SA NE GRABIM SA TURNAM MIRUL COMPATIMIRII ASUPRA APROAPELUI NOSTRU! Sa tindem spre Lumina care va straluci in mijlocul intunericul raului din lume!

18-05-2013 Sublinieri

wifes_grave_kizhi

Cititi si:

2034425-2815875

Mirul compatimirii

Si iata ca era in cetate o femeie pacatoasa; si afland ca El sta la masa in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. (Luca 7, 37)

Cata vreme il mai aveti, nu lasati neintrebuintat mirul din vasele de alabastru ale iubirii voastre si ale ajutorarii aproapelui. Turnati asupra lor pretiosul mir al compatimirii. Spuneti-le semenilor vostri cuvinte de mangaiere, indulciti-le viata cu fapte de iubire, atata timp cat iubirea voastra mai poate sa-i aline si sa-i bucure. Cuvantul bun pe care il veti spune despre ei cand nu vor mai fi in viata, spuneti-l mai bine acum, in prezenta lor. Florile pe care ati vrea sa le puneti pe morminte, duceti-le mai bine acum, sa-si impodobeasca casa.

PassionWeekPage33Prietenii nostri duc deseori lipsa de compasiune, de ajutor; sa nu le refuzam acum, cat timp mai pot sa ni le aprecieze, sa venim la ei, cat timp mai sunt in viata, cu vasele noastre de alabastru pline cu mir, sa le dam curaj si putere, la ceas de singuratate. Sa invatam, ca si femeia ace­ea, cat timp inca nu-i tarziu, ca putem sa-i ungem cu mir.

Dincolo de mormant nu-i mai putem ajuta pe fratii nostri; in fata mormantului deschis iubirea ne va ramane neputincioasa, iar florile noastre nu vor mai pastra mireasma trecutei lor vieti”.

***

Grabeste-te!

Lucrurile Celui ce M-a trimis trebuie ca Eu sa le fac pana este ziua; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze (Ioan 9, 4)

Cat de des ni se intampla sa pierdem ocazia de a ajuta un sarac, de a ne arata compasiunea fata de un om aflat in suferinta, de a cerceta un bolnav, de a bucura si a da alinare unui batran sau unui copil! Tarziu ne dam seama cat de mult am pierdut dezinteresandu-ne de viata oamenilor cu care ne-am aflat in relatie. Poate ca sufletul le va fi fost coplesit de durere, sau le va fi fost apasat de raul lumii, ca un cuvant bun din partea noastra, spus la timp, le-ar fi risipit negura din suflet, care putea fi amenintarea beznei vesnice. Am avut deseori in preajma un copil; am aratat oare un semn de iubire adevarata fata de sufletul lui gingas? Nu! Si acel copil a crescut ca un om fara credinta, ratacind poate si astazi brambura, sau pe caile desfranarii, pentru ca n-am stiut sa-l oprim la vreme.

Inimile batranilor sunt sfasiate de singuratate, cati dintre ei nu varsa lacrimi in taina? Noi trecem pe langa ei fara sa-i luam in seama si, dintr-o data, venind moartea, ne trezim ca nu mai putem face nimic pentru ei. Atunci, cuprinsi de o ne­putincioasa durere, venim la trupurile lor lipsite de viata, ii ducem la groapa oftand si plangand. Dar e prea tarziu, ochii lor inchisi pentru totdeauna nu mai pot sa ne vada, gura lor nu ne mai poate vorbi, nimic nu mai putem face pentru ei! Ni se strange inima, ne mustra constiinta, ne dam seama tot ce am fi putut face si n-am facut, ne recunoastem nepasarea, neatentia pe care nu le mai putem drege si nici intoarce timpul inapoi. Am fi putut aduce un pic de bucurie in viata batranilor, cu un cuvant bun, mangaietor, cu un ajutor dat la timp, cu o preocupare sincera, dar acum nu putem face mai mult decat sa aducem niste flori si sa plangem langa un trup neinsufletit!

Sa fim „toti intr-un gand, compatimitori, iubitori de frati” (I Petru 3,8) pana cand mai este timp, sa nu lasam de azi pe maine, sa ne grabim sa punem suflet in ajutorarea aproapelui. Sa fim sarguinciosi in a lucra Domnului.

***

Lumina lui Hristos

Fiindca voi sunteti toti fi ai luminiica fii ai luminii sa umblati. (I Tesaloniceni 5, 5; Efeseni 5, 8)
Caci cu Tine intunericul nu va fi intuneric si noaptea lumina va fi ca si ziua. (Psalmi 138, 12)

holy-fire-jerusalem2Toate plantele se indreapta spre lumina, din dorinta de a primi de la ea putere proaspata, datatoare de viata. Sa tindem si noi mereu spre lumina, sa nu ramanem in partea intunecata a vietii. Oricat de mare ar fi durerea care ne-a lovit, oricat de grele ar fi suferintele care ne tulbura sufletul, sa nu deznadajduim ci, indreptandu-ne mereu spre lumina, sa sorbim din ea forte proaspete, energii noi, pentru a sluji semenilor, aducandu-le lumina si caldura iubirii si a alinarii.

Sa nu uitam ca lumina este Hristos Insusi, a Carui forta de atractie este aceeasi cu a soarelui pentru o floare. El cheama sufletele din intuneric la lumina, iar atunci cand vin la El le face mai puternice, in stare sa iradieze ele insele lumina, lumina din lumina Sa. Lumina care nu se stinge niciodata. Cu cat este mai mare intunericul din jur, cu atat straluceste in suflete mai puternic lumina lui Hristos, cea pe care El a sfintit-o si care, asemenea unui luminator, lumineaza si cele mai intunecate locuri.

***

Sa-L primim in inima pe Hristos

“Iar ei, ducandu-se, au pecetluit piatra si au intarit cu straja paza mormantului (Matei 27, 66)

Apar din cand in cand timpuri grele, cand ni se pare ca triumfa puterea intunericului si ca biruinta este 524de partea vrajmasului lui Hristos. Domnul a ingaduit pironirea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu, punerea Lui in groapa; mormantul parea sa se fi inchis cu El pentru totdeauna, nu se mai vedea decat imensa piatra cu pecetea pusa pe ea. Este privelistea care i-a umplut de jale pe Apostoli.

Deseori ni se pare si noua ca credinta este pangarita, infranta… Dumnezeu nu-Si face auzit glasul, sau poate nu ajunge la urechile noastre, iar faradelegile nu inceteaza.

Lumina a fost cuprinsa de o bezna de nepatruns, brutala forta vrajmasa pare sa fi invins adevarul si dreptatea. In disperare, cu sufletele coplesite de durere, apostolii lui Hristos se intreaba: De ce oare Hristos S-a lasat pe Sine acoperit de o lespede de mormant?

274 (1)Astazi traim ceasul infrangerii, maine, ceasul biruintei. Chiar daca in istoria popoarelor, din pricina multimii pacatelor omenesti, Hrisos apare de mai multe ori infrant decat biruitor, sa fim convinsi ca, dupa multi ani de stapanire a fortelor raului, va veni deplina biruinta, vazuta, incununata de slava a lui Hristos, in fata Caruia tot genunchiul se pleaca, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt (cf.Filipeni 2, 10).

Fiecare dintre noi, care repetam zilnic “vie imparatia Ta”, poate grabi venirea acestui timp, dandu-si inima in stapanirea lui Hristos si inmultind numarul celor care, aflati sub domnia pacatului si al trupului, se inchina lui Hristos cu intreaga fiinta si cu toata viata lor”.

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

STAV101

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. Slider, Duminica Mironositelor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Saptamana Luminata

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

56 Commentarii la “SA NE GRABIM SA TURNAM MIRUL COMPATIMIRII ASUPRA APROAPELUI NOSTRU! Sa tindem spre Lumina care va straluci in mijlocul intunericul raului din lume!

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Cand mergeam primavara la tara si ne salutau oamenii cu “Hrisots a inviat” parca si sufletul nostru invia din moartea orasului.

  2. “Voi, dacă vreţi să mă ascultaţi, deschideţi toate uşile hambarelor voastre, daţi drumul bogăţiei să curgă cu îmbelşugare. După cum apele unui râu mare când străbat pamântul prin numeroasele canale îl fac roditor, tot asa şi voi daţi drumul pe felurite căi bogăţiei să se reverse în casele săracilor. (…)
    Împarte grâul tău fraţilor tăi! Dă astăzi nevoiaşului ceea ce mâine e putred! Cel mai scump chip de zgârcenie e acela să nu dai celor nevoiaşi din cele ce se strică!”
    (Sfântul Vasile cel Mare, Despre lăcomie. Către bogaţi. Omilie rostită în timp de secetă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 14-15, 18)

  3. Pingback: DUMINICA MIRONOSITELOR. “Urmati-va calea, fara sa priviti inapoi sau in jurul vostru. Nu luati seama la cele ce va inconjoara; nu ascultati vorbe goale!” -
  4. Hristos a Inviat!

    Mi-as dori sa pun niste intrebi , nu am gasit un loc anume sau nu m-am uitat eu suficient de atenta, in acest caz vreau sa-mi cer scuze.

    Intru de mult pe site-ul dumneavoastra ( stiu ca sunteti un grup de admini) si imi place cum ganditi.

    Pe mine ma framanta niste probleme si vazand site-ul ca fiind riguros, doresc sa las aici niste intrebi, pentru ca simt ca nici la anumiti preoti nu pot sa gasesc raspunsul.

    1.De ce beau barbatii? ( stim bine ca romanii de fel beau… si din nefericire, mult, ca, deh, e sanatos…)

    2.De ce pune lumea ( in special barbatii) accent pe fizic, exterior?

    3. De ce nu mai exista barbati care sa-si gaseasca o casatorie curata? ( tot ce tine de asta)

    4. Si ultima tema care ma framanta, de ce nu mai exista fam, preoti care sa ne invete pe noi tinerii ca ” sexul” nu se face zilnic si cand are chef barbatul, nu prea am auzit vorbindu-se de ” sfanta infranare”, adica, acum daca il refuzi, te insala, te lasa.

    5. Daca tot am pomenit de 4, de ce refuza lumea sa nasca toti copiii? Ma refer la femei, pentru ca ele duc sarcina, de ce preferam anticonceptionalele, pastilele, toate lucrurile avortive. Eu am discutat si cu un preot, ce-i drep tinerel, si a zis ca nu e nimic anormal sa folosesti prezervative, in mintea mea ma intreb ( de aceea intre si aici), asta nu inseamna sa ne batem joc de Dumnezeu? Prin unirea mea cu sotul ( ce bine ar fi sa fie sot, ca mai noi, in generatia mea nu se mai casatoreste nimeni) ar lua nastere un prunc, dar… prin egoismul nostru, il aruncam, ne batem joc de ei, ca nu avem cu ce-i creste, la ce ne trebuie un copil, suntem tineri… avem timp.

    Sper ca nu am deranjat cu intrebarile, iar daca nu vor fi publicate, voi intelege. Dar mi-a placut mult aceasta pagina si cred ca o sa mi se raspunda asa cum ma astept, pentru ca eu una sunt tanara si debusolata, chiar si cei din Biserica ma debusoleaza, parca merg eu contra lumii.

    Duminica placuta!

  5. 1. Realitatea este ca beau. Ce mai conteaza de ce. Din prostie si slabiciune.
    2. Si femeile pun accent pe fizic. Asta vine din faptul ca nu au viata interioara viguroasa. Ramane fizicul.
    3. E formulata ciudat intrebarea. Ar reiesi ca femeile sunt vinonvate ca barbatii nu gasesc unele potrivite pt a forma o casatorie trainica si placuta lui Dumnezeu. Dar probabil ca nu a fost asta ideea. Raspunsul ar fi ca la punctul 2, pt ca nu exista interes pentru viata launtrica, pt ca este amputata viata inimii, a duhului, si ramane doar coaja, trupul.
    4. Nu cred ca se poate face o filozofie intreaga aici pe marginea acestui subiect. Pt ca este delicata relatia conjugala, un echilibru greu de obtinut. Este important pe cine alegi dinainte ca sa ai cu cine colabora. Si se ajunge la punctul 3. Cine vrea mult, acela trebuie sa se zbata. Si cu greu va gasi. Unii gasesc calea monahala din aceasta cauza. Dar nu e musai. Viata e plina de suprize (si placute).
    5. E vorba de pacatul lui Onan din Biblie (Fac. 38, 9-10). Placerea trupeasca trebuie sa fie cu responsabilitate, nu doar de dragul placerii. Nu mai zic de anticonceptionale de tot felul. Astia suntem.
    Mi-am spus parerea mea ca duhovnic. Dar sa nu credem ca noi suntem mult mai breji. Confruntarea concreta cu problemele ne probeaza. Si, chiar daca am fi mai buni ca altii, judecarea lor, chiar si la nivel general, nu ne face mai buni. Doar ca asta e realitatea crunta si cruda cu care ne confruntam. Sa vedem ce aducem mai bun decat altii prin viata noastra. Asta e tot ce conteaza.

  6. Da!
    Sunt de acord!
    Trebuie sa ne deschidem inimile chiar daca iti vine sa stai cuminte, netulburat – in propriul barlog fiindca, si tu, si eu, si el, si ea, si altii….parca au pierdut monitorul comun – dialogul!

    Si, chiar daca te duci spre celalalt, parca discutia cu el nu te mai odihneste, poate te tulbura, te supara, alteori te infurie, deseori esti doar un receptacol al iesirilor lui, al supararilor lui….lumea NU SE MAI CAUTA fiindca ”fiecare, le are pe-ale lui” (nu asa se spune?!)ori, unii (in egoismul lor) le place sa se faca auziti, intelesi, compatimiti fara a fi valabila si reciproca (atunci cand e CAZUL!) si, uite-asa, putin cate putin, azi, maine ori poimaine…poteca de la un vecin la altul, de la un prieten la altul nu se mai batatoreste largind drumul ci, intra in decor, depunandu-se balarii si iarba!

    Pacea s-a luat de la oameni, putini mai tin legatura intre ei(doar cand e o nevoie stringenta) sau, cand e vorba de ALTCEVA!

    Vedeti voi?! Butonul asta rasucit de Dumnezeu cu noi, actioneaza ca un paradox: pe cei buni, ii poate face nebuni, pe cei putini rai…mai rai, iar pe prea putini din buni…in foarte buni (cu ei insisi, cu ceilalti!). Suceala/rasuceala este ingaduita ca sa vedem cum, judecand numai d.p.d.v. lumeste, nu se poate rezolva omeneste pana nu incerci duhovniceste – adica chemandu-L in ajutor pe Cel ce Este si toate le poate, cate le voieste!

  7. @Lenuta

    🙂

    1. De ce beau barbatii?! Pentru ca le place! Unii, pentru ca le ”adoarme” supararea, ingrijorarea sau constiinta (daca au niscaiva pacate care-i rod si dor RAU… pe creier, dar pe care nu vor sa le spuna – nici apropiatilor, nici Bisericii – prin preot); altii beau, pentru ca ii face sa se simta cum NU CRED sunt in realitate (barbati puternici si in spirit), iar altii – beau, pentru ca li s-a transmis prin gena, bautura (din mosi, stramosi), iar aplecarea spre ea (bautura)a fost deajuns un singur galgait ce s-a transformat in declansator de patima, de au inceput sa iubeasca sticla (de bere, de tuica, de lichior…);

    2.De ce pune lumea ( in special barbatii) accent pe fizic, exterior? Pentru ca asa am fost/sunt/vor fi invatati TOTI (tineri/batrani, barbati/femei) sa aprecieze mai mult carcasa decat continutul si, orice-am spune, orice-am face…suntem sclavii esteticului care devine capcana, atunci cand facem cunostinta cu ”morminte frumos varuite (pe dinafara) dar pline de toata putoarea lumii (pe dinlauntru)”! Toti facem apologia continutului in detrimentul formei, cu toate ca… suntem innebuniti dupa forma/forme…crezand, sperand ca si (din)launtrul – este aidoma formei!

    3. De ce nu mai exista barbati care sa-si gaseasca o casatorie curata? ( tot ce tine de asta) – aici, parca a-i tine PARTEA lor, a barbatilor:) – ”treaba” e cu dus/intors: ei vor (pe de-o parte) papusi gonflabile (cu parti ale trupului siliconate ori accentuate prin botulism), altii vor forme TIP de 90/60/90, altii – datorita banilor si-a functiei – chiar partenere d.p.d.v. fizic posesoare a nr. de aur (prin masuri perfecte ce atesta omul ideal construit d.p.d.v. anatomic – perfect armonios si, deci frumos); altii pe de alta parte- avand un coeficient de inteligenta sanatos (dar si realist) – fug de extreme si ”cauta” mai mult la structura interioara ce tine de fire, caracter…indiferent daca femeile de langa ei nu sunt frumuseti rapitoare – ei cauta la sotiile lor, loialitate, bunatate, intelegere, duiosie, tandrete…iar, daca mizeaza pe aceste calitati, au de castigat!
    Ca, asemenea femei au devenit RARA AVIS – este si vina lor (a barbatilor tati, frati…pana la toate nivelele) dar si a societatii care accepta prostituarea, devalorizarea femeii, coborandu-o la nivel de obiect in uz de folosinta!

    4. Si ultima tema care ma framanta, de ce nu mai exista fam, preoti care sa ne invete pe noi tinerii ca ” sexul” nu se face zilnic si cand are chef barbatul, nu prea am auzit vorbindu-se de ” sfanta infranare”, adica, acum daca il refuzi, te insala, te lasa.

    – spun Sf.Parinti – NICI ABUZUL, NICI REFUZUL!
    Iar apostolul spune ca femeia este stapana peste trupul barbatului ei, si vice-versa…intr-o ascultare si supunere íntru Domnul – adica pana la o vreme, pentru un anumit timp, intelegandu-se intre ei, cand e vreme de post spre infranare/abtinere – bine ar fi, ca sa existe dormitoare separate pentru a fi mai usoara infranarea; daca cei doi au acelasi duhovnic, sunt pe aceeasi linie duhovniceasca, dorind sa tina posturile randuite de peste an ca sa se impartaseasca, impedimentele nu vor fi mari si nici grele, in caz contrar…

    5. Daca tot am pomenit de 4, de ce refuza lumea sa nasca toti copiii? 1. Pentru ca-si pun nadejdea in oameni si nu in Dumnezeu! 2. A da nastere copiilor inseamna spirit de jertfa, de sacrificiu si, nu prea mai vezi asa-ceva…3. femeile tin cu dintii de cariera si se vor copiii DOAR cand s-or trezii cu toti sacii-n caruta (casa, masa, bani, functie), urmand ca, pe la 40 de ani cand trupul lor obosit, stresat si agresat de viata, DAR si de anticonceptionale, refuza sa mai procreeze – chiar si ”in vitro”;4. putini barbati mai vor sa se lege ”la cap” cu atributii suplimentare! Ca sa fim sinceri – toti alearga/alergam dupa placerea actului ”in sine”, prea-putini dupa consecinta implinirii acstuia, care inseamna copii!

  8. Va multumesc tuturor, nu-mi pare rau ca v-am deranjat, vreau sa le multumesc si adminilor, pentru ca mi-au acceptat postarea. Sunt lucruri care ma framanta, am inceput sa citesc si literatura ortodoxa, dar traiesc intr-un mediu mai greu de inteles, undeva in Occident… oarecum mi-e frica sa nu cumva sa cad in pacatul mandriei din cauza asta, dar sunt sigura ca o sa aiba Dumnezeu grija sa-mi taie elanul. Mai greu cu gasitul exemplelor din jurul meu, intr-un fel mi-e frica sa ies la petreceri, pentru ca nu se stie cum as putea sa cad sau sa inceapa sa-mi placa. Sunt tanara, foarte, am 18 ani. Mama e suparata pe mine din cauza asta, ma acuza ca ma imbatranesc singura, imi spune sa-mi traiesc viata, dar … eu momentan sunt in formare, in cautare.

    Sunt lucruri care ma inconjoara, framanta, pentru ca am vazut cazuri in care cei doi in casatorie nu s-au inteles datorita ceor enumerate anterior, undeva trebuie gasit un echilibru.

    Imi doresc sa nu fi suparat pe nimeni, deranjat.

    Va multumesc inca o data pentru timpul dedicat.

    P.S Admini, tot respectul pentru pagina aceasta! Desi lumea o numeste ” habotnica”, mie imi place, am multe de invatat de aici, sa vedem ce o sa fac in viata cu practica…

    Doamne ajuta-ne!

  9. Abia raspunsul la astfel de intrebari te poate pune pe o cale buna in viata, placuta lui Dumnezeu. Sigur ca e greu sa implinesti totul, dar e necesar sa-ti pui problema si sa te silesti. Intr-adevar, literatura ortodoxa va aduce raspunsuri la toate. Nu poate fi vorba de deranj.

  10. Pingback: “AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI…” -
  11. Pingback: El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita… -
  12. Pingback: DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AL CARUI DUH SUNTEM? -
  13. Pingback: DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII -
  14. Pingback: SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!” -
  15. Pingback: INMULTIREA MILEI LUCRATOARE sau CUM AJUTA DUMNEZEU OMUL PRIN OM. De ce uitam binefacerile Domnului, cartind si tinand minte numai raul? -
  16. Pingback: Mitropolitul Antonie de Suroj despre APARAREA DE SUFERINTA ALTORA: Cum sa ne educam inima pentru a o face VIE? -
  17. Pingback: PREDICA DE PE MUNTE – IUBIREA VRAJMASILOR. Evanghelia iubirii desavarsite. SF. NICOLAE VELIMIROVICI: “Nimeni sa nu se laude ca s-a mantuit prin multa lui iubire, ca si-a deschis singur portile raiului!” -
  18. Pingback: PARABOLA BUNULUI SAMARINEAN. Chemarea la slujire in iubire -
  19. Pingback: Avva Efrem Filotheitul – sfaturi duhovnicesti de mare pret despre FOLOSUL SI PUTEREA MILOSTENIEI, mai ales a celei SUFLETESTI si DUHOVNICESTI -
  20. Pingback: Sambata Mare: NADEJDEA CARE IZVORASTE DIN MORMANTUL TOTALEI DESCUMPANIRI. Pilda curajului si devotiunii femeilor mironosite si a Sfantului Iosif din Arimateea. CE NE RAMANE CAND RAUL PARE SA TRIUMFE, cand este dezlantuita prigoana “portilor iadului&
  21. Pingback: DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE. Predicile Sfantului Luca al Crimeei si Parintelui Sofian Boghiu: CUM PUTEM MERGE PE CALEA SFINTELOR FEMEI? -
  22. Pingback: SA-I ALINAM PE CEI IN SUFERINTA, rugandu-ne pentru ei, ca si pentru cei AFLATI IN IAD: “Mare este milostenia pe care o facem pentru acesti oameni si, daca este posibil, sa varsam in fiecare zi cate o lacrima pentru ei. Nefericirea, chinul, disperare
  23. Pingback: RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI (I): “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?” -
  24. Pingback: Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la DUMINICA DINAINTEA CINCIZECIMII, A SFINTILOR PARINTI DE LA SINODUL INTAI ECUMENIC SI A RUGACIUNII LUI IISUS (Duminica a VII-a dupa Pasti): Sa cunoastem in Cine credem si Cui ne rugam! -
  25. Pingback: OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii” -
  26. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea -
  27. Pingback: “IUBIREA NEBUNA” A LUI DUMNEZEU si TAINA SLUJIRII: “A te darui, fara sa te impui…”. Parintele Staniloae despre SENSUL CRUCII ca IMPREUNA-PATIMIRE ODIHNITOARE: “Numai Crucea darama zidul; Biserica sta pe iubirea rastigni
  28. Pingback: INCREDEREA LUI DUMNEZEU IN NOI, coplesitoarea Iubire care ne da lumina -
  29. Pingback: “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata? -
  30. Pingback: Predica (VIDEO) PS Ignatie Muresanul la Inaltarea Domnului: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate