INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pacatuiesti?

Dragostea în care cred:

gânduri înainte de Liturghie

[…]

Omul căzut e o ființă căreia căderea i-a scos Ochiul Inimii din orbita lui și l-a înfipt în stomac sau mai jos: situație în care Ochiul acesta a pierdut Lumina lui Dumnezeu și a început să fie ”luminat” de rațiunile stomacului sau a altor părți anatomice de mai de jos.

Mântuirea este călătoria de întoarcere a Ochiului Inimii, făcut să contemple Dumnezeirea, la loc în orbita lui din adâncul inimii noastre (aceasta fiind și întoarcerea la dragostea dintâi, adică la contemplarea lui Dumnezeu, întoarcere care li se cere, în cartea Apocalipsei, tocmai unor creștini care aveau fapte, ostenelă, răbdare și sufereau pentru Numele Lui!). Fără această întoarcere, care debutează prin credința în IISUS HRISTOS și continuă prin urmarea Lui lăuntrică, sufletul rămâne în întuneric. Într-un întuneric care poate fi și unul ”creștin”, adică mobilat cu idei și practici creștine.

Această călătorie nu este facultativă, opțională, adică nu poate fi înlocuită cu altceva. De asemeni, ea nu se poate face decât în Numele lui IISUS HRISTOS, numai prin puterea Lui, primită prin Sfintele Taine și lucrată prin rugăciune. Partea omului în această lucrare este râvna, cantitatea: calitatea lucrării, înaintarea și desăvârșirea ei depind, ÎN TOTALITATE, de harul lui Dumnezeu.

”O, neam ticălos și netrebnic, oare cât vă voi mai răbda, oare cât voi mai fi cu voi?”. Vă amintiți aceste cuvinte? Ele au fost spuse de Domnul Hristos când, abia coborât de pe Tabor, sosește în mijlocul apostolilor și cărturarilor care se certau pentru că nu-l putuseră vindeca pe tânărul lunatic.

Aceeași mustrare o aud în inima mea când, ticălos și netrebnic fiind, caut justificări sentimentale sau ”teologice”, adică ”apostolești” sau ”cărturărești”, ca să mă sustrag călătoriei lăuntrice, în favoarea creștinismului copilăresc de la început, cel psihologic și cultural.

Nu există Ortodoxie fără lucrare lăuntrică.

Chiar Sfinții Închisorilor comuniste sunt, pentru mine, un mare exemplu în acest sens. Căci cine sunt acești Sfinți? Sunt creștini care se lansaseră într-o eroică acțiune exterioară, pe care am putea-o numi, pe scurt: Schimbarea la Față a României.

Dar Dumnezeu a luat această posibilă elită morală și politică a României și, prin Golgota pușcăriilor comuniste, a dus-o în tărâmul lucrării lăuntrice și a transfigurat-o în elită duhovnicească.

Cred că noi, cei de azi, nu suntem atât de tari ca să mai avem nevoie să fim zdrobiți în omul nostru moral-psihologic de un cumplit eșec politic sau cultural, pentru a ne îndrepta spre lucrarea duhovnicească. Celor ce cred astfel aș putea să le amintesc că suntem deja, de multă vreme, locuitorii și cetățenii Eșecului Global de dinaintea întoarcerii Domnului Hristos.

Sunt multe căi, după diversitatea situării fiecăruia dintre noi în lume; dar toate se varsă, în cele din urmă, în aceeași, unică, Lucrare Lăuntrică mântuitoare: a minții care strigă în lăuntrul inimii.

Cerând acel lucru pe care, după eșecuri și suferințe lămuritoare, a ajuns a-l socoti ”mai bun decât viața”: mila Domnului Iisus Hristos….

***

Evanghelia darului recunoștinței

[…]

Oricum, orice om are o lucrare lăuntrică. Oricum, orice om trăiește transformând evenimente exterioare în lucrare lăuntrică, a minții și a inimii sale. Dar creștin este acela care are ca lucrare lăuntrică pe IISUS HRISTOS și Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproși, ni se amintește, bineînțeles, o lecție despre lucrarea noastră lăuntrică. Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să-I mulțumească. Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până atunci datorită bolii: s-au întors, cu năvală, în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar, viața aceea e vechea noastră viață, boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne ucide sufletele și din care a venit să ne izbăvească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra și care va produce moartea…

IISUS i-a vindecat de lepră ca să-i vindece de necredință, căci minunile se fac pentru a naște credința. Și din 10 vindecați de lepră, doar unul a început să se vindece și lăuntric, adică evenimentul exterior al vindecării de lepră a început să devină eveniment lăuntric al vindecării din moartea sufletească, din înstrăinarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele și semnele acestei treceri a Lucrării lui Dumnezeu, din afară în lăuntru, din lumea trupului în lumea sufletului, este și apariția recunoștinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbăviți să se ferească de a mai păcătui, ca să nu le fie mai rău. Dar unde să te duci ca să nu mai păcătuiești? Cel care va pune acestă întrebare lui IISUS, în rugăciunea sa lăuntrică, va descoperi că a primit răspuns, încă de acum două mii de ani: în Împărăția lui Dumnezeu.

Acest răspuns este inima propovăduirii lui IISUS HRISTOS. Și devine și inima vieții noastre, din clipa în care începem să căutăm, nu o viață fără boli și suferințe, ci una fără de păcat…

Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, o chemare lăuntrică a Numelui lui IISUS, care nu se face doar cu credință și răbdare, ci și cu mulțumire și recunoștință.

Așa să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt și nouă să-L preamărim pe Domnul IISUS în inimile noastre. Amin.

CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o infruntare duhovniceasca a noului an: CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI – solutia mantuitoare la “valtoarea in care traim” si la “relele care vin asupra omenirii”

PILDA VAMESULUI SI FARISEULUI talcuita de IPS Naum, Mitropolitul Strumitei: CUM ATRAGEM HARUL DUMNEZEIESC si CUM IL FACEM SA NE PARASEASCA?

“O NOAPTE ÎN PUSTIA SFÂNTULUI MUNTE” – Povestea unei cărți de referință pentru înțelegerea autentică a RUGĂCIUNII LUI IISUS, dezlegarea enigmei PUSTNICULUI și un capitol important din cuprinsul ei: VENIREA ȘI DEPĂRTAREA HARULUI: “După fiecare bătălie, vine un har negrăit… Dacă nu recunoşti duhul care ucide, nu vei ajunge la cunoaşterea Duhului ce dă viaţă”

“O noapte în pustia Sfântului Munte”: ISPITE SI RĂTĂCIRI ÎN PRACTICAREA RUGĂCIUNII LUI IISUS. Care sunt condițiile pentru a scăpa de înșelare și cum pot fi deosebite roadele rugăciunii de deghizarea diavolului în înger de lumină?

RUGACIUNEA LUI IISUS versus YOGA si MEDITATIILE ORIENTALE. Deosebirile ireconciliabile intre budism si crestinism. TREZVIA, OSANDIREA DE SINE si DUREREA INIMII – esentiale in lucrarea personala a CHEMARII NUMELUI DOMNULUI

INTRA INLAUNTRU SI VEI AFLA ODIHNA! Scopul si implinirea adevarata a crestinului: AFLAREA ADANCULUI INIMII. Parintele Zaharia ne invata CUM SE POATE APLICA IN VIATA NOASTRA ESENTA INVATATURII SF. GRIGORIE PALAMA. Care sunt caile prin care putem dobandi DUREREA DUHOVNICEASCA A INIMII?

“ADU-TI AMINTE DE DRAGOSTEA CEA DINTAI” – Parintele Zaharia despre “AVENTURA” CREDINTEI si ETAPELE LUCRARII LUI DUMNEZEU cu noi si in noi (I)

“DRAGOSTEA CEA DINTÂI” – prima întâlnire a sufletului cu Domnul Său, prin cercetarea tainică a harului. CUM SE ARATĂ ÎN VIAȚA NOASTRĂ DUMNEZEUL CEL VIU: “Cu adevărat, uimitoare sunt căile lui Dumnezeu cu omul şi chipul în care îl atrage la Sine! DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ESTE ADEVARATĂ NEBUNIE…”

Raspunsuri duhovnicesti de la PARINTELE ZAHARIA ZAHAROU despre COBORAREA MINTII IN INIMA, lucrarea “preotiei imparatesti” a rugaciunii si plansului pentru oameni, PUTEREA SI MARETIA TAINEI PREOTIEI, insemnatatea POMENIRII NUMELOR LA SFANTA LITURGHIE, pocainta si constiinta

OMUL LAUNTRIC SI VALOAREA LACRIMILOR. Cuvant pentru suflet de la ARHIM. ZAHARIA ZAHAROU – calauza pe calea Postului. CUM SA NE REDESCOPERIM SI SA NE CURATIM INIMA, facand-o locul unde “Dumnezeu Se revarsa ca o ploaie”?

CU O SINGURA INIMA, IN TRUPUL LUI HRISTOS. Cand “darurile unuia devin comoara tuturor”… CHEILE CARE NE DESCHID USA ADANCULUI INIMII

Cuvinte de folos ale ARHIM. SOFRONIE culese de ucenicul sau, IPS IEROTHEOS, despre planurile DUHOVNICESC, PSIHOLOGIC si TRUPESC, judecata si osandire, LUCRAREA LAUNTRICA si RAZBOIUL CU PATIMILE: “Experienţa adevereşte că pentru orice judecăm, vom fi judecaţi, şi vom cădea în chip asemănător”

ARHIMANDRITUL TIHON: “Adu-ti aminte de dragostea ta dintai!”. Interviu exploziv despre OBOSEALA DE VIATA DUHOVNICEASCA, NECREDINTA “CREDINCIOSILOR” SI… CINISMUL ORTODOCSILOR “PROFESIONISTI”

MAREA PREACURVIE