LISTA PREGATITOARE DE SPOVEDANIE – de la Fericitul Parinte Martir Constantin Sarbu (indreptar orientativ, pentru cercetarea constiintei)

23-11-2011 Sublinieri

“Se scriu numai păcatele săvârşite de la ultima spovedanie şi cele uitate la spovedania anterioară. Nu se mai mărturisesc păcatele spovedite, afară de cazul când au fost repetate. Ultima dată m-am spovedit la data de …

PĂCATE

  • Nu-mi fac rugăciunea regulat […]
  • Rugăciunea o fac grăbit, superficial, de mântuială.
  • Nu asist regulat duminica şi de sărbători la Sf. Liturghie, ci doar cel mult aprind lumânarea şi plec.
  • Nu ascult cu atenţie predica sau cazania.
  • Vorbesc tare în biserică cu oamenii şi uit că în biserică nu trebuie să vorbim decât cu Dumnezeu.
  • La biserică, atunci când am venit, nu m-am gândit să îndemn şi pe alţii să vină cu mine, neştiind că prin aceasta îmi acopăr o sumedenie de păcate […]
  • Ba chiar am împiedicat şi pe alţii să meargă la Sf. Bi­serică.
  • Am gândit că mă pot ruga şi acasă, uitând că mersul la Sf. Biserică, duminica şi sărbătoarea, este obligatoriu, căci Iisus se ruga zilnic pe munte, în barcă etc., dar când era sărbă­toare mergea la Templu, nu pentru că El avea nevoie, ci ca să ne înveţe pe noi să facem la fel. Căci rugăciunea în Biserică este ca apa de la izvor.
  • Duminica după amiază nu am cercetat pe cei trişti, pe cei bolnavi, părăsiţi sau singuri, ci am pierdut vremea ocupându-mă cu lucruri de nimic sau umblând după distracţii.
  • Nu m-am rugat pentru stăpânirea lumească, nici pen­tru preoţi sau duhovnicul meu.
  • Nu am ascultat şi nici nu i-am cinstit cu toată re­cunoştinţa pe părinţii mei, nu-i ajut la nevoie şi nu-i pomenesc la Sf. Liturghie, la Sf. Altar.
  • Mi-am neglijat soţul (soţia), copiii şi am fost nestăpânit, nervos; e drept că am fost uneori obosit, dar numai prin devotament şi iubire îmi pot câştiga mântuirea.
  • Nu am făcut milostenie în amintirea celor dragi plecaţi dintre noi, nu le-am dat Liturghii pentru iertarea păcatelor, nici sărindare în posturi şi uneori m-am zgârcit să le fac chiar şi parastase.
  • Nu ajut Sf. Biserică să-şi îndeplinească misiunea sfân­tă în lume şi nici pe omul sărac, pentru că sunt egoist şi zgârcit.
  • Sunt certat cu cineva, dar nu caut prilejul să mă împac, nici să-i cer iertare, pentru că sunt mândru şi ambiţios, uitând că dacă nu mă împac, darurile mele nu sunt primite la Altar.
  • Nu am dat sfaturi bune celor ce au nevoie de ele, ci am fost nepăsător. Uneori am îndemnat chiar la rău, să se răzbune pe bărbat sau pe nevastă, să înşele, să le facă tot felul de necazuri etc.
  • Nu mă pot stăpâni şi nu am destulă răbdare ca să pot ierta şi să nu răspund urât celor ce mă supără sau mă necăjesc. Uneori chiar îi blestem şi îi drăcuiesc.
  • Am dat exemplu rău celor din jur prin faptele şi vor­bele mele necugetate.
  • Îmi place să râd de alţii care sunt mai proşti, mai neputincioşi, în loc să-i ajut şi să-i îndrept.
  • Sunt invidios, îmi pare rău când cineva are succes sau îi merge bine şi mă bucur când îi merge rău şi are nenorociri.
  • Sunt mândru, mă socotesc deştept şi înzestrat cu multe daruri şi uneori îmi pare rău că lumea nu mă cinsteşte îndea­juns, în loc să fiu smerit şi să ajut pe cel mai slab şi mai nepregătit.
  • Îmi plac banii nu ca să ajut pe alţii, ci ca să-mi fac plăcerile mele.
  • Am gânduri necurate şi chiar de desfrâu, m-am simţit bine când mi s-a făcut curte şi am cochetat cu sexul opus; ba chiar am şi căzut în păcat.
  • Sunt lacom, leneş şi munca nu mi-o fac cu drag pentru binele familiei şi al societăţii.
  • Mă mânii repede, ţin minte răul şi chiar când iert nu iert cu toată inima, aşa cum a făcut Iisus, chiar răstignit fiind.
  • Am vrut să mă sinucid, crezând că astfel pot scăpa de nenorocire  […].
  • Mi-au plăcut petrecerile, jocurile, balurile, distracţiile porcoase şi am făcut haz de ele.
  • Am clevetit vorbind de rău pe alţii şi am fost chiar fericit când am găsit cusur altora, uitând că şi eu am destule şi nici prin minte nu mi-a trecut ca să împiedic bârfirea, ci am terfelit cinstea celui vorbit de rău şi numele bun, crezând că prin aceasta mă înalţ eu, dar dimpotrivă, m-am coborât.
  • Nu mi-am păstrat curăţenia trupească înainte de căsă­torie şi nici după.
  • Sunt căsătorit (ă) cu soţul meu care este de altă religie şi nu m-am gândit să-l conving să treacă la religia ortodoxă, ca să ne rugăm împreună.
  • Am băut şi am mâncat peste măsură şi uneori m-am îmbătat.
  • Am fumat, deşi acest lucru îmi strică sănătatea şi îmi irosesc banii cu care aş putea face ceva util pentru mine şi pentru suflet.
  • M-am împodobit cu tot felul, ca să ademenesc pe alţii şi poate chiar în Sf. Biserică, prin îmbrăcămintea şi podoabele mele am scandalizat pe alţii.
  • Am furat lucrul altuia sau chiar de la serviciu, nedându-mi seama că nu mă pot ajuta prin furt, ci dimpotrivă, mai târziu mă pot păgubi mai mult.
  • Am luat bani cu împrumut şi nu i-am dat înapoi sau am luat dobândă cât nu trebuia.
  • Am înşelat vânzând marfă rea ca bună, am pus apă în vin sau în lapte, etc.
  • Am minţit şi am îndemnat şi pe alţii să mintă, uitând că mincinoşii merg în iad (Apocalipsa, cap.21, vers.8).
  • Am pârât pentru a face rău şi uneori pe nedrept, în loc să-l îndrept pe cel greşit.
  • Nu mă rog Domnului întotdeauna cu căldură şi since­ritate, ci mintea îmi este împrăştiată mai mult la grijile vieţii.
  • Am judecat pe preoţi, pe călugări, pe episcopi, uitând că nu m-a pus nimeni judecătorul lor sau al altora şi numai Dumnezeu este judecătorul tuturor şi vor răspunde greu în faţa Lui pentru sminteala ce o aduc oamenilor. Să-i ajutăm în misiunea lor, căci batjocura murdăreşte, dar nu îndreaptă nimic.
  • Nu am ascultat sfatul bun al preotului, al duhovnicului care îmi dorea sincer mântuirea.
  • Săvârşind tot felul de păcate, m-am gândit că Dumnezeu e bun şi iertător, că pot să păcătuiesc mereu, că Dumnezeu tot mă iartă, că de asta-i Dumnezeu.
  • Alteori am căzut în deznădejde, că atât L-am mâhnit pe Dumnezeu cu păcatele mele grele încât nu mai e cu putinţă să dobândesc iertare.
  • M-am unit cu cei care sunt împotriva lui Dumnezeu şi a Sf. Biserici şi i-am aprobat.
  • Nu am avut curajul să-mi mărturisesc credinţa mea în Dumnezeu atunci când a fost cazul, dacă într-adevăr sunt credincios religiei părinţilor şi strămoşilor mei, pentru că sunt laş. Iar alteori am făcut propagandă religioasă unde nu era cazul, căutând să impun credinţa creştină cu sila în familie, când viaţa mea personală era departe de sfânta noastră credin­ţă. Iar prin faptele şi atitudinea mea îl făceam de ruşine pe Dumnezeu.

PĂCATE SPECIFICE FEMEILOR

În afară de păcatele de mai sus, femeile mai pot greşi cu păcate pe care ele sunt mai ispitite să le aibă. Iată câteva:

  • Am făcut avorturi, uitând că femeia (după Biblie) se mântuieşte prin naştere de fii.
  • Am luat buruieni ca să lepăd copilul. Am alergat sau m-am încărcat cu poveri tot ca să lepăd copilul.
  • Am dat sfatul altor femei unde să facă avortul sau le-am întovărăşit acolo unde trebuia să facă acest lucru.
  • M-am împodobit şi m-am fardat ca să plac altora şi mi-a făcut plăcere să ademenesc sau să fiu admirată de bărbaţi străini.
  • Mi-am înşelat soţul ca să mă răzbun, fiind ispitită prea greu sau din cauza patimii pe care n-am putut-o stăpâni.
  • Am intrat în Sf. Biserică neacoperită pe cap, neso­cotind cuvântul lui Dumnezeu care spune că femeia trebuie să se roage acoperită.
  • Nu vin îmbrăcată totdeauna cuviincios la Sf. Biserică, dovedind prin aceasta că nu sunt o creştină serioasă, cu rochia prea scurtă şi decoltată sau în pantaloni.
  • Nu m-am supus bărbatului în tot şi toate, aşa cum porunceşte Domnul.
  • Am ascultat pe la uşi şi ferestre, să văd ce vorbesc sau ce fac cei din casă.
  • Când am fost la soroc sau am avut altă necurăţenie nu m-am dus la biserică să stau în tinda ei, ci am fost bucuroasă că pot sta acasă.
  • Am fost uşuratică şi uneori făţarnică, căutând să arăt altora frumuseţi şi adevăruri pe care eu nu le aveam, uitând că Maica Domnului şi Sfintele Femei au fost smerite.

Mă rog Domnului să mă ierte, să-mi dea înţelepciu­nea, puterea şi harul ca să-mi pot mântui sufletul.

(din: Un mare marturisitor crestin: Preotul Constantin Sarbu”, Editura Bonifaciu, 2010)

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Parintele Constantin Sarbu, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “LISTA PREGATITOARE DE SPOVEDANIE – de la Fericitul Parinte Martir Constantin Sarbu (indreptar orientativ, pentru cercetarea constiintei)

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @cristi_g:
    La judecată, oricine se va fi împărtăşit cu trupul şi sângele Mântuitorului, va da răspuns de grija pe care a purtat-o Sfintelor Daruri primite.

  2. @ Marian:

    O evlavie atat de mare ca a fratiei tale are nevoie si de o smerenie pe masura, si de un ton potrivit, pentru a evita superioritatea, judecarea, dispretul, jignirile fine…

    Asta referitor la comentariile nepublicate. Multumim si iarta-ne, te rugam.

  3. Cel care se impartaseste trebuie sa aiba grija sa nu cumva sa-i curga sange in ziua respectiva(cel putin),din nici o parte a corpului.Asta o stiu de la manastiri(Sihastria,Sf.Munte).Daca se intampla cumva aceasta,trebuie sa aiba grija ca sangele sa nu ajunga pe jos,ci sa fie strans intr-o batista si batista sa fie arsa,iar cenusa ingropata intr-un loc curat.

  4. Duhovnicul meu mi-a zis ca doar cine scuipa cu intentia de a huli, batjocori ce a primit la Sfanta Impartasanie, acela pacatuieste.(ma framanta subiectul pt ca la 8,9 ore dupa ce primisem Sfanta Impartasnie, ca un baiat “inteligent” am … pe mobila ca sa iau o pata, fara intentie, gestul tot stupid ramane). Sfintii parinti spuneau: cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca, daca avem astfel de framantari sa mergem la parintii duhovnici, ii ascultam si ajungem cu ocazia asta si mai des la biserica, impuscam 2 iepuri dintr-o lovitura.

  5. @ Marian:

    Chiar nu era ironie acolo, am fost sinceri. Era un sfat fratesc, daca vrei sa-l primesti.

    Habar nu avem ce ti s-a parut. Dar e cum doresti… Ai dreptate, ai dreptate in toate. Acum da, e si putina ironie, dar asa am auzit ca trebuie spus oamenilor care nu concep sa nu aiba dreptate si sa fie contrazisi/corectati. Totusi, aici nu L-a scuipat nimeni pe Hristos. Uneori ravna noastra este mare, dar ii lipseste (uneori complet) smerenia si dreapta masura. Si nu e de ajuns sa ne insusim stilul Sfantului Ignatie de a scrie si a mustra ca sa credem ca avem si dreptul de a face asta cu toata lumea, stergand cu toti pe jos ca nu sunt la nivelul nostru.

    Si… “n-am sa va mai scriu niciodata” denota destul de multa mandrie. Iarta-ne, te rugam! Poate ne mai scrii, totusi, cand vei intelegi si unde gresesti tu, nu altii.

    Doamne, ajuta!

  6. Pingback: POSTUL MARE IN SATUL ROMANESC TRADITIONAL/ Sa-L urmam pe Hristos ca sa inviem si noi cu El!/ POSTUL LIMBII SI AL OCHILOR/ De ce si cum sa ne spovedim?/ CAND OBRAZNICIA SE DA DREPT VIRTUTE (Recomandari duhovnicesti) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Din cate am citit si am auzit, in zilele de necuratie, femeia nu are voie sa intre nici macar in curtea bisericii, necum sa stea … in tinda bisericii!!! Sfintii Parinti spun ca in trecut, daca intra in biserica o femeie in zilele de necuratie, biserica trebuia resfintita.
    Un mare duhovnic mi-a spus ca cel viclean o indeamna pe femeie sa mearga la biserica tocmai in zilele de necuratie.
    COncluzia este ca trebuie aplicat ce scrie in Sf. Scriptura: Femeia sapte zile pe luna este necurata. Deci trebuie sa stea acasa si sa se roage acolo. Toate au fost randuite de Dumnezeu bine. Femeia nu este ca barbatul, sa intre toata ziua in biserica.

  8. Pingback: PARINTELE IONA DE LA OAŞA (Ioan Patrulescu) – interviu in “Familia ortodoxa”. CUM S-A CONVERTIT LA HRISTOS UN TANAR COMUNIST? Spovedanie, canon, ispasire, legi duhovnicesti… -
  9. Pingback: SPOVEDANIA, intre act nesimtit si inceput de viata noua. CE TREBUIE STIUT LA PRIMA SPOVEDANIE?/ Sfintii mucenici, pilde de statornicie/ INSTRAINAREA DE IUBIRE (Recomandari duhovnicesti [2] – Doxologia) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Parintele Constantin Sarbu: SFARSITUL PAMANTESC, MINUNI, VIZIUNI, PROFETII. “Aveti grija, ca vor veni timpuri grele. La urma de tot n-or sa mai fie preoti, au sa planga lacatele la usi… Daca faceti pacate, piere si credinta” -
  11. Pingback: SPOVEDANIA SI VINDECAREA SUFLETULUI. Mitropolitul Hierotheos Vlachos ne arata ce este, in mod real, PACATUL, in Traditia ortodoxa si cum poate fi IERTAT -
  12. Pingback: “Harul in catuse”: PARINTELE CONSTANTIN SARBU, MUCENICUL (video): “Puteti sa ma chinuiti cat vreti, dar nu ma lepad de Hristos!… Tare bine ma simt in casa saracului” -
  13. Fratilor,”tineti-va mintea in iad si nu deznadajduiti”,cum cu dragoste a fost invatat de Maica Domnului,Sf. Serafim de Sarov,a carui nume vrednic de pomenire este astazi ! Cititi viata si minunile sale,sau macar viata sa in sinaxar ! Doamne ajuta !!!

  14. Andrei din Dobrogea,
    parca totusi acest cuvant i-a fost dat Sfantului Siluan Athonitul de catre Domnul Hristos.
    Cititi si domnia voastra viata Sfantului Siluan sau macar ce gasiti pe aici pe Razboi intru Cuvant despre “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui” 🙂
    Doamne, ajuta!

  15. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov -
  16. Pingback: Taina sfintei marturisiri. DARUL, BUCURIA SI PUTEREA DUMNEZEIASCA A POCAINTEI -
  17. Atunci cand te duci sa te spovedesti, preotul iti pune epitrahilul peste cap atunci cand spui pacatee sau dupa ce ai terminat de spus ? Adica ingenunchezi si iti pune epitrahilul ?

  18. Pingback: PREOTUL MARTIR CONSTANTIN SARBU. Predici miscatoare intru pomenirea unui parinte desavarsit: “Transformati-va voi, rugati-va, traiti in Hristos!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate