Parintele Sofian Boghiu si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: UNDE IL GASIM PE HRISTOS CEL INVIAT, CINE SI CUM IL POATE RECUNOASTE?

28-04-2011 Sublinieri

PARINTELE SOFIAN: Cuvant in Duminica Invierii (1985)

(…) Dumnezeu sa fie cu noi mereu, Iisus Cel Inviat sa invieze si in inimile noastre cele adeseori inghetate ca iarna care a trecut!

Frati crestini, am petrecut pe Iisus Hristos Cel evanghelic, Cel bun si bland, L-am petrecut pana la Florii, si dupa aceea pana la Cruce, si pana la Inviere. Era Iisus Cel Istoric, Iisus de care vorbesc Evangheliile, Acest Iisus care a anuntat in timpul vietii Lui de trei ori ca va fi rastignit si inviat. Cu adevarat, asa s-a intamplat: Iisus a fost rastignit, spre mare durere a ucenicilor Sai, si a inviat spre marea lor bucurie.

După înviere, Iisus Hristos apare în prima zi, în chipul grădinarului, Mariei Magdalena care nu cunoaşte decât un cuvânt: când i-a spus „Marie”, şi-a dat seama că este Iisus. Se uita la El şi nu-L cunoştea, deşi acelaşi Iisus era.

Merge Iisus către Emaus, cei doi ucenici merg cu El, vorbesc cu El şi nu-L cunosc, că ochii lor erau închişi ca si nu-L cunoască. Şi Iisus merge cu ei, le tălmăceşte Scripturile, ajunge la cina din Emaus către seară, intră cu ei şi încă nu-L cunosc. Şi în momentul când Iisus frânge pâinea la cină, se deschid ochii lor şi-L cunosc pe Iisus. Dar în clipa următoare Iisus nu mai era între ei. Cu inimile arzând, ucenicii îşi dau seama că El era, Iisus care vorbea pe cale, acelaşi Iisus care acum nu mai era lângă ei. Iisus intrase în pâinea pe care o binecuvântase.

De asemenea, Iisus apare din nou seara, ca în duminica de astăzi, la cina din Sion, în casa unde erau apostolii adunaţi de frica iudeilor. Şi Toma nu era cu ei. La început nu-L cunosc. Iisus se simte obligat să desfacă haina Lui de lumină de la piept, ca să vadă rana unde a fost împuns, să arate mâinile care au fost străpunse şi picioarele, ca apoi să-L cunoască. Deci Iisus acelaşi era, însă Iisus înviat nu era aşa uşor de recunoscut.

Din nou se arată Iisus în nordul Galileei, la marea Galileei. Era într-o dimineaţă, Iisus sta pe malul mării, ucenicii Il văd, erau în larg, Il văd şi se miră, însă nu-L recunosc. Ioan abia, apostolul Ioan cel cu ochii sfinţiţi de curăţia vieţii lui, spune: „Domnul este!” După aceea Il cunosc apostolii. Şi Petru se aruncă în valuri, merge la mal, Il îmbrăţişează pe Iisus şi Iisus îi cheamă pe toţi, apoi stă de vorbă cu ei, dându-le să mănânce pâine şi peşte fript pe jăratic. Aşa încat Iisus cel înviat,  acelaşi Iisus  care a fost răstignit, nu e recunoscut uşor, decât de inimi şi de ochi curaţi.

Acesta, fraţi creştini, este un mod în care Iisus Hristos supravieţuieşte. După moarte, Iisus Hristos înviat intră printre apostoli; când vrea, Se arată, arată trupul Lui, mănâncă împreună cu ei, Işi arată ranele de la mâini şi de la picioare, însă [numai] după acest contact, sau după glasul Lui, după cum L-a cunoscut Maria Magdalena, după aceea  Il cunosc pe Iisus că era aceeaşi persoană. Acesta este al doilea mod în care Iisus Hristos este cunoscut în lume.

Al treilea mod, fraţi creştini, este modul euharistic, în sfanta Impărtăşanie. La Emaus Iisus Hristos, după ce stă de vorbă cu ei cale de vreo 7-8 km, binecuvântând pâinea – dispare. Unde era Iisus? Intrase în pâinea cu care s-au împărtăşit apostolii. Se împărtăşesc, ochii se deschid şi Il cunosc că era Iisus. Iisus Hristos S-a arătat mereu apostolilor Săi, însă Se arată de-a lungul veacurilor până astăzi [în] acest mod euharistic al sfintei Impărtăşanii. E Iisus ascuns în pâinea sfântă pe masa jertfelor, în sfântul altar şi în vinul euharistic, e Acelaşi Iisus Hristos care S-a răstignit pe Golgota, care a fost peceduit în mormânt şi care a înviat. Acelaşi care S-a arătat apostolilor după Inviere, timp de 40 de zile. Acelaşi Iisus este prezent în viaţa fiecăruia din noi, mai ales atunci când ne putem împărtăşi cu vrednicie cu Trupul şi Sângele Lui. E al treilea mod de viaţă prin care Iisus Hristos supravieţuieşte în lume.

Şi mai este încă un mod de existenţă pe care îl anunţă însuşi Iisus Hristos: este acela despre care vorbeşte El în momentul când descrie uriaşa desfăşurare a Judecăţii din urmă, când Iisus Hristos va apărea pe norii cerului, cu slavă multă, între sfinţii îngeri trâmbiţând în tot văzduhul şi va judeca lumea şi va împărţi lumea în două, în drepţi şi păcătoşi, cum desparte păstorul oile de capre. Unii de-a dreapta, drepţii, unii de-a stânga, păcătoşii. Şi atunci îi va judeca Iisus, adică pe toţi ne va judeca, şi va chema pe unii la El:

Veniţi, binecuvântaţi ai Părintelui Meu, pentru că am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi Mi-aţi dat sa beau, am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost străin şi M-ati primit, am fost bolnav şi M-aţi cercetat, am fost în temniţă si în necazuri şi aţi venit la Mine”.

Se întreabă drepţii: Doamne, când Te-am văzut în aceste stări”? Şi le răspunde Iisus: „Intrucât aţi făcut bine unuia din aceşti fraţi ai Mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut binele acesta”. Deci Iisus Hristos se identifica cu fiecare necăjit, fiecare flămând, fiecare oropsit al vieţii, de-a lungul istoriei. Din clipa Invierii, din clipa intrării în pâinea euharistică, până la sfârşitul istoriei, Iisus Hristos se ascunde în fraţii Lui, toţi acei care suferă în numele Lui, cei care Il cheamă în ajutor; Iisus este în ei, se identifică cu ei. Şi daca facem o faptă bună ajutând pe cineva care e cu adevărat necaz, această faptă bună o primeşte El însuşi şi ne-o arata in ziua Judecăţii. Acelaşi eveniment se întâmplă cu cei stânga, pe care ştiţi că-i ceartă, că n-au făcut niciodată aceste fapte: „Doamne, dacă Te-aş fi văzut…” — „Intrucât n-ati făcut lor, nici Mie nu Mi-aţi făcut”. Fraţi creştini, acesta este al patrulea mod de viaţă al lui Iisus Hristos universal.

Ne este dat să ne întâlnim cu Iisus Hristos de-a lungul istoriei şi de-a lungul vietii fiecăruia din noi, Acest Iisus Hristos, Domnul nostru, care e Acelaşi care a învăţat lumea, care a pătimit pentru noi, care S-a răstignit, înviat şi care S-a arătat apostolilor după dimineaţa Invierii.

Aceste moduri de viaţă ale lui Iisus Hristos, frati creştini, ni se dăruiesc nouă, ca totdeauna să avem la îndemana să simţim prezenţa Lui, că aşa spune El la sfârşitul Evangheliei sfântului Matei: „Iată, cu voi sunt în toate zilele pana la sfârşitul veacurilor”, până la sfârşitul istoriei. Să fim încredintati că El este cu adevărat în fiecare zi şi în fiecare clipă a vietii noastre, dacă ochii noştri îl pot întrezări, îl pot simţi în viata noastra. Asa cum L-a văzut Ioan, cum L-a văzut Maria Magdalena, cum Il cunosc apostolii după ce se împărtăşesc – a fost Acelaşi Iisus Hristos.

Frati creştini, Acest Iisus Hristos istoric, blândul Iisus, acest Iisus care plânge pentru lume, pentru săraci, pentru necajiti si ii ajuta, acest Iisus Hristos care se arată apostolilor, era acelasi Iisus care i-a invatat de-a lungul vietii lor si a Lui, acelasi Iisus Hristos euharistic. Acelaşi Iisus Hristos universal este si în viaţa fiecăruia din noi şi pe Acesta Il prăznuim noi astazi, în această mare, luminoasă zi a sfintei Invieri. El să ne fie calăuză, El să ne fie model de viaţă, pentru că a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa“. Pe El să-L urmăm de-a lungul vietii Lui. El a spus: „Eu sunt pacea, pacea Mea dau vouă, Eu sunt viaţa, Eu sunt învierea”.

Pe acest Iisus Hristos să-L chemăm de-a lungul vieţii noastre în toate necazurile şi bucuriile noastre şi să-L rugăm sa fie mereu cu noi. Amin.

(din: Parintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, Bucuresti)

Doxologia: „Omul Îl recunoaste pe Domnul Hristos în momentul împărtăşirii cu Sfintele Taine“...

După citirea Sfintei Evanghelii, Înalt Preasfinţitul Teofan a adresat un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre călătoria pe care ucenicii Mântuitorului, Luca şi Cleopa, au făcut-o spre Emaus. În continuare, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a remarcat că Domnul Hristos ne însoţeşte în călătoria noastră prin această viaţă în orice loc şi în orice clipă.“Cei mai mulţi dintre noi nu avem capacitatea să înţelegem că în toate căile vieţii noastre Mântuitorul este cu noi. De multe ori, în viaţă avem sentimentul că suntem singuri. Când trecem prin clipe de încercare, strigăm la Dumnezeu ca şi cum ar fi undeva departe. În timp ce ne îndoim că ne aude, El este lângă noi. Poate chiar atunci, în momente de cumpănă, ne ia pe umerii Săi”, a spus Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care a continuat să amintească de faptul că prin Taina Sfintei Împărtăşanii oamenii Îl pot recunoaşte pe Dumnezeu.

Schimbarea vieţii creştinului care L-a cunoscut pe Dumnezeu

“Sfânta biserică este cel mai desăvârşit loc în care omul recunoaşte că Dumnezeu este cu el. Adevăratul moment în care omul Îl recunoaşte pe Domnul Hristos este cel al împărtăşirii cu Sfintele Taine. De îndată ce Luca şi Cleopa au descoperit că Domnul este viu, că a călătorit şi a luat cina cu ei, au lăsat totul şi s-au întors la Ierusalim. Aici au povestit şi altora minunea pe care au trăit-o alături de acel Străin. Odată ce L-am descoperit pe Domnul Hristos, odată ce ne-am hrănit cu El, viaţa noastră ar trebui să nu mai fie la fel. Nu putem să-L cunoaştem pe Hristos şi gura noastră să tacă sau viaţa noastră să rămână la fel, a subliniat IPS Teofan.

Legaturi:


Categorii

1. Slider, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), IPS Teofan, Parintele Sofian Boghiu, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

26 Commentarii la “Parintele Sofian Boghiu si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: UNDE IL GASIM PE HRISTOS CEL INVIAT, CINE SI CUM IL POATE RECUNOASTE?

  1. Cei mai mulţi dintre noi nu avem capacitatea să înţelegem că în toate căile vieţii noastre Mântuitorul este cu noi. De multe ori, în viaţă avem sentimentul că suntem singuri. Când trecem prin clipe de încercare, strigăm la Dumnezeu ca şi cum ar fi undeva departe. În timp ce ne îndoim că ne aude, El este lângă noi. Poate chiar atunci, în momente de cumpănă, ne ia pe umerii Săi.

    Singuratatea o resimtim, cateodata, pentru ca avem anumite asteptari de la anumiti oameni din jurul nostru, si se intampla ca ele sa nu corespunda cu realitatea. Asadar ne simtim cumva saraciti, uitati, abandonati, destabilizati – fara punctul de sprijin pe care il asteptam de la ceilalti. Si atunci, poate ca cel mai bine ar fi sa ne intoarcem catre omul launtric, sa vedem daca nu cumva si noi la randul nostru nu i-am lasat vreodata pe cei din jurul nostru sa astepte, si daca nu cumva chiar am uitat sa ne gandim mai des la Dumnezeu. Si astfel, poate ca singuratatea devine chiar o cale prin care vedem ca de fapt Dumnezeu este tot timpul cu noi. Singuratatea poate sa devina o cale prin care intelegem mai bine cum insusi Hristos a fost abandonat pe Drumul Crucii de cei cu care fransese painea, si parca simtim cum si noi devenim fratii mai mici ai Domnului.

    Cugetand la Patimile Domnului si umplandu-ne mai mult inima de iubire prin harul revarsat atunci cand ochii ni se inroureaza, va trebui sa iertam, si sa incercam sa schimbam ceva in noi insine, caci lumea va deveni mai buna daca inainte de toate vom duce o lucrare cu noi insine. Si cu siguranta ca cineva va avea nevoie de prezenta noastra, de cuvantul nostru, de ajutorul nostru, de necesitatea de a resimti comuniunea frateasca.

    Dar, din pacate astazi societatea ne invata sa fim mult mai reci unii cu altii, sa ne distantam pentru cel mai mic inconvenient, si sa inchidem usa celuilalt pentru te miri ce, nemaiavand puterea de a trece peste incercarile vietii, care au rolul pana la urma sa intareasca legaturile dintre oameni. Si atunci adeseori solutia de refugiu pe care o gasesc cei mai multi oameni este de a se inchide in coconul singuratatii, facand si desfacand prietenii, si chiar familii, peste noapte. Se pare astfel ca ceea ce rezista, ceea ce este durabil, cumva nu mai este la moda. Totul se consuma rapid si fara efort. Traim intr-o lume inconjurati de oameni si ne regasim pana la urma singuri, pentru ca nu mai stim sa iubim pana la capat, si nu mai stim sa luptam pentru ceea ce dainuieste. Pana si ceea ce tine de dreapta credinta devine adesea o filosofie de viata fara sa fie insa integrata in viata.

    Fie ca singuratatea in care putem sa ne resimtim adeseori in viata, sa ne fie o cale catre Domnul si o deschidere mai mare de a merge spre ceilalti, si nu un motiv de deznadejde.

  2. Daca nu putem sa-L recunoastem pe Domnul in persoana celui care zace sarac, batran sau bolnav, care ne cere ajutorul (pentru ca noi nu suntem in stare sa oferim inainte de a ni se cere), nu vom fi niciodata vrednici sa-L “vedem” aici in Sfanta Impartasanie sau dincolo, in Imparatia Cerului.
    Cat de bun este Domnul, cat de multe feluri de a ni se face cunoscut gaseste El!

  3. Hristos a inviat, dragii mei! 🙂 mila lui Dumnezeu cu noi toti!

  4. @ Georgiana:

    Adevarat a inviat! Amin! Bine ai revenit!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE (plus audio si video)
  6. Pingback: NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum sa biruim gandurile de indoiala?
  7. Pingback: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)
  8. Pingback: HRISTOS A INVIAT! Cum trebuie sa petrecem Pastile? -
  9. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Predica si talcuirea patristica amanuntita a IPS Hierotheos Vlachos: “Nu credem in revolutii sociale. Invierea e adevarata revolutie!” -
  10. Pingback: DACA HRISTOS A INVIAT, NOI CE FACEM? Conferinta PS Sebastian de la Craiova – aprilie 2012, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” (prima parte; audio+text) -
  11. Pingback: DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE. Predicile Sfantului Luca al Crimeei si Parintelui Sofian Boghiu: CUM PUTEM MERGE PE CALEA SFINTELOR FEMEI? -
  12. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR? -
  13. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Cu gandul si inima la Pastile cele Vesnice si la Lumina cea neinserata… -
  14. Pingback: DRUMUL SPRE EMAUS talcuit de parintele Rafail. LUCA, CLEOPA si… STRAINUL. “Putem compara perioada noastra cu ultimele zile ale lui Hristos pe pamant” -
  15. Pingback: SPOVEDANIA SINCERA A LUI TOMA CEL INDOIELNIC si “SPOVEDANIA” LUI HRISTOS sau: Cine Il cauta onest pe Dumnezeu, pe acela… Dumnezeu Il va gasi negresit! -
  16. Pingback: DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre? -
  17. Pingback: DUMINICA MIRONOSITELOR. “Urmati-va calea, fara sa priviti inapoi sau in jurul vostru. Nu luati seama la cele ce va inconjoara; nu ascultati vorbe goale!” -
  18. Pingback: INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? Cum “astept Invierea mortilor si viata v
  19. Pingback: INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? Cum “astept Invierea mortilor si viata v
  20. Pingback: Cuvinte la Duminica Invierii: “PRAZNUIM OMORAREA MORTII, SFARAMAREA IADULUI SI INCEPATURA ALTEI VIETI, VESNICE”. Cum “sa ne curatim simtirile” ca sa vedem Invierea lucratoare si intru noi, simtind si bucuria ei? -
  21. Pingback: Sfantul Vasile al Kinesmei despre INSEMNATATEA INVIERII MANTUITORULUI: “Hristos a inviat si ne-a dat o viata noua, plina de puteri harice. Partea ce ne revine e sa ne folosim de puterile acestea” -
  22. Pingback: PREDICI AUDIO si meditatie la DUMINICA TOMII: Sfantul Apostol Toma, “geamanul” nostru. Chiar a fost “necredincios”? -
  23. Pingback: DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE. Predicile Sfantului Luca al Crimeei si Parintelui Sofian Boghiu: CUM PUTEM MERGE PE CALEA SFINTELOR FEMEI? -
  24. Pingback: OARE NU ARDEA IN NOI INIMA NOASTRA? Implorarea staruitoare si “vanatoarea” Dumnezeului care ne aprinde tainic sufletele si apoi “se face nevazut”… | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: PE CALE CU IISUS, CU INIMA ARZAND: “Nu Te-am vazut si nu Te-am auzit; dar am stiut Ca Tu erai Acela…” “Si n-am stiut ca asta e iubire, sa treci din bezna in nemarginire, cu mana stransa-n mainile Cuiva…” | Cuvântul Ort
  26. Pingback: VINO, DOAMNE IISUSE! “Nu te teme! Eu sunt Dumnezeul tău şi te ţin de mână şi te întăresc…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate