PERICOLUL ÎNĂLȚĂRII, PERICOLUL DISPERĂRII. Cuvântul PS Benedict Bistrițeanul la Duminica umblării pe mare și a potolirii furtunii (VIDEO, TEXT): “La ce folos sa fii cinstit de foarte multa lume, cand barca ta sta sa se rastoarne?”

25-08-2021 Sublinieri

PS Benedict Bistrițeanul: „Două stări” | Predică la Duminica a 9-a după Rusalii

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a 9-a după Rusalii, 22 august 2021, în Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”din Țagu, Protopopiatul Beclean, cu prilejul resfințirii bisericii parohiale:

„Va provoc la o calatorie in timp si in spatiu, impreuna, acum 2000 ani, intr-un loc pustiu, multimi de oameni si noi printre ei, ascultandu-L pe Invatatorul Iisus si observam ca El vorbeste altfel decat vorbesc ceilalti. Nu doar ca ne place, ci cuvantul Sau se coboara pana in adancurile fiintei noastre fara sa ne dam seama si parca nu ne mai este nici foame, nici sete, cu toate ca e foarte cald, cu toate ca e mult de cand am plecat de acasa, cu toate ca e greu sa stai in multime fara sa te misti. Cam asa se intampla cu cei care L-au insotit pe Domnul in pustie si, la un moment dat, ucenicii care erau in jurul Sau L-au facut atent pe Domnul si I-au zis: Doamne, e mult timp de cand sunt aici ascultandu-Te, e nevoie sa ii slobozim sa manance, le va veni rau. Si Domnul i-a provocat si le-a zis: Dati-le voi sa manance! Si apoi evenimentul continua in sensul in care Domnul ii hraneste pe cei prezenti folosindu-se de 5 paini si doi pesti, atat. Si concluzia evenimentului este aceea ca s-au saturat peste 5 mii de barbati, afara de femei si de copii. Un calcul matematic ne-ar duce la o cifra impresionanta, din mai nimic.

Aici este punctul in care incepe relatarea evanghelica de astazi si conditioneaza retatarea evanghelica de astazi. Domnul Hristos ii sileste pe ucenici sa se urce in corabie ca apoi El va da drumul multimilor. Si e cuvantul acesta foarte dur, foarte intens: i-a silit sa se urce in corabie. De fapt, voia sa ii fereasca de un lucru foarte periculos pentru om, in general, si pentru ei, in mod special. Si acest lucru era cinstea, slava desarta, onoarea pe care puteau sa o primeasca din partea celor care au fost hraniti de Domnul.

Si iarasi vreau sa ne ducem cu gandul la eveniment: cum am reactiona noi, daca am fi protagonistii evenimentului? Cand te afli intr-o tara saraca, in care a manca nu e de la sine,  a avea cele necesare nu e de la sine, si pur si simplu te afli in fata unui personaj pe care nu Il stii foarte bine, dar Acesta te hraneste  din nimic, ba mai mult, iti graieste asa cum nu ai auzit niciodata, incat aproape ca nu-ti mai vine sa mananci, care ar fi atitudinea ta, care ar fi atitudinea noastra fata de Domnul si de insotitorii Lui? Probabil ca si noi, ca si cei de atunci, am fi avut aceasta tendinta sa ne prosternam in fata Lui si sa Ii zicem: “vrem sa fim cu Tine peste tot”. Si sa Ii dea cinste mai mare decat Dumnezeului caruia ei se inchinau, desi Domnul Hristos era Dumnezeu, numai ca ei nu stiau in acea vreme. Adica am fi putut sa oferim Domnului Hristos cinste si, mai ales, apostolilor Sai peste masura, ca apropiatii Celui care ne hraneste. Pentru ca, la un moment dat, a si zis Domnul Hristos: Voi nu Ma urmati pe Mine pentru Cine sunt, ci pentru ca v-am dat de mancare, pentru ca va hranesc. Daca cineva ne-ar hrani si pe noi permanent, cu siguranta ne-am lua dupa el, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa muncim, nu ar mai fi nevoie sa facem o gramada de lucruri.

E prima stare pe care o descopera aici Evanghelia, iubiti frati si surori: starea de bine, starea de cinste, starea de intaistatator in fata multimilor, starea in care ai posibilitatea sa primesti cinste peste masura, glorie, starea in care esti adulat in stanga si in dreapta ta de unii si de altii; si lucrul acesta se intampla mai ales cand Dumnezeu te pune in frunte, intr-o institutie sau alta. Cand ai subalterni multi, cand ai oameni multi in jurul tau care doresc sa iti faca pe plac tocmai ca sa intre in gratiile tale este pericol de a te inalta peste masura, nefondat si nefolositor. De aceea Domnul, spune Evanghelistul Matei, ca ii sileste efectiv pe ucenici sa urce in corabie, pentru ca nu cumva cei care au fost hraniti prin intermediul lor sa ii cinsteasca peste masura.

Omul, atunci cand primeste cinste peste masura, nu poate sa o gestioneze. La noi, in grai popular, se si spune: i se urca la cap. Cand cineva primeste o pozitie inalta si nu stie sa o gestioneze se poate transforma de nerecunoscut, intr-o persoana care sa nu mai semene cu persoana pe care am stiut-o inaintea acestui eveniment. Si, de aceea, Domnul ii fereste de pericolul foarte mare al inaltarii peste masura, al trufiei si al caderii care poate sa se intample de pe urma inaltarii acesteia fortate. Si El este cel care da drumul multimilor. Retineti aceasta prima stare: cand ne aflam in frunte si avem toate sansele sa fim cinstiti, nu masurat si nu justificat, ci peste masura.

Si acum vine cea de-a doua stare, pentru ca sunt prezente cele doua stari in oglinda in Evanghelia de astazi. Nu multa vreme dupa, Apostolii aflandu-se in corabie pe Marea Galileii, s-a pornit o furtuna. Cei care ati fost in Tara Sfanta ati vazut ca Marea Galileii e un lac, de fapt, nu e o apa foarte mare si, in teori,e nu poate sa fie o furtuna foarte mare care sa iti puna viata in pericol. Si totusi s-a intamplat o furtuna cu valuri mari, incat barca statea sa se rastoarne. Este cea de-a doua stare pe care o traieste omul. Pe de o parte, siguranta pozitiei sale, starea de bine, iar pe de alta parte, starea de parasire, starea de pericol, cand nu mai ai pe ce sa pui mana. La ce folos sa fii cinstit de foarte multa lume in aceste momente, cand barca ta sta sa se rastoarne? Va sa zica, orice pozitie ai avea in aceasta lume, ori de cata multa cinste te-ai invrednici, exista momente in care ramai singur, ramai fara ajutor, ramai in pericol. Ce te faci, ce e de facut? E doar prima stare a pericolului – barca care sta sa se rastoarne de la valurile puternice.

Dar mai e o stare si mai puternica: Petru Il vede pe Domnul ca o naluca de departe si vazandu-L pe Domnul ca o naluca, Il pune la incercare: Ii cere ca el ca sa mearga pe apa. Si Domnul zice: vino pe ape! Si cand se coboara din barca incepe sa pluteasca pe ape invingand legile fizicii, nu se adanceste, nu se ineaca, doar ca atunci cand se uita in stanga si in dreapta si vede pericolul, vede valurile care stau sa il rastoarne si nu se mai uita la Domnul in fata, incepe sa se adanceasca in apa. Asadar si aici este un pericol, dar in doua etape: un pericol mai mic si apoi un pericol mai mare. Cat esti in barca, oricum ar fi ai mai multa siguranta decat in apa, atunci cand valurile sunt mari. Aceasta a doua experienta il exprima pe om in cea de-a doua stare posibila in viata lui: stare de pericol, de singuratate, de neputinta. Nu prea ai ce sa faci.

Numai ca intre cele doua stari, pericolul slavei desarte, pericolul trufiei si pericolul disperarii se intampla un lucru, si evanghelistul Matei il descrie, un detaliu: dupa ce a dat drumul multimilor si pe ucenici i-a trimis cu corabia, a facut ceva Domnul: S-a dus in munte ca sa Se roage. Si subliniaza evanghelistul Matei ca era singur in rugaciune. Acest eveniment asezat intre cele doua stari – starea pericolului trufiei si starea pericolului disperarii – este aceasta lucrarea a Domnului pe care Evanghelistul o numeste rugaciune in singuratate. Si, in felul acesta, Domnul Hristos ne da solutii si pentru prima stare si pentru a doua stare.

Cand Dumnezeu te invredniceste cu o pozitie inalta in aceasta lume, nu te trufi pentru acest lucru, traieste toata starea ta in rugaciune si, daca traiesti in rugaciune, nu te inalti peste masura si nici nu te cobori peste masura. Pentru ca rugaciunea te echilibreaza si te face sa intelegi ca esti om pe de o parte, cu daruri de la Dumnezeu si pentru daruri Ii multumesti lui Dumnezeu: Iti multumesc, Doamne pentru ca reusesc sa fac lucrurile intr-o forma sau alta. Dar, in acelasi timp, rugaciunea te arata si in vulnerabilitatile tale, te arata si ca nu poti sa faci o gramada de lucruri. Altminteri, daca nu stam in duhul rugaciunii, cele pe care nu le putem face le ascundem, ca cei care stau in fata noastra sa nu ne vada in slabiciunile noastre, sa ne vada numai puternici si nu cumva sa ne periclitam cinstea, ascultarea sau obedienta pe care ne-o dorim din partea celorlalti. Rugaciunea te arata ca intr-o oglinda, te arata nici prea inalt nici prea scund, te arata asa cum esti tu. Si nu exista libertate in aceasta lume decat sa te cunosti asa cum esti tu.

Daca cineva te lauda nejustificat, ca sa castige trecere la tine, nu te entuziasmezi peste masura, nu te emotionezi si nici macar nu crezi pentru ca tu stii ceea ce esti. Dar la fel, si daca cineva te umileste peste masura, tu stii ca esti si neputincios dar pe langa neputintele tale ai si lucruri bune, ai si daruri de la Dumnezeu. Si fac aici amintire de acel cuvant foarte intelept al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu care a zis asa: cand esti pe varful muntelui ia aminte sa nu ametesti, dar si cand esti in prapastie, sa nu disperi. Rugaciunea te face sa nu ametesti atunci cand esti in frunte, cand esti puternic, cand ai o pozitie sociala si tot rugaciunea te face sa nu cazi in disperare, sa nu cazi in prapastie atunci cand treci prin momente dificile.

Si mai adaug un cuvant preluat din Apostolul de astazi, aratand ca ceea ce ramane, eliminand fie trufiile noastre nenecesare fie deznadejdile noastre, la fel, nenecesare, ramane omul, ramanem noi, asa cum suntem. Se vorbea in Apostol despre faptul ca focul este cel care lamureste aurul in topitoare si ceea ce ramane dupa acest foc este omul. Ceea ce ramane eliminand mandriile noastre, increderile noastre excesive in ceea ce suntem noi si, la fel, eliminand disperarile si deznadejdile noastre, omul ramane frumos, asa cum l-a facut Dumnezeu, nemiscat in slava si in ocara si, in felul acesta, se plaseaza corect in viata sociala, in fata celorlalti, fata de Dumnezeu si fata de sine insusi.

Invatam asadar din Evanghelia de astazi ca Domnul prin rugaciune ne cheama sa fim noi insine, iar atunci cand El ne cinsteste sa Ii multumim pentru acest lucru si sa traim frumos ca unii care slujim, nu ca unii care stapanim, iar atunci cand trecem prin momente grele sa nu deznadajduim, ci sa Il strigam pe El in viata noastra. El este inceputul, El este sfarsitul, El este viata noastra. Amin!”

Legături:

PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “UNDE ESTE SMERENIA, ACOLO VINE DUMNEZEU”

SFANTUL NECTARIE si RABDAREA NEDREPTATILOR. PS Benedict Bistriteanul despre modul a lupta cu IMPUTINAREA DE SUFLET: “Cand stii ca lipseste din tine aceasta putere, sa nu te sperii, sa Ii ceri ajutorul Domnului. Te pui inaintea Lui si zici: DOAMNE, NU POT, nu ma pricep, nu sunt in stare, nu stiu ce sa fac, sunt slab!’ CAND ESTI SLAB, CERI AJUTORUL” (video, text)

DUHUL IUBIRII DE STĂPÂNIRE NU MI-L DA MIE… Cum recunoastem si cum ne putem vindeca de boala dorintei de a domina asupra altora? CUM SE POATE MANIFESTA ABUZUL DE PUTERE IN ZONA SPIRITUALA, IN VIATA BISERICEASCA?

“Cel ce vrea sa fie primul – sa le fie tuturor sluga. INTRAREA E INVERS, DE LA CAPATUL COZII!”. Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare despre IUBIREA DE STAPANIRE, BADARANIA SUFLETELOR NOASTRE si RASTURNAREA IERARHIILOR OMENESTI INAINTEA LUI DUMNEZEU

“Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI

Boala si nebunia SLAVEI DESARTE

Viata si invataturile unui sfant al zilelor noastre, CUVIOSUL NIKON VOROBIOV, luptator impotriva MANIERISMULUI si FORMALISMULUI RELIGIOS FARISEIC si invatator cu putere al SMERENIEI AUTENTICE: “temandu‑se de cinstirea ieftina a poporului, care cauta totdeauna facatori de minuni, stravazatori…”

LECTIILE INTALNIRII LUI IISUS CU TANARUL BOGAT: “Hristos nu a avut comportamentul cuiva care cauta cu orice pret sa-si atraga sustinatori, ci a preferat sa spuna adevarul celui din fata sa, fara niciun fel de menajamente, dar si fara a-l agasa….”. REFUZUL LINGUSIRII SI AL COMPROMISULUI DUHOVNICESC, DAR SI AL INCALCARII LIBERTATII CELUILALT

Arhimandritul Sofronie, scriind DIN ADANCA DURERE A INIMII SI IMPREUNA-PATIMIRE, despre IUBIREA DE PUTERE CARE SFASIE TESUTUL VIETII: “Unora li se pare ca, daca iti pot face vreun rau, trebuie sa se foloseasca de acea putinta, ca omul, de frica raului sa lucreze pentru ei”

PARINTELE SOFRONIE DE LA ESSEX – scrisoare profetica despre degenerarea ideii de IERARHIE BISERICEASCA in DESPOTISM cu pretentii de infailibilitate, care risca sa atraga “REACTII VIOLENTE DEZASTRUOASE”: “Episcopii prea adesea încetează a mai fi fraţi, darămite părinţi. Ei se simt a fi mai întâi de toate stăpâni”

Parintele Sofronie despre PATIMA STAPANIRII SI A INJOSIRII CELORLATI

DOCTORIA NADEJDII – Conferinta de la Cluj (martie 2016) a PS MACARIE DRAGOI (video+text). Balsam pentru durerile inimilor suferinde si ale sufletelor cazute in adancul prapastiei: SA STRIGAM CATRE HRISTOS, SA RIDICAM OCHII SPRE CER!

Esecul unui neam, simptom al apostaziei sale in fapte. ROMÂNII INAINTEA POSTULUI MARE – INTRE DUHUL MUCENICILOR si DUHUL LUI IUDA. “Vai tie, neam pacatos, popor impovarat de nedreptate! Cum a ajuns ca o desfranata cetatea cea credincioasa?”


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Inmultirea painilor, PS Benedict Bistriteanul, Umblarea pe mare si Potolirea furtunii, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “PERICOLUL ÎNĂLȚĂRII, PERICOLUL DISPERĂRII. Cuvântul PS Benedict Bistrițeanul la Duminica umblării pe mare și a potolirii furtunii (VIDEO, TEXT): “La ce folos sa fii cinstit de foarte multa lume, cand barca ta sta sa se rastoarne?”

  1. Doamne ajută!

    Când aveți timp, urmăriți și cele ce se vor scrie aici:

    https://scrieridebine.wordpress.com/

    Deocamdată este extrem de la început. Vor fi articole despre Ortodoxie, dar și despre multe altele, totul într-o manieră cât mai pozitivă, pentru a ne mai deconecta de tot ce este apăsător în jurul nostru.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate