PRIVEGHEATI SI FITI GATA!
Va mai recomandam pentru Martea Patimilor:
- SFANTA SI MAREA MARTI. Pilda celor 10 fecioare si pilda talantilor. Cuvant despre cantarea: Iata, Mirele…
- DUHUL SFANT – UNTDELEMNUL FECIOARELOR INTELEPTE. OARE L-AM DOBANDIT? (Cuvinte si cantari pentru Sfanta si Marea Marti)
- “Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind….” CUM SA TRAIM CU LUARE-AMINTE IN LUME, “cu candelele aprinse”, in asteptarea Mirelui
- Privegheaţi, deci, că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru!
***
PREOTUL MARTIR ILARION FELEA:
Pildele despre Venirea a doua si Judecata din urma:
(fragment):
PRIVEGHEATI Sl FITI GATA!…
Multi oameni sunt foarte ingrijorati de ziua venirii a doua; foarte multi oameni nu sunt ingrijorati deloc de ziua venirii Domnului. Cei dintai gresesc, pentru ca in toate intamplarile vad „semne” ale venirii a doua si astfel se inseala pe ei si inseala si pe altii. Ceilalti gresesc amar, pentru ca sunt cu totul nepasatori si nu-si fac nicio socoteala si nicio pregatire pentru infricosata judecata care ne asteapta pe toti.
Nelinistea unora si nepasarea celorlalti nu trebuie sa vina din pricina semnelor care arata – apropiata sau indepartata – venirea a doua. Mantuitorul Hristos a mustrat pe aceia care vad si cauta numai „semne” in toate intamplarile (Mt. 12:39,16:4; Lc. 11:29).
Pentru noi nu este de mare insemnatate sa stim cand va veni Domnul a doua oara, ci de cea mai mare insemnatate este sa stim cum ne infatisam la scaunul Sau de judecata. Ziua si ceasul cand Fiul Omului va veni, nimeni dintre oameni nu le cunoaste (Mt. 24:36; Mc 13:32; FA. 1:7). Cum dam noi raspuns in fata judecatii, aceasta e intrebarea cea mare. Cum? Iisus Hristos Domnul nostru in directia aceasta vrea sa ne pregateasca: sa dam raspuns bun la infricosata Sa judecata. De aceea ne graieste in pilde si ne striga adeseori:
«Privegheati!… Fiti gata!… Privegheati si va rugati!… Ca nu stiti ceasul cand vine Domnul» (Mt. 24:42-43; 25:13; Mc. 13:33; Lc. 21:36).
«Fericite sunt slugile acelea, pe care venind stapanul, le va afla priveghind» (Lc. 12:37).
Stapanul este Iisus Hristos, care se intoarce «de la nunta», de la nunta imparatiei lui Dumnezeu (Mt. 22:1-10). Slugile sunt toti crestinii care au primit pe Iisus Hristos ca Domn si Stapan la carma vietii lor, precum si toti aceia care au intrat in slujba Mantuitorului ca sa vesteasca Evanghelia si sa impartaseasca poporului harul Sfintelor Taine (1 Cor. 4:1-2).
Ci
ne este oare sluga credincioasa si inteleapta, pe care a pus-o stapanul peste slugile sale, ca sa le dea hrana la vreme? Fericita este sluga aceea pe care, venind stapanul sau, o va gasi facand asa. Amin graiesc voua, ca peste toate averile sale o va pune. Iar daca sluga aceea, rea fiind, va zice in inima sa: Stapanul meu intarzie, si va incepe sa bata pe celelalte slugi si sa manance si sa bea cu betivii, veni-va stapanul slugii aceleia in ziua cand nu se asteapta si in ceasul pe care nu-l cunoaste si o va pedepsi aspru si o va face partasa cu fatarnicii. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. (Mt. 24:45-51; Lc. 12:42-46)
Din aceste pilde se vede limpede ca pentru crestini cea dintai cerinta de pregatire, pentru a da un raspuns bun la judecata, este sa fie aflati slugi bune, slugi treze, credincioase si intelepte, slugi care-si asteapta Stapanul ca sa intre in mostenirea Lui. Privegherea cere de la noi sa fim treji si intelepti, sa ne dam seama care sunt datoriile noastre de crestini si astfel sa ni le indeplinim, incat in orice clipa sa fim gata de raspuns bun pentru judecata lui Dumnezeu. Gata oricand pentru clipa mortii; gata oricand pentru infricosata judecata; gata oricand sa ne intalnim linistiti si impacati cu Domnul, fara sa ne rusinam de privirea, de Evanghelia si de judecata Lui.
Asta inseamna cuvintele: Privegheati, fiti gata!…
CU MIJLOACELE INCINSE SI CU FACLIILE APRINSE
Se spune de atatea ori ca viata omului pe pamant este o calatorie. De la nastere pana la moarte, calatorim mereu… Ne ducem unul dupa altul. Suntem calatori. Niciunii nu suntem mostenitorii pamantului. Toti trebuie sa-l parasim, toti avem sa calatorim mai departe. Nici moartea nu opreste calatoria noastra. Avem sa calatorim cu totii, pana in fata judecatii lui Dumnezeu, pentru a da socoteala pentru faptele noastre, fie bune fie rele (Apoc. 2:23; 2 Cor. 5:10). Pentru calatoria aceasta din urma, Iisus Hristos Domnul ne indeamna sa fim totdeauna gata:
«Sa aveti mijloacele incinse si facliile aprinse» (Lc. 12:35).
Orice calator, atunci cand pleaca la drum, se gateste cu haine curate, cu bani de cheltuiala si cu merindea trebuitoare. Mai are grija deosebita sa nu intarzie trenul, care il duce la tinta calatoriei. Cu atat mai mare trebuie sa fie grija noastra pentru calatoria din urma, ca sa prindem trenul vesniciei. Cum se necajesc oamenii cand le pleaca trenul dinaintea ochilor, cand vad ca-i lasa in urma si nu mai au nicio putere sa-l opreasca!… 
Dar cu trenul vesniciei cum stam? Ce trebuie sa facem ca sa nu intarziem? Ce sa luam cu noi si cum sa ne pregatim ca sa dam raspuns la infricosata judecata a lui Hristos? Cum putem sa fim totdeauna gata de drum, cu mijloacele incinse si cu facliile aprinse, adica imbracati pentru calatorie si cu lumina sufletului aprinsa, pentru a trece prin noaptea mortii la lumina invierii?
Trei sunt mijloacele prin care se pregateste crestinul pentru viata vesnica: dumnezeiescul Har, credinta dreapta si faptele bune.
Harul e puterea pe care Dumnezeu o imprumuta omului, ca sa-l spele de pacate si sa-l sfinteasca. Puterea aceasta o primim in Sfintele Taine, „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci“. Cine traieste ca un crestin botezat si cununat si cine moare spovedit si cuminecat, pleaca din lumea aceasta impacat cu oamenii si cu Dumnezeu. Pentru unul ca acesta cerul e deschis si fericirea cea vesnica asigurata.
Credinta e increderea in Dumnezeu, ascultarea de voia Lui si urmarea invataturilor Lui, asa dupa cum le cuprinde Sf. Scriptura si le propaga Sf. Biserica. Cine se tine de crezul crestin are usa deschisa spre imparatia lui Dumnezeu. Credinta nu ne lasa sa ratacim de la calea adevarului crestin. Prin credinta primim sfantul har, prin credinta ne imbratisam de bunurile cele vesnice, prin credinta rugatoare si iubitoare ne luminam, intarim si mantuim sufletul.
Faptele bune sunt roadele harului ceresc si ale dreptei credinte in viata crestinului. Ele arata lucrarea Duhului Sfant in inima omului (Gal. 5:22). Cine face fapte bune, isi aduna comori in cer (Lc. 12:33-34), singurele averi care pot fi trecute din lumea aceasta in lumea cealalta. Daca am avea credinta incat sa mutam si muntii din loc si daca ne-am da trupul sa se arda, dar nu avem iubire – adica fapte bune -, n-avem niciun folos (1 Cor, 13:2-3).
«Caci precum trupul fara sufleteste mort, asa si credinta fara de fapte moarta este» (Iac. 2:26).
Iata in trei cuvinte toata invatatura si toata pregatirea pentru judecata din urma si viata vesnica: harul, credinta si faptele. In ele se arata mai pe scurt si mai limpede ce trebuie sa facem si cum sa traim, ca sa ne sfintim si mantuim sufletul.
Cei ce se sfintesc prin dumnezeiescul har, cei ce se intaresc prin puterea credintei crestine si cei ce-si aduna in cer comori de fapte bune, sunt cu mijloacele incinse si cu facliile aprinse. Acestia sunt gata de calatorie si bine pregatiti pentru raspuns bun la judecata din urma.
„Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, nerusinat, cu pace si raspuns bun la infricosata judecata a lui Hristos, da-ne Doamne...”
(din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014)
Va mai recomandam:
***
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- LUCRATI IN SLUJBA DOMNULUI CAT TIMP ESTE ZIUA, căci “vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze”!
- Cuvant trezitor al Sfantului Luca al Crimeei despre ceasul mortii. “SA VA FIE MIJLOACELE INCINSE SI FELINARELE APRINSE”, “GRABITI-VA SA FACETI BINE!”
- “INCA PUTINA VREME LUMINA ESTE CU VOI. UMBLATI CAT AVETI LUMINA CA SA NU VA PRINDA INTUNERICUL!”
- TINE CANDELA INIMII APRINSA! – Invataturile esentiale ale Parintelui Serghie despre duhul si practica rugaciunii
- “Iata, Mirele vine! Iesiti intru INTAMPINAREA Lui!”. Sfantul Teofan Zavoratul ne invata CUM SA GUSTAM SI NOI DIN FERICIREA DREPTULUI SIMEON
- DUMINICA FEMEII CRESTINE. Cuvinte emotionante ale pr. Constantin Coman despre “teologia” vie a IMBRATISARII curate si a CANDELEI aprinse
- SUFLETUL – MIREASA LUI HRISTOS. “Dumnezeu pandeste fiecare miscare a inimilor noastre impietrite… Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa mai amanam atunci pocainta?!”
- “DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala“ – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului
- TIMPUL ROADELOR: ACUM!
- PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA SEMANATORULUI despre importanta esentiala a ATENTIEI LA TINE INSUTI, a TREZVIEI NEINCETATE: “Orice stare pe loc si nepasare fata de suflet este de fapt o cadere, o coborare“. LUCRAREA LUI DUMNEZEU in fata BÂLCIULUI MINTII NOASTRE
- CUVIOASA PARASCHEVA, sfanta care ne invata CAND SI CUM TREBUIE SA SLUJIM SI SA NE DARUIM LUI DUMNEZEU. Predici audio ale Ierom. Irineu si Pr. Ciprian Negreanu (Cluj): pilda celor 10 fecioare si INSELAREA AMANARII
- “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata?
- Sa facem ceea ce putem cat mai este timp!
- ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea”
- Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”
- Parintele Arsenie Papacioc: “Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!”
- Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE: “Cat de mult isi bate joc de noi lumea! Precum o pisica, asa se joaca cu noi, ne batjocoreste si, in ceasul mortii, ne descopera adevarul”
- SUNTEM PREGATITI PENTRU IMPARATIA CERURILOR?
***
- Parintele Serafim Rose: SEMNELE SFARSITULUI LUMII (I). De ce sa studiem semnele vremurilor? Cum sa ne formam discernamantul duhovnicesc?
- Monahul Moise Aghioritul despre sensul preocuparii cu semnele vremurilor: DE LA SPECULATII SI PANICA LA CERCETAREA LAUNTRICA SI PREGATIREA PRIN CAINTA
- STARETUL RUS ANTONIE: Pentru sfarsitul lumii si Judecata de Apoi NU E DE AJUNS SA CITIM SI SA DISCUTAM, ci sa dobandim harul Duhului Sfant!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui! (Apocalipsa 16:15)
Matei 24
42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
1 Tesalonioceni 5
1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,
2. Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.
3. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.
4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur.
5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
6. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji.
7. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată.
8. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire;
2 Petru 3
7. Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.
8. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.
9. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă.
10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
11. Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie,
12. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13. Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.
14. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină.
15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,