanjenit, dar apoi s-a inspaimantat de-a dreptul de lipsa vadita de dragoste din partea asa-zisilor ‘zeloti’. El insusi era un ‘zelot’, dar nu unul lipsit de dragoste. Odata, spre sfarsitul vietii sale, mi-a spus: „Regret acum multe din articolele „pro-zelotiste” pe care le-am publicat in Cuvantul Ortodox in anii de inceput: am contribuit la crearea unui monstru, si pentru aceasta ma caiesc!” Si o spunea cu toata seriozitatea. […] (…) In general, in aceasta problema, am sentimentul ca Parintele Serafim, desi respecta legiuirile si randuielile din afara, cauta mereu sa patrunda “duhul” launtric. Inca de la inceputul anilor `70 (daca imi amintesc eu bine), ii era din ce in ce mai clar ca trebuie sa ne ridicam mai presus de deosebirile jurisdictionale, si aceasta nu din spirit de inovatie sau de tradare, ci pentru a izbavi cat mai multe suflete cu putinta, aflate in cautarea “bunei miresme a adevaratului crestinism” (dupa cum ii placea sa spuna). Astfel, desi evita sa dea pricina de sminteala si nu cauta sa provoace pe nimeni in nici un fel, isi arunca navodul cat mai departe cu putinta. Si, dupa cum stim, a prins o multime de “pesti”“.

  19. Nu stiu cum e apa sfintita la stilisti dar la noi e foarte buna 🙂 !
    In toate bisericile si manastirile nestiliste sunt moaste de sfinti binemirositoare si facatoare de minuni!

    Doamne, ajuta !

  20. Ma intrebam,la Ierusalem Invierea este pe calendarul vechi sau nou? Cred ca aceata nu se poate schimba si ne poate dovedi ceva! Si rinduiala lor,la Locurile Sfinte si la Muntele Athos, cum este,pe vechi sau nou???

  21. De fapt, cred ca trebuia sa intreb cine a mai acceptat acest calendar nou in 1924?
    L-au acceptat si cei de la Ierusalim,Rusia,Grecia???

  22. @ Iuliana:

    Am explicat deja si mai sus ca:

    1. Schimbarea calendarului a fost o greseala, calendarul Bisericii trebuia sa ramana asa cum era, dar asta nu justifica schisma. Era mult mai bine sa nu se fi facut, dar dezbinarea prin stilism a facut ca raul sa fie si mai mare.
    2. Ierusalimul, Rusia si Sfantul Munte sunt in comuniune cu Bisericile de pe stil nou (printre care si cea a Greciei – aici, ne pare rau, sunteti in completa eroare) si nu sunt in comuniune cu ceea ce noi numim “stilisti”, adica cu gruparile care s-au rupt de la trupul Bisericii. Deci noi NU sustinem dreptatea calendarului cel nou si nu avem nicio problema cu cei care tin calendarul pe vechi, ci cu stilistii, care ne considera eretici pe noi si cauta sa ne “pescuiasca” credinciosii dezamagiti de abaterile orrganizatiei bisericesti BOR si de deriva ecumenista.

    Si cu asta gata, dorim sa incheiem. Iar stilistii sa nu incerce sa mai faca, acoperit sau nu, propaganda aici, fiindca, fara suparare, NU SUNT BINEVENITI. Nici daca vorbesc mieros, nici daca ne arunca blesteme. Va multumim!

  23. Stăpânii noşri vor răspunde
    Stăpânii noştrii vor răspunde
    -Şi-o spun cu frică şi durere-
    De lipsa dragostei de astăzi
    Şi de-orice suflet care piere.

    De orice suflet ce se’nalţă
    Din mult prea multa cunoştinţă
    Administrată’n chip eretic,
    Ce stinge dragostea’n credinţă.

    Decând ecumenismul trage
    Tot mai puternic spre apus,
    Ortodoxia-i tot mai rece
    Şi mai săracă în Iisus.

    De când stăpâni-s academici
    Şi foarte sus în instruire,
    Transmit acelaşi duh credinţei
    Mentale, fără de trăire.

    De când cuvântu-i evanghelic,
    Numai pe texte şi-apus,
    Ne-npinge râvna spre canoane,
    Şi pere dragostea’n Iisus.

    Trăim o lege fără viaţă,
    -Din frica de a nu greşi-
    Către rigorile drepţăţii
    Care nu poate-a mai iubi.

    Către’nvrăjbire şi spre schismă
    Către dreptatea personală,
    Trăită’n litera dreptăţii
    Ne’ţelegând cine ne’nşeală.

    Din lipsa vie de modele
    Şi din prea multul trai în rău,
    Zeloşii trag prin fanatisme
    Şi prin exces, la Dumnezeu.

    Stăpânii noştri vor răspunde.
    Şi-o spun cu frică şi durere,
    Că fără dragostea de semeni,
    Ortodoxia noastră piere.

    Vorbesc de dragostea-n credinţă,
    Dar unde-i pentru turma lor
    Când cheamă dragostea străină
    Către apus, nu spre popor ?

    Vorbesc de milă şi iubire
    Şi-argumentează prin Iisus
    Şi rugăciunile unite
    Şi erezia din apus.

    Biciul satanei mână-n Gheena
    Acum cu mare iscusinţă,
    Fie prin rele fără margini,
    Fie prin zelul din credinţă.

    O, Dunmnezeul meu Iisuse,
    Te rog să ierţi c-am îndrăznit
    Să ridic glasul ce acuză
    Fie c-am scris sau am gândit.

    Că n-am făcut-o din trufie,
    Eu cel ce-s pururi în păcate,
    Ci, că iubirea cea curată
    Este împinsă spre dreptate.

    Spre literă,spre necruţare
    Şi dezbinare în popor,
    Spre schismă şi către extreme,
    Slăvitule Mântuitor.

  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Fer. Dimitrie Gagastathis: ACUM E TIMPUL SA PLANGEM SI SA NE RUGAM PENTRU STAREA LUMII!
  25. Fericitul Filotheos Zervakos – DOUA MINUNI DOVEDITOARE CA NU MANTUIESTE CALENDARUL, CI POCAINTA – un titlu care contine o MAAAARE, IMENSA MINCIUNA:
    atunci, va rog, domnule administrator, explicati de ce parintele Filotheu si-a facut ultima marturisire dinaintea mortii la un parinte zilot athonit, care l-a si inmormantat?
    Si inca ceva: daca va considerati un bun crestin-ortodox, acesta nu trebuie sa trunchieze in nici un fel adevarul, ci sa-l rosteasca in intregime, nu sa-l rastalmaceasca in sensul ca nu mantuieste calendarul[propaganda atee papistasa si proecumenista si-a facut efectul si in cazul dumneavoastra si al altor parinti de stil nou care afirma cu ata de multa seninatate ca si catolicii se pot mantui], stiind fiind ca Patriarhia de Constantinopol a anatemizat calendarul gregorian care coincide cu calendarul de stil nou inca 800 de ani de acum inainte impreuna cu cei ce-l vor urma, la 1583, 1587, 1593, 1756, 1848, 1895.

    Ca dovada ca parintele Filotheu a gandit ca respectarea calendarului ortodox stramosesc iulian il ajuta pe om la mantuire aduc urmatorul fragment dintr-un interviu al dr. Constantin Cavarnos, un apropiat al parintilor Fotie Kontoglu si Filothei Zervakos acordat revistei “Divine Ascent”, Vol. I, Nr. 3 & 4, pag. 33-47:

    “D.A.: De ce credeţi că Filotheu Zervakos şi Fotie Kontoglu au stat în aşa-numita Biserica „a Noului Calendar”?

    C.C.: Am explicat aceasta în volumul al 11-lea al seriei mele Sfinţi Ortodocşi Moderni, care este dedicat cuviosului Filotheu Zervakos. Încă din vremea în care se zămislea ideea introducerii Noului Calendar, Părintele Filotheu a trimis scrisori de protest, zicând: „Nu! Opriţi; nu faceţi aşa ceva!”, dar nu a fost ascultat. A scris scrisori şi broşuri protestând împotriva acestei inovaţii, până la vremea morţii sale. Prezicerile sale s-au dovedit a fi adevărate: spunea ca dacă veţi îngădui acestei inovaţii să existe, veţi împărţi oamenii în două tabere ostile. Aceasta proorocie a Părintelui Filotheu s-a împlinit pe deplin. În ultimii săi ani, când a văzut ca guvernul grec, Biserica Greciei (oficială) şi Patriarhia de Constantinopol nu îl ascultă, s-a gândit să se întoarcă pur şi simplu cu mănăstirea sa la Vechiul Calendar. Asupra acestei chestiuni, sugerez o lectură atentă a cărţii mele despre Cuviosul Părinte Filotheu. Unul din monahii săi în vârstă, părintele Leontie, cu care s-a întâmplat să mă întâlnesc la câţiva ani înaintea morţii sale, spunea ca Părintele Filotheu era foarte hotărât să anunţe că mănăstirea s-a întors la Vechiul Calendar. Dar a întâlnit opoziţia unora dintre bătrânii săi, în particular a părintelui Leontie. De fiecare dată când Stareţul părăsea mănăstirea pentru a călătorí ca Duhovnic, uneori vreme de săptămâni, Leontie era egumenul în funcţie. Aşa că glasul său conta. El accentua asupra faptului că dacă ar fi trecut mănăstirea pe Vechiul Calendar, atunci episcopul local ar fi intervenit de îndată şi i-ar fi silit să renunţe la această idee, sau altceva. Acest „sau altceva” ar fi însemnat trimiterea poliţiei pentru a-i expulza pe călugări şi a spune că mănăstirea aparţine episcopului locului, de Paros şi Naxos. Părintele Filotheu avea aproape o sută de ani, părintele Leontie asemenea, şi şi-au închipuit ce însemna să fie alungaţi din mănăstire. Ar fi fost o situaţie tragică. Aşa că ce a făcut Parintele Filotheu, a fost să moară pe Calendarul Vechi. A invitat un duhovnic din Muntele Athos [probabil necomemoraţionist (‘zilot’) – n. red.], unde se urmează Vechiul Calendar, pentru a sluji la ultima sa mărturisire şi pentru a-l îngropa.

    D.A.: Şi Fotie Kontoglu a murit alături de cei ce urmează Noul Calendar?

    C.C.: Ei bine, Kontoglu însuşi era într-o dilemă. A urmat în bună măsură sfatul părintelui Filotheu Zervakos, de a aştepta întoarcerea Bisericii Greciei la Calendarul Tradiţional. În anii 1960, înaintea morţii lui Kontoglu, arhiepiscop al Atenei era Hrisostom. L-am intervievat o dată. Mi-a spus ca şi-a stabilit ca una din priorităţi înainte de a muri, întoarcerea Bisericii Greciei la Vechiul Calendar. Aşa că vedeţi, Părintele Filotheu Zervakos şi Fotie Kontoglu nădăjduiau ca această dilemă să fie soluţionată de către el şi că va fi săvârşită de către Sinodul Grec. Dar nu s-a petrecut aşa deoarece dictatura ce a venit la putere l-a înlăturat din tron pe arhiepiscopul Hrisostom şi l-a instalat pe preotul palatului, Ieronim Kotsonis, un modernist şi ecumenist, ca arhiepiscop al Atenei. A fost o dilemă foarte încurcată, pentru ei. Ce era de făcut? Kontoglu şi Părintele Filotheu nădăjduiau ca schimbarea să vină de sus, de la vârful Bisericii Greciei. Între timp, Fotie s-a consolat cu ideea şi şi-a liniştit conştiinţa participând la slujbe într-o biserică din vecinătatea sa ce urma Vechiul Calendar [aparţinea Sinodului tradiţionalist (vechi-calendarist) al cărui întâistătător fusese Mitropolitul Hrisostom al Florinei -n. red.]”.

    Din interviu transpare cu suficienta claritate care este pricina din cauza careia Cuviosul Parinte Filothei Zervakos a ales sa marturiseasca [ sa revina de fapt la] Ortodoxia Traditionala, neafectata de niciun fel de innoiri papistase, precum cea a calendarului ortodox, hotarata practic de unul singur de un personaj de trista amintire: meletie metaxakis, omul masonilor anglicani instalat pe tronul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol sii care a facut-o pe aceasta sa cada sub propriile ei anatheme/afurisenii mai inainte mentionate.

  26. Si daca domnul administrator nu va fi de acord cu dovada adusa cu siguranta ma va cenzura din nou [a mai facut-o o data] pentru ca deh, nu-i convine adevarul spus in intregime despre parintele Filothei Zervakos.
    Nu va insemna ninmic decat ca vrea sa cenzureze adevarul si-l voi pomeni pe toate blogurile ortodoxe ca pe cineva care doreste cu orice chip sa puna stavila cu orice pret [chiar si cu al pumnului pus in gura] adevarilor care il dor si de aceea nu le poate suporta.

  27. Domnule Alexandru, desi am promis ca nu mai acceptam mesajele stilistilor si nu mai dorim sa continuam acest subiect la infinit intr-un mod inutil si vatamator, facem o exceptie, mai mult pentru ca oamenii sa vada santajul ieftin si ridicol la care va pretati si agresivitatea comportamentului dvs. Dar este ultima exceptie, sa nu mai insistati mai departe, ca veti bate la usi inchise. Aveti la dispozitie o multime de bloguri, intr-adevar, in care va puteti descarca in voie.

    Va aparati intr-un mod disperat si absurd, incercand sa-l transformati si pe P. Filotei in stilist – desi pozitia lui este mai mult decat limpede de aici – invocand niste marturii probabil partizane, care redau si unele fapte discutabile si neverificabile – dar si acelea interpretate abuziv – si negand flagrant EVIDENTELE (scrisori olografe si semnate cu mana sa de Fericitul Filotei – o alta scrisoare nici n-am mai dat-o, ca sa nu abuzam, dar o s-o dam mai jos, ea era publicata deja in romaneste, in chiar doua dintre cartile editate, culmea, de Danion Vasile, cuprinzand scrierile Fericitului Filotei), la care se adauga marturiile incontestabile ale sfantului (practic asta a fost, si inca mare, indubitabil, se vede clar din viata lui) Dimitrie Gagastathis, pe care le-am postat deja.

    Ca Fericitul a protestat si a nadajduit in rezolvarea sinodala a situatiei este cert si este de inteles – aceasta este exprimata si in aceste epistole, pentru ca si el, ca si Cuviosii Paisie, Epifanie s.a. gandeau la fel, ca NU A FOST BINE si NU A FOST DE LA DUMNEZEU schimbarea calendarului, ci a fost o stratagema masonica, ecumenista. Dar asta dovedeste TOCMAI ca avea incredere in ierarhii Bisericii Greciei, de care nici nu s-a despartit vreodata, nici n-a incetat vreodata sa-i pomeneasca! Restul sunt povesti fantastice stiliste. E simpatica partea asta: “A invitat un duhovnic din Muntele Athos [probabil – n. red.], unde se urmează Vechiul Calendar, pentru a sluji la ultima sa mărturisire şi pentru a-l îngropa”..

    Desigur, argumentul ca a dorit sa fie spovedit de un athonit este zdrobitor… 🙂 Dar apoi vine nota redactiei sa ne invete ca era “PROBABIL” necomemoraţionist (’zilot’) . Siiiigur ca daaaa, daca zice “redactia”, nici nu ne indoim… 🙂

    Nici nu are rost sa mai adaugam altceva. Dati-i inainte, zbateti-va in continuare sa luptati contra Bisericii noastre, daca asa va intelegeti mantuirea si viata duhovniceasca si daca asa ati invatat de la Fericitul Filotei. Dumnezeu sa va miluiasca!

  28. Hristos nu ne-a învăţat despre calendare vechi şi noi

    “Nu sunt de acord cu acei creştini de stil vechi care predică şi trâmbiţează că Tainele celor de pe stilul nou nu sunt valabile, deoarece nu ţin calendarul vechi. Într-adevăr, n-ar fi valabile, dacă preoţii ar cere ca noul sau vechiul calendar să se pogoare din cer pentru a sfinţi Cinstitele Daruri; însă ei cheamă Sfântul Duh, care sfinţeşte Cinstitele Daruri şi credincioşii se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Ceea ce spun ei este o mare amăgire şi erezie. Vai preoţilor nevrednici, şi mai mult celor care au vrăjmăşii între ei. Sfinţii îngeri participă la sfintele slujbe şi Liturghii cu frică şi spaimă, în vreme ce noi, oamenii păcătoşi, ne purtăm ca fiarele şi după aceea ne mândrim că suntem ortodocşi autentici, pentru că mergem după calendarul vechi şi credem că asta e de ajuns ca să ne mântuim.

    Hristos, care a venit în lume, nu ne-a învăţat despre calendarul vechi şi nou. Ne-a învăţat despre iubire, smerenie, blândeţe, răbdare, dreptate, înfrânare, cuminţenie. Citeşte Sfânta Evanghelie, izvorul adevărului şi luminii, şi vei vedea că nicăieri nu este scris despre calendare. Sfinţii Părinţi s-au sfinţit nu prin calendare, ci prin rugăciuni, posturi, privegheri şi alte nevoinţe, pe care le-au răbdat cu smerenie, pentru iubirea lui Dumnezeu. Şi cei ce se vor mântui, se vor mântui nu prin calendare, ci prin credinţa şi iubirea lor fierbinte pentru Dumnezeu şi prin faptele lor bune.p>

    Oricum, dacă calendarul acesta nu te mulţumeşte, urmează-l pe cel vechi. Însă să nu te amăgească vrăjmaşul că te vei mântui deoarece eşti pe stil vechi. Hristos, când i-a trimis pe ucenicii Lui în lume, le-a spus: „Să propovăduiţi Evanghelia pe tot pământul” şi „Cel ce crede în asta se va mântui”. N-a zis: Să propovăduiţi vechiul calendar şi cel ce va crede în el se va mântui.

    Domnul ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să ne rugăm pentru cei ce ne calomniază şi ne ocărăsc. O parte a ortodocşilor o urăşte, o osândeşte şi o vorbeşte de rău, numind-o eretică, pe cealaltă parte. Nesocotesc cuvintele Domnului şi se numesc pe ei ortodocşi autentici! De vreme ce nu au iubire, nici ortodocşi nu sunt, nici nu se vor mântui. Căci pe cel ce n-are iubire, oricâte harisme ar avea – profetic, misionar etc. – nici chiar mucenicia nu-l mântuieşte”.

    (din: “Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos”, Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007)

  29. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Paisie Aghioritul si cele doua rani opuse ale Bisericii de azi: ECUMENISMUL SI STILISMUL
  30. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Revista blogurilor in cazul smintelii provocate de Danion Vasile prin conferintele sale pe problema calendarului. Mai multe inregistrari audio si video si primele noastre comentarii

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Articole Recomandate

Carti recomandate