Sfantul Ignatie Briancianov despre SUFLETESC si DUHOVNICESC: “Sa nu va inselati! Sa nu socotiti INFIERBANTAREA omeneasca a fi lucrare a DUMNEZEIESCULUI FOC!”

Despre cele sufleteşti şi cele duhovniceşti. Despre curăţia inimii

Atunci când pe un drum care străbate o câmpie întinsă stă un pom rămuros, care aruncă o umbră bogată, cu câtă bucurie se grăbesc spre el călătorii! Ei află desfătare odihnindu-se şi stând de vorbă prieteneşte sub umbra răcoroasă, deasă şi largă. Un astfel de adăpost, o astfel de mângâiere le dă celor ce merg pe calea vieţii pământeşti sfânta cruce a lui Hristos, de trei ori fericitul pom pe care a înflorit rodul vieţii: Dumnezeu întrupat, Viaţa şi Dătătorul vieţii. Sub umbra crucii aflu acum plăcere stând de vorbă cu dumneavoastră.

Ascultaţi următoarea istorisire sfinţită. La Sfântul, Marele Pimen a venit un frate, plângându-se că vede amestecul păcatului în faptele sale bune. Bătrânul i-a povestit următoarea pildă:

„Trăiau undeva doi lucrători de pământ. Unul dintre ei a semănat ceva grâu, deşi necurat, pe când celălalt, lăsându-se pradă leneviei, n-a semănat nimic. Când a venit vremea secerişului, cel dintâi a strâns destul grâu, deşi necurat, pe când cel de-al doilea n-a strâns nimic. Care dintre cei doi lucrători de pământ va avea ce să mănânce?”

Fratele a răspuns:

„Cel ce a semănat şi a strâns ceva grâu, chiar dacă necurat.”

Bătrânul a zis:

„Atunci, să semănăm şi noi câte puţin, chiar dacă necurat, ca să nu murim de foame!”

Dumnezeu v-a dat să vedeţi fără greş în inima dumneavoastră atunci când, privind în ea, aţi văzut un amestec de sufletesc şi duhovnicesc. Povestirea de mai sus poate deja să vă mângâie îndeajuns: vedeţi de ce am citat-o aici? Ca să vă mângâiaţi şi mai mult, auziţi lucrul următor: numai Dumnezeu poate dărui sfânta curăţie inimii care crede în El şi aleargă la El prin pocăinţă. Nu cere de la noi, care de-abia începem să mergem spre El, curăţia aceasta înaltă, străină de orice pată. Curăţiei îi premerge vederea şi recunoaşterea propriei necurăţii – şi acesta este deja un dar al lui Dumnezeu, pentru primirea căruia ne rugăm plecându-ne genunchii:

„Doamne, dă-mi să văd greşalele mele!”

Însă cel ce îşi vede necurăţia trebuie să plângă pentru ea şi să ceară tămăduire de la Doctorul cel Atotputernic şi Atotbun.

Duhul Sfânt este adevăratul îndrumător al creştinilor. Organe ale Lui erau prorocii, apostolii şi ceilalţi bineplăcuţi ai lui Dumnezeu: Acesta vorbea prin ei. Acesta să vă fie călăuză şi să vă povăţuiască la tot adevărul! Sub această fericită călăuzire veţi intra atunci când veţi lua îndrumări pentru viaţa dumneavoastră doar din Sfânta Scriptură şi din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Răsăritului, singura Biserică adevărată.

[…]

Despre deosebirea dintre lucrarea focului dumnezeiesc şi cea a înfierbântării omeneşti

Dumnezeul nostru este foc (v. Evr. 12, 29), ne învaţă Scriptura, însă prin lucrarea acestui foc se stinge treptat şi în cele din urmă piere desăvârşit focul păcatului, focul trupesc şi sufletesc. Focul dumnezeiesc este curat, subţire, luminos, împărtăşeşte minţii adevărul, iar inimii o linişte minunată, o minunată răceală faţă de tot ce e pământesc, belşug de blândeţe, de smerenie, de bunătate.

Să nu vă înşelaţi! Să nu socotiţi înfierbântarea omenească a fi lucrare a dumnezeiescului foc! Mulţi s-au înşelat şi au căzut în amăgire de sine pierzătoare. Din starea de înfierbântare au apărut rătăciri fără număr şi au umplut cu învăţături mincinoase pământul. Norii aceştia întunecaţi ascund de lume soarele dreptăţii.

După roada lor îi veţi cunoaşte (Mt. 7, 16),

a zis Mântuitorul despre învăţăturile mincinoase şi învăţătorii mincinoşi. Unde este înfierbântare, acolo nu este adevăr, de acolo nu poate veni nimic bun, nimic folositor: acolo clocoteşte sângele, acolo fumegă şi clădeşte castele de nisip raţiunea cu nume mincinos. Blândeţea şi smerenia, a căror lucrare este însoţită de o răcoare subţire, însă apoi se vădeşte prin nenumărate roade bune, sunt martorii binelui nemăsluit, adevărat, dumnezeiesc.

(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, “De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni“, Editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, 2012)

Legaturi: