INDEMN LA RUGACIUNE STARUITOARE IN VREMURILE TULBURI PE CARE LE TRAVERSAM
Am primit din partea parintelui Teofan de la Man. Putna:
Fraților!
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți cei care puneți suflet și vă implicați în rezolvarea și lămurirea unor probleme arzătoare cu care ne confruntăm noi, românii, în timpurile de acum.
Am aflat că, în data de 15 septembrie, s-a pus pe site-ul Război întru cuvânt, o parte dintr-un interviu pe care l-am dat anul trecut celor de la România Actualități. Aș dori ca, în completarea celor pe care le-am spus atunci, să mai fac unele mici precizări și, totodată, să dau un răspuns celor care întreabă ce este de făcut.
Chiar dacă nu văd care este legătura dintre cip și 666, asta nu înseamnă că recomand să se ia actele biometrice. Cine se poate descurca fără ele, bine face. Cu cât se încetinește funcționarea acestei mașinării malefice (pe care unii o numesc pușcăria mondială), cu atât este mai bine.
Nu trebuie să uităm însă că, de multe ori, în istoria popoarelor creștine, Dumnezeu a îngăduit pierderea libertății exterioare, atunci când majoritatea creștinilor nu au mai avut râvnă să lupte pentru libertatea interioară. Cine este liber interior nu transmite panică, nu transmite un duh negativist, ci prezența și demersurile lui aduc ceva din pacea lui Hristos, chiar dacă se confruntă cu probleme foarte grave.
La această stare de echilibru trebuie să ne străduim cu toții să ajungem. De asemenea, cred că nu s-au folosit nici pe departe toate mijloacele de ordin civic, juridic etc. pentru a fi blocată inițiativa introducerii actelor biometrice, așa cum s-a reușit de exemplu în Anglia sau în Serbia. Oare noi, creștini, nu purtăm nici o vină pentru această stare de amorțire și nepăsare? Oare noi, creștinii, în plan duhovnicesc, nu avem nici o vină pentru toată situația deplorabilă în care se află țara noastră? Puteți să fiți siguri că, dacă în viața noastră creștinească, am fi avut mai multă pocăință și smerenie, Dumnezeu nu ne lăsa să ajungem aici.
De aceea adresez tuturor următoarea rugăminte: să încercăm cu toții, măcar pentru 40 de zile, să respectăm un program foarte simplu de viață duhovnicească.
În primul rând să-i cerem zilnic lui Dumnezeu, cu insistență, să ne ajute să-i iertăm pe toți cei față de care avem gânduri de dușmănie, de supărare.
În al doilea rând să zicem zilnic trei rugăciuni de pocăință, scurte și foarte frumoase, pe care le puteți citi mai jos. Vă rog să adresați acest îndemn la cât mai multă lume.
De la un asemenea program trebuie începută orice acțiune în exterior.
Nimeni să nu-și piardă încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu!
Cu dragoste,
ieromonah Teofan Popescu, Putna
21 septembrie 2010
***
Rugăciunea lui Manase, împăratul iudeilor
(de la Pavecerniţa Mare, variantă prezentă în ceasloavele româneşti din secolul al XVIII-lea până cel puţin în perioada interbelică)
Doamne, Atotputernice, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei lor celei drepte, Carele ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Cela ce ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Cela ce ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit pre el cu înfricoşat şi slăvit numele Tău, de Carele toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Tale. Că nesuferită este mare cuviinţa slavei Tale şi nerăbdată mânia îngrozirii Tale celei asupra păcătoşilor, şi nemăsurată şi neurmată este mila făgăduinţei Tale. Căci Tu eşti Domn Înalt, Milosârd, Îndelung-răbdător şi Mult-milostiv, şi-Ţi pare rău de răutăţile oamenilor.
Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce greşesc Ţie şi cu mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire.
Tu, dar, Doamne, Dumnezeul Puterilor, n-ai pus pocăinţă drepţilor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, celor ce nu au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru că am greşit mai presus decât numărul nisipului mării.
Înmulţitu-s-au fărădelegile mele, Doamne, înmulţitu-s-au fărădelegile mele şi nu sunt vrednic să privesc şi să văd înălţimea cerului, pentru mulţimea nedreptăţilor mele. Gârbovit sunt de multe legături de fier, cât nu pot să-mi ridic capul şi nu-mi este mie slăbire, pentru că am întărîtat mânia Ta şi rău înaintea Ta am făcut nefăcând voia Ta şi nepăzind poruncile Tale.
Şi acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate de la Tine: greşit-am, Doamne, greşit-am, şi fărădelegile mele eu le ştiu. Ci mă cuceresc, rugându-mă: slăbeşte-mă, Doamne, slăbeşte-mă şi nu mă pierde pre mine cu fărădelegile mele, nici în veac ţiind mânie să te uiţi la răutăţile mele, nici să mă osândeşti între cele mai de jos ale pământului.
Pentru că Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi întru mine să arăţi toată bunătatea Ta, că fiind nevrednic să mă mântuieşti după multă mila Ta şi Te voi lăuda în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te laudă toată Puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!
*
Rugăciune de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos
(fragment adaptat dintr-o rugăciune din secolul al XV-lea)
Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel neîmpuţinat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Primeşte-mă pe mine, Tu, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, ca să ierte de şaptezeci de ori câte şapte păcatele, arătând nemărginirea bunătăţii şi a iubirii Tale de oameni şi deschizând cu milostivire şi îndurare uşa pocăinţei tuturor celor care au păcătuit, dăruindu-le vreme de întoarcere şi alungând deznădejdea.
Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspine şi mă căiesc pentru cele greşite şi cer iertare. Pleacă-Te spre rugăciunile şi cererile mele. Milostiveşte-Te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi-mi iartă mie toate câte am păcătuit Ţie. Primeşte-mă pe mine robul Tău, care Îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut până acum pentru fărădelegile mele, şi-Ţi cer dezlegare şi iertare pentru cele greşite de mine. Şi Te rog ca de acum înainte să mă întăreşti întru credinţa, nădejdea şi dragostea Ta şi să mă păzeşti neclintit de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmaşului.
Doamne Iisuse Hristoase întăreşte-mă să fac voia Ta şi să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi curăţeşte-mă de toată duhoarea cea pătimaşă, de necurăţia şi întinăciunea trupului şi a duhului. Şi-mi dăruieşte linişte statornică şi pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de îndelunga-răbdare şi de bunătatea Ta cea nemăsurată şi dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulţumesc, să laud şi să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt şi al Celui fără de început al Tău Părinte şi al Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
*
Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie († 1922) de la Optina
Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică.
Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi ! Amin.
Va mai propunem sa adaugam si:
- Rugaciunile Sfantului Prooroc Daniel si ale celor trei tineri aruncati in cuptor – rugaciuni pentru noi, cei de azi
- O rugaciune de care avem mare nevoie astazi: rugaciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul
- LA INCEPUT DE NOU AN BISERICESC… Cu Domnul inainte, pe drumul Crucii, inarmati si imbarbatati cu arma rugaciunii si a bunei-voiri
.. sau orice alte rugaciuni ale Bisericii si catisme din Psaltire. Ar fi bine sa ne organizam, pe cat este cu putinta, si in grupuri de rugaciune care sa se faca la aceeasi ora. Pentru cei din Romania am propune orele 22 sau 23 pentru aceasta rugaciune comuna. Cei din Diaspora ar trebui sa stabileasca separat, in functie de fusul orar specific. Iar din timpul Postului Nasterii Domnului am putea incepe, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu binecuvantarea duhovnicilor fiecaruia, o randuiala mai intensiva de post, pocainta si de rugaciune continua.
- Reluam cu aceasta ocazie si ceea ce scriam aici: CE ESTE SUSPECT IN E-ROMANIA? De ce, cand sistemul social si economic pare ca se prabuseste, se munceste stahanovist la informatizarea Romaniei? CARUI PERICOL TREBUIE SA NE OPUNEM?
“Rezistenta noastra, atat cat mai e posibila, trebuie dusa insa avand ca baza continua “starea de prezenta”, rugaciunea cat mai deasa si mai intensa, lupta de zi cu zi cu propriile patimi, lupta pentru renuntarea la pacat, la viata lumeasca si la tot ceea ne stapaneste si ne impiedica sa dobandim si sa pastram harul Duhului Sfant. Si sa nu uitam, cand omeneste, singuri, putem face prea putin, in schimb, duhovniceste si impreuna, putem face chiar ceva care sa conteze inaintea lui Dumnezeu:
Ca uite cum e: asa lucreaza Duhul Sfant la crestini: trebuie sa ascultam a nu ne razboi – eu si cu tine si cu acela, noi avem aparte. Nu, ca sa spun… adica Duhul Sfant asa lucreaza, daca noi avem smerenie si trebuie sa ascult, si daca conducerea gaseste o metoda, ori poate ingaduit de Dumnezeu, atuncea noi trebuie sa ne rugam pentru conducatori, sa-i lumineze Duhul Sfant si cu cat ne rugam, Duhul Sfant va lumina mintea lor, ca sa spuna asa: adevarul e aicea, cum spun amu`: cei mici sa respecte pe cei mari. Iar cei mari sa aiba mila de cei mici. (…) Ca daca e ingaduit de la Dumnezeu, aiestea vin din cauza pacatelor: nu ne ducem la Biserica, ne invatam a ne dusmani, ne tragem la judecati, ca[u]tam fiecare sa luam viata fiecaruia. Vai de mine, suntem de plans! (Parintele Proclu Nicau)
Domnului sa ne rugam: Doamne, miluieste!
…pentru ca milostiv, bland si lesne iertator sa ne fie bunul si iubitorul de oameni Dumnezeul nostrusi sa intoarca toata mania care se porneste asupra noastra, sa ne izbaveasca de mustrarea Lui cea dreapta care este asupra noastra si sa ne miluiasca pe noi…”
Astazi, in ziua Proorocului Iona, care i-a intors la pocainta pe niniviteni…
***
Legaturi:
***
- UN PETEC DIN CERUL INIMII AVVEI SELAFIIL SIBERIANUL: Avem nevoie de cat mai multa rugaciune!
- CUVIOSUL IOSIF ISIHASTUL: “Daca rugatorii pentru lume vor lipsi, atunci va fi sfarsitul”
- E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE
- “FABRICA” DE RUGACIUNE SI DE MANGAIERE
- Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi
- Sfantul Serafim de Virita sau despre puterea rugaciunii in valtoarea razboiului
- Sf. Serafim de Virita – o pilda despre puterea rugaciunii pentru aproapele
- Proorociile schimonahiei Nila: “Mai intai de toate, rugaciunea!”
- TINE CANDELA INIMII APRINSA! – Invataturile esentiale ale Parintelui Serghie despre duhul si practica rugaciunii
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE CUM POT MONAHII SA AJUTE LUMEA IN VREMEA DE AZI (1)
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE CUM POT MONAHII SA AJUTE LUMEA IN VREMEA DE AZI (2)
- Sfantul Ioan de Kronstadt ne invata sa traim si sa ne rugam in Duh
- Staretii de la Optina ne invata rugaciunea adevarata
- “Cum să mă rog? Nu ştiu cum să mă rog…” – ne raspunde Parintele Rafail Noica
- TOATE SE LEAGA SI SE DEZLEAGA IN DUH SI IN NEVAZUT
- “Doamne, Tu apara-ne, Tu vezi neputintele noastre de a rezista valurilor suferintei cosmice!”
- Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume
- Sfantul Siluan Athonitul catre Chiril Sevici (Cuviosul Serghie de mai tarziu): DU-TE SI SPUNE OAMENILOR CAT SE POATE DE DES: POCAITI-VA!
- DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”
- Sfaturi duhovnicesti de la MAICA MACARIA (11 iunie 1926 – †18 iunie 1993): “ORICE S-AR INTAMPLA, ROAGA-TE INTOTDEAUNA DOMNULUI, NU LUA IN SEAMA NIMIC ALTCEVA!”
- IPS TEOFAN – INDEMN LA CITIREA PSALTIRII. “Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul…”
- Dusmania si ura de frati – semnul sfarsitului. PARINTELE PROCLU (2009): Daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire” (VIDEO)
***
- UN PUNCT DE VEDERE LA CARE SUBSCRIEM: Ierom. Teofan Popescu (Man. Putna) despre problema cipurilor, intre pericolul controlului total si cel al atitudinilor dezechilibrate si agresive (AUDIO + TEXT)
- Parintele Teofan de la Putna – predica marturisitoare despre pocainta noastra concreta si despre pericolul cipurilor
- PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”
- CUVANTUL PARINTELUI PUSTNIC PROCLU (2010) despre ispitele grele ale lumii si ale Bisericii de astazi… CUM VA FI SFARSITUL LUMII SI CE AVEM NOI DE FACUT? “Fara sfatul duhovnicului sa nu faca niciun pas, ca ne putem duce in prapastie!”
- Cuviosul Dionisie de la Colciu risipeste tulburarea cu privire la actele electronice, pecetluire si vinovatie: “TOTUL ESTE VOINTA OMULUI… NUMAI CAND TI SE CERE O LEPADARE DE HRISTOS, ATUNCEA E PRIMEJDIE!“
- PARINTELE ARSENIE PAPACIOC DESPRE PROBLEMA ACTELOR CU CIP (31 august 2010): “Se face zgomot prea devreme si asta este in favoarea dusmanului”
- PARINTELE EFREM FILOTHEITUL: “Aceasta NU este pecetea fiarei… Preoţii gresesc dacă îndepărtează credincioşii de la sfântul potir pentru folosirea acestei tehnologii!”
- ATITUDINEA ARHIM. GH. KAPSANIS FATA DE NOUL CARD DE SANATATE DIN GRECIA – EXEMPLU DE ECHILIBRU SI TREZVIE
- Merita macar putina atentie si opinia unui MUCENIC real al zilelor noastre? PARINTELE DANIIL SASOEV despre actele biometrice, pecetluire si Antihrist. SE POATE REEDITA IN ROMANIA FENOMENUL SECTAR DE LA PENZA, LA O SCARA MULT MAI MARE?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
de-am avea si noi pocainta ninivitenilor …astazi este praznuit Sfantul Prooroc Iona .
Multumim Preamilostivului Dumnezeu pentru chemarea la rugaciune !
Binevenita aceasta initiativa. Manastirea Putna are relatii mai multe printre oamenii statului si ar trebui sa faca mai multe. Poate si catre Sinod sa faca un memoriu prin care, ca si anul trecut, sa ceara guvernului o alternativa la buletinele cu cip.
Va reamintim ce ne indeamna parintele Justin Parvu anul trecut:
“…ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale.”
Ce cuvinte minunate! Deci, nu e musai sa fugim in pustia geografica. 🙂
frumos spus! duhovniceste! asta e calea: rugaciune, pocainta si smerenie…si, as adauga eu, mai mult curaj. noi de ce sa nu incercam sa gasim alternative ? sa antrenam tara intr-o dezbatere. din pacate, cei care ne conduc, au facut in asa fel incat duhul grijii fata de ziua de maine sa fie tot mai prezent. nu ne pasa decat de taierea salariului, de comisionul bancii si de cresterea preturilor la alimente, dar de suflet nu ne ingrijim.buna ideea ca, poate, cu spijinul monahilor de la putna, sinodul sa ia in discutie problema actelor biometrice.
sa nu depunem prea curand armele, sa nu ne consolam ca nu mai putem face nimic. macar sa discutam, sa dezbatem la nivel national, nu doar pe net. asta e umila mea parere. daca gresesc, Dumnezeu sa ma ierte!
Va rugam sa urmariti si updatarea (ceea ce am adaugat la finalul postarii).
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/21/2010/07/31/sfantul-marcu-pustnicul-pocainta-se-cuvine-tuturor-totdeauna/
Dumnezeu sa ne uneasca pe toti, caci stim noi cine dezbina.
Sa avem rugaciune in minte si impacare in suflet fratilor, toti slujitorii Domnului. Fratilor, apologeticum, RIC, sacciv, pusnicul digital, INTALNITI-VA undeva toti, spalati-va toate lucrurile impreuna si apoi fiti pe aceeasi linie, nu lasati dezbinarea sa mearga mai departe.
Impacati-va FRATILOR, nu ne impartiti si pe noi citititorii vostri in tabere si tabarute.
Impacati-va FRATILOR, intalniti-va undeva, unde vreti si impacati-va fiindca ne greu si noua cu voi certandu-va.
Domnul sa binecuvanteze acest mic inceput bun.
Chiar asa, binevenita aceasta rugaminte. Si atunci bine ar fi daca timp de 40 de zile, macar, nu s-ar mai posta articole contra apologeticum/razboi/saccsiv etc defel, caci mai mult timp la rugaciune inseamna si mai putin timp pe internet, si pentru cei care scriu si pentru cei care citesc, si daca “respectăm un program foarte simplu de viață duhovnicească” nu mai putem sa scriem nici “lup stilist” nici “zbuciumandu-se ca jidovii cu capul de zid” nici altele la fel de rele.
Nu prea ma inghesui la comentarii dar: “Şi acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate de la Tine” suna prea bine …
@ion ,
Cu aceesi mahnire mare , ma adresez si eu tuturor celor enumerati de tine . Duhul Sfant sa aduca linistea si pacea peste noi !
Doamne , ajuta-ne !
“sau orice alte rugaciuni ale Bisericii si catisme din Psaltire. Ar fi bine sa ne organizam, pe cat este cu putinta, si in grupuri de rugaciune care sa se faca la aceeasi ora. Pentru cei din Romania am propune orele 22 sau 23 pentru aceasta rugaciune comuna. Cei din Diaspora ar trebui sa stabileasca separat, in functie de fusul orar specific. Iar din timpul Postului Nasterii Domnului am putea incepe, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu binecuvantarea duhovnicilor fiecaruia, o randuiala mai intensiva de post, pocainta si de rugaciune continua.”
……………………………………………………………
PSALMUL 132
Un psalm al lui David. O cântare a treptelor.
1. Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!
2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.
3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.
………………………………………………………..
19. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
………………………………………………………..
subscriu la ideea fratiilor voastre . cum ? cand ? ce ? 🙂
Dumnezeu sa ne miluiasca !
da. E un indemn f bun. Sa ne rugam impreuna timp de 40 zile. Doamne ajuta!
@Ion, parere si fane
Pacea intru Hristos si adevar fratilor, nu oricum…..in stil ecumenist.
Si pe mine ma doare acest razboi, pe toti ne doare, numai sa nu uitam cauza lui, ca e vorba de niste frati de-ai nostri care numai sunt pe calea stramta ci o iau ba spre dreapta ba spre stanga. Sa ne rugam pentru ei si pentru sufletele noastre si pentru lumea toata.
Sa ne lumineze Domnul mintile si sufletele si sa bineprimeasca rugaciunile nostre de pocainta.
aveti ceva impotriva la ce v-am scris?
@Apologeticum: dimpotriva. Doar ne gandeam la nepotrivire. Intre ce ati scris ultima oara si ce ati facut pana acum, intre desconsiderarea ieromonahilor nobody si ralierea la initativele lor etc. Noua nici macar comentariul nu ni l-ati aprobat pe blogul vostru si aici scrieti nestingheriti… In fine, aplicam indemnul parintelui, va iertam si va cerem iertare de v-am suparat. Doamne, miluieste!
ma refeream la comentariul de mai care inca nu e aprobat
pe 21 Sep 2010 la 14:12 # Apologeticum
Comentariul dumneavoastra asteapta aprobarea.
As sugera si rugaciunea inimii, fiecare cat putem de mult (si pt. alte ispite: acel “dialog” de la Viena) Doamne Iisuse Hristoase – Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/oasa si pe toata lumea Ta.
Nu este nicio nepotrivire, caci nu vorbeste opus Parintelui Justin. De aceea v-am si citat din ce a zis anul trecut. Nu cred ca s-ar supara nici p Teofan de aceasta catalogare, caci pe langa Parintele Justin, Parintele Arsenie, Parintele Adiran Fageteanu, Parintele Arsenie Boca si toti marii duhovnici, acest parinte este un nimeni si nu puteti sa va afisati cu el atata timp cat vorbea contra marilor duhovnici. Nu are aceiasi autoritate si nici cuvant cu putere multa. Ii mai trebuie ceva experienta. Are meritele sale, dar la masura sa.
Insa cum spuneam si mai sus, manastirea Putna ar trebui sa miste mai mult, caci se au de bine si cu politicienii si cu ierarhia.
Suntem datori sa ne iertam unii pe altii. Dumnezeu sa va ierte si iertati-ne si pe noi.
Pana la urma la ce ora a ramas 22.00 sau 23.00? Mai e doar o ora pana la 22.00, deci cum ramane, oameni buni?
Noi putem la 23.00. Daca insa altii se pot aduna mai usor la 22.00, pot sa inceapa atunci. Pana la urma nu asta este cel ami important, fiecare cand poate.
Cei care tot nu inteleg sa renunte la provocari de cearta infinita, la insulte, viclenii, rautati, iscodiri si insinuari, le reamintim ca nu mai dorim sa luam parte la scandalul acesta. Daca asta pe ei ii ajuta sa se roage mai bine si sa se pregateasca pentru vremurile grele in care deja am intrat, nu au decat, sa continue, acasa la ei. Daca ar fi existat sinceritate, era loc si de dialog, dar asa… Poate e mai bine sa vorbim mai putin, sa ispitim mai putin si sa facem mai mult ceea ce asteapta Dumnezeu de la noi. Doamne, ajuta!
Bine ar fi,intr-adevar,sa ne oprim cu totii de la aceste scandaluri,fie ca santem protagonisti fie doar comentatori.
Deci,la rugaciune…Fuga!
@Apologeticum
Cum adica “acest parinte este un NIMENI”? Sau “ieromonah de tip nobody”… cum poate un traitor ortodox crestin sa spuna despre un parinte, oricine ar fi el, asa ceva??? Cata lipsa de evlavie trebuie sa aibe cineva sa faca aceasta afirmatie… Aaaa, ati fi putut spune ca parintii sus mentionati prezinta mai multa incredere datorita vietii lor induhovnicite si unanim recunoscute si alegeti sa mergeti pe acele sfaturi care va odihnesc pe dvs., dar nu sa discreditati pe alt parinte care are o parere nu diferita ci poate mai moderata.
Am citit si eu ce ati scris despre cei de la RIC (doar in ultimile articole) si caracterizarile sunt in acelasi ton: “acesti nemernici, iude adevarate care nu stiu decat sa faca rîcă intre oameni”, “talhari intru cuvant”, si altele, ignorand porunca Domnului
“Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului…”
Oare in spirit ortodox duceti aceasta lupta, dupa dictonul scopul scuza mijloacele? Ce credibilitate mai puteti avea, singuri va descalificati prin reactiile lipsite de onestitate, sa nu mai spun dragoste de “vrajmasii” de la RIC.
Iar cat priveste inregistrarile dvs, nu am putut sa nu observ manipularea care ati facut-o. De ce spuna asta? In inregistrarea anterioara (de pe 31.08) Parintele Proclu vorbea despre faptul ca a fost avertizat de autoritati sa nu mai vorbeasca despre cip-uri, citez:
“acei care au venit au zis ca sunt contra “partidului”, eu si Parintele Justin… au zis ca sunt contra partidului, adica republica, guvernul […] mi-au pus capac sa nu zic nimica… autoritatile… au zis ca o sa fiu chemat…
Dupa care dati vina in articol pe cei de la RIC pentru decizia parintelui de a mai refuza sa mai faca referiri pe aceasta tema, unde dai si unde crapa…
Cat priveste ultima inregistrare, parintele spune “au zis ca-s contra statului” si imediat cel care ii ia interviul spune “Ei au zis ca vorbeati de pe vremea comunismului” si astfel induceti ideea ca aceia despre care pomeneste parintele sunt cei de la RIC. Dar cum sa indrazneasca ei sa spuna parintelui “sunteti contra statulu”… se observa si din inregistrarea lor evlavia pe care o poarta fata de Par.Proclu (si nu numai). Este limpede ca Par. se referea la acele autoritati pe care le critica si in inregistrarea anterioara.
Pe parcursul intregului interviului (ultimul), se aduce vorba in continuare despre “ei”, si in mod logic parintelui i se da impresia ca este vorba de cei despre care era vorba initial, de autoritati. Se poate spune ca l-ati manipulat si pe parinte si pe cititorii dvs. carora le induceti ideea ca cei criticati de Par.Proclu sunt fratii de la Razbointrucuvant. Pomeneati de “ei” desi parintele nu avea de unde sa stie despre care “ei” faceti acele insinuari:
“Au cautat sa vorbiti de rau de Parintele Iustin […] Au spus niste minciuni, ca P.Iustin dezinformeaza, ca si-a pierdut mintile, ca e iP.Proclu impotriva P.Iustin […] Altii asta incearca: sa va puna in razboi cu Petru Voda… “
desi par.spune “Stiu cum sa ma toarne, pt asta nu o sa-i mai primesc”, adica cum… RIC sunt turnatori sau ce? Evident ca nu, nu la ei se referea.
Hm… vreti sa ii discreditati pe cei care nu impartasesc acel tip de zelotism de care dati dovada, dar cu mijloace necinstite, manipulatoare… Asa credeti ca ne putem mantui, cu minciuna? Oare nu tocmai dvs. prin acest gen de actiuni contribuiti la saparea imaginii Petru-Voda si la mahnirea Par.Iustin?
Si in inregistrarea facuta de RIC, vedem ca Par.Proclu se plange de astfel de manipulatori care vin sa ii cear sfatul:
“vin unii… ca de-asta, sunt de vreo doi ani de cand ma necajesc si nu pot reusi de fel. Cum sa spun, vin, cer cuvant de folos, si pe langa cuvantul de folos, vad ca apare altceva[…] Pentru ca ei, cum sa spun, le infloresc, ii pune si coada, o face mai mare, ii mai pune si niste coarne. Ii spun: de ce ai schimbat cuvintele? Si rupe din gura ca eu am zis. “
Se simte cineva cu musca pe caciula?
@Mirela
Ce-ar fi sa adunam si noi toate ocarile si acuzatiile false ce ni s-au pus in carca?
Mai sus parca e un indemn la rugaciune si ne-am iertat reciproc.
Sa fie oare Mirela cineva “de casa” a razboinicilor? Pacat ca intretineti conflictul. Am zis ca mai avem inregistrari si tocmai pentru a nu discredita si mai mult pe autorii acestui blog, nu le facem publice.
PS: si eu sunt un nimeni fata de p Teofan (dar raportul dintre marii duhovnici si acest preot tanar e cu mult mai mare).
Iertati.
Rugaciune pentru izbavirea de vrajmasi
Doamne, invata-ma sa-Ti cunosc marirea si bunatatea. Da-mi inima curata si lesne iertatoare si cainta pentru supararile ce-am facut altora. Fa sa am dragoste crestineasca si sa pot rabda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, facand porunca Ta. Ma fagaduiesc sa nu mai fac rau celor ce-mi fac rau,- pe cel ce ma blesteama, il voi binecuvanta. De va flamanzi vrajmasul, ii voi da paine,- iar de va inseta, il voi adapa. De va cadea, il voi ridica si de se va rataci, il voi povatui.
Doamne, eu nu sunt decat om neputincios. De aceea, ajuta-ma cu darul Tau sa fiu statornic in poruncile Tale. Trimite binecuvantarile Tale peste vrajmasii mei si intoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alunga suferintele si neodihna ce-mi vin de la ei si ne impaca pe noi. Da-mi pacea Ta, Doamne, ca sa putem sa vietuim pe pamant cu pace, cu bucurie, si sa-i zicem in unire, cu fata senina si cu inima curata: “Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Ca Tie se cuvine slava, cinstea si inchinarea in veci. Amin.
Rugaciune PENTRU vrajmasi a Sfantului Ierarh Nicolae Velimirovici
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!
Imi cer iertare fata de cei de la Apologeticum daca i-am suparat sau nedreptatit cu vreo afirmatie. Nici eu (cum nici altii de pe acest site) nu ne dorim acte cu cip, dar sunt de parere ca atentionarea oamenilor trebuie facuta cu intelepciune, pentru a nu submina mesajul Parintelui Iustin, si in nici un caz lovind in alti parinti (asta daca cei de la Apologeticum nu vor fie perceputi ca avand intentii schismatice), sau prin interpretari eronate. Asta daca suntem bine intentionati. Ca nu cumva strecurand tantarul sa inghitim camila.
Greseli facem toti, cu totii avem orgolii mai mici sau mai mari, si ne dorim sa avem dreptate. Important e sa recunoastem atunci cand gresim (daca gresim), sa ne indreptam si sa ne iertam unii pe altii.
Fratilor apologeticum, ne bucura sa aflam de iertarea dintre voi insa eu ce trebuie sa fac ca sa primesc un raspuns de la voi? As vrea sa ma conving si eu de bunavointa voastra, dar nu pot pana nu imi spuneti clar ce reprezinta, din ceea ce ati inteles dvs, “puricele” de care vorbeste pr. Arsenie si daca pr. Arsenie ii zice “prostule” pr. Mihail sau nu? Nu-i prea crestineste sa il ignori pe aproapele tau.
In alta ordine de idei, duceti planul vostru impaciuitor fata de razbointrucuvant pana la capat si vedeti cum faceti ca insasi afirmatia ca mai aveti voi niste inregistrari care ii distrediteaza, culmea, ii cam de natura sa ii discrediteze.
Fratilor, va mai aduceti aminte istorioara :
Era în iulie 1946. Incepusem a doua sapă la vie. Vişan Nicolae şi Paul Vilescu erau doi dintre camarazii simpatizaţi de noi toţi pentru buna dispozitie pe care o creau totdeauna acolo unde se aflau.
Se mai tachinau, fără ca glumele lor să degenereze in cuvinte vulgare sau dure. Apartenenţa regionala le favoriza suficient material pentru dispute hazlii. Visan era oltean, Vilescu prahovean.
Intr-o zi, săgeţile lor s-au înveninat. Glumele au degenerat de la înţepături fine, fără adresă directa, la ironii şi zeflemisiri cu adresă la persoana si până la urmă cu insulte directe. Diavolul ce altă treabă are? Să strice liniştea şi prieteniile dintre oameni. Fiecare îl acuza pe celălalt de lipsă de bun simt, inconştienţă şi alte acuze jignitoare. Discuţia se purta totuşi pe un ton redus. Vântul adia şi ducea franturi de expresii la urechile celor ce lucrau mai aproape de ei. Ne era jenă de cele întâmplate şi ne uitam neputincioşi unul la altul, neştiind cum sa aplanăm tensiunea între cei doi.
Valeriu Gafencu era în urma lor, pe un rand alăturat şi auzise toată disputa dintre cei doi. Cand au ajuns la capătul parcelei, Valeriu şi-a lăsat sapa, a ieşit în faţa celor doi camarazi şi îngenunchind, cu emoţie în glas i-a implorat: «Vă rog să mă iertaţi că am auzit cuvintele, frumoase ca din psalmi, pe care vi le-ati spus unul altuia». Cu lacrimi pe obraji, i-a sărutat pe fiecare în parte şi s-a întors la lucru. Cei doi s-au prăbuşit unul în braţele celuilalt. Cu glasuri sugrumate şi-au cerut iertare de la noi toţi.
Acestea erau lucrările Duhului făcute prin Valeriu în comunitatea noastră, viată sfântă de iubire între mădularele trupului mistic al lui Hristos.
O, Dragoste sfântă, cum ştii Tu să sfărâmi lucrarea celui rău cu simplitatea manifestărilor Tale! (…)
Sau aceasta istorioara, v-o mai amintiti :
Valeriu personifica luptătorul creştin care se află în acelaşi timp şi pe muntele suferinţei (lepădarea de patimi, stadiul curăţirii) şi în pădurea cu fiare sălbatice (lupta cu duhurile, stadiul iluminativ) şi în mlaştina deznădejdii (despicând-o cu arma Crucii, purtată conştient, subiectiv şi acceptată „nu cum voiesc eu, ci cum voieşti Tu”, stadiul unitiv, desăvârşirea). Prezenţa lui dădea încredere oricărui suflet, conştientizându-i dorinţa de înălţare duhovnicească spre desăvârşire. (…)
Valeriu Gafencu ardea, zic încă o dată.
Ardea… ardere de tot, la propriu, în vazul tuturor, ca o făclie de lumină spre care şi de la care fiecare lua putere sufletească şi trupească. Cuvintele lui erau purtătoare de duh. Gesturile lui erau binecuvântări şi îmbrăţişări. Faptele lui arareori sau târziu sesizate şi descoperite erau daruri integrale ale fiintei lui.
Valeriu nu dăruia, se dăruia.
Capacitatea de jertfă concretizată în cuvintele Mântuitorului: „Dacă îţi dă cineva o palmă pe obrazul drept, întoarce-l şi pe cel stâng”, „Dacă îţi ia haina, dă-i şi cămaşa”, „Dacă te sileşte cineva să mergi ai el o milă pe jos, mergi ai el două”, „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” şi „Nu este mai mare dragoste decât să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi”, la Valeriu era aşa de firească, încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns, tainic, pe mulţi i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar.
La începutul prieteniei noastre, voind să mă spovedesc pentru a mă putea împărtăşi, cercetându-mi cugetul, am găsit o stare de îndoială pe care o aveam asupra sincerităţii manifestărilor duhovniceşti ale lui Valeriu. Mi se părea că unele din formele pe care le îmbracă viaţa lui duhovnicească au uneori ceva artificial şi chiar ostentativ. I-am descoperit vinovăţia gândurilor mele. M-a ascultat cu atenţie. La sfârşit, plângând, m-a îmbrăţişat şi, rugându-ne amândoi, a luat asupra lui toată tulburarea pe care mi-o provocase: «Sunt vinovat în faţa lui Dumnezeu pentru tulburarea pe care ţi-am provocat-o. Iti mulţumesc că mi-ai sesizat o lacună de care nu eram conştient cu adevărat, căci nu numai prin pacatul propriu-zis poţi sminti pe cineva, nu numai cu cele de stânga, ci şi cu cele de dreapta, cu virtuţile, când nu sunt făcute cu tact duhovnicesc, spre ferirea cugetului fratelui care se poate sminti din pricina libertăţii tale, tu fiind încredinţat că faci binele».