MEMENTO MORI… Update: CUVANT IMPORTANT AL IPS TEOFAN: DE CE SE CUTREMURA PAMANTUL, DE CE SE DEZLANTUIE STIHIILE?
1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
2. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
3. Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
5. Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
6. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit.
7. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar?
8. Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi.
9. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.
(…)
23. Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis:
24. Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.
25. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! – şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi,
26. Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai învăţat.
27. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii.
28. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.
29. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu.
30. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi sunt alţii întâi care vor fi pe urmă.
***
Doxologia:
„Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul” (Isaia 24, 19)
Pământul s-a tulburat din nou în măruntaiele sale în Țara soarelui răsare și se manifestă violent, spre disperarea oamenilor. Milioanele de victime ale cutremurelor cu revărsări de ape din Asia, ale uraganelor din America, ale îmbolnăvirilor de SIDA din Africa, ale inundațiilor de la noi și din toată Europa din anii trecuți și acum ale necruțătorului cutremur din Japonia ne obligă la o reflecție asupra cauzelor dezastrului. Ce s-a întâmplat, oare, în adâncul pământului, pe pământ, în ape și în văzduh? Cine este responsabil de toate acestea?
Credem și mărturisim că omul, așezat de Dumnezeu ca „preot“ și slujitor al creației, este responsabil, prin faptele sale, de tot ceea ce se întâmplă în natură.
Natura este prietenul omului, nu dușmanul său. Urmărind însă numai propriile sale interese, omul deranjează lumea înconjurătoare în echilibrele sale așezate în ea de Creator. Consecința acestei atitudini lipsite de comunicare pașnică și respectuoasă cu natura este transformarea ei, din prieten și aliat, în dușman.
„La noi în Balcani – spunea Sfântul Nicolae Velimirovici – se păstrează încă ceva din respectul vechi față de natură. Trăiește încă obiceiul ca săteanul să-și facă cruce zicând: Doamne, iartă, când vrea să taie copacul, să cosească iarba sau să junghie animalul. Popoarele care au declarat război naturii (…) au atras asupra lor nenumărate rele. Cel care rupe legăturile prietenești cu natura le rupe în același timp și cu Dumnezeu“.
Exploatarea naturii de către societatea tehnologică modernă este, în general, recunoscută ca responsabilă pentru unele dezastre naturale.
Ceea ce însă nu se mărturisește îndeajuns este adevărul că tot ce se petrece în natură este o extindere a ceea ce se află în inima omului. O analiză atentă și responsabilă a istoriei omenirii arată faptul că sfințenia sau păcatul din om antrenează întreaga creație, influențând-o în bine sau în rău.
Viața curată a omului aduce bucurie și se revarsă ca un har de binecuvântare asupra universului. Atunci când omul își umple viața de Dumnezeu, zidirea, în totalitatea ei, primește lumină și slujește omului fără rezerve. Se explică astfel de ce ramurile copacilor se înclină la trecerea unui sfânt, de ce otrăvurile devin nevătămătoare pentru un om cu viață sfântă (Luca 10, 19) și de ce animalele încetează de a mai fi sălbatice în apropierea unui om pacificat lăuntric. Acest adevăr, transpus la nivelul unui popor întreg sau al societății umane în general, are drept consecință manifestarea naturii în mod pașnic, fără convulsii.
Dimpotrivă, generalizarea păcatului prelungește răul în interiorul creației și aceasta se manifestă, în consecință, la adresa omului prin cutremure, inundații, boli, secetă etc. După cum natura este receptivă la bunătatea, modestia, credința și frumusețea sufletească a omului, în același fel, ea nu este indiferentă față de răutatea, trufia, pretenția luciferică la superioritate manifestate de oameni. Nici furtunile, nici trăsnetele ucigătoare, nici norii de lăcuste, nici revărsarea nemiloasă a apelor nu vin la întâmplare. Ele prelungesc furtunile, agitația, seceta sufletească, necredința și cutremurele ce au loc în sufletele oamenilor și între oameni.
„Pământul va fi pustiit – avertizează profetul Isaia poporul plin de păcate – pământul este în chin și sleit (…) Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduirea și legământul stricatu-l-au în veci! Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul și locuitorii îndură pedeapsa lor“ (Isaia 23, 3-6).
„Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul (…) Păcatele apasă asupra lui“ (Isaia 24, 19-20).
Trăind în duhul acestei concepții biblice, țăranii satului românesc de altădată încercau să afle ce păcat mare fusese săvârșit în obștea lor pentru faptul că o năpastă sau alta se revărsa asupra ogoarelor, asupra animalelor, asupra lor înșiși.
Dezastrele care au zdruncinat atât de puternic viața umanității nu sunt, oare, o reflectare, o răsfrângere în natură a răului devastator din noi? Ca reacție la tot ce s-a întâmplat în urma inundațiilor, s-a hotărât construirea de ziduri și baraje mai înalte și mai puternice pentru a opri, pe viitor, furia apelor. Este o acțiune binevenită, absolut necesară. Este, însă, și suficientă? Nu aplicăm, oare, aceeași logică pe care au avut-o oamenii după potopul lui Noe? Ei au hotărât să construiască turnul Babel. În zilele noastre, ca și atunci, nu se vorbește despre necesitatea ridicării unor ziduri interioare care să potolească furia urii, a dezbinării, a tendințelor de dezintegrare a familiei și, implicit, a neamului. Nu se vorbește decât firav, parcă ne-ar fi rușine, despre înălțarea unor ziduri educaționale și legislative care să ne apere de furia ucigătoare de suflet și trup a păcatelor contra firii, a avorturilor, a pornografiei.
Cutremurul din Japonia și alte dezastre ale stihiilor naturii sunt și un avertisment adresat omenirii pentru a se întoarce cu fața către Dumnezeu.
Prin Biserică se oferă lumii posibilitatea primenirii ei pe dinlăuntru prin credința în Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos. Pământul, apa, văzduhul „așteaptă, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, cu nerăbdare să se izbăvească de robia stricăciunii“ (Romani 8, 19) și a păcatelor noastre.
Este necesar să primim în sufletul nostru pe Hristos Dumnezeu, pentru ca El să ia chip în noi și să ne mântuiască. Altfel, nu se știe ce dezastre vom plânge în viitor.
Orice zâmbet plin de tandrețe adresat nefericiților acestei lumi, orice atitudine de iertare pentru cel ce ne-a greșit, orice mângâiere pentru bătrânul răvășit, orice copil nou născut, orice rugăciune pentru cei ce „ne iubesc și pentru cei ce ne urăsc pe noi“, orice experiență a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră se transformă în binecuvântare pentru noi, pentru ceilalți și pentru întreaga creație.
Vezi si:
- Evanghelia eshatologica de la Luca, foarte importanta mai ales pentru zilele noastre: “LUATI SEAMA SA NU FITI AMAGITI!”
- Suflete al meu, pentru ce dormi?
- PARINTELE MELCHISEDEC, STARETUL MAN. PUTNA: “Avem nevoie de multa rugaciune si priveghere! Neamul si omenirea intreaga gem, dorind rugaciunea!”
- Sfantul Siluan Athonitul catre Chiril Sevici (Cuviosul Serghie de mai tarziu): “DU-TE SI SPUNE OAMENILOR CAT SE POATE DE DES: POCAITI-VA!”
- Cuviosul Paisie Aghioritul: Toata cheia aici este – sa se pocaiasca lumea!
- Cuviosul Paisie despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi
- POCAITI-VA!
- “Mantuiti-va!”
- Sfantul Valeriu: “E VREMEA, E VREMEA POCAINTEI!”
- Luati seama, ca tare scump este Raiul!
*
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cred ca ni se mai potriveste si “Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”(Lc.7,32)
Nu vom avea nici o scuza la judecata!
Doamne, miluieste!
Vorbeam zilele trecute la serviciu cu o colega a carei lucrare de licenta era pe tema mortii si a modului cum se raporteaza romanii la ea.
Nu puteam sa cred urechilor e auzeam, era exact invers de logica, invers de invatatura Bisericii, sfida orice bun simt pretinzand tocmai bunul simt.
Astfel, ironiza credinta oamenilor de rand si mai ales faptul ca cei de la tara (mai ales in trecut) cautau motivul unei epidemii, furtuni mai mari sau al altor probleme din mediul lor, in starea lor sufleteasca, in pacatele din ultima vreme si puneau aceste “dezastre” pe seama indepartarii lor de Dumnezeu! Bineinteles, asta nu era singurul lucru care mi-a fost dat sa-l aud atunci, ci si altele mult mai mari, care decurg de aici, care cauzau acest mod de gandire.
Asa de departe suntem de Dumnezeu, atat de calculati am devenit, incat avem impresia ca viata asta de aici este totul, incat uitam de Dumnezeu chiar daca unii pretindem ca suntem credinciosi, dar pacatuind in acelasi timp fara orice urma de regret macar, pocainta noastra fiind formala iar drumul la spovedanie un act exterior, facut pentru a ne satisface un moft, pentru a fi mai presus de altii. Nici urma de dorinta sincera de curatire, nici urma de plans launtric pentru pacate si pentru lipsa faptelor bune!
Il inlocuim pe Dumnezeu cu cifre, cu idoli de tot felul, si usor-usor il dam afara din lumea, din viata si din inima noastra!
Si cand Domnul nu are loc, stim ce anume umple acel “gol” de Dumnezeu si care sunt urmarile. Nu dam importanta realitatii si gravitatii pacatului in general. Nu avem dorinta de a-I face loc Domnului si de a urma Calea catre El cea aratata de sfinti, ci mai degraba facem “pogoraminte” dintr-o paruta ingaduinta, toleranta pentru cei asa-zis mai mici, mai slabi sau din contra, mai puternici, carora ne supunem mai inainte decat Lui Dumnezeu, pe care-L lasam sa astepte…
MOARTEA NU ASTEAPTA!
“Si vor fi semne in soare,in luna si in stele,iar pe pamant spaima intru neamuri si nedumerire din pricina vuietului marii si al valurilor. Iar oamenii vor muri de frica si de asteptarea celor ce au sa vina peste lume,caci puterile cerurilor se vor clatina. Iar cand vor incepe sa fie acestea, prindeti curaj si ridicati capetele voastre,pentru ca rascumpararea voastra se apropie. …………………………………………………. Luati seama la voi insiva,sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura si de grijile vietii,si ziua aceea sa vina peste voi fara de veste, Ca o cursa;caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata intregului pamant. Privegheati dar in toata vremea, rugandu-va,ca sa va intariti sa scapati de toate acestea care au sa vina si sa stati inaintea FIULUI OMULUI. ” (Luca cap.12)
“Ce liniste minunata!Doar zgomotul catorva pasari de apa si al catorva pasari de uscat in spatele meu.Departe sus, dincolo de capatul lacului ce unduieste bland,muntele.Duhul lui Dumnezeu este aici- dar nu este nici un fel de confundare panteista intre El si natura.Scena feerica din fata mea poate sa dispara intr-o clipita si sa fie ca si cum nici n-ar fi fost vreodata.Intr-adevar,oare nu tocmai aceasta este invatatura crestina?-Bucura-te astazi de toate acestea,si teme-te acum de Dumnezeu in ele;sa nu-ti faci ganduri pentru ziua de maine -Apocalipsa!” (Jurnalul filosofic a lui Eugene -Se rafim Rose) (transmis de pe mobil)
Haideţi să vedem şi alte opinii, legate strict de accident: francezii spun că este vorba deocamdată despre o exployie chimică şi nu de un nucleară.
15h21 : #accident L’explosion qui s’est produite samedi dans la centrale nucléaire est d’origine chimique et pas nucléaire et n’est donc pas comparable à celle de Tchernobyl, ont expliqué des experts français à l’Agence France-Presse. «Une explosion du réacteur n’est pas encore exclue, mais on n’est pas en présence d’une réaction nucléaire en cours, puisque (contrairement à Tchernobyl), les réacteurs ont été arrêtés», a ainsi indiqué Jean-Mathieu Rambach, ingénieur expert en génie civil à l’IRSN, l’Institut de Radioprotection et de Sûreté Nucléaire.
Sursa : http://www.lefigaro.fr/international/2011/03/12/01003-20110312ARTFIG00335-inquietude-autour-de-deux-centrales-nucleaires-nippones.php
@Bogdan:
Opiniile ”laice” despre incident in sine ar fi bine sa le punem la postarea respectiva: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/03/12/risc-major-de-scurgere-radioactiva-la-o-centrala-din-fukushima/
Iată un glas care rosteşte
Deschis şi sincer Adevărul.
Un blând şi-un iubitor părinte
Ce-l astepta demult poporul.
O voce ce ascunde-n sine
Şi armonii şi claritate.
Un duh al inimii smerite,
Cu sete sfântă de dreptate.
Un suflet care nu-şi vădeşte
Puterea şi deştăptăciunea,
Ci angajarea în credinţă
Ce-o poatră’n sine rugăciunea.
Un duh ce ştie să îndure,
Dar nu e’nstare să jignească,
Să mustre aspru, să condamne,
Să strângă-n chingi, să stăpânească.
Blândeţea sa o simte duhul,
Şi-o va’ndrăgi curând poporul.
Lucrarea sa netrâbiţată
Îi va spori în vreme sporul.
Cuvântul său n’aduce vină.
Privirea sa nu umileşte,
Prezenţa sa aduce pacea
Şi’arată sincer ce iubeşte.
Aceste daruri minunate,
Se cade să le preţuim,
Să-i fim aproape totdeauna,
Şi’adânc şi sincer să-l iubim.
Că strâmtă-i calea mântuirii
Şi grea e crucea de păstor,
Care cu’adevărat se luptă
Să-l mântuiască pe popor,
Că pentru fiecare suflet
Sfinţia sa va da răspuns,
-Prin înălţimea treptei sale-,
La Judecată, Lui Iisus.
Să-i fim aproape totdeauna
Cu ruga şi cu ajutorul,
Şi să-l iubim precum ne cere
Domnul Iisus, Mântuitorul.
Nu stiu daca este momentul si locul potrivit, dar aceasta scrisoare aduce multa credinta si nadejde in Dumnezeu in momente f. dificile:
Sfantul Serafim de Virita – Scrisoare catre un fiu duhovnicesc aflat intr-o inchisoare sovietica
Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveste pe tine Mă priveste la fel de mult si pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te pretuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeste despre suflet) si te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc si să te încerc. Când ispitele si vrăjmasul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să stii că,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau să stii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea si izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine. Ia aminte, când esti cuprins în vâltoarea imprejurărilor grele, între oameni care nu te înteleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îti aduc bucurie si te izgonesc de la ei,
Aceasta a fost de la Mine.
Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vietii tale sunt în mâinile Mele; nu ai ajuns din întâmplare în situatia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut să te învăt smerenia? Iar acolo, te-am asezat în atmosfera potrivită, în scoala unde te vor învăta ceea ce ai nevoie. Locul in care trăiesti acum, precum si cei care trăiesc în jurul tău, nu fac altceva decât Voia Mea. Ai dificultati financiare si abia supravietuiesti? Ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau să stii că Eu dispun de banii tăi; caută scăparea la Mine si întelege că Eu sunt izbăvirea Ta. Ia aminte, cămarile Mele sunt pline si inepuizabile si să fii convins că Eu îmi tin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii să-ti spună când esti în necaz: ”Să nu crezi în Domnul si Dumnezeul Tău.” Ai petrecut vreodată întreaga noapte în zbucium? Esti despărtit de rudele tale, de oamenii pe care îi iubesti? Am lăsat să ti se întâmple toate acestea astfel încât să te întorci către Mine si în Mine să afli vesnica mângâiere si odihnă. Te-a dezamăgit prietenul tău, sau cineva căruia ti-ai deschis inima?
Aceasta a fost de la Mine.
Am îngăduit ca această suferintă să te atingă astfel încât să înveti că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Înfătisează-Mi-le toate Mie si spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rău? Las-o în grija Mea. Lipeste-te de Mine, în Mine este adăpostul tău, astfel încât vei fi ferit de războirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta să strălucească precum lumina, iar viata ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destrămate, a slăbit sufletul tau iar tu te simti sfârsit,
Aceasta a fost de la Mine.
Ti-ai facut planuri si ti-ai stabilit obiective; le-ai adus înaintea Mea să le binecuvântez. Dar vreau sa lasi toate în seama Mea, să călăuzesc si să îndrept cu Mâna Mea împrejurările vietii tale, căci tu esti orfanul, iar nu stăpânul. Pierderi neasteptate au venit peste tine si deznădejdea ti-a cuprins inima, ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Căci cu această multă oboseală si teamă mare te încerc, ca să văd cât de puternică îti e credinta în promisiunile Mele si îndrăzneala în rugăciune pentru aproapele tău. De ce nu esti tu cel care si-a încredintat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grijă? De ce nu esti tu cel care îi lasă în ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, tintuindu-te de patul tău,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru că vreau să Mă cunosti mai adânc, prin boala trupului si să nu murmuri împotriva acestor încercări pe care ti le trimit. Nu încerca să întelegi planurile Mele despre căile diferite de mântuire a sufletelor oamenilor, ci fără cârtire si cu umilintă pleacă-ti capul înaintea bunătătii Mele . Ai visat să faci ceva extraordinar pentru Mine, dar în loc să indeplinesti asta, ai căzut pe patul de suferintă,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru că te-ai fi cufundat astfel în lucrurile tale si Mi-ar fi fost cu neputintă să-ti mai ridic gândul către Mine, iar Eu vreau să te învăt cele mai adânci cugetări si învătăturile Mele, ca să-Mi slujesti. Vreau să te învăt să simti cum tu nu esti nimic fară Mine. Câtiva dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despărtit de activitătile vietii, pentru a învăta să folosească arma rugăciunii neîncetate. Ai fost chemat pe neasteptate să preiei o responsabilitate dificilă, indurată în numele Meu. Îti încredintez aceste greutăti si din acest motiv Domnul Dumnezeul tău iti va binecuvânta toate lucrurile tale, în toate carările tale. În toate, Domnul îti va fi învătător si îndrumător. În această zi, am pus în mâinile tale, copilasul Meu, acest vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, să-l folosesti din belsug. Adu-ti aminte întotdeauna că fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvânt jignitor, fiecare vorbire de rău si critică, fiecare piedică în lucrarea ta care ar putea sa nască în tine frustrare sau dezamăgire, fiecare descoperire a slăbiciunilor si neputintelor tale va fi unsă cu acest untdelemn,
Aceasta a fost de la Mine.
Cunoaste si aminteste-ti pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inteapă va fi tâmpit (orice ac va fi tocit), de îndată ce vei învăta, în toate lucrurile tale, să privesti către Mine. Toate ti le-am trimis Eu, pentru desăvârsirea sufletului tău,
Toate acestea au fost de la Mine.
Doamne,Dumnezeul nostru,ajuta-ma sa ma ridic ca sa STAU inaintea Ta !