“CE-O SA ZICA LUMEA?”. Parintele Hrisostom Radasanu – cuvant aprig la inceputul anului scolar impotriva CREDINTEI CALDICELE SI LASE A CRESTINILOR ACOMODANTI CU MERSUL LUMII: “Carne de tun pentru satana, asta am ajuns! Nu mai avem niciun cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor nostri”

10-09-2018 Sublinieri

Ne e frică! Suntem lasi! Si pentru ca, daca este unul cu gura mai mare, noi, crestinii, dam inapoi, pentru ca, Doamne fereste, sa nu-l suparam, si n-o sa-mi fie mie bine…”.

*

Sa stiti ca nu va mai dura mult. Pentru ca sunt cateva semne care noua ne arata ca felul nostru de a face si a crede va fi pus la test… Sa va uitati in vietile voastre si sa vedeti daca acolo este farama de Cruce. Uitati-va acolo bine. Caci, daca e, aveti pe ce sa va urcati pentru a ajunge la rai. Aveti pe ce sa va urcati pentru a ajunge la cer. Dar, daca nu este cruce si e doar comoditate si e doar cum vreau eu si cum stiu eu, faceti ceva. Construiti ceva cu vietile voastre, cu vietile copiilor vostri, cu ale oamenilor care va sunt dati in grija. Spuneti-le cu toata dragostea si cu toata patrunderea de suflet de care sunteti in stare ca vremurile se apropie, ca va fi din ce in ce mai greu si ca, daca acum noi nu punem temelie buna si sfanta pentru viata noastra, maine va fi prea tarziu”.

***

Cuvânt rostit de părintele Arhim. Hrisostom duminică, 09 septembrie 2018, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci:

Apostolul la duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci
Galateni 6, 11-18

11. Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mîna mea.
12. Cîţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos.
13. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.
14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decît numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
15. Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
16. Şi cîţi vor umbla după dreptarul acesta, – pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu!
17. De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu semnele Domnului Iisus.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

“Parinților, fraților și surorilor,

[…] Cert este faptul ca in aceasta zi binecuvantata am ajuns sa nepregatim pentru un nou an, un nou ciclu de învățământ pentru multi dintre noi și în această duminică si am venit la biserică gândindu-ne si la ziua de mâine care marchează începutul anului nou școlar, gandindu-ne la ce-am putea sa adunam in sufletele noastre pentru acest început pentru că spune poezia: Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu. Si sa-l incepi cu Dumnezeu!

Pentru ca azi am ascultat citindu-se la Apostol o lectură din scrierile, din epistolele, din scrisorile pe care Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos le trimiteau diverselor comunitati care se confruntau cu diverse probleme. Si astazi am ascultat o mica bucățică din Epistola catre Galateni. Nu mai există astăzi o zona care să se numească Galatia. Se numea în trecut Galatia o parte din Turcia de astăzi, din Asia Mică, si acolo ajunseseră și Apostolul Pavel si ucenicii sau colaboratorii săi precum și alții dintre Apostoli. Si acolo vestisera cuvântul lui Dumnezeu, stabiliseră biserici, le dadusera dreptarul de credință și de comportament și apoi Apostolii s-au dus prin diverse alte zone, iar problemele n-au întârziat să apară din nou. Si care era problema pe care sfântul Apostol Pavel incearca sa o rezolve prin glasul Epistolei către Galateni pe care am ascultat-o astăzi? Crestinii primiseră cuvântul și mulți dintre ei erau evrei și multi dintre ei veneau dintre pagani. Si fiecare venea în creștinism, fiecare venea in biserică cu o moștenire culturală, i-am spune noi, cu un fel de a face lucrurile. Evreii veneau cu legea lui Moise și cu toate randuielile pe care legea lui Moise le presupunea. Paganii, pe de cealaltă parte, veneau de multe ori cu un amalgam din acesta de credințe in diversi zei, trebuiau să facă diverse lucruri. Si ei s-au regasit in mijlocul aceleiasi Biserici incercand sa-si contureze o marturie comuna, omogena, unitară: Ce inseamna sa fii crestin?

Si evreii trageau pe partea lor: Pai trebuie sa faci si asta, si asta, ca așa spune in legea lui Moise. Paganilor, pe de alta parte, li se parea ciudat si spuneau: Dar si noi avem traditiile noastre, si noi avem felurile noastre de a face lucrurile. Si iată că s-a iscat o ceartă între cele două comunități care si una si alta voiau sa fie crestini, dar unii vedeau a fi crestin intr-un fel, altii vedeau a fi crestin in alt fel. Si Sfantul Pavel le trimite o epistola special centrata pe ideea asta a necesitatii taierii imprejur. Evreii, pana la urma, acceptasera ideea ca paganii sa nu respecte toate randuielile rituale care erau prescrise de legea lui Moise, cu exceptia tăierii împrejur, care era pentru ei foarte importanta. Taierea imprejur era ca un botez pentru fiecare evreu. Fiecare bărbat, fiecare baiat evreu trebuie să treacă prin acest ritual dacă vrea să fie acceptat ca evreu. Daca nu, nu este evreu. Deci este o chestiune de viață și de moarte pentru evrei. Si Sfantul Pavel in Epistola către Galateni le spune acestora: Vreti sa va taiati imprejur? De ce vreti sa faceti lucrul acesta? Ca să vă dați mari că, uite, este cineva tăiat împrejur ca și noi și că noi am avut dreptate? De aceea el spune: Cei care vă spun să faceți lucrul acesta vor să se laude și să zică că uite cineva ne ascultă și ne urmează sfaturile și ca noi suntem importanți atunci cand avem ceva de spus pentru ca noi suntem poporul ales și așa mai departe. Că vor să se laude cu voi pentru că vă tăiați împrejur? După aceea voi vreți să vă lăudați sa sunteti taiati imprejur sa fiti si voi in rand cu lumea, să fiți și voi acceptați ca si crestini, sa se uite cineva la voi si sa spună: Bine, ești baiat bun sau esti fată bună? Sa nu fie, zice Apostolul, sa nu fie lucrul acesta, pentru ca mie nu mi se cade a mă lăuda decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.

Aceasta afirmatie a cazut ca un trasnet in mijlocul acestei comunități din Galatia care încerca, se straduia să caute o identitate comună si incerca sa o gaseasca ba in a te taia împrejur, ba in a nu te taia împrejur, in a respecta sau a nu respecta legea. Si Sfantul Apostol Pavel vine si spune: Dar nu despre asta e vorba în creștinism! In crestinism este vorba in mod esential despre Crucea Domnului nostru Iisus Hristos! Asta este criteriul dupa care ne judecăm credința noastră! Taierea imprejur este importantă pentru ca se leaga de Cruce? Nu! Nu are nicio treabă una cu cealaltă! Pai atunci nu ma mai intereseaza! Conteaza respectarea cutarei reguli, cutarui ritual, parerea mea conteaza cand este legata de Cruce? Asta intreaba Sf Apostol Pavel. Si raspunsul sau este afirmativ: Da! Dacă lucrurile pe care le faci nu sunt legate de cruce, sa stii ca nu esti crestin, cu alte cuvinte. Pentru ca, continua el foarte frumos, nici taierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă, faptura cea nouă in Hristos.

Si cand a inceput sa apara această faptura noua? Ce este această faptură nouă despre care vorbește sfântul Apostol Pavel? Este faptura care se uita la Crucea lui Hristos, care traieste Crucea lui Hristos, care se lauda, asa zicand, cu Crucea lui Hristos.

Din toata aceasta istorie aș extrage să spunem un lucru cu care ne confruntam mai ales in zilele noastre, pentru a vedea cumva ca si preocupările noastre sunt legate de cele ale galatenilor și cumva sa ne dam seama că scrisoarea Sf. Ap. Pavel in care el se lauda in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos ni se adresează și noua. Pentru ca nici noi nu le judecăm pe toate ca crestini. Desi zicem că noi suntem următori ai Domnului nostru Iisus Hristos, lucrurile pe care le facem, lucrurile pe care le credem, lucrurile pe care le traim nu sunt dupa Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Si care ar fi motivele? Sa le trecem putin intr-un soi de inventar.

Primul este ca… ce-o să zică lumea? Aud de foarte multe ori lucrul acesta. De pilda, mâine sunt invitat să particip la deschiderea anului scolar undeva la un liceu din Iasi. Foarte multe probleme au aparut. Niciodată n-a participat un preot la deschiderea cursurilor la acel liceu. De ce? Ei, dacă se supără ateii? Dacă se supără necredincioșii? Ce-o să zică inspectoratul? Ce-o sa zică ziarele? Ce-o să zică presa? Ce-or sa zica luptatorii impotriva credintei? Si, desi in liceul acela sunt 90 și ceva la sută de oameni care cred în Dumnezeu, conducatorii, responsabilii isi pun intrebari de felul acesta. Ce-o să zică lumea? Ca nu sunt in rand cu lumea? Ca lumea trebuie sa ma valideze pe mine in treaba mea de crestin, nu-i asa? Lumea trebuie sa-mi dea parafa sau semnatura sau stampila prin care sa spuna ca sunt ok. Lumea trebuie sa fie criteriul dupa care eu imi organizez viața, nu? Si nu Hristos! Ce treaba avem noi cu Hristos? A trait acum 2000 de ani! Conteaza sa ne intelegem noi, sa să fim oameni de treabă, nu-i așa? Contează ca Sfanta Cruce sau principiul pe care Sfanta Cruce il ilustreaza sa nu fie cu adevarat unul chiar atât de important, pentru că, dacă te iei dupa ce spune preotul sau ce spune Evanghelia, ei, nu mai poți trăi. Nu auzim lucrurile astea?!

Uitati-va la TV cat scandal este dacă sa facem sau sa nu mai facem religie. In condițiile în care noi stăm astăzi pe pământul ăsta pentru că există a existat religie! Pentru ca, daca ne-am gandi o data sa scoatem tot ceea ce religia a făcut pentru umanitate, umanitate n-ar fi decat vrabii pe craci, maimute nenorocite care si-ar mânca unii altora hrana. Asta a facut religia din noi: ne-a facut oameni. Dar nu, noi acum ne-am gandit sa fim mai politic corecti incat sa ne gandim ca religia nu mai are ce cauta in vietile noastre, desi fara religie noi n-am fi! Oameni uituci, iresponsabili, care am uitat că pe catedrale s-a construit civilizație, in jurul catedralelor au aparut spitalele si școlile și toate celelalte. Pentru ca, daca nu erau niste “popi” si niste diaconi si niste dascali care si-au luat din timpul lor si din avutul lor sa scrie carti, sa-si bata capul cu copiii altora, astazi noi n-am mai fi atat de luminati si de destepti incat sa spunem ca religia nu ne mai intereseaza! Este un lucru care poate fi dat la o parte și cu ea să dăm la o parte și Voronetul si Putna lui Stefan cel Mare si Horezul Brancovenilor si primele scrieri si limba noastra si toate celelalte lucruri legate de identitate. De ce? Pentru ca uitam si pentru ca nu le judecăm după Crucea lui Hristos si pentru ca ne e frică! Suntem lasi! Si pentru ca, daca este unul cu gura mai mare, noi, crestinii, dam inapoi, pentru ca, Doamne fereste, sa nu-l suparam, si n-o sa-mi fie mie bine. Si Sfantul Pavel, fariseu, cu rang foarte inalt, cu alte cuvinte, in elita intelectuală a poporului său, spune: Eu mă laud in Crucea lui Hristos! Le las pe toate celelalte! Ca stiu eu drept roman, ca stiu eu legea Vechiului Testament, ca sunt conectat cu oameni chiar si în casa cezarului – le las! Eu ma laud in Crucea lui Hristos. Stiti ce insemna sa te lauzi în urmă cu 2000 de ani in Crucea lui Hristos? Insemna să ții partea unui condamnat la moarte cu o moarte de rusine. Rastignirea pe cruce a fost cea mai rușinoasă pedeapsă care se putea da in timpul respectiv pentru o crima. Si Sf. Pavel a luat partea Acelui Om, a luat partea acelei Jertfe, a luat partea acelei ascultari, pentru ca in acea Jertfa si in acea ascultare era ceva mai mare decat comoditatea mea, decat dorinta mea de a fi totul bine, de a fi caldicel, de a nu deranja pe nimeni si de a nu fi deranjat.

Iertati-ma, cu astfel de crestini vrem sa facem ce?! Sa ne multumim ca venim la biserica si ne scriem pomelnicutul pentru a ne fi mai bine? Pentru asta a murit Hristos?! Pentru asta a stat Hristos trei ceasuri rastignit pe cruce? Pentru ca noi sa avem scuze? Pentru ca noi sa avem motive de a abdica de la credinta noastra? Nu!

De aceea, inainte de inceputul anului scolar, ganditi-va un pic mai mult la Dumnezeu. O sa auziti din ce in ce mai mult ca profesorii de religie sunt rai si ca nu-si fac treaba, de parca toti ceilalti profesori sunt cei mai sfinti si cei mai capabili din lume. Ca manualele de religie nu sunt facute bine, de parca toate celelalte manuale sunt perfecte, desavarsite. Ti-e si rusine sa citesti acolo ca Marea Rosie e Marea Moarta si Calarasi e undeva prin Budapesta. Ti-e si rusine. Ca preotii au interese sa indobitoceasca masele. Uiati-va la mine ca nu am altceva de facut decat sa vin inaintea voastra, oameni destepti si cu carte si cu ceva conturi si cu familii si sa va prostesc. Alta treaba n-am, de-asta imi las barba, de-asta umblu cu hainele astea negre, in loc sa ma duc la mare. Pentru ca vreau sa va prostesc, nu-i asa? N-am altceva de facut, mama nu m-a invatat altceva, scoala nu m-a invatat altceva. O sa auziti dupa aceea ca – [vai!] – noi, [Biserica, preotii] nu suntem de acord cu tot soiul de nebunii, de educatii sexuale si parasexuale si ce mai este pe acolo. Se smintesc oamenii daca le spui de iad ceva, dar de toate nebuniile si pacatele si spurcaciunile pe care le inchipuieste unul sau altul trebuie sa le spunem copiilor, sa stie. Aud parinte crestin care cunoaste el duhovnici, merge la manastiri, ca la 30 de ani trebuie sa se insoare baiatul lui – desteptul. Pana atunci sa experimenteze! Si el zice ca-i crestin! Si vine in fata mea, in fata barbii mele si spune enormitatea si prostia asta. De ce? Pentru ca el nu crede in crucea Domnului Hristos. Pentru ca el crede in stiinta lui, in mintea lui cazuta, in inima lui spurcata de patimi. Pentru ca asta face crestinul astazi. Evanghelia la o parte, nu mai conteaza, conteaza sa-mi fie mie bine, sa am eu dreptate, sa-mi aranjez eu lucrurile. Lasitate pe toate fronturile.

Cu cine sa castige razboiul Hristos? Cu noi?! Iertati-ma, n-are cum. Pentru ca imediat cand apar cateii astia pe la televizor, noi imediat zicem ca au dreptate. Cum apar mincinosii, zicem ca au dreptate. Hristos nu are dreptate, numai noi avem dreptate, pentru ca ni se pare noua. Cand am deschis ultima data Scriptura ca sa vedem ce parere are Hristos despre toate astea care se intampla in jurul nostru si pe care noi le acceptam pentru ca, nah, asa e lumea, asa sunt tinerii, asa merg lucrurile inainte, nu? Uite ca Hristos a venit sa contrazica asta! Si daca voi ganditi asa, sa va spuna ca voi nu aveti dreptate daca nu sunteti dupa Crucea lui Hristos!

Si v-o spun in aceasta sfanta duminica in care Sf. Ap. Pavel a spus: Mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Daca mai este alta pricina de lauda, o desfid; e mincinoasa, e inselatoare. Va va duce in rai sau in iad in functie de cum decideti dvs ca va va duce. Va va duce in rai atunci cand o veti refuza si va va duce in iad atunci cand o veti imbratisa. Va va duce in rai atunci cand va veti lepada de dansa si veti spune ca, in ceea ce priveste credinta, sunteti cu Sf. Gheorghe, cu Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, cu Sf. Dumitru, cu toate sfintele mucenite si cu sfintii mucenici carora nu le-a fost confortabil atunci cand stateau si le taiau aceia mainile, picioarele si capetele. Asta este credinta adevarata, nu credinta asta de pampalai in care ne trezim dimineata si ni se pare ca ce credem noi, ala e crestinism, si, daca Dumnezeu nu e asa, nu ma mai intereseaza. Carne de tun pentru satana, asta am ajuns! Nu mai avem niciun cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor nostri, lucrurile care trebuie sa se intample sau cum trebuie sa se intample in tara asta, in Biserica si asa mai departe.

Sa stiti ca nu va mai dura mult. Pentru ca sunt cateva semne care noua ne arata ca felul nostru de a face si a crede va fi pus la test. Vei fi fortata tu, mama, sa iti retragi copilul de la religie si sa faca mai multa matematica, ca asta il mantuieste. […] O sa fii tu, tatic, fortat de colegii tai sa-ti pui problema de ce sa duci copilul sa-l impartasesti, de unde prostia asta popeasca? Pentru ca toti parintii progresisti asta fac, nu-si mai duc copiii la impartasit. Si atunci tu, probabil, o sa zici: da, dom’le, asa este. Uitati-va cati printre voi sunt adolescenti. Unde sunt copiii nostri? Unde sunt, de acolo sa-i luati si o sa dati seama. Pentru ca si baietani si fete, maine-poimaine, or sa dea marturie de felul in care sunteti voi astazi in biserica, despre felul in care i-ati lasat sa doarma pentru ca aseara au fost la discoteca, despre felul in care nu v-a pasat de viata lor duhovniceasca, despre felul in care v-ati facut ca nu-i vedeti, ca sunt tineri, si daca intra cu masina in gard la 20 de ani, vai cata jale si cata suparare pentru ca de ce, Dumnezeule, de ce? Iata de ce: pentru ca n-am stiut sa luam deciziile la momentul potrivit si cel mai important, n-am stiut sa ne laudam in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sa va uitati in vietile voastre si sa vedeti daca acolo este farama de Cruce. Uitati-va acolo bine. Caci, daca e, aveti pe ce sa va urcati pentru a ajunge la rai. Aveti pe ce sa va urcati pentru a ajunge la cer. Dar, daca nu este cruce si e doar comoditate si e doar cum vreau eu si cum stiu eu, faceti ceva. Construiti ceva cu vietile voastre, cu vietile copiilor vostri, cu ale oamenilor care va sunt dati in grija. Spuneti-le cu toata dragostea si cu toata patrunderea de suflet de care sunteti in stare ca vremurile se apropie, ca va fi din ce in ce mai greu si ca, daca acum noi nu punem temelie buna si sfanta pentru viata noastra, maine va fi prea tarziu.

Sa va intareasca Maica Domnului sa gasiti putere in Sfanta si Cinstita Cruce pentru a putea marturisi despre aceasta minunata lucrare care s-a facut in mijlocul nostru de catre Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care atat de mult ne-a iubit pe noi incat pe Singurul Sau Fiu L-a dat ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Amin”.

 

Legaturi:

“Tu ce esti dispus sa faci pentru Acest Iisus Hristos?” – CUVINTE ZGUDUITOARE ale Parintelui HRISOSTOM RADASANU la sarbatoarea SFANTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE (video, text): “Sa nu ne asteptam la ceva bun de la aceasta lume! Noi, crestinii, nu suntem din aceasta lume. Obisnuiti-va cu ideea! COMODITATEA NE INVATA SA FIM MICI, SA FIM SCLAVI SI EA VA AJUNGE SA NE UCIDA SUFLETUL!”

CEL MAI INFRICOSATOR LUCRU: CAND DUMNEZEU NE LASA IN ALE NOASTRE… Predica audio a Arhim. Hrisostom Radasanu – “dus rece” duhovnicesc pentru crestinul care se amageste ca poate negocia si cu Dumnezeu, si cu “mamona”

“De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri” (PREDICA AUDIO)

CRUCE si LITURGHIE. Predica audio a Parintelui Hrisostom de la Sihastria Putnei: “Hristos ne spune: NU MA FOLOSITI DOAR PENTRU VIATA ACEASTA! Ca de aceea M-am pogorat, de aceea M-am rastignit…”

“Cum adica, pentru mine s-a intamplat asta? E chiar atat de grav?”

Inaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio)

Parintele Andrei Coroian: MEDITATII IN OGLINDA SFINTEI CRUCI (audio, text) – COPIII LUI DUMNEZEU SI FIII MAICII DOMNULUI: “Dumnezeu duce crucea păcatelor omului, Maica Sfântă poartă crucea umanităţii… Dumnezeu dăruieşte din ce în ce mai mult, iar omul şi-a făurit un program care L-a exclus pe Dumnezeu”

Predici (si audio) la DUMINICA DINAINTE DE INALTAREA SFINTEI CRUCI. Parintele Cleopa, IPS Bartolomeu, Parinti de la Sihastria Putnei: “Semnul Fiului Omului”

 

“Am vazut cum se schimba oamenii pentru societate, se descotorosesc de inocenta, preiau comportamente straine lor de la ceilati, pana cand ajung sa priveasca in oglinda un strain”. SA NE DAM DUPA LUME CA SA FIM ACCEPTATI?

FUGA DE (PE) CRUCE si MANGAIERILE OTRAVITE ALE DUHULUI LUMII

Viața duhovnicească a creștinului în lumea contemporană – CONFERINȚA TREZITOARE ȘI PUTERNICĂ de la Iași a Mitropolitului Ierotheos Vlachos (VIDEO + TEXT). Chemare la a deveni ADEVĂRAȚI CREȘTINI, trăind cu “INSUFLARE” de la Duhul Sfânt, ca niște ”POEȚI ȘI ARTIȘTI ÎNDRĂGOSTIȚI DE HRISTOS”, în ”anarhia sănătoasă” împotriva duhului lumii. SECULARIZAREA – MULT MAI PERICULOASĂ DECÂT PRIGOANA – produce ”caricaturi de creștini”

“Batalia cea mai mare din toate timpurile a fost data pe Cruce” – PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX despre “NEBUNIA CRUCII” in fata DUHULUI SATANIC AL VEACULUI. Cum rascumparam vremea?

LA UMBRA CRUCII lui Hristos, pentru a primi puterea de a ţine piept DUHULUI POTRIVNIC AL LUMII… “Necredincioşii îi batjocoresc pe credincioşi. Creştinii sunt priviţi de parcă ar fi extratereştri… Cei morali sunt luaţi în râs, toţi cei ce ţin în mână crucea, marginalizaţi. SĂ NU NE SPERIEM ŞI NICI SĂ NE DĂM BĂTUŢI!”

CRUCEA LUI HRISTOS impotriva NEO-CRESTINILOR iubitori ai lumii de aici

Cel care isi iubeste viata sa o va pierde…

CEARTA CRESTINULUI CU LUMEA: Incorporand lumea sau intrupand Evanghelia?

PARINTELE SERAPHIM ROSE SI “ULTIMA RAZVRATIRE ADEVARATA”: “Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti”

 

Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea, trebuie să ne pregătim!”/ SFINȚII SACRIFICIULUI și ZEUL CONFORT

Predica importanta a PR. FLORIN STAN (Targu Lapus) despre “LUPTA DE GEN”, RAZBOIUL SECOLULUI XXI si modelul de sacrificiu al SFINTILOR INCHISORILOR. Imbogatirea in Dumnezeu si renuntarea la “averile” noastre pentru Hristos. TALCUIREA APOCALIPSEI despre PRIGOANA DIN URMA A CRESTINILOR: “Sa nu ne culcam pe o ureche ca va fi mai usor, ci sa fim pregatiti pentru o lupta si mai grea si pentru MARTURISIRE, poate chiar cu pretul vietii”

“BAT VREMURI DE PRIGOANĂ ȘI LA PORȚILE ȚĂRII NOASTRE și ni se va cere o mărturisire reală”. PS IGNATIE, Episcopul Hușilor, despre CUM SE FACE MĂRTURISIREA ADEVĂRATĂ A CREDINȚEI ORTODOXE, pornind de la lupta cu NOI ÎNȘINE. Pilda muceniciei Sfântului Haralambie și a trăirii Părintelui Iustin (VIDEO + TEXT)

RESPONSABILITATEA MARTURISIRII NE-RUSINATE A CREDINTEI in vremurile noastre de “CRISTOFOBIE SI ANTICRESTINISM”, in care noile ideologii cauta SA DINAMITEZE FAMILIA si VALORILE: “Nu mi-e rusine de Hristosul meu, nu mi-e rusine de Biserica mea, oricat ar fi ea de injosita astazi”. CUVINTE ARZATOARE ale Preasfintitilor IGNATIE MURESEANUL si DAMASCHIN DORNEANUL (video si text)

SFANTUL INTAI MUCENIC STEFAN, arhidiaconul marturisitor in Duhul Sfant. PS DAMASCHIN DORNEANUL: Oare a trecut vremea marturisirii? TOATA LUMEA SE TEME ACUM, NU MAI SUNTEM OAMENI LIBERI, CI OAMENI USOR DE CONTROLAT! “Nu dobandim CURAJUL atunci cand ne negam FRICILE, ci cand le INFRUNTAM” (video, audio)

PARINTELE SERAFIM ROSE DESPRE EDUCATIA ORTODOXA A COPIILOR (VIDEO). Cum putem lupta cu ispitele lumii si cum putem trai ortodox in vremurile din urma?


Categorii

Crestinul in lume, Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Parintele Hrisostom Radasanu, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la ““CE-O SA ZICA LUMEA?”. Parintele Hrisostom Radasanu – cuvant aprig la inceputul anului scolar impotriva CREDINTEI CALDICELE SI LASE A CRESTINILOR ACOMODANTI CU MERSUL LUMII: “Carne de tun pentru satana, asta am ajuns! Nu mai avem niciun cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor nostri”

  1. Sa-i daruiasca Bunul Dumnezeu cuvant cu putere multa in continuare iar voua fratilor admini, buna sporire in toate.

  2. off topic:
    Un nou documentar (2018) despre Mitropolitul Antonie al Surojului
    https://www.youtube.com/watch?v=jjs5ka6WfkI

  3. Nu consider ca trebuie invitati preoti in scoala sa tina cuvantari de genul asta, nici chiar la inceput de an scolar. Prezenta clericala la orele de religie este fireste altceva si prin urmare nu despre astea discut acum. Parintele vorbeste din perspectiva unuia care regreta vremurile cand preotul spunea ceva (bine sau rau) si toti urmau fara sa isi mai puna intrebari. Acum s-a mai schimbat nitel situatia si mai trebuie sa mai si convingi ca sa fii urmat.
    Nu ii impartasesc viziunea negativa din predica. Cred ca lucrurile nu sint mai rele ca in trecut. Doar ca lumea trebuie abordata altfel.

  4. “Sa-i daruiasca Bunul Dumnezeu cuvant cu putere multa in continuare iar voua fratilor admini, buna sporire in toate.”

  5. @ Mircea:

    Nu era vorba sa tina in scoli acest gen de predici, evident. Nu despre asta era cuvantul! Dar pe dumneata, ca ortodox, de ce te deranjeaza prezenta preotului la deschiderea anului scolar? Sunt de acord si cu siguranta si parintele H. este de acord ca trebuie sa convingi si ca nu impune nimanui sa-l urmeze neconditionat. Viziunea “negativa” nu e in predica, ci in mijlocul vietii/lumii noastre, daca avem ochii deschisi, bineinteles si nu ne imbatam cu positive thinking si alte droguri usoare. Eu cred ca e chiar mult mai rau decat a zis, atat in privinta fricii noastre de a marturisi, cat si a precipitarii si acumularii in avalansa a provocarilor demonice la nivel atat institutional, cat si informal.

  6. Am participat astazi la festivitatea de deschidere a noului an scolar. A fost invitat un preot, s-a spus rugaciunea “Tatal nostru”. Nimeni, dar absolut nimeni in jurul meu nu acorda atentie rugaciunii parintelui. La sfarsit mi-am facut semnul sfintei cruci. Cu durere o spun, n-am vazut sa mai faca si altcineva asta. Asa ca, la capitolul “marturisire” stam chiar mai rau decat zice parintele Hrisostom.
    Acelasi dezinteres in randul copiilor si al parintilor si cand s-a cantat Imnul Romaniei…
    Taaare mult as vrea sa cred si eu ca altii ca lucrurile sunt bune si frumoase, dar realitatea nu prea-mi da ghes la a vedea roz acolo unde este cenusiu spre negru 🙁

  7. @admin
    Am sa incerc un raspuns desi subiectul este complicat.
    In primul rand cred ca prezenta preotilor la evenimente de genul nu aduce serviciu bisericii. Cand se vine acolo cu bagajul clasic de rugaciuni eventual predici acuzatoare si moralizatoare cum au majoritatea atunci se intelege usor de ce este de fapt un deserviciu. Iar predica de fata, chiar daca nu s-a tinut la o serbare de inceput de an, nu face exceptie.
    Apoi nu cred ca identitatea mea de crestin ortodox trebuie inteleasa in felul asta, adica orice eveniment sau aspect din viata mea sa fie supervizat de biserica.
    Apoi, invatamantul are mai multe sanse sa se refaca daca ramane laic. Iar in materie de competenta pedagogica sint foarte sceptic in privinta clerului nostru. Vezi ca exemplu ce se intampla in seminariile teologice care sint fabrici de stricat suflete – nu o spun eu ci cei care au trecut pe acolo.
    In ultimul rand, sint extrem de putini preoti care incurajeaza intrebarile deci atitudinea pe care o transmit este de genul: eu spun si tu asculti si executi. In scoala imi doresc o atitudine opusa.

  8. Sarut cu respect dreapta parintelui si ma rog sa ne trezim cat mai multi la o martirisire adevarata, desi pentru unii taioasa si dureroasa pentru ca mimam ortodoxia. In luarea de atitudine mai stam.

    @ Mircea
    Cand il cauti pe Hristos, cand ai o relatie cu El, iar El este o prezenta in viata ta, institutia bisericii nu te deranjeaza ci te doare daca greseste asa cum te doare si greseala preotului care nu se ridica la asteptarile noastre. Viata noastra trebuie supervizata de Hristos prin Biserica. Daca suntem deranjati trebuie sa ne intrebam unde ne aflam de fapt. Cand nu stai pe Cruce cu Hristos esti deranjat de toate, .cand esti acolo cu El strigi “iata-i Doamne ca nu stiu ce fac” si pui umarul sa indrepti, fie prin rugaciune, fie prin implicare directa.
    Se vede ca nu ai atins esenta, ca nu stii sau te faci ca nu stii, ca gloria invatamantului romanasc a atins maximul atunci cand religia era baza in educatie. Nicio educatie nu este completa si deplina daca nu-l pune pe om in relatie cu Dumnezeu. Ce face cu adevarat ora de religie este alta discutie, noi avem datoria sa imbunatatim nu sa distrugem si putinul care este. Urca pe Cruce si experimenteaza trairea in Hristos, asta daca mai intai vei fi dispus sa cauti, sa asculti si sa te lasi “nascut intru Hristos” de un duhovnic care inca mai are cuvant cu putere multa si caruia inca poate ii mai pasa de unii razvratiti ca tine. Altfel ramai in tabara fariseilor care nu au avut nevoie de Hristos. Doamne ajuta!

  9. @Dorina
    Nu inteleg cum puteti sa catalogati pe cineva atat de usor ca razvratit si fariseu, ca sa nu mai pomenesc si altele.
    Eu nu cred ca am facut altceva decat sa imi exprim o parere bazata pe ce am citit aici sau am cunoscut in mod direct. Imi pare sincer rau sa vad ca marea parte a ceea ce spuneti imi par a fi lozinci.

    NIci vorba sa pun sub semnul intrebarii sau sa critic ora de religie. Altceva voiam sa spun dar poate nu am fost clar; imi pare rau. Am vrut sa pun intrebari, sa lansez o dezbatere si sa vad si ceva raspunsuri dar se pare ca nu a mers.

  10. @Mircea

    E cumva straniu ca ne declaram deranjati de predica unui parinte calugar tinuta in biserica, dar acuzam presupusa intruziune a preotilor si atitudinea lor autoritara in scoala si nu numai. Daca tinem la principiile liberale, atunci am intelege ca e strict alegerea omului tema pe care va predica, are aceasta libertate cu atat mai mult cu cat e la amvon, adica mediul e total adecvat. Sa intervenim si sa incepem sa comentam ca predica nu e adecvata pentru ca tema nu ar trebui atinsa (indiferent care e tema) inseamna a prefigura cenzura discursului religios. In acest sens, conceptiile dvs sunt destul de seculariste, nu neaparat laice.

    Identitatea de ortodox, ca vrem sau nu, nu este definita de subiectivitatea noastra, ci de cerintele Bisericii, ale vietii intru Hristos. Iar Biserica, aici, inseamna comunitatea sfintilor si a celor care se lupta pentru mantuire, nu o autoritate formala, exterioara, care conteaza si ea (preotia, duhovnicia, nu sunt subiectivisme, sunt realitati), dar care nu e functionala in parametrii unei autoritati lumesti.

    Asadar, realmente noi trebuie sa vedem daca suntem crestini prin modul de gandire si de vietuire, si nu invers, anume sa incepem sa zicem ca “aici biserica n-are ce cauta”, “dincolo ma deranjeaza ca imi spune ce sa fac”.

    Daca nu avem la baza o astfel de intelegere, e greu sa avem un limbaj comun…

  11. @cititor
    Este cu siguranta un vorba de dezinteres, dar “Primul este ca… ce-o să zică lumea?”
    Ar fi fost suficient ca profesoarele si directoarea sa-si faca crucea ca sa faca asta si multi dintre ceilalti. Asa profesori, asa societate!

  12. Scuze am vrut sa spun: “iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac”.
    @ MIrcea
    Predica parintelui este “sarea pamantului”. Daca nu te-a trezit ma intreb daca ai ascultat cu adevarat ce spune, iar daca ai ascultat cu mintea si cu sufletul intreaba-te care este problema ta, de nu intelegi ca prin el poate vorbi chiar Dumnezeu. Ii vezi pe toti, doar mimand, in spatele “lozincilor ” carora tu nu le vezi sensul.
    Mai am mult de mers pe cale, dar stiu si inteleg cu tot ce sunt ca fara Hristos nu am niciun sens pentru ca numai cu El ma pot bucura si exista cu adevarat. Asta este convingere si nu lozinca.
    Te rog sa ma ierti pentru modul in care te-am catalogat, dar uneori atitudinea noastra cere dusuri reci
    pentru a ne trezi.
    Asculta predica parintelui pana cand vei incepe sa intelegi ce inseamna sa fii ortodox, pana cand vei gasi in tine cauza care te face sa nu fii de acord cu parintele, pana cand iti va fi rusine, daca poti, de atitudinea ta de acum. Dumnezeu sa ne lumineze pe noi pe toti pentru ca fiecare poate sa fie acum sus si in clipa urmatoare pe treapta de jos, important este sa nu ramanem acolo, sa cerem ajutor pentru urcus. Ma rog pentru tine sa treci de cuvinte, “lozinci” cum le spui tu, si sa gasesti sensul, adancul, inaltul si iubirea lui Dumnezeu care ne tine vii. Amin.

  13. E posibil sa nu fi citit cu atentie sau este posibil sa nu fi inteles cum trebuie cele spuse. Va multumesc toturor pentru ca v-ati luat din timpul vostru pentru a-mi raspunde.

  14. “Astfel, de multe ori îmi venea în minte o idee pe care, în cele din urmă, i-am mărturisit-o părintelui Porfirie ca pe o dilemă de-a mea:
    – Părinte, copiilor acestora le vorbesc ore întregi despre cardiografie. Ei primesc orice-aş spune eu. Şi dacă-i iubesc şi ei mă iubesc pe mine, în afară de cardiografie, pe care o vor folosi câţi ani… – douăzeci, treizeci, patruzeci, haide, cincizeci de ani de medicină – n-aş putea să le vorbesc şi despre ceva duhovnicesc, ce durează o veşnicie? Să le spun să-L iubească pe Hristos, să se mărturisească, să se împărtăşească şi să se ducă la biserică… Desigur, pe mine Universitatea mă plăteşte să predau cardiografia, nu să propovăduiesc. Şi la urma urmei, poate că unii dintre studenţi nu vor să le vorbesc despre asemenea lucruri, sau poate chiar nu cred în Dumnezeu. Dar de ce nu, vreodată, după ce voi termina lecţiile de cardiografie, pe care studenţii le aplaudă, aşa cum îi aplaud şi eu pe ei, n-aş putea să le zic: „faceţi un pas şi către Hristos“…
    Ascultaţi ce mi-a răspuns părintele Porfirie:
    – Şi unde este dilema? Când te duci să predai, eşti împărtăşit?
    – Da, părinte, sunt.
    – Te împărtăşeşti duminica?
    – Mă împărtăşesc cu binecuvântarea sfinţiei voastre.
    – Atunci, în amfiteatru intră Însuşi Hristos. La ce-ţi mai trebuie cuvinte, dacă Îl ai pe Hristos în tine când vorbeşti la catedră? Ce să le spui copiilor despre Hristos? Lasă-i în pace. Să nu le spui nimic.”

    Iata, asadar, ca viziunea parintelui Radasanu nu este impartasita de unul dintre cei mai mari sfanti contemporani.

    Problema este ca in sanul Bisericii inca este greu de acceptat faptul ca scepticismul maselor fata de religie are drept cauza nu doar “propria pacatosenie” a scepticilor, ci si capacitatea tot mai redusa a Bisericii “luptatoare” de a crea modele umane vii. Sigur ca inca exista sfinti si oameni induhovniciti, dar nu ii intalnesti chiar pe toate drumurile – ceea ce nu, nu e firesc, ci reprezinta un esec al Bisericii luptatoare (stim de altfel din Apocalipsa ca Biserica poate esua in misiunea ei).

    O alta problema – corelata – sta in faptul ca multi dintre crestinii activi (“practicanti”) confunda vorba cu trairea. A vorbi frumos despre Hristos nu inseamna automat a-L trai pe Hristos – lucru confirmat de Insusi Hristos Care nu intamplator a avertizat (citez din memorie): ” nu cine imi spune ‘Doamne, Doamne’, ci acela care face voia Mea si implineste Cuvantul Meu” este cu adevarat credincios. Or, din pacate, in marea majoritate a cazurilor, divortul dintre cuvintele crestinilor si trairea lor reala este confirmat de chiar cele dintai (cuvintele). De ce? Pt ca, in afara unor rare exceptii, crestinii care simt impulsul de a impartasi experienta sau informatia lor crestineasca nu se pot abtine sa o faca fara sa si stigmatizeze, concomitent, auditoriul, incalcand astfel din start una dintre marile porunci ale Dreptului (si Singurului) Judecator: “nu judecati!”. Aceasta selectie individuala a ceea ce ni se pare demn de ascultat sau nu din Cuvant creeaza o schizoidie in sanul propriului discurs, facandu l neconvingator, necredibil. Prin urmare, nu e de mirare ca el devine indugest pt ascultator. Iluzia in care ne leganam adesea, cum ca de fapt ascultatorul nu vrea sa priceapa pt ca nu ii convin “adevarurile” prezentate ramane o simpla iluzie. Ce nu digera de fapt ascultatorul profan este stridenta dintre ce propovaduim si duritatea cu care scobim in ochiul aproapelui in cautarea unui fir de pai in timp ce prajini cat casa ni se lafaie in ochi. Doamna Dorina, inainte sa va grabiti sa diagnosticati stadiul spiritual al interlocutorului este bine – cel putin! – sa va asigurati ca greseste in ce spune. Citatul de mai sus dovedeste din plin ca Mircea este cel care a intuit corect: despre Hristos nu vorbesti daca pe Hristos nu Il traiesti. Mai bine vorbesti despre buna cuviinta, despre matematica, despre retete, despre educatie, politica, fotbal…ce vreti Dvs., este mai cu folos sa dai omului un sfat lumesc la care te pricepi decat sa ii vorbesti de Hristos in timp ce tu (ru, el, ea…) inca nu te ai dezbarat cel putin de patima judecarii aproapelui.

    In concluzie: starea poporului reflecta starea Bisericii, a “luminii” membrilor ei care nu mai lumineaza prin fapte, prin traire, prin atitudine, ci “intunericeste” prin vorbe goale, lipsite de suport in lumea reala.

    De asemenea sunt de acord cu Mircea cu faptul ca lucrurile nu sunt de fapt atat de dramatice. Mania asta de a ne lamenta intruna de “starea vremurilor” reflecta de fapt acelasi narav de a judeca neostoit aproapele si de a vedea mereu problema (paiul, prajina) undeva in afara noastra. Niciodata in noi. Acest narav naste unul si mai mare: cecitatea noastra fata de Lucrarea Domnului. Apocalipsa va veni oricum, la un moment dat, chiar si daca majoritatea oamenilor va fi in stare de mantuire, pt ca scopul ei este eradicarea Raului de pe Pamant. Iar Raul si slugile lui raman neghina, chiar daca graul bun se va alege in saci.

    Ceva extrem de bun se intampla in acest moment, dupa intunericul cumplit al ultimului deceniu, si faptul ca acest bine nu este perceput este pierderea acelora care refuza sa priveasca. Acest “ceva” se afla in primul rand in cele mai noi generatii (cei nascuti dupa 2000), aceia pe care parintii, cu toate pacatele lor, i au dus saptamana de saptamana la Impartasit sau, cel putin, i au familiarizat de mici, fara presiune si radicalisme, cu Biserica. Ati fi surprinsi daca in loc sa va criticati copiii, deplangand continuu presupusele lor racile generationale, ati descoperi comoara sadita de Dumnezeu in sufletele lor. Fara sa fiu adepta teoriilor despre “copii violeti”, indigo, aurii sau mai stiu eu cum, va spun ca noile generatii au o profunzime calma si niste daruri pe care rar le intalnesti la adulti. Adevarata lupta s ar putea ca ei sa o duca, si va asigur ca sunt mai pregatiti ca noi sa o faca. Daca ne incapatanam sa nu vedem lucrarea si victoria finala a Domnului macar in acesti copii ce ne au fost dati in grija si o sa continuam sa ne lamentam ca niste bocitoare, riscam sa ratam si aceasta misiune.

    Concluzie: de acord cu Mircea. Faptul ca vede altfel invita la reflectie, nu la “diagnoze spirituale”.

  15. Iata si sursa online a citatului:
    https://www.urcusspreinviere.ro/210/atunci-intra-insusi-hristos/
    Episodul se regaseste intr o carte, cred ca “Parintele Porfirie – Antologie de sfaturi si indrumari”.

    Sfantul Porfirie indruma frecvent sa inlocuim vorbirea despre Hristos cu rugaciunea pt aproapele respectiv si cu propria noastra viata sfintita. Spunea, de exemplu, ca pe copii nu cu sfaturi sau tipete ii convingem, ci prin rugaciune si propria noastra imbunatatire. “Sfintiti-va si copiii vostri se vor sfinti” (citez din memorie) era sfatul parintelui care vedea in copii reflectia parintilor. Lucrul acesta era cu atat mai valabil pt necredinciosii adulti, carora parintele evita sistematic sa le tina predici.

    Cat despre episodul din curtea liceului, relatat de unul dintre comentatori, confirma perfect ideea: la ce folos sa chemi un preot la deschiderea anului scolar, daca elevii si profesorii nu rezoneaza cu mesajul Bisericii?? Credeti, in mod onest, ca prezenta acelui preot a schimbat ceva in inimile elevilor respectivi, ca i a facut mai credinciosi? Mai degraba a starnit in ei o rezistenta pt ca li s a impus o prezenta in care nu se regasesc. Vor asocia astfel Biserica cu impunerea. Si pe buna dreptate! Ce cauta un preot acolo unde nu este dorit si mesajul lui nu are ecou? Mai bine preotul s ar asigura in primul rand ca propria lui turma, cat de mica, este pregatita sa lumineze prin viata ei inaintea oamenilor. Si asa, din aproape in aproape, prin puterea exemplului, ii vom “converti” si pe altii. Ca asa, degeaba ne facem cruci in curtea scolii daca la prima sedinta cu parintii incepem sa ne certam cu ceilalti, sa ne impunem parerile, sau apoi colportam barfe cu celelalte mamici (un exemplu).

  16. @Doroteea
    “Sigur ca inca exista sfinti si oameni induhovniciti, dar nu ii intalnesti chiar pe toate drumurile – ceea ce nu, nu e firesc”

    De ce nu ar fi firesc sa se indeparteze de drumurile batatorite de puzderie de lume, iar daca treci pe langa vreunul, dupa ce il recunosti?

  17. @nimeni
    Cred ca sfintii nu pot fi recunoscuti ci simtiti ca atare, dar pentru aceasta trebuie o anumita stare care nu se dobandeste decat printr-o traire in Hristos, dar o traire simpla si autentica nu una declarativa.

  18. @Gabriela
    Intrebarea a fost retorica. Sfintii nu sunt niste persoane agreabile, dornice sa-si faca prieteni sau adoratori. Multi sfinti au ramas nestiuti chiar de cei care i-au cunoscut si au fost recunoscuti abia dupa ce au plecat din aceasta lume.
    46 de ani de neștiută viață monahală în Sfântul Munte au sfârșit prin a face dintr-un simplu țăran rus poate cea mai remarcabilă figură a spiritualității ortodoxe a secolului trecut.
    https://sfantulmunteathos.wordpress.com/category/cuviosi-athoniti/siluan-athonitul/

  19. Doroteea,
    “Ce cauta un preot acolo unde nu este dorit ?”
    Oare Hristos a intrat numai acolo unde era dorit si asteptat cu drag? O fi intrat si in sinagoga, acolo unde stia sigur ca fariseii si arhiereii ca nu vor “rezona” cu mesajul Sau?

    “degeaba ne facem cruci in curtea scolii daca la prima sedinta cu parintii incepem sa ne certam cu ceilalti, sa ne impunem parerile, sau apoi colportam barfe cu celelalte mamici (un exemplu).”
    Un exemplu fara rost, pentru ca nu in calitate de parinte eram acolo, asa ca nu voi participa la sedintele cu parintii si nici nu voi avea ocazia sa barfesc cu domniile lor 🙂

  20. Doresc sa multumesc administratorilor site-ului ca ne faciliteaza exprimarea parerilor pe site si schimburi interesante de opinie pe marginea articolelor publicate.

    Ma consider un cititor de cursa lunga al site-ului si din aceasta perspectiva pot spune ca nu sint multi cei care chiar citesc articolele si care isi exprima opinii care sa aduca o contributie in plus la materialele publicate. Majoritatea ne impiedicam in cuvinte, fraze in loc sa intelegem ideile in ansamblul lor. De exemplu comentariul 19 adresat Doroteei. Ea a impartasit o multime de idei (juste din punctul meu de vedere) si comentariul respectiv se impiedica de 1-2 fraze aparent problematice (nu si din punctul meu de vedere).
    Cred ca mi se intampla si mie sa fac la fel dar acum am vazut un pai in ochiul altuia si ma napustesc asupra lui ca sa uit prajina cat casa din ochiul meu – ca sa o citez iar pe doroteea care si ea a citat la randul ei…

  21. ‘Crezut-am, pentru aceea am şi grăit.’

    http://dragosteaincarecred.blogspot.com/2018/09/anatemizarea-comunismului-avut-loc-pe.html

    “Celor ce tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu şi susţin că lumea asta a luat fiinţă singură de la sine şi toate în ea se fac fără pronia lui Dumnezeu, după întâmplare – Anatema ‘…”. Tuturor celor ce au persecutat şi vor persecuta credinţa creştină, clerul şi pe credincioşii săi, prin porunci (legi n.n.), schingiuiri şi moarte de martiri – Anatema ‘…“.

    Acesta e un fragment din blestemul împotriva comunismului rostit în 13 Martie 1943 pe străzile Odessei, în Duminica Ortodoxiei, de Mitropolitul Visarion Puiu și un grup de ierarhi ortodocși în prezența a mii de credincioși, așa cum se vede în fotografia ce însoțește textul.
    ”Slujba săvârşită de mitropolitul Visarion era una de blestemare a comunismului şi a susţinătorilor acestei ideologii. Iar acest lucru îl săvârşea în contextul în care armatele sovietice declanşaseră contraofensiva după dezastrul trupelor germano-române de la Stalingrad. Pentru gestul său, în 1944 mitropolitul a fost nevoit să se refugieze în Occident, iar în ţară a fost condamnat la moarte, sentinţă care este în vigoare şi astăzi, la peste 20 de ani de la căderea comunismului” concluzionează istoricul Adrian Nicolae Petcu în articolul său din Ziarul Lumina din care am preluat informația (http://ziarullumina.ro/14-martie-1943-duminica-ortodoxiei-la-odesa-71493.html).

    Firesc lucru este să ne întrebăm cât mai avem de așteptat până la anatemizarea publică a NEO-COMUNISMULUI, a CORECTITUDINII POLITICE și tezelor REVOLUȚIEI BOLȘEVICE SEXUALE, toate cu un vădit caracter ateu și liberticid. Indiferent de masca pe care și-o pune azi, comunismul își trădează identitatea reală prin nenorocita lui obsesie de a ne transfera gândirea sa CU SILA!!

    Aș propune să se introducă în manualele de Religie textul integral al Anatemei asupra Comunismului și a celei, pe care o aștept, asupra Neo-comunismului. Copiii creștini ar trebui să primească, în cadrul orelor de religie o foarte clară prezentare a celei mai nocive și distructive ideologii anticreștine din sec. XX, care a dus la încarcerarea, torturarea și uciderea a peste 100 de milioane de oameni, iar astăzi , în varianta neo-marxistă, AMENINȚĂ CU BOMBE ATOMICE IDEOLOGICE care pot produce ÎMBOLNĂVIREA PSIHICĂ GLOBALĂ! Pentru că toți liderii comuniști au fost persoane cu grave tulburări psihice care se credeau dumnezei și care au vrut să creeze o lume după chipul și asemănarea lor. Și ceea ce istoria înregistrează fără echivoc că au reușit să creeze, a fost o lume după chipul și asemănarea iadului.

    Este obligația Bisericii azi de a face noilor generații educație anti-comunistă, plecând de la o ANATEMĂ PUBLICĂ asupra COMUNISMULUI și NEO-COMUNISMULUI. Adică, de la o radiografie spirituală a acestei ideologii criminale, expusă și condamnată public.

    În timpul guvernării comuniste de până în 1989, copiii primeau adevărul de la părinți, în intimitatea familiei: toți știam de acasă, că Ceaușescu ” e dement, mânâncă căcat și oricum nu poate să mănânce altceva pentru că asta e materia din care e făcut comunismul”. Familia a erodat moral Sistemul. De aceea, comunismul de azi încearcă să-și ia revanșa împotriva familiei și să o distrugă, pentru a impune un regim fără opoziție morală. Tot curcubeul ideologiilor sexuale și de gen nu e decât o katiușă ideologică, vopsită în culorile drepturilor omului, cu care se bombardează familia.

    Eu cred că anatemizarea publică rămâne cea mai curat-ortodoxă bază a demersului civic creștin. Dumneavoastră ce credeți?

  22. @cititor:

    Iertati-ma, inclusiv pt raspunsul tardiv, mesajul meu nu era personalizat si nu s-a dorit defel o aluzie la persoana Dvs., m-am folosit de exemplul la indemana pt a ilustra un tip de dizarmonie intre proceduri si realitate. Nu a fost o idee prea inspirata, admit, pt ca pe buna dreptate sugera o legatura. Va asigur ca nu am avut aceasta intentie!

    In alta ordine de idei:
    ‘Oare Hristos a intrat numai acolo unde era dorit si asteptat cu drag? O fi intrat si in sinagoga, acolo unde stia sigur ca fariseii si arhiereii ca nu vor “rezona” cu mesajul Sau?’
    Fariseii si arhiereii nu erau necredinciosii, ci chiar cei din Biserica. Nu intamplator cele mai dure luari de pozitie ale Mantuitorului vizeaza – aparent paradoxal – exact pe cei chemati sa Il sustina, tocmai pt ca acolo sunt cele mai mari si indreptatite pretentii si, pe cale de consecinta, de acolo vin si cele mai grave tradari. Fata de necredinciosi, Domnul Iisus a avut mereu o atitudine neinvaziva, le-a vorbit ‘pe limba lor’ sau nu le-a vorbit deloc. ‘Iata, stau la usa si bat.’ Nu am nimic impotriva prezentei preotului in liceu, fireste, iar daca preotul e chemat nu are nicio vina. Intelept mi se pare insa sa nu impunem prezenta unui preot unor elevi care nu e sigur ca si-o doresc,mai ales daca preotul nu are un cuvant de adresat. E nevoie de un pic de ‘binecuvantata strategie’ ca sa ii atragem pe tineri la Biserica daca nu au ajuns deja acolo pana la varsta asta. Parerea mea.

    @nimeni:
    ‘Sfintii nu sunt niste persoane agreabile, dornice sa-si faca prieteni sau adoratori. Multi sfinti au ramas nestiuti chiar de cei care i-au cunoscut si au fost recunoscuti abia dupa ce au plecat din aceasta lume.’

    Cum recunoastem oamenii induhovniciti (sfinti devin dupa ce parasesc aceasta lume, cel putin din ce stiu eu)?
    Pai e simplu:
    „Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5, 22-23).
    Oamenii induhovniciti au pace in inimi, reflectata in bucuria de pe chip. Ei au rabdare cu aproapele si ochiul curat, nu se grabesc sa vada raul in semenul lor, rau pe care noi, cei obisnuiti, il detectam cu usurinta si ne oprim acolo. Ei stiu ca dincolo de ‘stratul’ de mizerie se ascunde samanta divina din om, si acea samanta este adevarata comoara ce trebuie descoperita si exploatata,ea e cea care defineste omul, si nu devierile lui. Ei asteapta rabdator ca aceasta lumina sa iasa la suprafata, si nu se grabesc sa stampileze si sa acuze. Ei stiu ca in orice necredincios zace un sfant ascuns si ca orice floare infloreste la timpul ei, prin urmare au rabdare cu aproapele cum a avut si Domnul rabdare cu fiul risipitor. Ei nu ucid sufletele, ci le inaripeaza. Si nu fac toate acestea ‘pt a fi agreabili’, ci pentru ca din bunatatea inimii lor graiesc si infaptuiesc. Ei nu judeca cu masura aspra, pt ca stiu ca acea masura le va fi si lor aplicata la Judecata. Ei stiu ca Domnul voieste mila, si nu jertfa.

  23. …si nu, oamenii induhovniciti nu se ascund:

    ’14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
    15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
    16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.”

  24. Pingback: CUVINTE ARZATOARE si INSUFLETIT(OAR)E, APELURI EMOTIONANTE si CLARIFICARI NECESARE pentru a sublinia importanta CRUCIALA a votului la REFERENDUMUL pentru NORMALITATE si FAMILIE. Arhim. Hrisostom Rădășanu, Nichifor Horia si Clement Paunescu (video, audi
  25. Pingback: “SE CADE SA ASCULTAM DE DUMNEZEU MAI MULT DECAT DE OAMENI”. Cuvant cu putere al Parintelui Episcop DAMASCHIN DORNEANUL la Zilele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, 2018: “Puneti-va cat mai des intrebarea: CE VREA DUMNEZEU DE LA MINE
  26. Pingback: SĂ NU TE RUȘINEZI DE DUMNEZEU! – Părintele Ciprian Negreanu în conferința de la București: “Cum am ajuns noi să iubim mai mult slava lumii decât slava lui Dumnezeu?” (VIDEO, TEXT) | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: EPISCOPUL IGNATIE AL HUȘILOR – CUVINTE CĂTRE ȘI PENTRU TINERII DE AZI: “Vă îndemn să țineți la cerul pe care îl aveți în sufletul vostru! Nu lăsați pe nimeni, niciodată, să vă pângărească sufletul!” “NU-I LĂSAȚ
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate