Parintele Constantin Sarbu: SFINTE CUGETARI DESPRE DRAGOSTEA MARTIRICA DE HRISTOS A SFANTULUI APOSTOL PETRU

29-06-2011 Sublinieri

Sfantul Petru rastignit cu capul in jos

Dar mai târziu vei veni!

“- Doamne, i-a zis Petru, unde Te duci?

Iisus i-a răspuns:

– Tu nu poţi veni acum după Mine unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni!

Cine a venit o dată la Hristos, cine s-a alipit de El cu toată inima sa, cine şi-a legat soarta şi viaţa lui de soarta şi viaţa lui Hristos pe pământ, acela nu are altă dorinţă şi altă teamă decât să nu-L mai piardă pe Domnul niciodată. Pentru un astfel de suflet Hristos este totul. Hristos este casa lui, familia lui, Hristos este lumina lui, pâinea lui, este sănătatea şi viaţa lui. Fără Hristos el nu are ce face cu toate acestea. Nimic din toate acestea nu-l pot înlocui pe Iisus în inima şi viaţa lui, dar Iisus le poate înlocui pe toate.

Alipit de Hristos cu o cerească putere şi iubire, Sfântul Apostol Petru mai mult presimţea decât înţelegea ceea ce se petrecea în acea seară, în care se sfârşeau atât de multe şi începeau altele şi mai multe. Căci dragostea adevărată presimte totdeauna mult mai mult decât este în stare să priceapă. Presimte mai ales apropierea primejdiei şi nu se teme de nimic altceva decât de o eventuală despărţire de acela care este de neînlocuit. In inima Sfântului Apostol nu era atunci nici un simţământ mai puternic decât grija de a nu-L pierde pe Hristos, căci tot timpul a trăit şi a suferit, a plâns şi a umblat plin de grijă alături de Invăţătorul său Hristos. Numai o singură dată i s-a întunecat această lumină, o singură ispită l-a putut abate de la ea pentru o clipă zdrobitoare pentru inima sa, şi anume vorba sa, dar nu şi duhul său, ca să se împlinească ceea ce fusese spus. Dar câte lacrimi amare şi fierbinţi nu s-au vărsat peste clipa aceasta îngrozitoare, acoperind-o şi arzând-o pentru totdeauna! (Mat. 27, 75)

Unde sunt însă astăzi ucenicii binecuvântaţi care să strige: “Eu îmi voi da viaţa pentru Tine”? (Ioan 13, 37). Sau să zică împreună cu Apostolul Pavel: “Cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos: necazul sau strâmtorarea, prigoana sau foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia? Nimic nu va putea să mă despartă de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru!” (Rom. 8, 35; 39). Unde sunt ucenicii care să poată spune: “Iată, noi am lăsat toate şi am urmat Ţie! (Marcu 10, 28)?…

 

De ce nu pot acum?

– Doamne, i-a zis Petru, de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine!

Este uimitor cum câteodată noi înşine ne profeţim viitorul! Este ca şi cum dorinţa pe care o exprimăm la un moment dat, sau legământul pe care-l facem, sau temerea pe care o mărturisim ar avea darul să schimbe dintr-o dată cursul vieţii noastre într-un anumit loc şi să facă să se împlinească aievea ceea ce am spus în clipa când am grăit.

In clipa acestei solemne declaraţii, Sfântul Apostol Petru era într-adevăr hotărât să-şi dea viaţa pentru Domnul, spre a rămâne şi în moarte nedespărţit de Hristos, aşa cum fusese în viaţă.

De ce nu pot acum? întreabă el. Socotelile mele sunt făcute, inima mea este hotărâtă, căile mele sunt limpezite! Nu mai am nimic de aranjat cu lumea, cu familia, cu viaţa, cu nimeni! Eu sunt gata acum!

Cât de mare este un astfel de suflet, care în clipa marii încercări nu mai are nimic de aranjat, nu mai are nimic care să-l reţină, nu mai are nimic de târguit! Cât de mult îl va fi bucurat pe Domnul să vadă astfel de inimi! Cât de mult l-a iubit Domnul pe Sfântul Apostol Petru, tocmai pentru că avea un astfel de suflet! Chiar din prima clipă a întâlnirii cu Domnul, Petru fusese gata. Şi nimic nu mai schimba nici acum hotărârea şi legământul de atunci.

Câţi au mai fost sau mai sunt acum aşa?

Iată măsura cu care să ne măsurăm chiar în clipa asta şi noi: eu, şi tu, şi el, şi ea şi toţi! Am putea noi acum sau n-am putea niciodată? Dacă nu putem acum, de ce nu putem acum? Eu sunt gata! Sfântul Pavel spune:Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor pentru numele Domnului Iisus! (Fapte 21, 13). Şi chiar dacă ar trebui să fiu torturat, ca o jertfă peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur!” (Filip 2, 17). Dacă nouă ne pare rău că nu am putea acum, ce ne-ar mai putea îndoi inima şi lega hotărârea ca să n-o putem face? Ce piedică este astăzi care mâine să nu fie?

O, frate, cine nu-i gata acum, cine nu-i gata în momentul când este nevoie, acela nu va fi gata niciodată! Cine nu vine când este chemat, acela nu va veni niciodată.

Hristos cere de la tine acum, nu mai târziu. El aşteaptă să vii astăzi, nu mâine; mâine vor fi chemaţi alţii. Fiecăruia Dumnezeu îi cere o singură dată. Atunci este vremea lui. Cine L-a respins şi nu L-a ascultat atunci, rar Ii va mai putea auzi vreodată glasul după aceea.

Nu sunteţi încă gata? Vă mai uitaţi înapoi? Mai aveţi morţi de îngropat? Mai aveţi un cuib dulce de care să vă pară rău? Rămâneţi! Nu veniţi! Mâine şi aşa vi le va arde focul – şi s-ar putea cu voi cu tot!

Priviţi măcar de departe la cele scrise în Evanghelia de la Luca! (13, 28) Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi proorocii în Impărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

Doamne, dacă este ceasul supremei hotărâri, iată şi eu sunt gata! Strigă-mă şi cheamă-mă! Sunt gata chiar acum! Socotelile mele sunt făcute: nu mai doresc nimic şi nu mai regret nimic! N-am nici o părticică din inima mea legată de nimic pe pământ. Bagajul îmi este făcut. Am aşa de puţin de luat cu mine! Tot ce am avut mai de preţ mi-am trimis înainte, iar ce am avut mai greu am aruncat în urmă. Nu doresc decât să nu mă mai despart niciodată de Tine, Iisuse, dulcele meu Mântuitor şi marele meu Dumnezeu.

Iţi vei da viaţa!

Doamne Iisuse Hristoase, stau ruşinat înaintea Ta şi nu mai pot scoate nici un cuvânt, decât de pocăinţă şi de rugăciune!

A fost şi în viaţa mea o vreme când Ţi-am făcut lăudăroase şi uşuratice făgăduinţe. Poate că în adâncul inimii mele eram însufleţit atunci de o sinceră dragoste pentru Tine, dar măsura cumpătată pe care trebuia să o am în tot ce am spus, adesea m-a lipsit de multe cuvinte ce le-am grăit cu gura mea.

Eram tânăr, Doamne, iar jertfele, catacombele şi moartea pe care mă lăudam atunci că voi fi gata să le îndur pentru cuvântul Tău mi se păreau doar nişte declaraţii înflăcărate şi frumoase, care vor rămâne subiecte de cântări şi de predici pe totdeauna. Dar când, mai târziu, a venit vremea să-mi ceri în parte dovada trăită a acelor legăminte şi adeverirea cu fapte a acelor pretenţioase şi grăbite făgăduinţe de iubire şi ascultare pe care Ţi le făcusem, abia atunci mi-am dat seama ce angajament serios îmi luasem faţă de Tine, Doamne, şi ce preţ se cerea ca să-mi respect legământul pe care îl făcusem.

Doamne, astăzi îmi dau seama că şi eu mi-am profeţit atunci o mare parte din viitorul meu, că în dragostea şi înţelepciunea Ta ai îngăduit să mi se împlinească ceea ce doream şi ceea ce mi-am prezis în frumosul avânt tineresc.

Dar când privesc înapoi, la toată slăbiciunea şi teama şi amărăciunea cu care am mers pe drumurile acelea, mă cuprinde un adânc simţământ de ruşine şi nu îndrăznesc să vin înaintea Ta cu nimic, decât cu rugăciune de iertare şi cu lacrimi de pocăinţă.

Oricâte momente înălţătoare am avut pe acest drum, oricât de mari biruinţe şi binecuvântări am cules, oricât de curajos am străbătut uneori prin întunericul acestor încercări, totuşi nimic nu mi-a rămas mai puternic în minte ca simţământul că n-am fost întotdeauna şi întru totul hotărât să-mi dau viaţa pentru Tine. Că au fost uneori momente de slăbiciune în care m-am lăsat doborât de întristare şi n-am putut străbate cântând văile reci şi adânci ale umbrei morţii (Ps. 23).

Astăzi, Doamne Iisuse, inima mea este plină de sfială şi de teamă, stând înaintea Ta. Sunt în viaţa mea nespus de multe momente în care aş fi gata să-mi dau viaţa pentru Tine, fără nici un regret şi fără nici o dorinţă pământească. Dar sunt şi clipe în care ceva mi se pare că mă înfioară încă şi mă reţine… Acest fel de clipe aş dori să nu mai fie niciodată, Doamne, în inima şi în viaţa mea! Nici să nu mai fie vreodată măcar o umbră de îndoială privind viitorul lucrării Tale, în care am cunoscut haruri atât de mari, suflete atât de îngereşti şi minuni atât de puternice.

Şi privind cu o veşnică încredere la toate acestea, neclătinat şi neînvins să-Ţi pot da viaţa mea în orice clipă, fără laude şi fără îndoieli, spre slava numelui Tău, marele meu Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, căci a Ta, Doamne, este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

(din: Lacrima si har. Preotul martir Constantin Sarbu, Editura Bonifaciu, 2011)

Legaturi:

***

Din aceeasi carte, editata de maicile de la Man. Diaconesti:

***

Despre parintele mucenic Constantin Sarbu:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Constantin Sarbu, Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Parintele Constantin Sarbu: SFINTE CUGETARI DESPRE DRAGOSTEA MARTIRICA DE HRISTOS A SFANTULUI APOSTOL PETRU

  1. Pt. Admin

    Stiti cumva o carte despre viata Sf. Apostoli Petru si Pavel pe care puteti sa mi-o recomandati. As vrea sa stiu mai multe despre viata lor. Doamne ajuta!

  2. Doi oameni sfinţi aleși de Domnul
    Doi sfinţi apostoli care’au spus
    Întregii lumi ce grea-i ispita
    În dragostea pentru Iisus.

    Doi sfinţii aprinși de focul râvnei
    Care’au trăit chinul căderii,
    (Pavel prin legea ce ucide
    Iar Petru’n fapta lepădarii).

    Doi oameni sinceri, arși de râvna
    Și dragostea de Dumnezeu
    Care’au greșit (și’au cazut groaznic)
    Cât și’au bazat crezul în “eu”.

    Doi oameni vrednici ai credinţei
    Care prin viaţa lor au spus
    Ce poate omul prin el însuși
    Și ce’au putut prin Iisus.

    Căderea lor și ridicarea
    Până la vârful vredniciei
    Ne dă nădejdea și dovada
    Puterilor ortodoxiei.

    Căci dragostea lor cea aprinsă
    S-a transformat în nevoinţă
    În jertfa vieţii, în martiriu
    Și’n temelie, în credinţă.

    Iar truda lor apostolească
    A dat ca roadă și răspuns
    Încreștinarea omenirii
    Și mântiurea prin Iisus.

    În ei avem noi mărturie,
    (Căci Domnul martori ia facut
    Pe ei și pe ceilalţi apostoli)
    Și noi prin ei l’ am cunoscut.

    Prin ei Hristos vorbește lumii,
    De ce s’a spus și nu s’a spus
    Prin Adevărul mântuirii
    Și Jertfa Domnului Iisus.

    Prin ei ne’arată Domnul slavei
    Cum să’nvăţăm, cum să trăim,
    Cât de ușor cădem (din râvnă)
    Și cum și ce mărturisim.

    Cuvântul lor oricând s’aude,
    (În fiecare liturghie)
    Mărturisindu-ne credinţa
    Cu’adevărata vrednicie.

  3. @ Victor:

    Da: Sfanta Scriptura a Noului Testament 🙂 si Proloagele…

  4. Cartea VIETILE SFINTILOR APOSTOLI a fost editata cu cativa ani in urma, cred ca la editura Sophia. Imi pare rau ca nu o am la indemana pt mai multe amanunte.

  5. Multumesc mult Ioana. Am sa trec pe acolo in curand si sper sa o pot achizitiona.

  6. Pingback: Lectiile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel: CHEILE POCAINTEI SI SABIA CUVANTULUI. PIATRA SI VASUL ALES - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: PILDA SFANTULUI APOSTOL PAVEL: Cine mai arde pentru mantuirea fratilor? Cine vrea in mod sincer sa cunoasca adevarul, sa faca voia lui Dumnezeu? -
  8. Pingback: SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL – invitatie la a ne hrani iara si iara din izvorul cuvintelor vii ale epistolelor apostolice -
  9. Pingback: Doua caderi: Petru si Iuda. O singura ridicare. MANDRIA NU NE LASA SA PRIMIM IERTAREA SI NE DUCE LA DEZNADEJDE -
  10. Pingback: Gustari duhovnicesti satioase, pline de miez si sarate cu har din OSPATUL CUVINTELOR SI VIETII SFANTULUI APOSTOL PAVEL -
  11. Pingback: VIATA SI MUCENICIA SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL - Recomandari
  12. Pingback: CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI. Cum Il urmam noi pe Hristos? Conditiile bunului raspuns la chemarea lui Dumnezeu: SMERENIE, ASCULTARE SI RAVNA -
  13. Pingback: Predici ale Fericitului Filotei Zervakos la SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL -
  14. Pingback: SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL si DUMINICA A TREIA DUPA RUSALII (“despre grijile vietii”). Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu. Pr. Marian Vild (video) la “Biblia in istorie” -
  15. Pingback: Predici si talcuiri audio la PESCUIREA MINUNATA aplicate la realitatile vietii noastre (PARINTII IOANICHIE BALAN si CIPRIAN NEGREANU): “Aceasta e smerenia lui Dumnezeu: ca Se coboara pana si la cele mai mici!” -
  16. Pingback: SFANTUL APOSTOL PAVEL SI IUBIREA “NEBUNA” CARE SE GOLESTE DE SINE. Riscul jertfelnic de a promova binele si de a vorbi in apararea celui calomniat, intr-o epoca a barfei generale, in care se scoate in evidenta numai raul | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: CUVINTE INSUFLETITOARE la SARBATOAREA SFINTILOR PETRU SI PAVEL, marii ravnitori si iubitori de Dumnezeu si apostolii TRANSFORMATI DE HRISTOS, inaintemergatorii nostri pe “drumul intoarcerii catre inima lui Dumnezeu” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: LEPADAREA LUI PETRU si PRIVIREA LUI IISUS. “Fara ispite si caderi, omul nu isi cunoaste slabiciunea”. Adevarata CAINTA ca “durere mistuitoare” pentru RANIREA DRAGOSTEI versus SPOVEDANIA FORMALA, DIN OBISNUINTA, fara frangerea inimi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate