“Eu sunt, nu va temeti!” – LINISTEA DIN TOIUL FURTUNII

24-08-2013 Sublinieri

christ-calming-the-sea

Pentru Duminica umblarii pe mare si a potolirii furtunii (a 9-a dupa Rusalii), va mai recomandam:

***

page-7-Jesus-calms-the-storm_web

Daca se isca furtuna

Fericiti cei blanzi ca aceia vor mosteni pamantul (Matei 5, 5)

Ce limpede se reflecta cerul cu stelele lui, cu albastrul lui profund si cat de intens stralucesc razele Soarelui si ale Lunii pe luciul neted al unei ape! Dar, indata ce se isca o furtuna, imaginea cerului dispare, apa se intuneca, se ridica valuri, se zbuciuma, spumega, urla, se sparge de stanci, pur­tand cu ea distrugere si dezastru.

Oare nu se intampla acelasi lucru si cu sufletul omului, cand il ia in stapanire raul? Acolo unde ar trebui sa stralu­ceasca iubirea, sa salasluiasca pacea si linistea, dintr-odata armonia se tulbura, incepe a se iti discordia, se deschid rani, viata pasnica, in prietenie, se surpa.

Ce poate determina oare dezlantuirea unei asemenea fur­tuni in suflet? De unde vin acesti nori negri? De cele mai multe ori incepem sa ne enervam din egoism, din trufie, din orgoliu. Vrem ca toata lumea sa ne cedeze, toti sa accepte ceea ce spunem, sa ne faca pe plac, orice incercare de a ne contrazice, cel mai mic semn de retinere facandu-ne sa ne iesim din fire, enervarea sporind, intetindu-se de parca o forta draceasca ar fi pus stapanire pe noi, slutindu-ne sufle­tul, facand sa clocoteasca in noi o furtuna de rautate si in­toleranta. Daca am fi fost smeriti si blanzi, asa ceva nu s-ar fi intamplat! Chemandu-ne sa luam jugul Sau, Domnul ne va da un exemplu de smerenie si blandete, fagaduindu-ne ca acest jug ne va fi usor si cu folos de purtat si ca ne vom afla pacea in suflet. Invatand de la Domnul, luand pilda si tarie de la El, mergand pe urmele Sale, trebuie mai intai sa ne smerim pe noi insine, sa curmam din noi orice pornire spre rautate. Imparatia lui Dumnezeu nu se poate inscauna intr-un suflet tulburat. In vifornita nu sufla Duhul lui Dum­nezeu! E greu sa tii piept unei furtuni sufletesti, care, de ce­le mai multe ori, se isca pe neasteptate, iar daca sufletul nu este pregatit s-o infrunte, ramane slab si in bataia vantului.

Se cuvine sa fim pregatiti si, indata ce incepe furtuna, sa ne indreptam catre Cel pe Care L-au trezit Apostolii, cand valurile amenintau corabia.

Atunci S-a ridicat, a certat va­lurile si marea si s-a facut liniste mare (Matei 8, 26).

Facandu-se liniste si in sufletul nostru, sa se arate in el chipul blandului Mantuitor!

christ-calming-the-sea-thumb-300x268

***

Linistea din toiul furtunii

Daca o fi sa ma ucida, nu voi tremura, dar voi descurca in fata Sa firele pricinei mele(Iov 12, 15; Biblia 1982)

Corabia pluteste pe mare. Oricat de adanc ar fi abisul ma­rii si oricat de puternice valurile si de furioasa furtuna, totul este in regula, atata timp cat apa nu a patruns in vas. Grija cea mare a marinarului nu este aceea de a scoate corabia la liman, ci de a impiedica apa sa patrunda in ea. Aceeasi tre­buie sa fie si grija crestinului: sa nu se puna la adapost de evenimente neprevazute – ispite, incercari —, ci sa fie cu luare-aminte ca nimic sa nu-i tulbure linistea sufleteasca, sa-i strecoare in suflet o urma de neincredere, sau sa nu-i mai lase loc pentru nimic altceva. Daca vom da „cale libera“, lasand sa patrunda in inima tot felul de griji mai mari sau mai marunte, dintre cele care nu inceteaza sa ne asedieze zi de zi, acestea nu vor intarzia sa ne provoace nemultumiri, enervari, amaraciuni, ne vom simti apasati de ele si vom de­veni „apasatori” si pentru altii. De vom fi morocanosi, in­tr-o stare de spirit proasta aceasta se va rasfrange si asupra celor din jur, va incepe sa se simta de la noi suflare de ghea­ta.

Sa invatam sa nu ne lasam doborati de griji si de greutati, sa nu le exageram importanta si atunci lumea noastra spiri­tuala va ramane intacta, si ne vom bucura neincetat si in to­iul furtunii. Nu exista nimic mai linistitor si mai aducator de bucurie decat omul care isi pastreaza calmul, pacea, bu­na dispozitie chiar si atunci cand se confrunta cu probleme si situatii din cele mai grele. Un asemenea om raspandeste lumina in intunericul vietii, „actionand” mai sigur ca orice predica, fiindca poate da curaj si avant fratelui aflat in dez­nadejde, facandu-l sa-si continue cu incredere drumul, ori­cat de greu ar fi.

„Noi intru toate suntem necajiti, dar nu stri­viti, in stari fara iesire, dar nu deznadajduiti, prigoniti dar nu parasiti, doborati dar nu nimiciti (II Corinteni 8, 9).

Untitled-1

***

Frica va disparea

S-a facut intuneric si Iisus inca nu venise la ei. (Ioan 6,17)

Cand suntem foarte tineri, in zorii vietii, ne enervam si ne blestemam soarta, cand apare la orizont cel mai mic no­risor. Am vrea ca pe cerul nostru soarele sa straluceasca mereu, drumul sa ne fie presarat cu flori, iar in jurul nostru sa rasune hohote de ras si chiote de veselie. Cu trecerea ani­lor, incepem sa tanjim dupa linistea binecuvantata a amur­gurilor, dar inca ne este frica de tenebrele noptilor, in care vedem intotdeauna ceva misterios. Ucenicii lui Hristos nu puteau scapa de o frica apasatoare. Nu pareau a fi niste per­soane sigure pe sine, erau ca niste copii, si deseori le apuca spaima de singuratate, ca si atunci cand Iisus „inca nu ve­nise la ei”.

Fiecare trebuie sa trecem printr-un asemenea timp de in­cercare. Mai devreme sau mai tarziu tristetea singuratatii ne va cuprinde si pe noi. Talazuri furioase au purtat sarmana noastra luntre, ca pe o jucarie, izbind-o si aruncand-o in toa­te partile. I-au smuls timona, ne-au cuprins fiori de spaima, simtindu-ne dusi bezmetic in bezna noptii.

Sa ne pastram calmul! Domnul se apropie de noi pe valuri, infruntand furia vantului. In urletul furtunii dezlantuite rasuna glasul Lui:

Eu sunt, nu va temeti!”

Recunoscandu-I vocea, frica ne dispare, o „liniste adanca” ni se asaza in inima.

141727_potolirea-furtunii

***

Vino!

Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa. (Matei 14, 28)

Iata cum face omul primii pasi pe calea miniunata si de nepatruns a credintei. Mai intai trebuie sa stie ca exista o porunca pe care i-a dat-o chiar El. „Porunceste-mi!”, zice Petru. Ştim despre ce porunca este vorba: sa traim in duh. Luat-am oare hotararea de a o respecta si de a merge pe acest drum? Inseamna ca drumul nu ne va fi amenintat de primejdii, iar tinta ne va fi cea dreapta. De ne asteapta viata sau moarte, bucurie sau suferinta, important este ca drumul sa ne duca de-a dreptul la El.

Multi dintre cei aflati in pragul mortii Il cheama pe Iisus stiind ca vor avea de intampinat talazuri intunecate si adanci: „Porunceste-ne sa venim la Tine pe apa!” Iar El le raspunde: „Veniti!”. Ai grija insa sa-I tii porunca si sa mergi catre El fara abatere. Sa nu te sperii, daca va trebui sa pasesti pe ceva nesigur, care nu-ti va putea sustine picioarele. Va trebui sa „umbli pe apa”, pe valuri miscatoare, deasupra abisului gata sa te inghita.

Multi au trait aceasta experienta; ei stiu ce inseamna sa mergi pe apa lacrimilor, nestiind incotro te duci, fara sa pri­vesti in jos, convins ca mergi pe un „sol” sigur, desi iti dai seama ca nu este asa, cu privirile atintite spre Intemeietorul si Savarsitorul credintei, Iisus Domnul.

Ce fericire este ca, dupa lungul drum pe valurile furioase al marii vietii acesteia, sa ajungi pe cereasca „mare de sticla” (Apocalipsa 15, 2). Intinderea ei neteda, curata, nu se va in tuneca de chipul nostru, prins ca-ntr-o oglinda, umbra pacatului nu se va mai asterne pe apele ei linistite, fiindca atunci vom fi dincolo de orice meteahna, izbaviti pe veci de pacate.

„Vino!”, ii spune Iisus lui Petru. Ne cheama, oare, si pe noi cu acelasi cuvant: „Vino!“? Aceasta e chemarea ca­re „rasuna” de pe fiecare pagina a Sfintei Scripturi; o au­zim si din gura sfintilor care s-au preaslavit, din gura Mantuitorului Insusi.

Şi chiar daca El ne ia barca pentru ca ne tinem de ea si nu vrem sa o parasim ca sa ne ducem la El, sa mergem in urma Lui!

Doamne, Tu ne chemi, zicandu-ne: „Vino!” Ştim insa ca drumul nu este sigur, apa adanca, picioarele ne tremura, dar nu ne putem impotrivi chemarii Tale; vom veni, faca-se vo­ia Ta, fie ca iubirea Ta sa ne fie stapana!

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, 2008)

13439728465991954764

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Umblarea pe mare si Potolirea furtunii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la ““Eu sunt, nu va temeti!” – LINISTEA DIN TOIUL FURTUNII

  1. Grea pilda si atat de folositoare…
    !

  2. Furtuna’ntunecă tot cerul.
    Totu-i în clocot de cazan
    Şi valuri’nalte cît un munte,
    Cresc şi se-n’groapă în ocean.

    E noapte de apocalipsă.
    Urgia urlă ca nebună.
    Corabia acum s’afundă,
    Acum i’ntoarsă de furtună.

    Cinci mateloţi într-o clipită,
    Au fost de valuri înghiţiţi.
    Cârma de-mult i’aproape frântă
    Şi mateloţii’s îngroziţi.

    A patra noapte’i pe sfârşite.
    Văzduhu-i negru ca mormântul.
    Oceanul urlă, cocoteşte,
    În vuietul ce-l poartă vântul.

    Oamenii par fără nădejde.
    Mulți cred, că nu e cu putinţă,
    Să-şi scape vieţile (şi vasul)
    Şi să mai lupte cu credinţă.

    Se pare, că și căpitanul
    Crede că totul s-a sfîrşit
    Caci stă pe punte'(n deznădejde),
    De vânt şi valuri îngrozit.

    Vasul trozneşte, geme, urcă
    Şi iar s’afundă, iar coboară.
    Valuri îngit întraga punte
    Şi disperarea îi doboară.

    Deodat’un fulger taie cerul
    Şi capitanu’ntr-o clipită,
    Vede pe-o mică balustradă
    O rândunică vlăguită.

    Uimit nu-şi lămureşte gîndul,
    Când sub alt fulger iar zărește
    Zeci…, sute…, (prinse de parâme),
    În “iadul” care clocotește.

    Plin de ruşine, ia la pieptu-i
    (Cu dragoste şi cu căinţă),
    Pe’această mică vietate
    Atât de tare în credinţă.

    Coboară’n grabă și-și adună
    Greu încercatu-i echipaj,
    Şi le vorbeşte printre lacrimi
    Despre credinţă şi curaj.

    – Priviţi, o fraţii mei minunea,
    Întruchipată-n rândunică.
    Cum a’nfruntat (şi’nfruntă moartea),
    Pe vasul nostru, fără frică.

    Prinse de cabluri şi parâme
    În frig şi-n clocotul de ape,
    Cred, (luptă şi îndură)
    Şi sunt convinse c’au să scape.

    Nu au nici mijloacele noastre,
    Nici mintea noastră, nici ştiinţă
    Dar au voinţă neclintită
    Şi-o lege (ce-o ţin cu credinţă).

    Priviţi ce mică-i şi fragilă
    Şi’nfruntă marea ca şi noi,
    (Numai cu ce-a lăsat-o Domnul),
    Iar noi…, ne plângem în nevoi.

    Avem şi vas avem şi minte.
    Avem un suflet şi-o credinţă.
    Dar, unde e curajul nostru
    Şi…, oare ce-i cu neputinţă ?

    Iată o mică zburătoare
    Crede şi luptă pentru bine,
    ,,C-o inimă şi două aripi’’
    (Şi-o să ne face de ruşine).

    E cu putinţă ca noi, oameni
    S’alunecăm în disperare
    În frica morții și să credem,
    Că n’avem șanse de salvare ?

    Unde-i dârzenia credinţei
    Şi cum de ne cuprinde frica
    (Pe noi, mai mari și mai puternici)
    Şi nu se teme rândunica ?

    Hai deci, să înfruntăm urgia
    Şi să luptăm cu demnitate
    (Cu înzestrarea din’lăuntru)
    Şi cu credinţă (pân’la moarte).

    Că iată’n mica rândunică
    S’ascunde tainica minune
    (Care’i credinţa, și curajul)
    Ce’o poartă’n sfânta’i misiune

    La fel ca ea deci ni se cade,
    Să credeam c’o să biruim,
    (Prin rugă, luptă și credinţă),
    Ca’n Domnul, să ne mântuim.

  3. Pingback: Umblarea pe apa – potolirea furtunii | albastru de...
  4. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  5. Pingback: Predici si talcuiri audio la PESCUIREA MINUNATA aplicate la realitatile vietii noastre (PARINTII IOANICHIE BALAN si CIPRIAN NEGREANU): “Aceasta e smerenia lui Dumnezeu: ca Se coboara pana si la cele mai mici!” -
  6. “Darul liniştii”, despre care vorbesc Părinţii, este rar şi greu de dobândit, însă cel ce ajuns la linişte, “a cunoscut adând (abis) de taine. Dar n-a ajuns la aceasta – spune Sfântul Ioan Scărarul – dacă n-a văzut şi n-a auzit mai înainte zgomotele valurilor şi ale vânturilor şi n-a fost poate stropit de ele”. Cu alte cuvinte, numai navigatorul care a înfruntat adeseori pericolul şi furtuna poate simţi bucuria şi frumuseţea valurilor liniştite şi a apusului de soare.
    http://www.aparatorul.md/tacerea-taina-a-veacului-viitor/

  7. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: FURTUNA INFRICOSATOARE S-A RIDICAT… | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din in
  10. Pingback: CU BINECUVANTAREA STARETULUI EFREM DIN ARIZONA la inceputul anului nou bisericesc: “AVETI RABDARE, FIII MEI! NU VA PIERDETI CURAJUL IN LUPTA!” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: Parintele Octavian Moşin (Chişinău): CRESTINUL IN FATA PROVOCARILOR LUMII DE AZI, intre REVOLTA care inraieste si RUGACIUNEA facatoare de pace: “Este un veritabil act eroic să trăiești cu adevărat creștinește…” | Cuvântul Ortod
  12. Pingback: VINO, DOAMNE IISUSE! “Nu te teme! Eu sunt Dumnezeul tău şi te ţin de mână şi te întăresc…” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! – Predica PS Ignatie Muresanul la INALTAREA DOMNULUI: “Esti ceea ce privesti” (VIDEO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: UMBLAREA PE MARE. Predici audio de la Putna si Sihastria Putnei: AVEM NEVOIE DE CURAJ SI DE CONSECVENTA “PANA LA CAPAT” in urmarirea tintei noastre duhovnicesti. SA INDRAZNIM “SA MERGEM PE APA” IN LUME, URMANDU-L PE HRISTOS. Sa nu
  15. Pingback: STRIGATUL SALVATOR | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: “Să luăm locul care ni se potriveşte, acela care se află LA PICIOARELE DOMNULUI nostru şi să cerem mila Sa”. ÎN CIUDA PĂCATELOR NOASTRE, NĂDĂJDUIM! | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: ENERVAREA ÎN FAMILIE – observații psiho-duhovnicești. CUM NE EXPRIMĂM EMOȚIILE NEGATIVE în relația cu soțul/soția sau cu copiii? “Principalul este să învăţăm cu toţii din greşeli şi să fim în stare să cerem iertare” |
  18. Pingback: FERICIȚI CEI BLÂNZI… “Nu v-ați gândit niciodată: de ce oare suntem atât de supărăcioși?”. Cuviosul IOAN KRESTIANKIN ne invită la cercetarea și spovedania patimilor dezvăluite în lumina Fericirilor evanghelice. BLÂNDEȚE sau
  19. Pingback: ÎNCREDINȚAREA LUI TOMA – Predica Parintelui Hrisostom de la Putna (AUDIO + TEXT): “Noi nu Îl credem pe Dumnezeu şi nu ne încredem în El! V-aţi pus în palma lui Hristos! De ce nu staţi cuminţi acolo? De ce vă agitaţi? Sunteţi în p
  20. Pingback: NU VA TEMETI! – Predici (video/ audio, text) de mare folos la Duminica a noua dupa Rusalii: INCHISOAREA FRICII, “RABUFNIREA IUBIRII” si IMPREUNA-LUCRAREA CU DUMNEZEU: “Doamne, vreau sa fiu cu Tine!” | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: “Calea spre tine însuți”. SUB CRUCE, de-a lungul vieții noastre, luptând cu ispita DEZERTĂRII. “Suntem învăţători în afara cuptorului durerii, dar pierduţi, morţi şi ucenici stângaci în clipa răstignirii” | Cuvântu
  22. Sa meditam un pic la (omni)prezenta atemporala a lui Iisus si sa ne aducem aminte de ea in cand ne rugam si in tot “timpul”.
    Ioan Botezatorul spune ca vine dupa el si este (nu era!) inaintea lui
    Iisus spune “Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam”, “Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt”, “Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”

    In 1:27 El este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”
    In 1:30 El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.’
    In 8:24 V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
    In 8:28 Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt
    In 8:58 Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate