PRIVEGHEATI SI FITI GATA!

6-04-2015 Sublinieri

56147

Va mai recomandam pentru Martea Patimilor:

4c1eae795e10aa3bf8ff45b8a364cfa8

***

PREOTUL MARTIR ILARION FELEA:

Pildele despre Venirea a doua si Judecata din urma:

(fragment):

PRIVEGHEATI Sl FITI GATA!…

Multi oameni sunt foarte ingrijorati de ziua venirii a doua; foar­te multi oameni nu sunt ingrijorati deloc de ziua venirii Domnului. Cei dintai gresesc, pentru ca in toate intamplarile vad „semne” ale venirii a doua si astfel se inseala pe ei si inseala si pe altii. Ceilalti gresesc amar, pentru ca sunt cu totul nepasatori si nu-si fac nicio socoteala si nicio pregatire pentru infricosata judecata care ne as­teapta pe toti.

Nelinistea unora si nepasarea celorlalti nu trebuie sa vina din pricina semnelor care arata – apropiata sau indepartata – venirea a doua. Mantuitorul Hristos a mustrat pe aceia care vad si cauta numai „semne” in toate intamplarile (Mt. 12:39,16:4; Lc. 11:29).

Pentru noi nu este de mare insemnatate sa stim cand va veni Domnul a doua oara, ci de cea mai mare insemnatate este sa stim cum ne infatisam la scaunul Sau de judecata. Ziua si ceasul cand Fiul Omului va veni, nimeni dintre oameni nu le cunoaste (Mt. 24:36; Mc 13:32; FA. 1:7). Cum dam noi raspuns in fata judecatii, aceasta e intrebarea cea mare. Cum? Iisus Hristos Domnul nostru in direc­tia aceasta vrea sa ne pregateasca: sa dam raspuns bun la infricosata Sa judecata. De aceea ne graieste in pilde si ne striga adeseori:

«Privegheati!… Fiti gata!… Privegheati si va rugati!… Ca nu stiti ceasul cand vine Domnul» (Mt. 24:42-43; 25:13; Mc. 13:33; Lc. 21:36).

«Fericite sunt slugile acelea, pe care venind stapanul, le va afla priveghind» (Lc. 12:37).

Stapanul este Iisus Hristos, care se intoarce «de la nunta», de la nunta imparatiei lui Dumnezeu (Mt. 22:1-10). Slugile sunt toti crestinii care au primit pe Iisus Hristos ca Domn si Stapan la carma vietii lor, precum si toti aceia care au intrat in slujba Mantuitorului ca sa vesteasca Evanghelia si sa impartaseasca poporului harul Sfintelor Taine (1 Cor. 4:1-2).

CiStewardshipne este oare sluga credincioasa si inteleapta, pe care a pus-o stapanul peste slugile sale, ca sa le dea hrana la vre­me? Fericita este sluga aceea pe care, venind stapanul sau, o va gasi facand asa. Amin graiesc voua, ca peste toate averile sale o va pune. Iar daca sluga aceea, rea fiind, va zice in inima sa: Stapanul meu intarzie, si va incepe sa bata pe celelalte slugi si sa manance si sa bea cu betivii, veni-va stapanul slugii aceleia in ziua cand nu se asteapta si in ceasul pe care nu-l cunoaste si o va pedepsi aspru si o va face partasa cu fatarnicii. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. (Mt. 24:45-51; Lc. 12:42-46)

Din aceste pilde se vede limpede ca pentru crestini cea dintai cerinta de pregatire, pentru a da un raspuns bun la judecata, este sa fie aflati slugi bune, slugi treze, credincioase si intelepte, slugi care-si asteapta Stapanul ca sa intre in mostenirea Lui. Privegherea cere de la noi sa fim treji si intelepti, sa ne dam seama care sunt datoriile noastre de crestini si astfel sa ni le indeplinim, incat in orice clipa sa fim gata de raspuns bun pentru judecata lui Dumnezeu. Gata oricand pentru clipa mortii; gata oricand pentru infricosata judecata; gata oricand sa ne intalnim linistiti si impacati cu Domnul, fara sa ne rusinam de privirea, de Evanghelia si de judecata Lui.

Asta inseamna cuvintele: Privegheati, fiti gata!…

calugar_lumanare

CU MIJLOACELE INCINSE SI CU FACLIILE APRINSE

Se spune de atatea ori ca viata omului pe pamant este o cala­torie. De la nastere pana la moarte, calatorim mereu… Ne ducem unul dupa altul. Suntem calatori. Niciunii nu suntem mostenito­rii pamantului. Toti trebuie sa-l parasim, toti avem sa calatorim mai departe. Nici moartea nu opreste calatoria noastra. Avem sa calatorim cu totii, pana in fata judecatii lui Dumnezeu, pentru a da socoteala pentru faptele noastre, fie bune fie rele (Apoc. 2:23; 2 Cor. 5:10). Pentru calatoria aceasta din urma, Iisus Hristos Domnul ne indeamna sa fim totdeauna gata:

«Sa aveti mijloacele incinse si facliile aprinse» (Lc. 12:35).

Orice calator, atunci cand pleaca la drum, se gateste cu haine cu­rate, cu bani de cheltuiala si cu merindea trebuitoare. Mai are grija deosebita sa nu intarzie trenul, care il duce la tinta calatoriei. Cu atat mai mare trebuie sa fie grija noastra pentru calatoria din urma, ca sa prindem trenul vesniciei. Cum se necajesc oamenii cand le pleaca trenul dinaintea ochilor, cand vad ca-i lasa in urma si nu mai au nicio putere sa-l opreasca!… doc64fxxkhq6lywuglgj1u_800_480Dar cu trenul vesniciei cum stam? Ce trebuie sa facem ca sa nu intarziem? Ce sa luam cu noi si cum sa ne pregatim ca sa dam raspuns la infricosata judecata a lui Hristos? Cum putem sa fim totdeauna gata de drum, cu mijloacele incinse si cu facliile aprin­se, adica imbracati pentru calatorie si cu lumina sufletului aprinsa, pentru a trece prin noaptea mortii la lumina invierii?

Trei sunt mijloacele prin care se pregateste crestinul pentru viata vesnica: dumnezeiescul Har, credinta dreapta si faptele bune.

Harul e puterea pe care Dumnezeu o imprumuta omului, ca sa-l spele de pacate si sa-l sfinteasca. Puterea aceasta o primim in Sfintele Taine, „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Cine traieste ca un crestin botezat si cununat si cine moare spovedit si cuminecat, pleaca din lumea aceasta impacat cu oamenii si cu Dumnezeu. Pentru unul ca acesta cerul e deschis si fericirea cea vesnica asigurata.

Credinta e increderea in Dumnezeu, ascultarea de voia Lui si urmarea invataturilor Lui, asa dupa cum le cuprinde Sf. Scriptura si le propaga Sf. Biserica. Cine se tine de crezul crestin are usa deschisa spre imparatia lui Dumnezeu. Credinta nu ne lasa sa ratacim de la calea adevarului crestin. Prin credinta primim sfantul har, prin credinta ne imbratisam de bunurile cele vesnice, prin credinta ruga­toare si iubitoare ne luminam, intarim si mantuim sufletul.

Faptele bune sunt roadele harului ceresc si ale dreptei credinte in viata crestinului. Ele arata lucrarea Duhului Sfant in inima omului (Gal. 5:22). Cine face fapte bune, isi aduna comori in cer (Lc. 12:33-34), singurele averi care pot fi trecute din lumea aceasta in lumea cealal­ta. Daca am avea credinta incat sa mutam si muntii din loc si daca ne-am da trupul sa se arda, dar nu avem iubire – adica fapte bune -, n-avem niciun folos (1 Cor, 13:2-3).

«Caci precum trupul fara sufleteste mort, asa si credinta fara de fapte moarta este» (Iac. 2:26).

Iata in trei cuvinte toata invatatura si toata pregatirea pentru judecata din urma si viata vesnica: harul, credinta si faptele. In ele se arata mai pe scurt si mai limpede ce trebuie sa facem si cum sa traim, ca sa ne sfintim si mantuim sufletul.

Cei ce se sfintesc prin dumnezeiescul har, cei ce se intaresc prin pu­terea credintei crestine si cei ce-si aduna in cer comori de fapte bune, sunt cu mijloacele incinse si cu facliile aprinse. Acestia sunt gata de calatorie si bine pregatiti pentru raspuns bun la judecata din urma.

Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, nerusinat, cu pace si raspuns bun la infricosata judecata a lui Hristos, da-ne Doamne...”

(din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014)

easter_week_23

Va mai recomandam:

***

***


Categorii

1. Slider, Martea Mare, Parintele Martir Ilarion Felea, Saptamana Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

Articole Recomandate

Carti recomandate