MAICUTA DOMNULUI si FAGADUIREA COPIILOR LUI DUMNEZEU, IAR NU “PERFORMANTEI” IN LUME. Dialog duhovnicesc de mare folos al Parintilor Liviu Vidican-Manci si Ovidiu Dinca (VIDEO)/ PS IGNATIE TRIF: “Toți suntem invitați să devenim o biserică în care să intre Dumnezeu! Să ne sfințim trupurile noastre în așa fel încât Domnul să-și găsească odihnă în noi!”

22-11-2018 Sublinieri

Cuvânt pentru suflet. Maica Domnului, copilul închinat lui Dumnezeu. Despre ducerea Maicii Domnului la Templu și despre creșterea copiilor în zilele noastre. (20 11 2018)

Invitat: Pr. Lect. Dr. Liviu Vidican – Manci, Facultatea de Teologie ortodoxă din Cluj-Napoca, in dialog cu Pr. Ovidiu Dincă

[…]

As dori sa continui gandul dumneavoastra despre apropierea poporului roman de Maica Domnului si de Cruce, pentru ca sunt putine popoare care au cunoscut suferinta asa cum a cunoscut acest popor, acum, in anul centenarului e bine sa subliniem lucrul acesta, o suferinta care in multe se regaseste in suferinta Maicii Domnului, o suferinta provocata de nedreptatea oamenilor, de o minciuna careia i-au spus adevar. Si poporul acesta, in multe momente din istoria lui, a trait minciuna drept adevar, asupra adevarului fiind aruncata aceasta invelitoare a minciunii.

In ce o priveste pe Maica Domnului si momentul Intrarii in Biserica al Maicii Domnului, stim foarte bine ca sfintii, dreptii Ioachim si Ana au fagaduit lui Dumnezeu ca daca ii va ajuta si va spala rusinea care era asupra lor de a nu avea copii, stim foarte bine cat de mare era incarcatura si tensiunea asupra familiilor care nu erau binecuvantate cu copii in poporul lui Israel in acele timpuri, daca Dumnezeu va spala aceasta rusine, ei vor inchina copilul [lui Dumnezeu]. Cred ca pe langa gandul de ordin duhovnicesc pe care l-au avut, a fost si unul de ordin practic as spune, pentru ca ei se vedeau inaintati in varsta, si cred ca se gandeau si la partea aceasta, ca va veni un moment in care vor trebui sa se desparta de copila lor, lucrul s-a si intamplat, stim foarte bine, si iata, la 3 ani o duc pe Maica Domnului la templu, o inchina pe Maica Domnului la templu dupa ce au fagaduit-o initial, o lasa in grija preotilor de la templu, a levitilor, a celor care se ocupau cu educatia copiilor care erau dusi acolo.

Iata, acesta este momentul din viata Maicii Domnului cand ea este dusa acolo. Daca imi permiteti, as dori sa ne apropiem putin de gandul acesta al fagaduintei, care este intalnit in Sfanta Scriptura. In Vechiul Testament avem multe momente in care omul fagaduieste ceva lui Dumnezeu – uneori se tine de fagaduinta, alteori nu. In schimb, avem un moment emotionant in Cartea Judecatorilor, in care Ieftae Ii fagaduieste lui Dumnezeu ca, daca ii va da pe vrajmasii lui in mana si ii va birui, cel ce-i va iesi primul in cale il va aduce ca jertfa lui Dumnezeu; si stim ca a fost chiar fata lui, cand s-a intors. Si acesta este un moment in care il vedem pe om ca fagaduieste ceva ce nu poate sa controleze si sa anticipeze. Nu e cazul dreptilor Ioachim si Ana, dar vreau sa subliniez, facand o paralela intre ceea ce promite omul de atunci, al Vechiului Testament, in cazul nostru Ieftae, si ceea ce, de multe ori, fagaduim noi, ca parinti, in timpurile acestea moderne, in care suntem tentati nu sa fagaduim lui Dumnezeu, ci sa fagaduim… viitorului copilului directii si dimensiuni pe care, daca am fi onesti, ne-am dat seama ca nu le putem intelege intru totul.

– De ce ne atrag, de ce de multe ori nu le judecam limpede, sa dam cu adevarat ceea ce este bun copiilor nostri ci ceea ce credem noi ca e bun?

– Vedeti, Maica Domnului a fost lasata la templu pentru ca acolo era garantul unei educatii sanatoase, la modul cel mai  serios al cuvantului. Sigur ca toate celelalte evenimente care se petrec in viata Maicii Domnului sunt evenimente binecuvantate de Dumnezeu si avem descoperiri  succesive  in ceea ce priveste vocatia ei de mama, de Maica, de Pururea Fecioara din care se va naste Insusi Dumnezeu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. In ceea ce ne priveste pe noi, cei ce fagaduim, cei ce ne luam copiii si incercam sa le desenam un viitor, avem la baza buna intentie. Dar spunea Dante la un moment dat ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Avem buna intentie la baza si ne gandim sa le fie bine copiilor nostri. Prin urmare, suntem tentati sa ii introducem pe copii in scoli foarte bune, in scoli foarte performante, pentru noi bun = performant. In ultimii 20 de ani am constatat lucrul acesta, ca este apreciat doar cea ce este foarte performant, foarte competitiv, dar in acelasi timp constatam ca tara se secatuieste de resurse umane si stim chiar din domeniul stiintelor sociale si al resurselor umane ca omul este de nepretuit, ca resursa. Toate sunt importante pentru o tara, (…), dar ca omul nu e nimic, nu poate sa fie evaluat. Prin urmare, ii ducem pe copiii nostri, ii crestem intr-un mediu foarte competitiv si de multe ori constatam ca in afara unei instructii foarte bune nu avem si alte rezultate de la ei. Bine, cred ca aici intervine armonia familiei, cat de mult si cat de bine reusim ca parinti sa echilibram aceasta balanta. Dar daca fagaduim copilul doar “cunoasterii” si nu suntem cu gandul si la Dumnezeu, riscul este foarte mare, de a ne pierde chiar copilul in momentul in care noi am avea mai multa nevoie de el. Adica [exista riscul ca] aripile lui intarite sa zboare in tarile calde pentru ca socoteste ca aici este prea rece; si parintele de data aceasta este exact in situatia inversa din nuvela Puiul, el ramane si puiul zboara.

–  Devine victima unei decizii lipsite de maturitate.

– Luata prin prisma ambitiei sale tineresti, pentru ca parintele decide sa-si scolarizeze copiii, majoritatea parintilor sunt tineri, sunt in forta, sunt in forma. Poate ca de multe ori incearca sa-si tamaduiasca frustrarile prin impingerea copiilor intr-o zona pe care ei nu au reusit sa o atinga ca elevi.

– Copiii sunt ascultati? Sigur poate o sa spuneti acum ca cei mici nu au cum sa fie ascultati. Dar mai incolo, mai tarziu, sunt ascultati sau incercam sa le desenam traseul si ei ireductibil trebuie sa danseze dupa coregrafia facuta de noi?

– Intr-o prima parte a vietii copiilor, copilaria continua, si cu varsta noastra biologica sunt – cum spunea Preafericitul Parinte Daniel ca sunt tineri de varste diferite – dar copilaria, intr-adevar, este o perioada in care copilul nu se prea poate opune directiilor gandite de parinte. Daca parintele este sensibil la modul in care se dezvolta copilul si vede ca directia pe care el a ales-o pentru el nu este cea mai potrivita, sigur, oferind un timp acestei directii pentru ca se prea poate ca parintele sa inteleaga bine incotro trebuie sa mearga copilul. Nu putem condamna deciziile parintilor din capul locului. Putem sa ne indoim de ambitiile nejustificate, dar repet, de buna intentie a parintelui nu ne putem indoi. Este o perioada in care copilul trebuie urmarit, vazut in ce directie o ia si ce-i face lui cu adevarat placere. Dar si aceasta placere, de asemenea trebuie cumpanita pentru ca copilului ii va face mare placere sa se joace sau sa piarda timpul.

– Si ciocolata tot timpul…

– Ciocolata sau “ciocolata” tehnologiei care este mediul acesta digital, gadgeturile, tot niste “tablete” (…). Aceasta este o zona unde parintele trebuie sa cumpaneasca foarte bine. Sa il asculte pe copil, dar il asculti in masura in care el poate rationa si poate sa aiba niste judecati care sa te puna pe tine, ca parinte, intr-o situatie interogativa cu adevarat.

Cred ca suntem in fata unor mari provocari in ceea ce priveste calitatea de parinte, cand vedem relatia dintre copii si parinti, unde nu reusim sa echilibram foarte bine balanta acesta dintre ceea ce ofer si ceea ce primesc. Sau dezvoltarea in copil a acelei parti care este atat de importanta… Si poate ca voi fi cliseistic in ceea ce spun, pentru ca in ultimul timp s-a repetat foarte mult lucrul acesta, dar e important, ca parinti, sa punem in sufletul copiilor nostri si starea de datorie, nu numai de drept. Au foarte multe drepturi si mi se pare ca haotismul in societatea contemporana de aici porneste. Suntem invatati de toti cum sa ne crestem copiii. De cele mai multe ori, cei care ne invata si sunt mai implicati in aceasta educatie parentala daca doriti sau parentingul acesta foarte modern, se intampla sa nu aibe copii si ramai aproape uimit cand vezi cat de siguri sunt pe metodele pe care ei doresc sa le aplice, iar ei nu au cunoscut viata de familie cu adevarat. Si totusi sunt foarte cunoscuti, celebri si asa mai departe, au un PR chiar foarte bun in spate. Si multi dintre parinti se duc pe mana acestora. Or, ei sunt de fapt in fata unor experimente.

Vorbeam la un moment dat cu unul dintre cunoscutii profesori de la Cluj, decanul Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, domnul profesor Adrian Opre, care ne atragea atentia, intr-un curs pe care il faceam cu profesorii de la Seminar in ceea ce priveste relatia noastra cu copiii si cum sa ne perfectionam tehnicile de comunicare cu acestia, ca sunt foarte multe tehnici din zona aceasta parentingului care, in statele in care s-au nascut, de ex SUA sau Franta, au renuntat deja la ele, iar la noi sunt un fel de produs revolutionar care e oferit ca ceva care cu siguranta va avea efecte pozitive dar deja dincolo studiile dovedesc ca ele au fost niste experimente esuate.

(…)

– Cred ca in anumite sectoare falimentul urmeaza doar sa fie recunoscut. Pe de alta parte, voia Bunului Dumnezeu! Ma tot uit in ceea ce scrie Sfantul Apostol Pavel, si in primul capitol din Romani dar si in alte locuri: cand Dumnezeu se supara pe noi, lasa lucrurile sa le gestionam asa cum dorim si incep sa se rastoarne anumite stari. Si acele rasturnari arata, de fapt, incotro se indreapta o civilizatie. Bunul Dumnezeu stie ce se va intampla cu noi. Oricum, ma duc cu gandul spre Profetul Ilie care a avut mare grija sa se planga lui Dumnezeu ca a ramas singur si Dumnezeu i-a spus: fii linistit, am 7000 de barbati pusi deoparte, neprihaniti. Si atunci sigur ca dansul acesta al nostru intre deznadejde si bucurie este un fel de tango, dar pe care il asumam, intr-o lume cum este aceasta a noastra.

– Ne taram piciorul ca la tango dar ne uitam la celalalt picior care merge… Si as indrepta piciorul dinamic spre exemplul minunat al Maicutei Domnului. Asa ma adresez ei ca trebuie sa o mangai pentru ca si ea ne mangaie de fiecare data. Si ma gandesc ca un copil care a fost fagaduit lui Dumnezeu a fost cel prin care Dumnezeu Si-a implinit fagaduinta fata de oameni, căci din ea si prin ea s-a nascut Fiul lui Dumnezeu. Cum un om a schimbat o lume intreaga!

Acum, in zilele noastre ar avea cineva curajul sa faca acelasi lucru? Sa zica: Doamne, daca Tu vrei copilul meu sa faci din el ceva mare… Dar ca sa zic pana la capat, nu ceva mare acum, ceva mare mai tarziu, ceva mare care acum sa suferePentru ca Maica Domnului a avut o viata plina de suferinta, un copil orfan crescut printre straini, sigur, cu mare dragoste, dar niciodata, nimeni nu poate inlocui dragostea si caldura bratelor parintesti, a mamei, a tatalui. La fel, o tanara adolescenta devine mama, risca sa ramana parasita caci avea in gand Iosif sa o lase, nu si-a dezlipit nadejdea de la Dumnezeu, a fost cu copilul in pantece, apoi in brate. Sigur, a pribegit in Egipt, povestea ei este impresionanta si zdrobeste cred ca orice minte lucida, nu mai zicem inima, inima deja o umplem de lacrimi si mintea se zdrobeste. Cineva ar putea sa zica: da, Doamne, daca vrei pana la urma pentru a iesi un om de diamant… sa treaca prin chinurile acestea, am avea puterea de a face acest efort?

– E foarte posibil sa intalnim asemenea oameni. Mi-a fost dat sa intalnesc, nu foarte multi parinti, dar in scoala la noi la Seminar am intalnit parintii unor copii care sunt in clasele primare, care au avut foarte greu copilul si au zis: sa stiti ca noi l-am fagaduit lui Dumnezeu. Acum, nu stiu ce au inteles dansii prin aceasta, sa fiu onest pana la capat. Dar mi s-a parut impresionant ce au zis si a fost unul dintre motivele pentru care au si venit inspre scoala noastra, considerand ca este o scoala care sta sub acoperamantul protector al Bisericii si prin acesta, bineinteles, a Bunului Dumnezeu, a Maicii Domnului. M-a impresionat modul in care a pus problema si am zis, din nou se adevereste ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Ilie.

Cred ca in tot acest hatis in care noi traim, in toata aceasta zbatere, cred ca e important sa ramanem optimisti. Crestinul este condamnat la optimism. Adica, perspectiva mantuirii, este una cat se poate de optimista. Ca ajungem mai repede sau ca ajungem mai tarziu la ea, tot acolo ne ducem. Eu asa vad lucrurile, nu stiu cata dreptate am si nu-mi doresc sa am dreptate, dar va spun o stare de fapte pe care am constatat-o prin intalnirile pe care le-am avut cu unii dintre credinciosii nostri. Sunt oameni cu adevarat deosebiti. Intalnim daca nu zilnic, saptamanal, intalnim persoane care si-au devotat viata lui Dumnezeu si prin aceasta Maicii Domnului, sfintilor, si care traiesc sincer relatia lor cu Dumnezeu. Spunea un parinte profesor pe care il apreciez si il iubesc foarte mult, dansul luand cuvantul acesta de la un alt mare profesor a carui nastere o sarbatorim chiar in acest an centenar, ca raul este galagios, binele nu face zgomot. Si e bine sa ne antrenam urechile legat de sunetele pe care le aud. Ce tip de clopot te trage la biserica si ce tip de clopot te trage in alta parte? Fiecare vesteste ceva.

[…]

***

PS Ignatie: „Să ne sfințim trupurile noastre în așa fel încât Domnul să-și găsească odihnă în noi!”

[…]

În omilia rostită cu acest prilej, Părintele Episcop Ignatie a explicat de  ce sărbătoarea de astăzi se numește Intrarea în biserică a Maicii Domnului:

„Sfinții Părinți au avut înțelepciunea să statornicească cu această denumire sărbătoarea aceasta legată de Maica Domnului tocmai pentru ca să ne transmită un mesaj: că noi toți trebuie să devenim biserici ale lui Dumnezeu. De fapt, noi am devenit, odată cu Taina Sfântului Botez, când am fost botezaţi, mirunși și împărtășiți, biserici ale lui Dumnezeu, locul în care vine Dumnezeu să se odihnească.”

În continuare, Ierarhul Huşilor a vorbit despre mesajul central al acestei sărbători închinate Maicii Domnului:

„Mesajul sărbătorii de astăzi este acesta: toți suntem invitați să devenim o biserică în care să intre Dumnezeu! Să ne sfințim trupurile noastre în așa fel încât Domnul să-și găsească odihnă în noi! Sfântul Apostol Pavel este cel care ne amintește lucrul acesta, că „trupul nostru este templu al lui Dumnezeu” și noi nu avem voie să pângărim acest trup prin patimi, prin desfrânare, prin viciile pe care le lăsăm să intre în noi. Nu avem voie să transformăm trupul acesta al nostru într-o peșteră de tâlhari, tâlhari care nu sunt altceva decât demoni.

Or, chemarea noastră, a fiecăruia, căci toţi suntem botezaţi, este să ne menținem acest statut duhovnicesc pe care l-am câștigat odată cu Taina Botezului, și anume să fim o biserică, o biserică sfințită, în care să vină Dumnezeu! (…) Să ne ajute Domnul să devenim toți biserici sfințite, temple ale lui Dumnezeu, în care El să locuiască, să se așeze, și în felul acesta viața noastră să fie o viață de lumină, o viață plină de harul lui Dumnezeu!”

[…]

***

PS Ignatie: „Dăruind, noi devenim oameni adevăraţi! Ţinând numai pentru noi, fiind zgârciţi, începem să ne dezumanizăm!”

În prima duminică a Postului Naşterii Domnului, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie în Parohia Brădeşti, Protopopiatul Bârlad, şi a hirotonit întru preot pe diaconul Olivian Arsene noul paroh al acestei localităţi.

În omilia rostită după citirea pericopei evanghelice, Ierarhul Huşilor a vorbit despre mutaţiile lăuntrice pe care le suferă un om ce îşi idolatrizează avutul:

„Omul care idolatrizează bogăţia devine un om care nu poate să dialogheze cu cei din jurul său, nu are capacitatea, darul, de a dialoga cu cei din jurul său. Bogatul nu dialoga, el doar vorbea cu sine. Cu alte cuvinte, el, idolatrizându-şi bogăţia, nu a făcut altceva decât să-şi supradimensioneze, să divinizeze egoul său. A devenit un egoist! Omul egoist are uşile sufletului închise! (…)

Atunci dai dovadă că eşti un om viu, că ai viaţă în tine, când dăruieşti celui de lângă tine! Când nu dăruieşti celui de lângă tine nimic din ceea ce ai tu, din puţinul sau, cu atât mai mult, din prisosul pe care ţi-l dă Dumnezeu, înseamnă că eşti un om mort, un om care te gândeşti numai la tine însuţi şi la egoismul tău!”

Totodată, Părintele Episcop Ignatie a făcut o radiografie a societăţii actuale, marcată de un consumism acerb:

„Evanghelia duminicii de astăzi cred că surprinde foarte bine societatea de consum în care trăim, meteahna lumii de astăzi: mănâncă, odihneşte-te, bea şi te veseleşte! Aceasta este esenţa societăţii  de consum! La aceste verbe se rezumă de multe ori şi viaţa noastră!

Daca noi vom gândi în logica acestui bogat, Dumnezeu va veni şi ne va spune la fel: „nebune, cui le vei lăsa pe toate cele pe care tu le-ai agonisit?” De aceea, cred că mesajul lui Hristos este să nu ne punem nădejdea în nimic din ceea ce ţine de lumea aceasta, pentru că toate sunt foarte trecătoare. Pe nimic nu putem fi siguri, nici pe sănătatea noastră, nici pe viaţa noastră. Cu atât mai puţin pe cele care ţin de cele materiale şi de care, din păcate, ne legăm cu toată fiinţa noastră, crezând că în ele constă viaţa noastră. (…)

Omul dovedeşte că trăieşte numai dacă daruieşte! Atunci devine om!  Dăruind, noi devenim oameni adevăraţi! Ţinând numai pentru noi, fiind zgârciţi, începem să ne dezumanizăm! Darul pe care îl faci celui de lângă tine, sau darurile pe care le primeşti şi tu le dai mai departe, sunt cele care te împlinesc ca om!”      

[…]

(fresca de Dana M. Toma)

 

Ce ne invata INTRAREA IN BISERICA A MAICII LUI DUMNEZEU: “Va indemn, deci, fratilor, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa lui Dumnezeu…”

INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI: Taina sfintei educatii si Templul viu al lui Dumnezeu

Intrarea în biserică a Maicii Domnului: SFATURI PENTRU PĂRINȚI de la Presb. Florica Bațu-Ichim/ PREDICA PĂRINTELUI DOSOFTEI de la Putna despre PAZA CURĂȚIEI, căile de pierdere și cele de redobândire a ei: “Trebuie să avem încredere în puterea Maicii Domnului de a ne curăţi şi de a mijloci pentru noi, indiferent cât de departe ni se pare că am fi de ea” (AUDIO, TEXT)

“Tot mai aproape de Dumnezeu”: ASEMANARE. TRANSFIGURARE. RECUNOASTERE. “Ea, crezând că este grădinarul…”

ADUCEREA LA TEMPLU A MAICII DOMNULUI. Smeritele si tacutele lectii duhovnicesti ale Preasfintei Fecioare (si AUDIO, VIDEO)

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Predica sensibila si insuflata de Duh a Parintelui staret Iachint al Putnei: “Tot ce este sfant in cele sfinte se pastreaza”

Predica Parintelui Sofian la INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Predica Parintelui Teofan de la Putna (audio si text). Frumusetea si sensibilitatea SFINTEI SFINTELOR

Parintele Hrisostom de la Putna: MAICA DOMNULUI ESTE CEA CARE NE DESCHIDE USILE POCAINTEI CATRE INIMA LUI DUMNEZEU. “Sa avem grija sa nu mai inmultim lacrimile pe obrazul Maicii Domnului!” (si AUDIO)

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Sfantul Serafim Sobolev: UNDE ESTE PREASFANTA FECIOARA? “Ea este aici, in mijlocul marilor suferinte. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinti din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugaciuni in grele suferinte si situatii fara iesire”

“Așa Te vede duhul meu, Stăpână…” – INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI in poeziile Maicii Teodosia (Zorica Lațcu)

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Cuvant de invatatura al Sf. Ignatie Briancianinov la pericopa evanghelica care se citeste in toate praznicele Maicii lui Dumnezeu: Marta si Maria – cele doua lucrari la care suntem chemati

Parintele Rafail Noica despre “PARTEA CEA BUNA” A CELOR CE PAZESC CUVANTUL intr-o “epoca in care partea cea buna se tot smulge de la noi”

***

OMUL LAUNTRIC SI VALOAREA LACRIMILOR. Cuvant pentru suflet de la ARHIM. ZAHARIA ZAHAROU – calauza pe calea Postului. CUM SA NE REDESCOPERIM SI SA NE CURATIM INIMA, facand-o locul unde “Dumnezeu Se revarsa ca o ploaie”?

ATINGEREA VESNICIEI – experienta uluitoare, “prooroceasca”, a vederii tainice a IUBIRII LUI DUMNEZEU, care ne insufla TANJIREA dupa trairea neincetata in prezenta Sa, chemându-ne la TRANSFIGURARE: “Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!”

SFANTA LITURGHIE si CINA CEA DE TAINA. Locul pregustarii Imparatiei lui Dumnezeu si scoala vesniciei: “Hristos Însuşi este de faţă, Domnul locuieşte în mijlocul unşilor Săi pe care îi zideşte drept Biserica Lui, Trupul Lui”

CU O SINGURA INIMA, IN TRUPUL LUI HRISTOS. Cand “darurile unuia devin comoara tuturor”… CHEILE CARE NE DESCHID USA ADANCULUI INIMII

“Priveşte durerea străină ca şi cum ar fi a ta şi încearcă să ajuţi cât de mult poţi”. SFATURI DUHOVNICEȘTI importante din testamentul unui mare duhovnic rus, părintele VASILI ERMAKOV (1927-2007): “Oamenii vin acum cu duiumul la biserică, dar creştinismul slăbeşte şi se diluează din cauza duhului lumii”

ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA (MAICA BENEDICTA) despre PIERDEREA RADACINILOR, A VALORILOR, A CUVIINTEI: “Ne ploconim la modele din afara, de unde am adus drogurile, dezbracarile, casatoriile intre homosexuali… CE FACEM NOI CU TRUPUL? IL EXPUNEM CA PE O BUCATA DE CARNE? E CUMPLIT!”


Categorii

Bogatul caruia i-a rodit tarina, Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intrarea Maicii Domnului in Biserica, Maica Domnului, PS Ignatie Mureseanul, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate