CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o infruntare duhovniceasca a noului an: CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI – solutia mantuitoare la “valtoarea in care traim” si la “relele care vin asupra omenirii”

4-01-2015 Sublinieri

Plus: O PARABOLA APOSTOLICA DESPRE CUM II SALVEAZA DUMNEZEU PE CRESTINII ACESTUI VEAC DIN FURTUNA INCERCARILOR

07sursa foto: Putna.ro

Vedeti si:

***

Scurt cuvant al Arhim. Melchisedec, staretul Manastirii Putna, dupa privegherea din noaptea trecerii dintre ani 2014-2015:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sursa: Ortodox Radio

articol_33_1

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!

Preacuviosi Parinti si frati, iubiti credinciosi si dragi tineri, iata-ne, cu darul lui Dumnezeu, la trecerea dintre ani, si a randuit Preabunul Dumnezeu ca sa fim impreuna si anul acesta. Si daca Dumnezeu a randuit ca sa fim impreuna, se cuvine ca mai intai sa fim multumitori si recunoscatori. Vom fi recunoscatori si multumitori catre Preabunul Dumnezeu atunci cand mai intai noi vom crede. Deci, pentru a fi multumitori si recunoscatori cuiva, trebuie ca mai intai sa crezi ca persoana respectiva a facut, si face ceva pentru tine. Asa si noi, credem in Dumnezeu si suntem recunoscatori lui Dumnezeu, ca noi credem ca El ne poarta noua de grija.

Traim intr-o lume care este destul de incercata, vedem cum se schimba lucrurile de la o zi la alta. Aproape ca nu este saptamana, sau chiar zi, cand sa nu auzi ca se mai schimba cate ceva, cand mai auzi ca cineva nu mai merge cum trebuie, ca inca un tanar se desparte de viata cea frumoasa – si nu numai tineri, ci chiar si varstnici. Si asistam, de la o zi la alta, tot la mai multa dezbinare, descurajare, deznadejde, care toate nu vin din altceva decat din necredinta. Daca eu cred ca Tatal meu si Mama mea imi poarta de grija, credinta aceasta devine de acum lucratoare. Ei bine, Tatal meu si Mama mea [imi] vor purta de grija, dar in momentul in care eu nu mai am aceasta credinta, desigur ca si parintii, de acum, nu imi vor mai purta de grija. Asa se intampla si in relatia noastra cu Dumnezeu. Daca noi credem ca Dumnezeu este Tatal si Parintele nostru, Cel care ne poarta noua de grija in toate, atunci El ne va purta de grija. Sfantul Apostol Pavel in epistolele sale adreseaza nenumarate sfaturi si invataturi:

“Fericit este tanarul care citeste cuvintele Sfintei Scripturi!”,

“Fericit este tanarul care cheama in ajutor numele lui Iisus!

6043577106_4dcb4206d9_zAm ascultat in seara aceasta la slujba Privegherii, Evanghelia ce s-a citit pentru cinstea si pomenirea Sfantului Vasile cel Mare, cand s-a vorbit despre Păstorul cel bun. Păstorul cel bun este Hristos, Domnul – cunoasteti foarte bine! Hristos Se sileste ca pe fiecare dintre noi sa ne aiba cat mai aproape de El! Dar, noi ca sa fim cat mai aproape de El, trebuie sa indeplinim poruncile Lui. As vrea ca sa amintesc de acum un anumit lucru: cum putem noi sa fim cu Preabunul nostru Mantuitor? Caci dragii mei, in valtoarea aceasta in care traim, cand legile nu mai sunt legi, cand de multe ori chiar legile sunt faradelegi, cand se spune binelui rau, si raului bine, cand s-a ajuns la o pervertire a frumosului, a adevarului, si minciuna si uratenia, pervertirea, se aseaza in locul cel sfant, in aceste vremuri, de multe ori vine descurajarea, deznadejdea, si aceasta descurajare si deznadejde duce de multe ori la lucruri nefericite.

Ati vazut si ati auzit, si de varstnici si de oameni la jumatatea varstei, in puterea varstei, si tineri, si chiar si in randul copiilor, gesturi [sinucideri, n.n.], as zice eu, care inainte nici nu se putea vorbi despre ele, nici nu se aminteau, iar cand se intampla ca cineva sa isi puna capat zilelor undeva, era o grozavie, parca venea asupra satului respectiv o pedeapsa deosebita. Si de multe ori, in vremurile cele mai de demult, in localitatea unde se intampla o astfel de grozavie, cand cineva isi punea cumva capat zilelor, era chemat Arhiereul sa citeasca o rugaciune de dezlegare pentru satul respectiv, pentru ca se considera lucrul acesta ca o pedeapsa ingaduita de Dumnezeu asupra satului respectiv, adica se extindea acel pacat, acel pacat si-l asumau cu totii, si savarsau cumva o anumita pocainta in numele celui care a facut un asemenea act nesabuit.

Deci, in aceasta lume a raului, a faradelegii, va zice cineva: ce este de facut, cum putem iesi din acest cerc vicios, sau cum putem sta impotriva in fata acestor rele care vin asupra omenirii? Ce este de facut, caci iata, pacate de care rusine este a si vorbi, spune Sfantul Apostol Pavel, ba cate si cate, faradelegi in fiecare casa si cate mai intalnim, numai duhovnic de multe ori nu-ti mai vine ca sa stai si sa asculti, caci sunt greseli multe, si toate vin mai cu seama, in ultima perioada, de la cei care au fost crestini, si de la crestinii nostri, si au patruns si de la necrestini, si de la cei care erau in alte biserici, au patruns si in biserica noastra, in randul crestinilor nostri.

Dragii mei, stand si gandindu-ma si cercetand […] nu este de facut nimic altceva decat ceea ce ne-a spus Mantuitorul nostru Iisus Hristos. L-am auzit mai intai pe proorocul Ioil spunand ca “tot cel care va chema numele Domnului se va mantui“, adica cel care va chema numele lui Iisus. Cine va chema numele lui Iisus intru ajutor, acela se va mantui!

rugaciunea-lui-iisusCe inseamna aceasta chemare a numelui lui Iisus? Dar ce este mai intai numele lui Iisus? Numele lui Iisus nu este altceva decat putere. Si cand eu am zis: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cand am pronuntat acest nume, in acest nume se salasluieste si puterea Lui, a Aceluia care ii este acest nume, deci este si prezenta Lui. Si atunci cand eu am chemat numele lui Hristos, atunci este prezenta si persoana Sa, pentru ca numele este nedespartit de persoana lui Iisus. Si atunci, iata cum spune un parinte al Bisericii: cand chemam numele Lui cu atentie si cu evlavie, intram in prezenta Sa. Si daca ramanem in rugaciunea aceasta, ramanem inaintea fetei lui Dumnezeu. Atunci Harul prezentei ne va patrunde intreaga fiinta, prezenta Lui Iisus fiind deosebit de sfintitoare si datatoare de viata, si ne va da noua puteri noi. Nu este nimic altceva decat ceea ce – deci chemarea numelui lui Iisus Hristos nu este nimic altceva decat  – acel urcus din treapta in treapta, caci viata crestinului nu este monotonie.

De ce am amintit de sinucideri? Cand nu cred [nu au credinta], oamenii ajung aici, atunci cand isi pierd nadejdea ajung aici, si nu trebuie de ajuns aici. Chemarea numelui lui Iisus este permanenta innoire si permanenta cunoastere, asa cum este si viata noastra dincolo. Sa nu isi imagineze cineva ca viata dincolo de mormant este monotonie. Ci ai trecut undeva, acolo, in viata de dincolo, si ai fost randuit, cum spune Hristos in Evanghelie, intr-un anume loc, si de de acum gata, acolo este monotonie. Nici vorba! Viata noastra in Dumnezeu este permanenta cunoastere si permanenta innoire. Viata noastra duhovniceasca, viata noastra dincolo de acum, in prezenta fetei lui Dumnezeu, acolo, ti se descopera noi si noi, frumuseti din salasluirea impreuna cu Dumnezeu si cu sfintii Lui. Si nu exista monotonie, aceasta este la nesfarsit. Cum marturisesc Parinti ai Bisericii noastre, si in mod deosebit Sfantul Simeon Metafrastul. Deci, fratilor, daca noi chemam numele lui Iisus, aceasta ne este noua spre mult folos. Iar cine cheama numele lui Iisus, iata cu cine Hristos il aseamana:

Imparatia cerurilor este asemena grauntelui de mustar pe care luandu-l, omul l-a semanat in tarina sa si care este mai mic decat toate semintele, dar cand a crescut este mai mare decat toate legumele si se face pom, incat vin pasarile cerului si salasluiesc in ramurile lui.

Mustard-Seed-IconImparatia cerurilor [mai] este asemanata cu comoara din tarina Numele lui Iisus, caci numele lui Iisus este El Insusi [comoara] -, pe care gasind-o un om a acuns-o, si de bucuria ei vinde tot ce are, si cumpara tarina ceea, adica face tot ce poate.

Revin la pilda pe care Mantuitorul Hristos a spus-o, cu grauntele de mustar. Creste pom mare si pasarile cerului vin si se salasluiesc. Cel ce cheama numele lui Iisus, acela se impodobeste cu virtuti, acela se impodobeste cu bunatate, cu o viata frumoasa. Eu am zis de multe ori: sa traim frumos, pentru a muri frumos! Mi-a dat Preabunul Dumnezeu sa cunosc crestini simpli, din satele noastre – chiar si acum doi ani si ceva in urma, pe un astfel de crestin -, care si-au cunoscut sfarsitul. Si am spus: daca traiesti frumos si mori frumos. Sfarsitul nu-ti este tragic, cu fel de fel de traume, ci sfarsitul este imbucurator si inaltator. De aceea, dragii mei, pasarile care vin si se aseaza in ramuri sunt virtutile la cel care cheama numele lui Iisus, pentru ca numele lui Iisus, asa cum am spus, nu inseamna nimic altceva decat prezenta, prezenta lui Hristos.

E un exemplu foarte frumos in Pateric, unde Avva Antonie cel Mare se lupta cu ispitele, crezand ca le poate birui. Si deodata vede ca nu se poate debarasa de ele, striga catre Dumnezeu:

Doamne Iisuse, ajuta-ma, scapa-ma!

Si Iisus il ajuta. Si atunci intreaba dupa aceea Antonie:

Doamne, dar Tu unde erai cand eu ma luptam?“.

Si Iisus ii spune:

Eram langa tine, dar daca tu nu Ma chemai, Eu cum sa vin?“.

De aceea, dragii mei, sfatul nostru nu este altul decat acesta: in aceasta seara mantuitoare si acum, ca pasim intr-un nou an, 2015, sa-L chemam pe Iisus, sa chemam numele Lui Iisus si bine va fi! Pentru ca Iisus al nostru ne-a spus ca tot cel care va chema numele Sau se va mantui. Iar Petru, in carte Faptele Apostolilor, dupa ce a cunoscut pe Duhul cel Preasfant, a zis:

nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, [mai mare si mai puternic ca numele lui Iisus] în care trebuie să ne mântuim noi

Cine va izbavi, cine ne va scoate pe noi din incercari? Iisus! Sa strigam catre El, sa Il chemam, si bine va fi.

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu la toti! Amin!”

fresco-christ-apostle-peter-11036542

***

Dumnezeu vrea si cauta mantuirea tuturor oamenilor. Si El ii mantuieste, pe cei care vor cu adevarat, din marea involburata de pacate a acestei vieti. Dar nu-i scapa intotdeauna cu o corabie sau intr-un port sigur si bine amenajat. El i-a promis scaparea Sfantului Pavel si tuturor celor ce calatoresc cu el si i-a scapat. I-a scapat, insa nu dimpreuna cu corabia, care a naufragiat, ci pe unii inotand, iar pe altii plutind pe scanduri si pe alte ramasite din epava corabiei (F. Ap. 27, 21-44).

Sursa: Sfantul Ignatie Briancianinov, Faramiturile Ospatului, Ed. Renasterea, 2014, pag. 36

FAPTELE APOSTOLILOR – Capitolul 27

1. Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi câţiva legaţi unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.

2. Şi întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; şi era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic.

3. Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se faţă de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă.

4. Şi plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.

5. Şi străbătând marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.

6. Şi găsind sutaşul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea.

7. Şi multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul Cnidului şi, fiindcă vântul nu ne slăbea am plutit pe sub Creta, pe lângă Salmone.

8. Şi abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape oraşul Lasea.

9. Şi trecând multă vreme şi plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii Ispăşirii, care se ţinea la evrei toamna), Pavel îi îndemna,

10. Zicându-le: Bărbaţilor, văd că plutirea va să fie cu necaz şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru sufletele noastre.

11. Iar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel.

12. Şi limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo şi, dacă s-ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vântul de miazăzi-apus şi spre vântul de miazănoapte-apus.

13. Şi suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând că sunt în stare să-şi împlinească gândul,ridicând ancora, pluteau cât mai aproape de Creta.

14. Şi nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit).

15. Şi smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui.

16. Şi trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpâni pe corabie.

17. Şi după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare, încingând corabia pe dedesubt. Şi temându-se să nu cadă în Sirta, au lăsat pânzele jos şi erau duşi aşa.

18. Şi fiind tare loviţi de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura.

19. Şi a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei.

20. Şi nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, şi ameninţând furtună mare, ni se luase orice nădejde de scăpare.

21. Şi fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, bărbaţilor, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta.

22. Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia.

23. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin,

24. Zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine.

25. De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus.

26. Şi trebuie să ajungem pe o insulă.

27. Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că se apropie de un ţărm.

28. Şi aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai departe şi măsurând iarăşi, au găsit cincisprezece stânjeni.

29. Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.

30. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă şi ancorele de la partea dinainte.

31. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi.

32. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă.

33. Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând.

34. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.

35. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce.

36. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat.

37. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete.

38. Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

39. Şi când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având ţărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia.

40. Şi desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor şi, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre ţărm.

41. Şi căzând pe un dâmb de nisip au înţepenit corabia şi partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor.

42. Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul, înotând.

43. Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat;

44. Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat.

Legaturi:

***

Numele Lui. El ne-a dat un Nume mai presus de tot numele, intru care putem fi mantuiti. Chemand neincetat numele Lui, intram in Duhul Lui, pentru ca Numele este de nedespartit de Persoana Sa. Si Acesta sterge din noi toata murdaria si rugina care s-au depus.

Duhul lui Antihrist este prezent deja in viata noastra. Chemand numele Domnului neincetat, nimicim aceasta prezenta negativa a vrajmasului in viata noastra.

Insasi chemarea numelui Domnului Iisus Hristos, daca se face cu credinta, este deja infricosatoare pentru diavol. In numele Meu demoni vor izgoni (Mc. 16,17), le-a fagaduit Domnul urmatorilor Sai, si aceasta fagaduinta este nemincinoasa.Din istoria Bisericii si din Vietile Sfintilor cunoastem multe cazuri de asemenea izgoniri. Chiar in primele tim­puri ale Bisericii lui Hristos, Apostolii se foloseau de numele Domnului ca de o arma impotriva duhului necurat...

Rugaciunea mintii, invocarea numelui lui Dumnezeu nu lasa loc nici indoielii si nici ratacirii. In timp ce se invoca numele lui Hristos fara incetare inlauntrul inimii, Acesta ne curateste de intuneric si ne scoate la lumina”.

Exista oare vreo iesire? Putem oare sa nadajduim in ceva? Rapunsul trebuie sa fìe obiectiv si cinstit: nadejdea nu e prea mare. Trebuie sa recunoastem ca am ajuns in acea epoca a istoriei Bisericii cand multe lucruri au devenit cu neputinta, deosebit de grele, multe nevointe s-au indepartat de noi, au devenit de neconceput astazi. Desigur, va amintiti ce se spune despre vremurile de pe urma: intr-atat va fi nevointa, incat un om doar sa cheme numele Domnului si se va mantui. Nimic altceva nu se cere, doar sa chemi in acel infricosator ceas numele lui Dumnezeu si te vei mantui, tinand seama de stramtorarile vremurilor.


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Anul Nou, Citiri liturgice din Scripturi, Intristarea, deznadejdea, Parintele Melchisedec Velnic, RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o infruntare duhovniceasca a noului an: CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI – solutia mantuitoare la “valtoarea in care traim” si la “relele care vin asupra omenirii”

  1. Mingiietor cuvintul Arhim. Melchisedec. Mult mi-a mai trebuit sa pricep ca si necazurile, si suferinta vin tot din purtarea de grija a lui Dumnezeu si din nemarginita Lui iubire de oameni. Am multumit Domnului nostru Iisus Hristos adesea pentru binefaceile Sale asupra casei mele, dar niciodata pentru necazuri. Sa ajung sa strig cu inima, si nu numai cu mintea: “Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”

  2. Da. Pot sa depun marturie ca asa este. De doua ori am fost in situatii, sa-i zicem, limita. Si de doua ori am racnit, practic, dupa ajutor. Si l-am primit. A venit treptat sau ca o avalansa in functie de urgenta.

    Dar atit pot sa spun: sa ne ferim totusi sa ajungem in situatii limita….daca se poate. Desi, trebuie sa recunosc, ca si minunea ajutorului dat de Mantuitor se resimte coplesitor. Dar si socul situatiei foarte grele poate sa fie covarsitor. Totusi pina acum rugaciunea si rugamintea catre El a primat. Greu, f. greu, cumplit de greu… dar a avut cistig de cauza.

  3. Buna ziua,

    Minunata predica si minunati tineri ai acestor vremuri – seriosi ascultand predica parintelui staret, asa cum ii surpinde fotografia. Acestia sunt sufletele curate care calca pe locurile sfinte de la Putna la trecerea dintre ani, 2014 catre 2015 si prin care nadajduim si noi ca tara noastra si poporul nostru sa se curete, sa fie oblojit, vindecat si sa renasca iarasi la viata adevarata crestin-ortodoxa

  4. Numai Domnul te poate salva din naufragiul vietii.Cunosc din experienta mea.Unii spun ca rugaciunea este suprestitie dar nu este asa , este legatura cu Cel caruia ii suntem fii .

  5. Pline de intelepciune cuvintele parintelui staret. Fiecare dintre noi ne-am aflat ori continuam sa ne aflam in situatii pe care le consideram ca ne depasesc posibilitatile de a le face fata.Eu cred ca ne aflam in situatia asemanatoare cu aceea in care DOMNUL IISUS HRISTOS mergea pe valurile involburate ale Marii Galileii (marea vietii de azi)si cand Apostolul Petru care credea ca este vorba de o naluca L-a rugat sa-l cheme la Dansul si i-a zis: Vino! Un timp Sf. Petru a mers pe apa. Cand insa privirea lui si toata atentia nu mai erau concentrate catre IIsus, a inceput sa se afunde di atunci a strigat cu putere. DOAMNE SCAPA-MA ! Iisus l-a prins de mana si l-a ajutat sa urce in corabie. Concluzia este clara. Valurile marii s-au inmultit si marit in vremea noastra, s-au transformat in Tsunami iar salvarea noastra a tuturor si a fiecaruia dintre noi,nu poate fi decat BUNUL NOSTRU MANTUITOR SI BLAND PASTOR.
    LUI, FIE-I SLAVA, CINSTEA SI INCHINACIUNEA IMPREUNA CU TATAL SI CU DUHUL SFANT!

  6. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, invatatorul pocaintei si TAMADUITORUL DEZNADEJDII (II). Ce rugaciuni – “antidot” recomanda in mod special Cuviosul? NECESARA CORECTARE A UNEI PARERI GRESITE: “Fara a merge pe calea pocaintei, oamenii incea
  7. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: FURTUNA INFRICOSATOARE S-A RIDICAT… | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: BUNUL DUHOVNIC IACHINT, NEODIHNITUL ODIHNITOR DE INIMI, staretul de Pateric si “strajerul” Manastirii Putna in vremuri de restriste. MARTURII CALDE DE UCENICI (II): “Nu-mi tihnea sa ma odihnesc. Ma mustra constiinta. Cum sa-i las singuri
  10. Pingback: SFANTUL NECTARIE AL OPTINEI, ultimul staret al legendarei “dinastii” duhovnicesti. HARISME, MINUNI si INVATATURI de mare insemnatate despre CUM SA NE RUGAM LA DIFERITE NEVOI si CUM SA NE MARTURISIM: “Puterea rugaciunii nu sta in multele
  11. Pingback: ÎNTRE ANI, LA CUMPĂNĂ… ”În loc de petreceri necreştineşti şi ospeţe şi beţii, este cuviincios şi datorie să ne facem bilanţul creştinesc al anului ce a trecut” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU PRODROMITUL | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Anul Nou DIN NOI, Anul vechi AL LUMII… | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: Parintele Octavian Moşin (Chişinău): CRESTINUL IN FATA PROVOCARILOR LUMII DE AZI, intre REVOLTA care inraieste si RUGACIUNEA facatoare de pace: “Este un veritabil act eroic să trăiești cu adevărat creștinește…” | Cuvântul Ortod
  16. Pingback: DE 550 ANI, MANASTIREA PUTNA NE CHEAMA ACASA, la radacinile noastre, la pamantul stropit de sangele martirilor si lacrimile nevoitorilor… | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: Arhim. Paisie de la Hilandar: “ROAGĂ-TE ȘI NU ÎNCETA SĂ TE ROGI! INGRĂDEȘTE-TE CU RUGĂCIUNEA! Dacă omul nu face din rugăciune ritmul vieţii sale, sunt mici şansele să iasă biruitor din luptele duhovniceşti” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: CU BINECUVANTAREA STARETULUI EFREM DIN ARIZONA la inceputul anului nou bisericesc: “AVETI RABDARE, FIII MEI! NU VA PIERDETI CURAJUL IN LUPTA!” | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Intram in Noul An… MULTUMIND DOMNULUI PENTRU TIMPUL DARUIT si GANDINDU-NE LA (CE RAMANE IN) VESNICIE… | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: “Unde ai căzut tu, vin și Eu. Unde ești rușinat tu, vin și Eu să fiu rușinat împreună cu tine. Și în dureri, și în întristări sunt și Eu, Dumnezeul tău”. Calda omilie a Arhim. Emilianos pentru ANUL NOU, praznicul TAIERII IMPRE
  21. Pingback: STRIGATUL SALVATOR | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: Pr. VASILE IOANA: “Primul invitat la masa de Revelion este Dumnezeu” – CUM POT SĂ-L ADUCĂ ȘI SĂ-L ȚINĂ PE DUMNEZEU CU EI (ȘI) CEI NEVOIȚI SĂ PARTICIPE LA MESE FESTIVE ÎN NOAPTEA DE ANUL NOU? | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: 1918 – ANUL 100. Cuvinte însuflețitoare ale starețului MELCHISEDEC AL PUTNEI: “Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!”. PĂRINTELE EPISCOP MACARIE: “”Semnele vremilor” nu sunt liniștitoare. Să ne ancorăm viețil
  24. Pingback: 2018 – ANUL 100. Cuvinte însuflețitoare ale starețului MELCHISEDEC AL PUTNEI: “Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!”. PĂRINTELE EPISCOP MACARIE: “”Semnele vremilor” nu sunt liniștitoare. Să ne ancorăm viețil
  25. Pingback: ÎNTOARCEREA LA LUCRAREA DINLĂUNTRU/ Unde să te duci ca să nu mai păcătuiești? | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: RUGACIUNI DE MULTUMIRE SI DE BINECUVANTARE LA INTRAREA IN NOUL AN (video, text). CUVINTE DE INVATATURA pentru cei care doresc sa aiba un an 2020 bineplacut lui Dumnezeu (VIDEO) | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: SĂ DESLUȘIM TIMPURILE ÎN CARE NE GĂSIM ȘI CĂILE LĂUNTRICE DE A RĂZBI ÎN ELE. Cuvinte pastorale la Sfintele Paști 2020 ale ÎPS TEOFAN, ÎPS LAURENȚIU și PS SILUAN al Italiei: "Trecem printr-un moment de CERNERE. Apele se separă unele de
  28. Pingback: CUVANTUL DE ANUL NOU 2021 AL PS MACARIE DRĂGOI: “Sa nu intram in panica si sa nu facem din supravietuirea biologica scopul suprem al vietii noastre, care merita orice pret”. Despre “PANACEUL” VACCINULUI: “Sa facem alegeri in
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate