PS Macarie: INMULTITI DRAGOSTEA! Sa dam marturie PRIN VIATA SI FAPTELE NOASTRE ca suntem ucenicii lui Hristos, iar nu niste crestini numai de forma si de ritual, care sa fie SMINTEALA altora. “E dramatic, e cutremurator sa nu gaseasca dragoste cel de langa noi nici in Biserica!”. CUM SA DEPASIM ISPITELE TENSIUNILOR SI SUPARARILOR CARE APAR INTRE NOI? (video+text)

Extras din conferința PS Macarie Drăgoi, „Pocăința, singura cale spre adevăr”, Brașov, 9 aprilie 2019:

“E nevoie sa avem mare grija si sa inmultim rugaciunea si sa ne smerim continuu si sa dovedim prin faptele noastre ca suntem ucenicii lui Hristos. Deseori cuvantul nostru este sterp, fiindca nu este lucrator prin faptele bune. Cred ca majoritatea dintre dumneavoastra, cei care v-ati adunat aici, sunteti in prima linie in biserica, participati la Sfanta Liturghie, va rugati, aveti o viata crestina asumata, insa dumneavoastra ii intalniti pe cei mai putin credinciosi sau cei care sunt derutati sau unii care chiar nu cred in Dumnezeu. Poate ca sunt mai putini aici, dar unii sunt chiar tulburati, chiar smintiti de anumite fapte – si reale si ireale – pe care le transmite media, din nefericire; sunt foarte multe stiri false, de aceea trebuie sa avem si acest dar al discernamantului si sa-i ajutam, cu darul lui Dumnezeu, si pe altii sa priceapa ca nu intotdeauna tot ceea ce se spune este adevarat. Cum zicea Parintele Paisie Olaru de la Sihastria: sa nu crezi tot ce auzi, sa nu spui tot ce stii si sa nu faci tot ce poti.

Si e foarte important sa dai marturie prin viata ta celui de langa tine. In primul rand, daca tu nu esti iubitor si esti doar un ritualist, adica te rogi formal, mergi la biserica formal si nu stii nici de ce te rogi, nici de ce mergi la biserica si nu-ti traiesti viata firesc si deplin in Hristos, atunci esti o chimvala rasunatoare si pricina de tulburare si de sminteala pentru cel de langa tine, daca tu nu marturisesti mai intai pe Hristos prin faptele tale. Si poate ca la un moment dat poate ca il moralizezi pe aproapele tau si el iti reproseaza: ia nu mai spune tu ca tu esti mai rau decat mine, uite ce-ai facut… Si se dovedeste acest lucru de prea multe ori.

De aceea, fiti ucenicii lui Hristos, inmultiti dragostea intre fratiile voastre, fiindca asta ne-a lasat Hristos la Cina cea de Taina, in cuvantarea Sa de despartire: iubiti-va unii pe altii asa cum Eu v-am iubit pe voi. Daca aproapele nostru de prea multe ori nu gaseste dragoste in familie, nu gaseste dragoste la serviciu, nu gaseste dragoste in societate, nu gaseste dragoste la vecinii pe care ii are in preajma la bloc sau la casa in care locuieste si daca nu mai gaseste nici in Biserica, apoi unde sa mai gaseasca? E dramatic, e cutremurator sa nu gaseasca dragoste cel de langa noi in comunitatea dragostei, in comunitatea euharistica. E dramatic, este strigator la Cer.

In comunitatile pe care le pastoresc mai sunt si ispite.. Uneori sunt copii, galagie, uneori  se mai agita doamnele mai putin rabdatoare, insa trebuie sa ne iertam unii pe altii. Poate uneori si in familie sunt ispite, sunt neintelegeri, dar trecem cu usurinta peste ele din dragoste fata de Hristos si fata de aproapele, inmultim dragostea. Neincetat.

– Exista mai multe trepte ale pocaintei?  Este adevarata pocainta fara strapungerea inimii?

– Din ceea ce v-am pus la inima, sigur ca le-am putea enumera pe toate, am putea apela la Sfintii Parinti care mentioneaza aceste trepte ale urcusului nostru duhovnicesc, insa pocainta inseamna strapungerea inimii. Cel care se pocaieste cu adevarat este cel care isi frange inima pentru Hristos, este cel care plange launtric, asa cum am spus ca suntem adevarati atunci cand plangem plans de pocainta, launtric. Sigur ca daca Dumnezeu ne da si lacrimi vazute, si lacrimile sunt o continuare a ceea ce este inlauntrul nostru, sigur ca e minunat si Ii dam slava lui Dumnezeu.

Ingenunchem launtric. Trebuie sa ne plecam genunchii inimilor noastre – adeseori o spunem in rugaciune. Degeaba ingenunchem la propriu daca inima noastra este plina de rautati si nu este Hristos in inima noastra, daca nu suntem deplin daruiti Preamilostivului Dumnezeu. Sigur ca ne-aducem si trupul, si ne dam toata silinta, dar atunci suntem in comuniune cu Hristos cand suntem fiintial legati, uniti cu El”.

***

Raspuns extras din conferința PS Macarie, „Lacrimile pocăinței și sinceritatea inimii”, Cluj-Napoca, 11 aprilie 2019:

“- Pacea e mai mare decat dreptatea, spune un cuvant. De multe ori e mai bine sa tacem si sa nu ne suparam sau sa nu deranjam pe aproapele. Totusi uneori se aduna multa tensiune interioara. Cum sa abordam conflictele, uneori chiar banale, care se intampla in viata de zi cu zi, cand noi adunam o tensiune mare?

– Da, se acumuleaza, sigur, dar e foarte important sa marturisim gandurile si sa nu le lasam sa se acumuleze la nesfarsit fiindca se umple paharul si atuncea rabufnim.

– Cui sa le marturiseasca, la cel cu care esti certat?

– Nu, Doamne pazeste! Nu la cel cu care esti certat, ca atuncea rabufnesti. Rabufnesti tu, rabufneste el. Deci cate se acumuleaza la tine se acumuleaza si la cel de langa tine cu care nu esti in comuniune deplina sau cu care esti in vrajmasie. Daca nu-l poti iubi, cel putin sa nu-l urasti. Iarta si nu-l uri! Mai spun Sfintii Parinti ca suntem iertati in spovedanie, dar daca noi nu iertam, nu primim nici iertarea lui Dumnezeu si toate celelalte revin asupra noastra. Deci sa iertam neconditionat. E foarte, foarte greu…

Eu insumi, pastorind acolo comunitati mai mici ii cunosc foarte bine pe oameni, ii cunosc pe copilasi, vad de multe ori la slujba o anumita incordare. Copilasii sunt mai zvapaiati, cum sunt ei, mai ales acolo in tarile unde totul este posibil [totul e permis], va dati seama cum vin ei de la gradinita, copiii fiind intre doua lumi, adultii la fel si uneori este aceasta incordare…

Si le spun permanent: mai, fratilor, iertati-va, iubiti-va neconditionat, impartasiti dragostea lui Hristos, fiindca prin aceasta dovedim ca suntem ucenicii lui Iisus, cum El Insusi ne-a spus: “Prin aceasta veti dovedi ca sunteti ucenicii mei daca veti avea dragoste intre voi”.

Si mai ales acolo, in strainatate, unde e atata lipsa de dragoste, oamenii nu gasesc dragoste uneori nici in familia lor, daramite in afara familiei, si daca nu mai gasesc in Biserica, e dramatic! Trebuie sa cultivam dragostea si iertarea.

Parintele Mitropolit Bartolomeu, crescand sub aripa lui protectoare, am si o mostenire pe care am primit-o de la el si pe care sunt dator sa o duc mai departe si s-o incredintez celorlalti, fiindca e aceasta relatie paterno-filiala, fireasca, intre parinte si ucenic si e o mostenire pe care si eu si dumneavoastra chiar, caci cu totii am fost ucenicii imbunatatitului parinte Mitropolit Bartolomeu. Inaltul Bartolomeu spunea ca intotdeauna cheia este in mana duhovnicului. E foarte important sa ne raportam la duhovnic in situatiile grele, apasatoare. Deci tot ceea ce se acumuleaza marturisiti inaintea lui Hristos, avandu-l martor pe duhovnic. Le-am spus la toti ca e gresit sa spunem ca mergem sa ne spovedim la preot. Nu, mergem la Hristos! Hristos este Duhovnicul cel Mare!

[…]

Deci, atunci cand se acumuleaza ceva in sufletul vostru, sa mergeti la preotul duhovnic, sau daca nu-l gasiti pe preotul duhovnic, gasiti un om bun. Dar nicidecum sa spuneti ce aveti pe suflet celui cu care, sigur, sunteti in ispita. Poate ca uneori, cand si el se linisteste si dumneavoastra va linistiti, atuncea in tihna, daca simtiti, puteti sa ii spuneti cateva lucruri spre folos duhovnicesc, dar nu chiar totul, ca il puteti tulbura si mai mult”.

Legaturi: