“SĂ NU NE DESCURAJĂM! Să primim cu evlavie nevoinţa smerită, foarte potrivită neputinţei noastre, dată, în chip parcă văzut, de către mâna lui Dumnezeu!”. Sf. Ignatie Briancianinov despre SFĂTUIRE, ÎNDRUMARE DUHOVNICEASCĂ și viața duhovnicească potrivită cu condițiile proprii VREMURILOR NOASTRE

14-03-2018 Sublinieri

Despre viaţa pământească a creştinului. Despre îndrumarea duhovnicească.

Despre citirea Sfinţilor Părinţi.

Despre împrăştiere

Liniştiţi-vă! Viaţa pământească a creştinului este amestecată cu mângâieri şi cu ispite. Aşa a rânduit Purtarea de grijă dumnezeiască! Mângâierile ne sprijină în calea lui Dumnezeu, iar ispitele ne înţelepţesc.

Tovărăşia oamenilor binecredincioşi şi discuţiile cu aceştia aduc un folos vital. Pentru a da sfat, pentru a îndruma nu este însă de ajuns să fii binecredincios; trebuie să ai experienţă duhovnicească, şi în primul rând ungere duhovnicească. Aşa învaţă despre aceasta Scriptura şi Părinţii. Sfătuitorul binecredincios, însă lipsit de experienţă, mai degrabă poate să tulbure decât să aducă folos. Nu numai printre mireni, ci şi printre monahi este foarte greu de găsit un sfătuitor în stare, ca să zic aşa, să măsoare şi cântărească sufletul care se sfătuieşte cu el şi să-i dea sfat potrivit măsurii acestui suflet, potrivit „avuţiei” lui. Acum, sfătuitorii şi îndrumătorii dau sfat mai mult după propria lor măsură şi din cărţi. Ei bine, tocmai sfatul de primul fel este deosebit de folositor şi de lucrător; el este foarte apropiat sufletului, şi sufletul simte asta. Sfântul Isaac a zis: „Nimic nu este mai de folos pentru fiecare decât sfatul lui” – pe când sfatul străin, chiar dacă pare a fi alcătuit din cuvinte bune şi chibzuite, aduce sufletului numai chin şi neorânduială. Sufletul simte că sfatul este nepotrivit, simte că e străin de el.

Sunt unii care grăind rănesc ca cu sabia, spune Scriptura, iar limbile înţelepţilor vindecă (Pilde 12, 18).

Folosiţi-vă mai mult de citirea Sfinţilor Părinţi; fie ca aceştia să vă călăuzească, să vă amintească de virtute, să vă îndrume în calea lui Dumnezeu! Felul acesta de vieţuire este al vremurilor noastre: el ne-a fost poruncit, predanisit de către Sfinţii Părinţi ai ultimelor veacuri. Plângându-se de marea puţinătate a îndrumătorilor şi sfătuitorilor de Dumnezeu luminaţi, aceştia îi poruncesc râvnitorului bunei credinţe să se călăuzească în viaţa sa după scrierile Părinteşti.

Sfatul sfinţilor este priceperea (Pilde 9, 10).

Străduiţi-vă să nu vă fure împrăştierea, iar dacă se va întâmpla să fiţi furat de ea din neputinţa pe care o au în fire toţi oamenii, nu vă descurajaţi. A nu fi biruit deloc este un lucru nefiresc pentru omul trăitor pe pământ, nici măcar pentru cel care trăieşte în cea mai adâncă pustie şi însingurare. Nestatornicia şi alunecările lucrează neapărat în fiecare om, chiar şi în sihastrul care se nevoieşte cu cea mai mare asprime – cu atât mai mult e cu neputinţă să nu fie furat cel ce trăieşte în lume, în mijlocul tuturor smintelilor.

Să nu doriţi de la dumneavoastră ceea ce este cu neputinţă, să nu pretindeţi sufletului dumneavoastră ceea ce el nu-i în stare să dea. Vindecaţi-vă alunecările prin pocăinţă, iar ceea ce lipseşte din lucrarea dumneavoastră acoperiţi cu umilinţa duhului.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

***

Despre deplina ascultare faţă de îndrumătorul duhovnicesc. Nevoitorii vremurilor din urmă

Este minunată dorinţa dumneavoastră de a vă afla în ascultare deplină faţă de un îndrumător încercat. Această nevoinţă nu a fost dată însă vremii noastre. Ea nu numai că a dispărut dintre mireni, ci nu mai este de găsit nici în mănăstiri. Omorârea înţelegerii şi a voii căzute nu poate fi săvârşită de un om sufletesc, chiar dacă acesta ar fi bun şi evlavios. Pentru aceasta este nevoie de un părinte purtător de Duh: doar înaintea unui purtător de Duh poate fi limpede sufletul ucenicului, doar un purtător de Duh poate vedea de unde şi încotro se îndreaptă mişcările sufleteşti ale celui îndrumat de el. Ca să aibă conştiinţa curată, ucenicul trebuie să-şi mărturisească întocmai şi în amănunt gândurile, dar îndrumătorul nu trebuie să se ia după această mărturisire în judecarea stării sufleteşti a ucenicului; el trebuie să-l pătrundă, să-l măsoare cu simţirea duhovnicească şi să-i vestească starea lui sufletească, pe care el nu o vede. Aşa lucrau Pahomie cel Mare, Teodor cel Sfinţit şi ceilalţi îndrumători -sfinţi ai monahilor. Lui Teodor cel Sfinţit ucenicii îi spuneau:

Părinte, dă-mă în vileag!” –

şi el, mişcat fiind de Duhul Sfânt, îi arăta fiecăruia dintre ei bolile sufleteşti ascunse în sufletul lui. Aceşti mari Părinţi socoteau ascultarea călugărească a fi un dar aparte al Sfântului Duh: aşa spune un scriitor contemporan cu ei – Cuviosul Cassian. Ascultarea este o minune a credinţei! Să o săvârşească poate doar Dumnezeu – şi au săvârşit-o oamenii cărora Dumnezeu le-a dat acest dar de Sus. Dar când oamenii vor să dobândească prin propriile puteri ceea ce numai Dumnezeu poate să dăruiască, deşarte sunt ostenelile lor; atunci ei se aseamănă ziditorilor de turn de care se vorbeşte în Evanghelie, care au început clădirea fără să aibă mijloace îndeajuns pentru a o duce la bun sfârşit. Toate cele trecătoare, adică dracii şi patimile, îi batjocoresc, fiindcă pe dinafară par a săvârşi virtutea, însă de fapt se află în amăgire amară, în orbire şi înşelare de sine, sunt supuşi patimilor lor, împlinesc voia dracilor. Şi mulţi credeau că străbat calea ascultării, însă de fapt îşi împlineau poftele, erau mânaţi de înfierbântare. Fericit cel ce la bătrâneţe va izbuti să verse o lacrimă de pocăinţă pentru pornirile tinereţii! Despre călăuzele oarbe şi cei călăuziţi de ele Domnul a zis:

Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă (Mt. 15, 14).

Vremurilor noastre li s-a dat altă nevoinţă, însoţită de multe greutăţi şi poticniri. Noi trebuie să ne săvârşim călătoria nu ziua, nu la lumina limpede a soarelui, ci noaptea, la lumina palidă a lunii şi a stelelor. Ni s-au dat spre călăuzire Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi: lucrul acesta îl spun pe şleau Părinţii vremurilor târzii. De folos ne este şi sfatul celor care se călăuzesc ei înşişi după scrierile Părinţilor. Să nu credeţi că nevoinţa noastră este fără necazuri şi fără cununi: nu! Ea este mână în mână cu mucenicia. Această mucenicie se aseamănă suferinţei îndurate de Lot în Sodoma: sufletul dreptului se chinuia văzând curvia necontenită şi neînfrânată. Şi noi ne chinuim fiind înconjuraţi din toate părţile de minţi care au încălcat credinţa faţă de adevăr, care au intrat în legătura de curvie cu minciuna, care s-au molipsit de ura împotriva scrierilor insuflate de Dumnezeu şi s-au înarmat împotriva lor cu minciuna, clevetirea şi batjocura infernală. Nevoinţa noastră are preţ înaintea lui Dumnezeu: în cumpăna Lui sunt cântărite şi neputinţa noastră, şi mijloacele noastre, şi împrejurările, şi înseşi vremurile.

Un oarecare Părinte mare a avut următoarea vedenie: viaţa pământească a oamenilor i s-a înfăţişat ca o mare. El a văzut cum nevoitorilor din primele vremuri ale monahismului li s-au dat aripi de foc, şi ei au trecut ca fulgerul peste marea patimilor. Nevoitorilor din vremurile de pe urmă nu li s-au dat aripi: ei au început să plângă pe malul mării. Atunci li s-au dăruit aripi, dar nu de foc, ci unele slabe: ei au plecat în zbor peste mare. Pe drum, din pricina slăbiciunii aripilor, se cufundau deseori în mare; ridicându-se cu greutate din ea, porneau mai departe, până când, în cele din urmă, după multe strădanii şi restrişti, au reuşit să treacă marea.

Să nu ne descurajăm! Să nu năzuim cu nechibzuinţă spre nevoinţe strălucite, mai presus de puterile noastre: să primim cu evlavie nevoinţa smerită, foarte potrivită neputinţei noastre, dată, în chip parcă văzut, de către mâna lui Dumnezeu! Să săvârşim această nevoinţă cu credincioşie faţă de sfântul Adevăr, şi în mijlocul lumii care, gloată gălăgioasă şi fără număr, aleargă pe calea cea largă în urma raţionalismului său samavolnic, noi să mergem la Dumnezeu pe calea îngustă a ascultării faţă de Biserică şi de Sfinţii Părinţi. Nu mulţi merg pe această cale? Şi ce dacă! Zis-a Mântuitorul:

Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia! Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire, şi mulţi sunt cei care o află; şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt care o află (Lc. 12, 32; Mt. 7, 13-14).

Despre îndrumătorul duhovnicesc.

Despre împătimirea faţă de îndrumător. Despre dreapta îndrumare duhovnicească şi viaţă în Dumnezeu. Despre viaţa închipuită, care nu există de fapt

Inima dumneavoastră să fie numai a Domnului, iar în Domnul – şi a aproapelui. Fără îndeplinirea acestei condiţii este cumplit să fii al omului.

Nu vă faceţi robi oamenilor (I Cor. 7, 23),

a zis apostolul.

Întotdeauna m-au mişcat până în adâncul sufletului cuvintele pe care Sfântul Ioan Înaintemergătorul le-a rostit cu privire la Domnul şi la sine însuşi şi care ni s-au păstrat în Evanghelia după Ioan:

Cel ce are mireasă este mire, grăieşte Sfântul Înaintemergător, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez (In 3, 29-30).

Orice povăţuitor duhovnicesc trebuie să fie doar slugă a Mirelui Ceresc, trebuie să ducă sufletele la El, nu la sine însuşi, trebuie să le vestească despre nemărginita, negrăita frumuseţe a lui Hristos, despre nesfârşita Lui bunătate şi putere: sufletele trebuie să-L iubească pe Hristos, Care este fără doar şi poate vrednic de dragoste. Iar îndrumătorul, asemenea marelui şi smeritului Înaintemergător, să stea deoparte, să se socoată pe sine însuşi a fi nimic, să se bucure de micşorarea sa înaintea ucenicilor, micşorare care este un semn al sporirii lor duhovniceşti. Atâta timp cât în ucenici precumpăneşte simţământul trupesc, îndrumătorul este mare înaintea lor, dar când va apărea în ei simţirea duhovnicească şi va creşte în ei Hristos, vor vedea în îndrumătorul lor doar o unealtă binefăcătoare a lui Dumnezeu.

Păziţi-vă de împătimirea faţă de îndrumător! Mulţi nu s-au ferit, şi au căzut împreună cu îndrumătorii lor în cursa diavolului. Sfatul şi ascultarea sunt curate şi plăcute lui Dumnezeu doar atâta timp cât nu sunt spurcate de împătimire. Împătimirea face din omul iubit un idol: Dumnezeu Îşi întoarce faţa cu mânie de la jertfele aduse acestui idol. Şi se pierde în zadar viaţa, pier faptele cele bune ca buna mireasmă de tămâie pe care o împrăştie viforul sau o acoperă o putoare. Nu faceţi loc în inima dumneavoastră pentru nici un idol!

Şi tu, îndrumătorule, păzeşte-te de păcat! Nu-L înlocui cu tine însuţi pe Dumnezeu în faţa sufletului care aleargă la tine! Urmează pildei Sfântului Înaintemergător: caută doar să crească Hristos în ucenicii tăi. Când El va creşte, tu te vei micşora: văzându-te micşorat datorită creşterii lui Hristos, umple-te de bucurie. Această purtare va face să adie asupra inimii tale o pace minunată: vei vedea în tine împlinirea cuvintelor lui Hristos:

cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat (Mt. 23, 12).

Fericiţi cei ce urmează cu lepădare de sine adevăratei învăţături evanghelice, care s-au lepădat de împlinirea poftelor trupului şi poftelor duhului! Poftele trupului căzut sunt păcătoase: păcătoase sunt şi poftele sufletului căzut. Acesta caută peste tot să-şi realizeze „eul” propriu, să devină o fiinţă aparte, de sine stătătoare, care se bucură de întâietate, de dragul căreia trebuie să existe toate celelalte. Evanghelia cere ca această viaţă să fie omorâtă, ca omul să-L recunoască pe Dumnezeu drept Dumnezeu şi să se pună pe sine însuşi la locul său. După omorârea vieţii nebuneşti, închipuite, care nu există de fapt, poate apărea viaţa adevărată, cu preaîmbelşugată simţire a fiinţării: viaţa în Dumnezeu.

(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, “De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni“, Editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, 2012)

Din aceeasi carte, mai puteti citi:

***

Legaturi:

Sfantul Ignatie Briancianinov: IMPRASTIEREA

“Faramiturile Ospatului”: VIATA DUSA URMARIND SFATURILE DUHOVNICESTI

“Faramiturile Ospatului”: O VIATA DE ASCULTARE PE LANGA UN BATRAN: “Ascultarea manastireasca asa cum era practicata de catre calugarii de odinioara este o taina duhovniceasca inalta. Noua ne este imposibil de a o imita in intregime”

Sfantul Ignatie Briancianinov despre ISPITELE CRESTINILOR DIN URMA, cu puteri slabe, lipsiti de FORMARE DUHOVNICEASCA si asaltati de curse si sminteli: “Trairea vietii dupa Dumnezeu va deveni foarte dificila din cauza apostaziei generalizate“

SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT despre necesitatea citirii Sfintilor Parinti si a sfatuirii fratesti, in vremurile lipsei de stareti duhovnicesti

“Priveşte durerea străină ca şi cum ar fi a ta şi încearcă să ajuţi cât de mult poţi”. SFATURI DUHOVNICEȘTI importante din testamentul unui mare duhovnic rus, părintele VASILI ERMAKOV (1927-2007): “Oamenii vin acum cu duiumul la biserică, dar creştinismul slăbeşte şi se diluează din cauza duhului lumii”

Cuviosul Serafim Rose despre RAPORTAREA LA DUHOVNICI SI LA AUTORITATILE DUHOVNICESTI SI DESPRE CALAUZIRE

PARINTELE SYMEON COSSEC (Man. Saint Silouan) – conferinta de la Bucuresti despre PATERNITATEA SI CALAUZIREA DUHOVNICEASCA (audio + text): “Nimeni nu poate sa decida, cu de la sine putere, ca este parinte duhovnicesc!”

Arhim. Nicholas Saharov de la Essex (nepotul si ucenicul Cuviosului Sofronie) – CEA MAI PROFUNDA SI EXHAUSTIVA SINTEZA DE TEOLOGIE DUHOVNICEASCA PE TEMA “ASCULTARII”, INTELEASA CA TAINA SI CA RELATIE PERSONALA ELIBERATOARE

Conferinta de la Bucuresti (Facultatea de Drept) a MITROPOLITULUI IEROTHEOS: “Dumnezeu nu-Si impartaseste darurile celor care ‘dorm’, celor care nu lucreaza… SA NU DEZNADAJDUITI NICIODATA!” (video, audio, text)

“Harisma discernamantului in calauzirea duhovniceasca ortodoxa”: DUHOVNIC ISCUSIT, POCAINTA, MILA si CANON INTELEPT

Pr. John Chryssavgis despre ABUZUL DE AUTORITATE DUHOVNICEASCA, pericolul idolatriei clericale si FOLOSIREA “ASCULTARII NECONDITIONATE” ca mjloc pentru DEGHIZAREA AMBITIILOR DE IMPUNERE A VOINTEI PROPRII asupra altora: “Cel care amesteca voia sa, in ascuns, in porunca este un des­franat”

SARUT MANA, PARINTE!

VLAD BOTEZ: Sa sustinem tinerii saraci din satele României!/ CELE TREI FRICI ALE DRACILOR si CELE TREI ARME DE NEBIRUIT ALE CRESTINULUI/ Cum sa (nu) ne rugam? De ce fugim de liniste? ISPITA DE A FI MEREU PREA OCUPATI/ Relatia duhovnic-ucenic si POSIBILELE GRESELI ALE PREOTILOR CARE SPOVEDESC: “Daca ne cunoastem masura, putem fi folositori”

DUHUL IUBIRII DE STĂPÂNIRE NU MI-L DA MIE… Cum recunoastem si cum ne putem vindeca de boala dorintei de a domina asupra altora? CUM SE POATE MANIFESTA ABUZUL DE PUTERE IN ZONA SPIRITUALA, IN VIATA BISERICEASCA?

Parintele Paisie Aghioritul: CUM SA DUCEM “LUPTA CEA BUNA” SI CUM SA SPORIM DUHOVNICESTE?

Cuviosul Paisie despre FOLOSUL CE SE DOBANDESTE DIN PRIETENIA DUHOVNICEASCA si despre CAT DE VATAMATOARE SUNT MEDIILE SI TOVARASIILE LUMESTI

“Pocăinţa a fost dată vremii noastre în loc de fapte, care nu mai sunt” – MUSTRARI SI INCURAJARI de la Cuviosul Nikon Vorobiov pentru ASUMAREA CURAJOASA A ATITUDINII AUTENTICE DE POCAINTA


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ignatie Briancianinov

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la ““SĂ NU NE DESCURAJĂM! Să primim cu evlavie nevoinţa smerită, foarte potrivită neputinţei noastre, dată, în chip parcă văzut, de către mâna lui Dumnezeu!”. Sf. Ignatie Briancianinov despre SFĂTUIRE, ÎNDRUMARE DUHOVNICEASCĂ și viața duhovnicească potrivită cu condițiile proprii VREMURILOR NOASTRE

  1. Pingback: SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV, scrisori către mireni: NECAZURILE SUNT PARTEA VREMURILOR NOASTRE. Semnele premergătoare lui Antihrist: năzuinţa generală numai spre cele materiale şi uitarea de cele veşnice | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: Pr. Ciprian Negreanu la București despre ISPITA “MAI-BINELUI”, A FAPTELOR “MARI” PESTE MĂSURILE NOASTRE, PRIN CARE ISPITIM PE DUMNEZEU ȘI NE EXPUNEM LA ÎNCERCĂRI ȘI CĂDERI MARI: “E mai bine să faci mai puţin și cu s
  3. Pingback: PR. DAN BĂDULESCU: “Gândiți-vă că o să avem ispite îndoite în Postul Mare de anul ăsta, față de anul trecut”. CUM LE VOM TRECE ȘI PE CE NE PUTEM BAZA PENTRU ÎNCERCĂRILE VREMURILOR DE PE URMĂ? “Cu cât e cineva mai cocoloș
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate