MESIA IUDEILOR (ANTIHRIST), razboiul lui Gog si Magog (“Armaghedon”) si Imparatia Universala a Israelului, dupa PROFETIILE RABINICE (IUDAICE)
Cititi:
- Presa din Israel: profetiile arata ca “MESIA” (ANTIHRISTUL) AR PUTEA VENI CURAND
- Benjamin Netanyahu LUCREAZA PENTRU VENIREA LUI… MESIA IUDAIC (Antihrist)
- PROFETII ANTIHRISTICE ALE NEOPROTESTANTILOR, MESIANISM IUDAIC SI VIZIUNEA ORTODOXA ASUPRA CONFLICTULUI
- ANTIHRISTUL ESTE “MESIA” ASTEPTAT ASTAZI DE EVREI – marturiseste in fata unui rabin Mitropolitul Serafim de Pireu. Ce este si ce rol are CABALA?
- Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”, “MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”
- PATRIARHUL DANIEL ELOGIAZA PE “MARELE RABIN”, crede in ”bogatia spirituala comuna” a crestinilor cu iudeii si in ”misiunea profetica” a celor doua comunitati. CARE E ADEVARUL?
Desi exista o stransa si chiar explicita legatura intre (1) Antihristul propovaduit de miscarile rabinice (iudaice), (2) viziunea laica a posibilitatii intemeierii dreptului international si a unei institutii mondiale care sa guverneze pe baza valorilor comune ale umanitatii si (3) francmasonerie, cel mai adesea ea este raspandita prin diverse scenarii conspirationiste si materiale speculative ieftine si eteroclite – de regula fie de provenienta neoprotestanta, fie venite printr-o filiera New Age, ori colportate de multa vreme ca “dezvaluiri de protocoale si documente secrete” extrem de dubioase -, usor de demontat, care pot compromite intreaga discutie. In contextul framantat al acestor vremi, intr-adevar, a devenit aproape un truism a spune ca masoneria se afla in spatele Uniunii Europene si a planurilor pentru stabilirea unei autoritati mondiale, ca in spatele masoneriei sunt ”evreii” care il asteapta pe Antihrist, iara toate acestea vor duce la un guvern mondial.
Dar subiectul poate fi lamurit printr-o documentare concisa si bazata nu pe ”surse secrete”, obscure si discutabile, ci chiar pe surse deschise, publice, “academice”, verificabile oricand si revendicate ca atare chiar de sustinatorii lor. In plus, este nevoie de indreptarea atentiei catre cauzele reale ale istoriei: nu propriu-zis ”evreii”, ca etnie sau ca un tot generic si nediferentiat, anima masoneria si mesianismul antihristic (este profetit inca din Sfanta Scriptura ca o parte insemnata dintre acestia vor ajunge sa se boteze si sa se mantuiasca in vremurile din urma, ca “ramasita aleasa prin har” a poporului candva ales), ci iudaismul, adica acea credinta a rabinilor prin care s-a cautat, timp de doua mii de ani, sa se stearga din memoria poporului lor amintirea lui Mesia cel Adevarat, Hristos, si sa o inlocuiasca cu un “mesia” lumesc prin rastalmacirea profetiilor Vechiului Testament; acestuia i se adauga umanismul, ca mentalitate si filosofie utopica care vrea, de secole, sa fundamenteze o noua ordine a acestei lumi, una pretins “fericita si dreapta”, precum si religiile pagane, dar si ereziile din confesiunile “crestine”, care alimenteaza, la randul lor, asteptari milenariste similare.
In cele ce urmeaza va prezentam un text din Enciclopedia Iudaica, disponibila pe internet, care descrie ”zilele lui Mesia”, dupa care urmeaza un fragment din prelegerea unui oarecare rabin despre profetiile rabinice referitoare la acelasi subiect. Am completat, la final, cu o analiza despre legatura dintre legile noahide (vom vedea mai jos ce inseamna ele) si masonerie. Dupa fiecare material vom facem scurte precizari si vom adauga si comentarii finale.
Eshatologia conform Encicopediei Iudaice
“Eshatologia Iudaica este, in primul rand, despre destinul final al natiunii evreiesti si al lumii in general, si doar in al doilea rand despre viitorul individului (omului ca individ); principala preocupare a legislatorului, profetului si scriitorului apocaliptic evreu fiind Israelul ca popor al lui Dumnezeu si victoria adevarului si dreptatii Sale pe pamant. Viziunea eshatologica, adica asteptarea lucrurilor mari ce au sa vina in viitor, subintind intreaga constructie a istoriei lui Israel si a omenirii din Biblie. (…)
Razboiul lui Gog si Magog
O parte importanta a dramei eshatologice apartine bataliei finale a lui Israel cu fortele aliate ale neamurilor pagane de sub conducerea lui Gog si Magog, triburi barbare din Nord. Adunate pe muntii din apropierea Ierusalimului pentru un atac devastator asupra lui Israel, acestea vor suferi o infrangere teribila si zdrobitoare si, de atunci, pamantul lui Israel va ramane pentru totdeauna scaunul regatului lui Dumnezeu. Fie ca reprezinta sau este interpretat ca ar reprezenta razboiul din Valea lui Iosafat, razboiul impotriva lui Gog si Magog formeaza un preludiu indispensabil al erei mesianice in fiecare viziune apocaliptica. (…)
Distrugerea armatelor lui Gog si Magog nu implica, asa cum in mod eronat afirma Weber (“Altsynagogale Theologie,” 1880, p. 369), urmat de Bousset (“Religion des Judenthums,” p. 222), exterminarea tuturor neamurilor lumii la apropierea regatului mesianic, ci anihilarea puterilor pagane care se opun regatului lui Dumnezeu si stabilirii regatului mesianic.
Neamurile care se supun Legii este de asteptat sa supravietuiasca, iar acele neamuri care nu au subjugat Israelul vor fi admise de mesia in regatul lui Dumnezeu. Mesia este numit “Hadrach” ca unul care va duce lumea pagana la penitenta, desi va fi bland cu Israel si dur cu neamurile. Loialitatea ultimelor va fi incercata aspru, pe cand, in timpul regatului lui mesia, timpul incercarii va fi depasit. “Doar o treime din lumea pagana va supravietui”. (…)
Zilele lui Mesia
Locul central în sistemul eshatologic este, bineînţeles, ocupat de venirea lui Mesia. Cu toate acestea, zilele lui Mesia, vremea când profeţiile ce privesc domnia descendentului lui David se vor împlini, nu reprezintă sfârşitul istoriei lumii, ci doar etapa pregătitoare necesară pentru regatul lui Dumnezeu, care, odată întemeiat, va dura veşnic. Mesia este doar “cel ales”; datorită lui oamenii îl vor căuta pe Dumnezeu şi, ca “Fiu al lui Dumnezeu”, popoarele i se vor închina. Potrivit unor surse, vremea regatului Său este, prin urmare, limitata la trei generaţii; potrivit altora, este limitata la 40 sau 70, la 365 sau 400 de ani, sau la 1000, 2000, 4000 sau 7000 de ani; cu toate acestea, numărul 400, bazat pe combinarea versetelor de la Fac 15:13 cu Ps 90:15 (89:15 în Septuaginta), este susţinut de II Ezdra (4 Ezdra – carte apocrifă) 7:28, unde se spune cu siguranţă că după o domnie de 400 de ani, Mesia va muri pentru a se ridica din nou, după o săptămână, odată cu restul drepţilor la refacerea lumii. Probabil tocmai pentru a sublinia caracterul său uman Mesia este adesea numit “Fiul Omului”.
Pentru că tocmai pentru a îndeplini planurile lui Dumnezeu pentru Israel şi întreaga rasă umană, acesta trebuie să apară ca regele-luptător triumfător ce va subjuga popoarele, va conduce lupta împotriva lui Gog şi Magog, va anihila toate puterile răutăţii şi idolatriei, va curăţa Ţara Sfântă şi oraşul sfânt de toate elementele păgâne, va construi o nouă casă a lui Dumnezeu “fără prihană şi sfântă” şi va deveni Mântuitorul lui Israel:
“acesta va mântui întreaga creaţie prin pedepsirea răufăcătorilor şi prin a face popoarele din toate părţile lumii să vadă slava lui Dumnezeu”.
“Fără de păcat, fără a dori bogăţie sau putere, un rege fără prihană, înţelept şi sfânt, plin de duhul lui Dumnezeu, acesta îi va conduce pe toţi la dreptate şi sfinţenie”.
Vremea păcii universale
În consecinţă, vremea mesianică înseamnă în primul rând oprirea subjugării lui Israel de către puteri străine, în timp ce împărăţiile şi popoarele vor aduce tribut lui Mesia; în plus, va fi o perioadă de convertire a lumii păgâne la monoteism, deşi Ţara Sfântă nu va fi locuită de străini. Atât pământul, cât şi oamenii vor fi binecuvântaţi cu fertilitate şi vigoare nemaiîntâlnite. Zilele când pământul era încă tânăr vor fi reînnoite; oamenii vor atinge din nou vârsta de 1000 de ani; naşterea de copii va fi lipsită de dureri; nu vor mai exista conflicte şi suferinţe, boli sau necazuri, ci pace, sănătate şi bucurie. Toate neputinţele şi defectele fizice for fi vindecate. Va avea loc, de asemenea, şi o regenerare spirituală, iar fiii şi fiicele lui Israel vor profeţi.
Renaşterea vremii lui Moise
În plus, Mesia îi va câştiga pe păgâni prin duhul de înţelepciune şi de dreptate care se odihneşte asupra sa. El va preda popoarelor legile lui Noe şi îi va face pe toţi oamenii discipoli ai Domnului. Minunile din vremea lui Moise vor fi repetate la o scară mai largă în vremea lui Mesia. Ceea ce a făcut Moise, primul mântuitor, este caracteristic pentru ceea ce va face Mesia ca ultimul mântuitor. Mântuirea va avea loc în aceeaşi lună, Nisan, şi în aceeaşi noapte; acelaşi stâlp de nori îl va conduce pe Israel; aceleaşi plăgi vor fi trimise asupra duşmanilor lui Israel; mântuitorul va călări pe un măgar; din cer va fi trimisă din nou mană; iar apă se va ridica din adâncuri în mod miraculos. Ca şi Moise, Mesia va dispărea pentru 90 sau 45 de zile după apariţia sa. Acelaşi număr de oameni se va mântui, iar Cântarea lui Moise va fi înlocuită de o altă cântare. Dar, ca şi Moise, Mesia va muri; opinia că Mesia nu va gusta moarte pare a fi de origini ulterioare şi va fi discutată odată cu secţiunea referitoare la Mesia din tribul lui Iosif sau al lui Efrem (vezi mai jos).
Personajele cosmice ale vremii mesianice
Teologia iudaică a insistat întotdeauna pentru trasarea unei linii de demarcaţie clare între zilele mesianice şi zilele finale ale împărăţiei unice a lui Dumnezeu. De aici baraita (Baraita – tradiţie a legii orale iudaice care nu este încorporată în Mishnah) caracteristică ce numără zece conducători ai lumii, începând cu Dumnezeu înainte de Creaţie, iar apoi numindu-i pe Nimrod, Iosif, Solomon, Ahab, Nabucodonosor, Cirus, Alexandru cel Mare, Mesia şi sfârşind cu Dumnezeu, care a fost şi primul. (…)
Noul Ierusalim
Scriitorii apocaliptici şi mulţi dintre rabinii care au avut o viziune mai puţin cumpătată asupra viitorului mesianic se aşteptau la un Ierusalim construit din safire, aur şi pietre preţioase, cu porţi, ziduri şi turnuri de dimensiuni şi splendoare nemaivăzute. “Noul Ierusalim” sau “Ierusalimul de sus”, ce a apărut în viziunile lui Adam, Avraam şi ale lui Moise, va apărea în toată splendoarea sa în zilele lui Mesia; va fi construit pe culmea tuturor munţilor pământului puşi unul peste altul. Această aşteptare include, desigur, un “templu ceresc”. Viziunea mai cumpătată este că Mesia va înlocui templul întinat cu unul neprihănit şi sfânt. Vasele sfinte ale Cortului Întâlnirii din vremea lui Moise, ascunse de atunci, vor reapărea. Nu va mai fi păcat, pentru că “Domnul va scutura pământul lui Israel şi îl va curăţa de toată stricăciunea”. Vremea mesianică va fi fără merit şi fără vină. Totuşi, “doar cei aleşi vor avea voie să urce în noul Ierusalim”. (…)
Învierea va avea loc la sfârşitul erei mesianice. Moartea îl va aştepta pe Mesia după domnia sa de patru sute de ani, şi toată omenirea şi lumea vor pieri în liniştea primordială pentru şapte zile, după care pământul reînnoit îşi va da morţii săi, iar Dumnezeu va judeca lumea şi va trimite pe făcătorii de rele în fundul iadului, iar pe drepţi în rai, care este în partea opusă. Toţi făcătorii de rele vor întâlni pedeapsa veşnică”.
(din: Jewish Encyclopedia: ESCHATOLOGY (from τà ἔσχσατα= “the end of days”, de rabinul Kaufmann Kohler)
Nota noastra:
Asadar, avem in mod explicit afirmata viziunea milenarista a mesianismului iudaic: “mesia” vine pe pamant nu la sfarsitul lumii, ci ca sa instaureze o imparatie pamanteasca universala, care ar urma sa dureze secole intregi, timp in care Israel este “reabilitat” si devine loc privilegiat al intregii lumi la care au acces “doar cei alesi”. Semnificativa este si centralitatea ocupata de Israel, ca neam, in acest tablou al sfarsitului lumii. Daca in Apocalipsa crestina descoperita Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan, locul central este al lui Hristos, iar biruinta crestinilor este una duhovniceasca si universala, aici avem o clara credinta in destinul aparte al unei natiuni.
Venirea liderului universal mesianic va avea loc in preajma unui razboi cumplit evocat intr-o profetie a Vechiului Testament, dar reluat si in Apocalipsa – anume: razboiul lui Gog si Magog dus impotriva Israelului. Acest razboi este ultimul din istoria lumii si, avand in vedere ca razboaiele de amploare, din istoria contemporana, nu au cum sa NU fie mondiale, va fi si ultimul razboi mondial, respectiv al treilea. In acest razboi, asa cum am aratat si in alta parte, taberele vrajmase Israelului sunt percepute a fi, in principal, tarile musulmane din Orientul Apropiat si o mare putere din Nord – care nu poate fi alta decat Rusia…
Israelul, atunci, va fi “purificat” de orice prezenta straina insa mai importanta este “purificarea” ce va avea loc si la nivel mondial, caci “puterile idolatre“, infrante si supuse penitentei de ”mesia”, sunt cele care se revendica de la religii privite ca atare de iudaism. Iar crestinismul, in masura in care Il marturiseste pe Hristos ca Dumnezeu, este, pentru iudei, idolatrie.
Practic, este descris un genocid in care vor fi implicati toti cei calificati drept “idolatri“.
Este de retinut si faptul ca se mentioneaza o perioada de absenta a acestui “mesia”, similar perioadei lui Moise. Ne amintim ca in Apocalipsa se vorbeste despre un cap ranit al fiarei care, spre mirarea intregii lumi, se reface in mod surprinzator. Nu stim insa in mod cert daca despre aceasta absenta temporara a antihristului de pe ”scena” (ca sa se faca mai dorit de ”fani”) este vorba in respectivul verset din Apocalipsa.
Imparatia universala a ”mesiei” iudeilor nu are nimic duhovnicesc in ea, desi are multe caracteristici “miraculoase”. Practic, este vorba despre un Rai pe pamant. Insa in acest rai, avem acelasi pamant, aceeasi lume si aceiasi oameni. Singura diferenta notabila este ca toate vor fi regenerate – in primul rand material, caci oamenii, desi in acelasi trup ca acum, nu vor mai suferi de boli si pamantul, desi acelasi ca si pana acum, va fi improspatat. Dupa cum se poate constata cu usurinta, aceasta credinta in regenerarea pamantului si a oamenilor este tipica pentru New Age si a fost puternic legata de curentele “apocaliptice” ale Calendarului Maya si ale anului 2012. Orice new age-ist sau sincretist de diverse facturi, inclusiv de factura anti-cip si anti–ecumenism, crede ca va exista un sfarsit al acestei lumi intr-un sens restrans, adica un fel de restart al acesteia, dupa care ar urma regenerarea “energetica”. Dupa cum ne amintim, aceleasi credinte sunt propovaduite si la Medjugorje.
In aceasta imparatie universala evreii vor avea un loc de cinste; celelalte neamuri vor avea si ele o oarecare parte din acest rai pamantesc, in masura in care primesc propovaduirea acestui fals mesia si legile noahide.
Legile noahide sau Legile lui Noe, cum vom vedea in a doua parte, sunt constitutive masoneriei, dar ele circula, oarecum deghizat, si in filosofia umanismului abstract si iluminist, conform caruia exista in natura umana cateva elemente fundamentale si comune, care pot constitui o baza pentru constructia unei ordini politice universale si drepte.
Dar sa vedem cum arata aceasta profetie succinta intr-o expunere rabinica din zilele noastre:
***
VIDEO: Rabinul Zamir Cohen: Profetiile sfarsitului lumii (fragmente)
“Cine este Mesia? Cine va fi el? Va fi un inger? Ni se spune foarte clar ca nu acesta este raspunsul. Mesia va fi un om ca oricare dintre noi. El va avea o mama si un tata ca noi toti. Atunci ce va fi atat de special si unic in ceea ce il priveste? Isaia ne spune: ”Un toiag va rasari din Iesei si o floare se va inalta din radacina lui.” Aceasta se refera la descendenta lui David, fiul lui Iesei. Mesia va fi un vlastar din neamul Regelui David.
Mesia va fi un print evreu, dar fara regat. Totusi, din perspectiva descendentei sale, va fi un print. El va fi un vlastar al lui David. Rambam ne spune ca Mesia va fi mai invatat si mai intelept decat regele Solomon insusi. Mai mult chiar, va fi un profet care aproape il va egala pe Moise ca autoritate. Trebuie sa avem in vedere ca Regele Solomon a fost cel mai intelept dintre toti oamenii, avand o inteligenta neegalata de nimeni in istorie pana la el. Mesia, ni se spune, va fi cu mult mai intelept decat Regele Solomon si va fi un profet cu o statura apropiata de cea a lui Moise.
De unde provine numele „Messiah” sau, in ebraica, „Massiach” ? Cum se incoroneaza un rege dupa legea si traditia iudaica? Este uns cu un ulei special. Regele David a fost astfel (mir)uns de Profetul Samuel. Cu alte cuvinte, pentru ca un rege evreu sa fie incoronat, acesta trebuie sa fie uns de un profet si in acest fel declarat regele evreilor. Totusi, astazi nu mai avem profeti, asa cum se intampla in trecut. Ni s-a spus ca, atunci cand templul exista, acesta era chiar locul in care lumea materiala si cea spirituala se intalneau. Acesta este motivul pentru care, atunci cand ne rugam, ne indreptam cu fata catre Ierusalim. In acest fel ne intoarcem catre templu, locul din care toate rugaciunile noastre se inalta la cer, catre acele spatiile spirituale mai inalte. Asa cum si Iacob a vazut in visul sau, aceasta este adevarata poarta catre cer. Asa cum orice casa are o poarta principala, in acelasi mod si taramurile spirituale au o intrare sau o poarta. Acest loc in care lumea fizica si cea spirituala se reunesc, aceasta intrare in taramurile ceresti se gaseste in muntele Moriah, acolo unde se afla odinioara templul.
Odata cu distrugerea templului, impreuna cu el a pierit si legatura noastra, conexiunea cu profetia divina. Nu mai exista un loc de la care profetiile sa mai coboare in lumea noastra fizica. Atunci cand templul exista, el avea rol canalizator pentru profetii. Dupa distrugerea acestei “conducte”, nu au mai aparut profeti adevarati. Prin urmare, cine il va unge rege pe Mesia ? Cine il va incorona pe acest urmas al Regelui David? Nu mai exista decat un singur profet care nu a murit inca, si acel profet este Ilie. Ilie va fi cel care il va unge pe Mesia rege. „Vi-l trimit pe profetul Ilie”. Principala misiune a lui Ilie este acea de a-l unge pe Mesia ca Rege a lui Israel. Ilie il va unge rege pe Mesia dupa razboiul lui Gog si Magog.
Aceasta va fi o vreme in care omenirea va cauta reinnoire si o noua ordine mondiala, in acelasi fel in care s-a intamplat dupa al doilea razboi mondial, cand au luat fiinta Natiunile Unite. Aceasta organizatie a fost instituita pentru a asigura o lume mai pasnica. Oare acest scop maret a fost atins? Cu totii stim ca, din pacate, lucrurile nu stau asa.
Totusi, atunci cand aceasta organizatie si-a inceput activitatea, scopul ei a fost acela de a mentine pacea in lume. La acel moment oamenii au inceput sa inteleaga ca in anii in care s-a desfasurat al doilea razboi mondial , aproape 54 de milioane de persoane – este o dezbatere referitoare la numarul exact – au fost ucisi fara sens. Printre ei se numara si 6 milioane de evrei. Prin urmare Natiunile Unite au fost infiintate pentru a mentine pacea in lume si pentru a impiedica repetarea unor asemenea tragedii. Totusi aceasta organizatie are dificultati evidente in a-si indeplini rolul sau, si anume acela de mentinere a pacii.
Dupa cel de-al treilea razboi mondial, razboiul lui Gog si Magog, intr-un mod asemanator oamenii vor cauta pe cineva care sa asigure pacea in lume si sa creeze o noua ordine mondiala. Pana la urma Natiunile Unite vor esua lamentabil in aceasta privinta. Cine va fi, asadar, garantul pacii? Raspunsul este Mesia, omul despre care ni s-a spus ca este mai intelept decat insusi Solomon.
Atunci Israel nu va mai fi o democratie. Va redeveni o monarhie, ca si in trecut , cu un rege la carma sa. Acest rege va fi o persoana plina de virtuti, intelept si initiat atat in cunoastrea Torei cat si in stiinta. El va fi cu adevarat o persoana cu totul remarcabila, de o intelepciune deosebita.Cand acest rege va vorbi, intreaga lume va asculta cu atentie cuvintele sale. Toata omenirea va fi de acord ca aceasta persoana este conducatorul de care este nevoie pentru a repune lumea in ordine, dupa razboiul lui Gog si Magog. Acesta va fi omul care va putea impiedica oamenii sa se omoare unii pe altii.
Chiar mai mult, ni se spune ca toata lumea il va cunoaste pe acest rege, acest Mesia, iar el ii va invata sa creada in Hashem. Toate neamurile vor tine cele sapte legi ale lui Noe si toti evreii vor respecta cele 613 porunci Mitzvoth. Un astfel de lucru ar fi fost greu de imaginat in trecut, dar astazi intelegem ca nu este deloc greu de realizat.
In Zohar ni se spune ca in anul 5.600 de la creatie se vor deschide portile intelepciunii pentru toti. Acesta este anul Taf Reish care a trecut acum 160 de ani. Zohar-ul ne spune ca aceasta perioada este inrudita cu era sabatica, in care omenirea asteapta si se pregateste pentru sfarsitul lumii.
Cu alte cuvinte, vor fi nenumarate inovatii tehnologice si stiintifice in lume si, intr-adevar, stiinta s-a dezvoltat foarte mult de atunci. Astazi avem transportul aerian, care a permis evreilor sa se intoarca acasa din toate colturile lumii. Avem, de asemenea, mijloace de comunicare avansate si un sistem media care va permite ca Mesia sa se gaseasca intr-un loc anume si sa fie auzit in toata lumea. Aceasta persoana, prin urmare, va putea sa invete si sa lumineze pe toata lumea.
Ce se va intampla?
Spre exemplu francezii il vor auzi pe acest Rege vorbind si vor intelege cat este de intelept. Si vor dori ca acesta sa le fie rege si conducator. Atunci va avea loc o revolutie si Mesia va deveni oficial rege al Frantei. De asemenea britanicii isi vor inlocui primul ministru cu acest rege evreu, Mesia. Va avea loc o revolutie si Mesia va deveni si regele Angliei. Acelasi lucru se va intampla in SUA, Germania si peste tot in lume, tara dupa tara.
In cele din urma acest rege evreu, acest Mesia, va conduce intreaga omenire. Acesta este intelesul cunoscutului verset din Isaia: „Preface-vor sabiile in fiare de pluguri si lancile lor in cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul”. Este greu sa ne imaginam astazi cum se poate instaura pacea in lume si sa se puna capat tuturor razboaielor. Cum se poate sa vina o vreme in care natiunile sa nu trebuiasca nici macar sa se pregateasca pentru eventualitatea unui razboi?
Astazi natiunile trebuie sa fie pregatite mereu pentru posibile razboaie. Sa ne gandim pentru cateva momente de ce se petrec atatea conflicte in zilele noastre? Daca-i intrebam pe americani, de exemplu, de ce se lupta impotriva irakienilor si viceversa, ce ne vor spune? La urma urmelor, suntem cu totii inruditi, descendenti ai primului om. Suntem cu totii veri, intr-un fel. De ce ne omoram unii pe altii? Suntem rude, atunci de ce exista atatea razboaie si lupte? Care ar fi raspunsul? Un american ar putea spune ca este cetatean SUA si se lupta deoarece i s-a spus de catre presedintele sau sa mearga la razboi. Irakianul ne va da exact acelasi raspuns.
In aceasta perioada a vremurilor din urma nu vor mai fi tari diferite, deoarece, in ultima instanta, majoritatea conflictelor pornesc de la granitele stabilite de noi sa delimiteze teritoriile diferitelor tari. Cand nu vom mai avea tari separate sau conducatori si guverne diferite pentru fiecare tara, cand vom avea un singur rege in intreaga lume, nu vom mai avea motive sa declansam razboaie si sa ne omoram intre noi.
In perioada vremurilor din urma va exista adevarata prietenie si solidaritate intre diferitele natiuni ale lumii. Va fi un rege, unul singur, pentru intreaga omenire.
Din punctul meu de vedere, ceea ce vedem astazi in Europa, cand granitele dintre tari dispar si se foloseste o singura moneda in toate tarile, anticipeaza ceea ce va urma. Poti merge in toata Europa cu un singur pasaport. Europa devine cu repeziciune o singura tara si aflam din ziare ca din ce in ce mai multe tari adera la Uniunea Europeana pe zi ce trece.
Toate acestea fac parte din planul divin a lui Dumnezeu, care ne pregateste incetul cu incetul pentru perioada de sfarsit a vremurilor. Omenirea incepe sa se obisnuiasca cu ideea unei singure entitati, sau altfel spus intreaga lume va fi unita intr-o singura tara. Incet-incet, incepem sa gandim in teremeni de solidaritate intre natiuni si sa intelegem ca nu avem motive sa ne omoram intre noi. Indiferent ca suntem evrei si respectam cele 316 porunci Mitzvoth sau nu suntem evrei, si respectam doar cele 7 porunci, facem cu totii parte din familia umana. (…)”
Sursa: Google Videos: The End Of The World prophecy
Nota noastra:
Constatam ca, de aceasta data, profetiile sunt aplicate mult mai concret si ne este oferita si o interpretare rabinica a istoriei contemporane. Ni se arata in mod explicit ca mesia iudeilor vine ca implinire a cautarii unei noi ordini mondiale si a celui de-al treilea razboi mondial.
La fel de explicit ni se arata ca Uniunea Europeana este modelul societatii totalitare a lui Antihrist in care va exista o singura autoritate mondiala, iar granitele si suveranitatile nationale vor fi desfiintate. De ce este Uniunea Europeana model prefigurativ pentru imparatia lui Antihrist? Pentru ca principiile fondatoare ale acestei Uniuni constau exact in acea mentalitate umanista de care pomeneam mai sus si in doctrina francmasonica. Dar acestea au radacini iudaice si asa ne intoarcem de unde am plecat: iudaismul vede in UE o anticipare a imparatiei antihristice a lui “mesia” pentru ca insasi UE este fundamentata pe principii imprumutate sau influentate de iudaism. Uniunea Europeana este, pana acum, constructul cel mai reusit si avansat al unui milenarism numai aparent laic.
Tot din aceasta prezentare aflam necesitatea ca “mesia” al lor sa fie uns de un profet. Acest profet, zice rabinul, ar fi Ilie, singurul care nu a murit din Vechiul Testament. Intelegem de aici ca profetul mincinos mentionat de Apocalipsa Sf. Ioan va imita, satanic, rolul Sfantului Ilie. Nu stim daca acesta se va pretinde sau nu a fi insusi Ilie, insa e clar ca rolul sau este de a-l propune lumii intregi ca “mesia” pe Antihrist.
Foarte importanta este si precizarea legata de instaurarea acestui mesia prin revolutii in mai toate tarile lumii. Asadar, razboiul si revolutiile vor marca aceasta perioada a istoriei in care isi va face aparitia “mesia” iudaic. El insusi va fi vazut de omenire ca o solutie la toate problemele timpului. Este foarte interesant acest lucru asupra caruia vom reveni – faptul ca UN OM va fi vazut ca SOLUTIA ultima si perfecta a istoriei.
Mai retinem ca “mesia” va fi vazut de toata lumea prin puterea tehnologiei moderne – TV si, desigur, internet si ultimele variante de “integrare” a tehnologiilor – de ex., televiziunea unita cu aplicatiile internet si ipod, iphone, Android, etc. Propovaduirea si “minunile” acestui mesia vor depinde in mare masura de puterea tehnologiei.
Legaturi:
- Ierom. Seraphim Rose: ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
- Parintele Serafim Rose denunta viclenia cea mai mare care ameninta Biserica de azi: „noul crestinism” umanist, ecumenist si lumesc
- Monahul Arsenie Vliangoftis: CATRE O RELIGIE UNIVERSALA?
- CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”)
- “NOUA SPIRITUALITATE” SI “DUMNEZEUL” NEW-AGE
- Regretatul Parinte Symeon de la Essex: NEW-AGE = MISCAREA LUI ANTIHRIST
- TOLERANTA SI “CORECTITUDINEA POLITICA”
- “Zeul tolerantei si descrestinarea crestinismului. O privire ortodoxa”: TOLERANTA SI FRANCMASONERIA
- TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (2)
- TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (3). Izgonirea sfantului nume al lui Hristos din viata publica
- Din nou din cartea “Zeul tolerantei…”, un capitol fundamental: CRESTINISMUL: CAUZA A INTOLERANTEI? Care este diferenta intre marturisire si FANATISM?
- Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!
- VATICANUL CERE O NOUA ORDINE MONDIALA, CU O BANCA CENTRALA MONDIALA
- CHEMATI TOTI LA O SINGURA AMAGIRE INTRU ANTIHRIST
- Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii”
- IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism
- IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim
- APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
- Aluatul fariseilor şi al irozilor – frământătura ce dospeşte noul guvern mondial
- SFARSITUL DEMOCRATIEI, AL EUROPA SI AL SUA? Suntem pregatiti tot mai intens cu mesaje despre sfarsitul ordinii actuale a lumii prin criza economica, haosul revoltelor si razboiul mondial
- “LUMEA VA TREBUI SA TREACA PRIN CRIZE MAJORE, CHIAR CATACLISME.” Catastrofele “teribile” sunt necesare pentru …reforma ONU, multiplicarea UE si organizarea unui nou model economic
- “A patra fiara” din cartea lui Daniil si lumea noastra
- Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma
Pentru invataturi si profetii ale Bisericii despre aparitia antihristului, vezi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
gabriela@
Inteleg durerea pe care o aveti in inima pentru ca si eu o am. Multi ardeleni ortodocsi au nu doar prieteni de alte “confesiuni” si etnii dar chiar provin din familii mixte religios si chiar etnic si cu cat sunt mai constienti de adevarul de credinta si de felul in care stau lucrurile cu atat mai mult sufera ia suferinta lor este insotita si de sentimentul neputintei de a schimba ceva. Cine poate sa-i acuze de vreun fel de ura nu stie ce vorbeste. Ne ramane rugaciunea si mila lui Dumnezeu. Dumnezeu sa va ajute si sa va dea har si putere!
alexandru@
Vorbiti cu pacat! Ceea ce ati scris este urat si plin de insinuari rautacioase. Tonul si ironia muscatoare tradeaza duhul. Muscatoare indemnuri la blandete, ca sa zic asa!
Degeaba “ne gandim impreuna pe cine sa iubim” sau inchidem ochii si ne imaginam ca iubim, ca rezultatele vor fi egale cu zero pentru ca dragostea este roada Duhului si nu a imaginatiei! Degeaba indemnam la dragoste ca ea nu vine in inima pana nu o curatim de rautate dupa invatatura Domnului urmata de Sfintii Parinti, pentru dobandirea Duhului Sfant.
admin@
“Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri…”
@ admin
Am inteles explicatia teologica a reprezentarii. Nu este vorba despre asta.
E ca si cum a face o reprezentare a curvei din Babilon plecand de la o icoana a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cu mici schimbari la imbracaminte, aureola si ochi. Desi nu s-a facut inca asa ceva (si sa dea Dumnezeu nici sa nu se faca), daca s-ar face, ar arata destul de bizar.
La fel si cu aceasta reprezentare a antihristului.
Nu sunt niciun fel de preot, nici sibian, nici din alta parte. Identitatea mea de mirean nu cred sa aiba vreo relevanta. Imi cer iertare ca am indraznit sa semnalez ca intre iudaism si catolicism se face o nebinevenita egalitate, lasand la o parte alte rataciri care, regret, nu au de-a face cu dogma ortodoxa si uneori frizeaza blasfemia. Mi se par deosebit de grave si cu atat mai serioase cu cat se practica generalizari periculoase. V-as intreba inca odata cati catolici si cati masoni, nu mai zic de evrei, ca sunt relativ rari in Romania contemporana, au lucrat ceva rau pe fata contra cuiva de aici. In tot acest timp, cat bine va puteti impropria ca ati lucrat pentru vreunul din ei? Suferinta de departe pentru aproapele este o anomie, ati comentat foarte bine chiar pe acest site desertaciunea de a suferi de departe pentru cel cazut intre talhari. Catolicismul “hardcore” este o ratacire feroce, au facut-o sfanta pe Ioana D’Arc numai arzand-o pe rug si acum nu stiu pe unde sa scoata camasa. Am discutat cu masoni si rozicrucieni de unde vine “lumina” lor si regret sa spun ca scrie in Apocalipsa de unde vine. Cu toate acestea si cu multe altele peste, am sa va citez un cuvant al parintelui Teofil Paraianu care parea bland dar nu e in totalitate: el spunea (cu oarecare tristete) ca ne e greu si sa indeplinim faptele tanarului bogat. Acela nu era convertit si nici nu pare sa se fi convertit, si totusi pentru multime virtutilor cu care se ostenea din tinerete Iisus l-a privit, spune evanghelia, cu dragoste. Regret sa constat privirea foarte incruntata a unor (sa zic asa) factiuni ale ortodoxiei spre tineri bogati neortodocsi. Nu asa veti zidi ortodoxia si nu negand pana la ultima fibra vreun bine din celelalte tabere veti deschide vreun suflet. Ecumenismul este o idiotenie pentru ca Iisus a fost discret si de cele mai multe ori convertea “de la gura la inima” si abia apoi prin predici urbi et orbi. Iisus a fost ca sa fac o metafora cel mai personal ecumenist. De aceea este inutil sa se incerce cai politice mascate prost. Dar de aici pana la a fierbe pe toti intr-o oala e distanta dintre cei care predica si cei care traiesc. Majoritatea de aici, imi pare rau, nu semanati sa fi vazut relele de care faceti atata caz. Stiu asta ca am cunoscut cativa martiri ai puscariilor nevrednicul de mine si am si cativa in familie. La Jilava fata legionarului Mota impartea celula cu maici catolice din care una facea 20 de ani de temnita grea ca inlesnise fuga unei ortodoxe persecutate pe care a trecut-o granita falsificand propriul ei pasaport. Incercati sa nu ma invatati aici ceva ce mama mea, fost detinut politic, a trait pe piele proprie. Nu am dorit decat sa indulcesc tonul alarmist si duhul osandirii, imi par rau sa zic, de sorginte neoprotestanta. In predicile acelora e atat de frecventa caderea si atat de rar triumful. Noi avem boieria lui Hristos cum spunea Steinhardt. Nu spuneti ortodoxiei cu atata acribie unde nu se gaseste. Prima data cand am auzit de pericol ecumenist l-au chemat niste intelectuali speriati pe duhovnicul meu la miezul noptii (erau anii 90 devreme si aparusera niste mici seminte) si el a intrebat daca umbla garda lui Diocletian pe stazi si cine urmeaza sa fie chinuit pentru marturisire, si n-au avut ce sa-i raspunda. Si atunci murea ortodoxia. Si parintele meu si-a permis sa le atraga atentia ca ortodoxia moare zilnic de la Pavel si de la apostolul Stefan caruia Pavel ii fusese co-persecutor. Si noi, imi permit sa intreb si eu ca prostul, unde suntem?
@alexandru,
Da, pentru ca nu urasc impreuna cu noi PACATUL. Fa, te rog, diferenta intre pacat si pacatos. Am fost invatati sa iubim pe pacatosi, dar sa uram pacatul, caci pacatul aduce moarte sufleteasca. In acest caz, pacatul este aflarea in inselare. Este o mare greseala sa consideri ca aproband pe cei care se afla in erezie inseamna sa ii iubesti, atunci cand stii ca aceast pacat al ereziei duce negresit in iad. Dimpotriva, adevarata iubire de aproapele este atunci cand nu il lasi in ignoranta si in eroare, spre pierderea mantuirii si a vietii vesnice.
In ce fel a si spus, lamurindu-i de inselarea in care se gasesc. Aceasta este si cea mai mare fapta de iubire, in acest caz, aducandu-i la Adevar, scapandu-i de robia inselarii.
Ntz, ntz, ntz… ce rautate. Si te mai declari socat de rautatea ortodocsilor fanatici. Ca sa folosesc cuvintele tale “generalizati aici intr-un fel ingrozitor”, sau mai degraba, rastalmaciti. Si da, atunci cand vezi ca aproapele tau, care iti este drag, ramane in ratacire, nu iti ramane decat sa plangi, sa te “jelesti” si sa te rogi pentru el. Iar acel vladica e intr-un mare pericol sufletesc, gandind ca masoneria este un lucru bun, si este chiar de plans in ignoranta lui. Probabil ca fratia ta, intelegi in aceasta situatie iubirea de aproapele ca fiind lipsa de reactie sau aprobarea smintelii, pentru a nu-l supara/intrista pe acesta, chiar daca mentinerea in sminteala duce la pierderea sufletului lui. Ciudata iubire…
Tocmai, ca este! E problema fiecaruia dintre noi, este chiar o datorie. A tacea si a nu cauta sa indreptam pe aproapele nostru intr-o astfel de situatie, este dealtfel un pacat pomenit in indreptarul de spovedanie. Nu e vorba de judecata aici, cu atat mai mult cand te doare pentru acela. Nu cunosti, inseamna, semnificatia termenului “a judeca”. A lua aminte si a constata ca un om se afla in inselare nu inseamna a judeca. Mantuitorul ne-a spus sa luam aminte, sa fim intelepti ca serpii. A iubi pe frate nu nu inseamna a iubi si nebunia lui, ci cauti sa i-o arati pentru a-l ajuta sa-i fie bine, nu spre a-l lasa rob pacatului inselarii.
Catolicii si evreii (evreii, e adevarat, indepartati mult mai mult de la Adevar, si nemarturisindu-l pe Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu), dar da, GENERALIZAND pentru fiecare cult in parte, caci nu se judeca oamenii, cum gresit interpretati, ci se judeca EREZIA in care acestia se afla toti si fiecare dintre ei, fiind punctul comun care ii uneste.
Concluzionand, din pacate, este vorba de aceeasi eroare de interpretare pe care o fac multi dintre cei care ii judeca (sic!) pe ortodocsii care nu vor sa aprobe ecumenismul, ba chiar il critica foarte tare si pe buna dreptate, intrucat este o lucrare de inselare a celui rau (ecumenism in sensul negativ al termenului, nu a aduce la adevar pe cei rataciti, ci a prelua din ratacirile acelora spre unire intru neadevar). Adica, a nu fi de acord cu erezia ecumenista = judecata = ura = extremism, fanatism = Hitler = rautate… Un sofism mare cat Casa Poporului.
Cat priveste “fiti putin mai putin taiosi (ca sa nu zic: incercati putina blandete, ca n-a daunat nimanui)”, erezia nu se trateaza cu blandete, nu se cocoloseste, caci nici Sfintii nu au tratat-o asa, pentru ca este a diavolului, iar lucrarea celui rau trebuie vadita si nu acoperita. Asa cum, nici Mantuitorul cu Apostolul Sau Petru nu s-a purtat cu manusi, ci a fost foarte direct, atunci cand prin acesta venea ispita:
“Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.”
Aceste cuvinte ale Mantuitorului sunt foarte potrivite pentru iubiristii ecumenismului/masoneriei si altor erezii.
Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!
Iisus de ce-ai venit în lume?
De ce-ai primit să pătimeşti?
Şi n-ai vrut slava nici puterea,
Nici stăpânirile lumeşti?
De ce-ai venit să înveţi lumea
Ce-i foarte greu ca să primească ?
Caci pentru’această învăţătură
(Oricând) o să Te răstignească.
De ce-ai lovit cu ştrăşnicie
Exact în ce iubea nespus
Şi-a Adevărului putere
(Prin întrupare) ne’ai adus ?
Că-n forţa-i orbitor de vie
Minciuna-i pururea vădită,
Și’n taina Crucii și’nvierii
Și ea și moartea-i biruită.
Că n-ai venit s’aduci în lume
O nouă modă de-a trăi
Şi nici progres şi nici ştiinţă
Ci calea spre-a ne mântui.
N-ai vrut să fii cel mai de seamă
Erou și vis al omenirii
Ci osânditu’n rând cu furii
(De ea) la chinul răstignirii,
Că n’ai adus lumii Iisuse
Nimic din ceia ce-şi dorea
-În calea ei fără lumină –
Ci viaţa şi iubirea Ta.
Cine priveşte către Cruce
Și n-a’vazut (prin ea), ce-ai spus
E orb, e surd și mort -ca suflet-
Că nu’nţelege, o Iisus!
Căci auzind cuvântul vieţii
Îl socoteșete nebunie
Iar nebunia înșelării
Și-o face scop și bucurie.
Că nu primește Adevărul
(Ce ești) și nici iubirea Ta
Și nici smerenia-Ţi divină
Fiindcă nu-i place, nici n’o vrea.
Fiindcă lumina Ta Iisuse
Ne-arată goi şi în ruşine
În egoism şi-n vină cruntă,
Când vieţuim fără de Tine.
Și socotim cruzime, ură,
Habotnicie, răutate,
Asprimea vieţii de’altă dată,
Trăită-n sfânta simplitate.
De ce-ai venit la noi Iisuse?
De ce-ai voit să pătimeşti
Şi n-ai voit să conduci lumea
Și nici măririle lumești ?
Nu ai venit din cerul slavei
Să stăpâneşti lumesc pământul
Ci să ne ierţi, să ne dai viaţă
Şi după ce ne-a înghiţit mormântul!
Te-ai pogorât plin de iubire
Şi sfântă milă pe pământ
Să faci din cel căzut în patimi
Şi mort –ca suflet- un om sfânt!
S-au întrebat şi se întreabă
Privindu-te în chin, pe Cruce
-De-a lungul vremii- mii de oameni
“Iisus, ce viaţă ne-aduce ?”
Şi Adevărul le răspunde
Cu degetul către mormânt
Că Tu ne-ai izbăvit de moarte
Și că ne’mbraci în Duhul Sfânt,
Că Tu’ai adus lumina lumii.
Că Tu ne-arăţi ce e iubirea
Că Tu ești viaţa și’nvierea
Şi doar în Tine-i mântuirea.
Figuri de seamă vorbesc lumii
Prin toate cele ce’au făcut
Fie în rău, fie în bine
Şi în prezent şi în trecut.
Dar Crucea Ta, Doamne Iisuse
E între cer şi’ntre pământ
Iertarea, dragostea și calea
Şi mărturia’n Duhul Sfânt!
Ea dovedește și iubirea
Și mântuirea și puterea
(Smereniei Tale divine)
Și viul slavei.Învierea.
Privind la ea, omul se vede
Sărman şi gol şi păcătos,
În…,bucurii și-n eroisme
Fără de sens și de folos.
Privind la Ea tot omul ştie
De ce se face vinovat,
Și aude glasul conștiinţei
Care îl mustră în pacat.
Caci Crucea Ta e mărturia
Și Adevărul care spune
Cât ai iubit și iubești omul
Și…, ce Ţi-am răsplatit pe lume.
@ Alexandru:
Ne pare rau, dar de multe ori, in lipsa unui simplu si necesar IARTA-MA spus celor (foarte concreti, de aici) pe care i-ati jignit cat se poate de tare (nu ca ei nu ar suporta, dar nu va e ingaduit vs. sa faceti asta)… – si asa ca sa-i aparati cu atata ravna exact pe cei abstracti si imaginati, de departe (dar foarte puternici si intotdeauna profitabil a fi de partea lor!) – restul lectiilor foarte sofisticate pe care ni le tineti chiar nu conving si nu ajuta pe nimeni. Inainte sa va plangeti de “duhul osandirii”, mai degraba cercetati daca nu este proiectia propriului ochi rau cu care chiar dvs. ati osandit cat cuprinde. Si total gratuit. Dincolo de asta, constatam ca sunteti complet nereceptiv – ca sa fim cat se poate de “blanzi” si sa vorbim eufemistic – la tot ceea ce vi s-a scris, macar ca explicatie, ca premise ale unei probleme pe care o judecati, asa ca un dialog atat de… autist chiar nu se justifica. Nu are sens ca doamna Gabriela sau noi sa repetam mereu si mereu aceleasi explicatii pentru care nu exista auz.
In lipsa revenirii la o astfel de atitudine normala, ne pare rau, dar niciun alt comentariu al dvs. nu va fi acceptat.
Bun, imi cer iertare daca nu s-a inteles ceva simplu. “Catolicii sunt ca evreii” este in cel mai bun caz o afirmatie extremista, lasand la o parte eroarea canonica in sine. “Ereticii trebuie tratati cu asprime” e o fraza din punctul meu de vedere catolica. Adevarat, Iisus a tratat cu asprime ratacirea lui Petru. Acelasi Iisus a zis cu totul altceva despre cel pe care apostolii il voiau indepartat pentru ca facea minuni in numele Lui dar nu mergea cu ei: Nimeni facand o minune in numele Meu nu poate degraba sa Ma vorbeasca de rau”. Luati aminte insa cu Cine va comparati… Regret sincer daca am ofensat pe cineva, constat insa ca, fata de generatia care marturisea “mi-a placut la puscarie”, exista sensibilitati prea mari si, cu tot respectul, fapte mult mai mici. Am pronuntat doar cateva cuvinte taioase si cineva fericeste pe altcineva cu fericirile predicii de pe munte. Nu e nevoie sa nu-mi mai acceptati comentariile, nu voi mai face eu niciunele. Poate ne putem intalni in ortodoxie in modul tacut si va fi mai bine pentru toti. Doamne ajuta.
Mie discutia mi se pare excelenta pentru ca poate surprinde printre altele si limitele comunicarii prin e-mail. Anumite stari nu pot fi comunicate electronic, cu atat mai putin gandurile ascunse care au rodit in cele scrise. Asta pe de o parte. Pe de alta parte nu se poate nici interpreta ce a scris unul sau altul atat de drastic.
Sa fie mai transparenta publicarea tuturor raspunsurilor primite iar administratorii blogului sa le marcheze pe cele cu care nu sunt de acord? Cred ca ar fi o idee dar care comporta si multe incoveniente: teama de a nu propaga “invataturi” gresite si, fireste, lipsa de timp.
Mi se pare insa ca este totusi ceva interesant in cele semnalate de Alexandru si anume, citez,
“cum va priveste un catolic in sufletul caruia poate locuieste vreo apropiere de ortodoxie, nu mai zic de un evreu, unul din cei pentru care Apostolul Pavel voia sa fie el anatema ca sa cunoasca ei pe Hristos”.
Sunt de acord ca…tonul…celor pe care le-am citat poate rani insa ideea mi se pare interesanta. La fel si in cazul majoritatii ortodocsilor care posteaza pe aici si care nu au o gandire 100% ortodoxa dar au framantari, lucruri de lamurit si cauta, poate, sfat iar drumul pana la un duhovnic de incredere nu este atat de evident. In treacat fie spus, cine are gandire 100% ortodoxa? Pentru a ajunge la asta trebuie desprindere completa de patimi, trebuie intalnire cu firea noastra si numai cu Har de la Dumnezeu. Dar Harul lucreaza si prin oameni si mai ales prin cuvintele pe care ni le adresam unii altora. Cum sa intindem o mana celui care nu este 100% ortodox si care in consecinta sufera? Ne consideram noi ortodocsii responsabili in a intinde o mana celui care sufera? Facem selectie? Ne consideram noi responsabili de multe din greselile facute de unul sau de altul? Sau ei doar gresesc si noi suntem OK, declarand ca suntem pacatosi fara ca poate sa stim de ce?
Ma gandesc ca sunt intrebari la care trebuie sa raspundem fiecare dar nu gandindu-ne ca stam bine si ca altii pacatuiesc. Am colegi la serviciu care sunt catolici, protestanti, atei, agnostici si care mai de care dar intrezaresc licariri de umanitate la fiecare. Nu inteleg prin asta ca sunt in regula sau ca eu sunt in regula ci doar imi exprim parerea in legatura cu posibilitatea convietuirii.
Si iarasi ceva ce ma preocupa, legat cumva de subiectul discutat, si la care nu am gasit raspuns:
– Sf. Constantin cel Mare a edictat dreptul de libera practica a credintei crestine prin lege dar nu a interzis cultele pagane.
– Imparatul Teodosie a interzis cultele pagane tot printr-o lege, astfel incat singura credinta crestina a ramas.
Prima este inclusiva iar a doua este exclusiva. Nu stiu cum sa iau toate acestea. Daca stiti cum pot fi privite acestea atunci spuneti-mi va rog.
@alexandru, Mircea:
Cel mai greu lucru de facut este sa te vezi pe tine insuti. Poate de aceea e explicabil ca un anume gen de critica reuseste intotdeauna sa fie exclusivista si superioara, chiar daca nu vrea neaparat sa fie asa si chiar critica – la altii – exclusivismul sau ingustimea. A fi inclusiv inseamna macar a putea sa incepi cu cele simple, cum ar fi receptivitatea fata de ceilalti si ne-falsificarea rapunsurilor lor catre noi.
@Mircea:
De acord cu limitele comunicarii prin email.
Nu stiu daca putem interpreta prea mult duhovniceste cele doua masuri luate de imparatii respectivi. Probabil multe au depins si de imprejurari istorice. Poate ar fi fost prea mult pentru societatea timpului sau ca Sf. Constantin sa interzica cultele idolatre. Iar daca Sf. Teodosie a facut-o, a fost doar pentru a marca despartirea publica de cultul idolatru, nu represiunea celor care il practicau.
Lucrurile stau mult mai simplu decat am crede: iubeste-l pe pacatos, dar uraste pacatul, si chiar si camasa de pe el (cum spunea Sf. Ap. Iuda). Ce inseamna sa urasti camasa de pe el? Sa urasti modul sau de vietuire si conceptiile gresite dupa care se ghideaza. Sau, in cuvintele (prea simple pentru noi?) ale parintelui Dionisie de la Colciu:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/05/23/parintele-dionisie-ne-avertizeaza-asupra-vremurilor-noastre-si-asupra-pericolelor-ecumenismului/
In ceea ce priveste prezumtivul (si totodata teoreticul) catolic sau evreu care ar intra pe aici… Oare nu depinde si de gandul cu care intra? Daca ar intra sa cerceteze, pentru ca simte ca ii lipseste ceva, sau daca intra din intamplare, sau daca intra ca sa se mai enerveze pentru ca exista ortodocsi pe lume. Oricum ar fi, identitatea ortodoxa trebuie sa reiasa in mod pregnant, pentru ca altfel, daca exista vreo ambiguitate, el se va simti indreptatit, confirmat in cele in care se afla. Si scopul ortodoxiei este oricare numai a confirma oamenilor credintele gresite nu. Cum putem spera la o intoarcere daca nu se problematizeaza, daca nu se supune criticii – nu persoana, nu omul, ci invatatura? Ni s-a tot dat exemplul Mantuitorului, dar cat de ferm i-a zis Mantuitorul femeii samaritence ca “nu stiti la ce va inchinati”? Sau cat de ferm a fost fata de Nicodim, care mai era si unul din foarte putini farisei care il iubea? Sau cat de ferm a fost fata de proprii ucenici, cand a infatisat invatatura despre Sfanta Impartasanie, lucru care a smintit si a “provocat” plecarea a multora dintre ei?
De acord, exact asa ma gandesc si eu si ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Cu un mic bemol totusi: judecarea ereziei nu este lucru usor. Poti combate o erezie cu o alta sau sa arunci in lupta argumente asa zis ortodoxe, medicamente, dar care nu se potrivesc cu boala respectiva. De aceea cred ca trebuie multa, multa precautie. Fanatismul este de fapt convingere pe care nu o intelegi si mai ales pe care nu o traiesti, nu o pui in practica. Spun asta la modul general si nu arat catre cineva anume. De aceea imi plac comentariile care trimit la o experienta personala, traita efectiv de cel ce trimite comentariul si acestea nu sunt putine pe blog.
In rest numai bine si felicitari pentru blog, pentru munca voastra si pentru stradania de a fi “inclusive” si ortodocsi in acelasi timp, semn ca se poate – se vede lucrul facut cu binecuvantare. Cred ca ne dam cu totii seama ca nu este lucru usor asa ca, vorba francezului: “Chapeau!”.
Mircea@
“Cu un mic bemol totusi: judecarea ereziei nu este lucru usor. Poti combate o erezie cu o alta sau sa arunci in lupta argumente asa zis ortodoxe, medicamente, dar care nu se potrivesc cu boala respectiva.”
Argumentele cu care sunt combatute ereziile aici, pe acest site, nu au fost opinii personale ci au fost, dupa cate am observat, din Sfintii Parinti ai Bisericii. Noi suntem prea mici si supusi greselii. Ne incordam fiecare sa ramanem pe cale! Dar ii avem referinta pe Sfintii Parinti si avem duhovnici carora le putem cere sfat.
Mirela@
M-a uns la inima fiecare cuvant!
admin@
” Si scopul ortodoxiei este oricare numai a confirma oamenilor credintele gresite nu. Cum putem spera la o intoarcere daca nu se problematizeaza, daca nu se supune criticii – nu persoana, nu omul, ci invatatura?”
Exact! Si este crucial pentru ca de intoarcerea la dreapta credinta depinde mantuirea persoanei! Se pare ca acest lucru nu-l inteleg cei mai multi, din pacate, sau nu vor sa-l inteleaga. Tu pui invatatura in discutie iar ei se simt jigniti, o iau personal! Ca se simt jigniti cei care sunt adeptii unei invataturi gresite mai are pe undeva o explicatie, ma rog, dar cand se simt jigniti altii in contul lor si sar sa-i apere fara sa fie cazul, e chiar halucinant. Iar, in aparare, ei nu ataca invatatura sau argumentele ci persoana care le aduce, pe care o fac in toate felurile “fundamentalista”, “fanatica”, etc. Nu poate fi decat o lucrare diavoleasca pentru zadarnicirea oricarei lamuriri. E o tactica. Se apasa coarda amorului propriu, se lucreaza prin patimi, in fond, si se deturneaza, in acest fel, discutia. Din punctul asta nu mai e chip sa readuci discutia in planul ei firesc.
Trist pentru mine comentariul Danielei si nu ma asteptam ca lucrurile sa ia o astfel de intorsatura. Dar sper ca nu l-am inteles eu in adevaratul lui sens.
Despre ce erezie vorbim aici? Am avut impresia ca am inceput de la unele si am ajuns la altele, cam ca la telefonul fara fir sau mai pe romaneste, unde dai si unde crapa.
Mircea@
Se poate sa nu fi inteles eu sensul cuvintelor pe care le-am citat. Daca e asa, iertare!
@mircea si Alexandru
Ion este ortodox
Johon este catolic
Ioan este evreu
Ion ii spune lui Johon” Iisus este capul bisericii si nu papa”,
Lui Ioan ii spune ” Hristos a venit demult, nu mai astepa ca cine vine al doilea este antihrist”.
Tot Ion le spune amandorura” daca nu renuntati la ideile voastre va ve-ti duce in iad . Sunteti pe un drum gresit, si vi-o spun pentru ca imi pasa de voi si pentru ca va iubesc”
Dar apare Gheorghe si ii spune lui Ion “Ba lasa oamenii in pace .
Nu vezi ca i-ai facut sa planga
Nu ti-e mila de ei habotnicule.
Este aproapele tau si uman(ist)vorbind au dreptul sa gandeasca cum vor
Este Dreptul lor.
Si cum vrei tu ca ei sa vina la ortodoxie daca tu le spui ca gresec.
se vor speria de tine .
ia mai bine sa gasim niste puncte comune si despre alea sa vorbim,ca sa fie pace si intelegere-ntre popoare
Imaginea este halucinanta
Daca nu era alaturi si Iisus ca masura a tuturor lucrurilor ,in graba, la o privire superficiala, ai fi spus ca este EL
Mi s-a facut parul maciuca
Atunci inselarea va fi mare si multi vor cadea din superficialitate
Doamne apara si pazeste si miluieste-ne pe noi pacatosii
@ alexandru:
Ne-ati dat intreaga masura a “iubirii” de care sunteti in stare, trecand inca un prag al obrazniciei si al batjocurii. Probabil va doreati sa fiti SPAM si nu stiati cum, dat fiind ca oamenii v-au raspuns prea respectuos. Ati reusit.