MISIUNEA PREMIERULUI UNGUREANU: VANZAREA COMPLETA A ROMANIEI? Esentialul despre afacerile MRU – CHEVRON (gazele de sist) si ROSIA POIENI – CUPRUMIN cu Iulian Iancu, Dinu C. Giurescu, Mircea Diaconu, Liviu Voinea, preotul Vasile Laiu si altii (VIDEO)

30-03-2012 16 minute Sublinieri

UPDATE

Liviu Voinea: “NUMAI TARILE BANANIERE ISI VAND RESURSELE NATURALE SI RAMAN SARACE”

[vezi VIDEO mai jos]

  • Antena3: 

Protest în Piaţa Universităţii. Aprobarea explorării gazelor de şist scoate iar oamenii în stradă

Suntem în pragul unui măcel ecologic! Casa părintească nu se vinde, dar cuprul şi gazele de şist se dau gratis? 

În cadrul ediţiei de miercuri seară a emisiunii “Sinteza Zilei”, Mihai Gâdea a continuat seria dezvăluirilor despre tunul dat statului român prin preluarea rezervelor de cupru ale ţăriişi prin avizul dat de guvernul român unei companii străine care poate exploata gazele de şist nu doar de la Bârlad, ci şi de la Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti.

După ce Ministerul Economiei a anunţat, luni, că firma canadiană Roman Copper Corp. a câştigat licitaţia pentru preluarea Cupru Min Abrud la preţul de 200,77 milioane euro , de 3,5 ori peste preţul de pornire a licitaţiei, de 57,3 milioane euro, Guvernul a aprobat astăzi acordurile petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate între ANRM şi Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, pentru perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti.

Avizul a fost emis după întâlnirea premierului Ungureanu cu grupul american. Cele două afaceri ridică numeroase semne de întrebare cu privire la modul în care sunt cârmuite de actuala conducere. Fostul premier al ţării, Emil Boc, susţine cu patriotism o zicală din bătrâni “casa părintească nu se vinde. Dar, oare, cuprul şi gazele de şist se dau gratis?

Mihai Gâdea a prezentat, în exclusivitate, la “Sinteza Zilei” informaţii incendiare despre tehnologia folosită în exploatarea zăcămintelor gazelor de şist şi a dezvăluit riscurile şi urmările fracturării hidraulice.

Fracturarea hidraulică, care consta în injectarea de apă amestecată cu nisip şi chimicale la mare presiune în formaţiunile de şist, poate avea urmări extrem de grave. Iată doar câteva dintre urmările folosirii acestei tehnologii: otrăvirea întregului câmp acvifer din zonă cu substanţe extrem de nocive folosite în procesul de extracţie, eliberarea la suprafaţă a unor substanţe radioactive precum Radium 233, sondele folosite vor otrăvi aerul, având efecte dezastruoase asupra organismelor vii (arsuri de piele şi ale căilor respiratorii, afectarea simţurilor de bază, căderea părului etc).

Această tehnologie a fost interzisă în mai multe ţări, printre care Franţa, Marea Britanie, dar şi ţară vecină nouă, Bulgaria. Aditivii folosiţi conţin 596 de substanţe chimice dintre care câteva sunt cangerice. Specialiştii spun că fracturarea hidraulică este poluantă, iar ecologiştii susţin că distruge pânza freatică şi poate genera cutremure.

La jumatatea lunii ianuarie, guvernul bulgar a anunţat că a anulat licenţa Chevron de explorare a zăcămintelor gazelor de şist şi că pregăteşte o lege pentru interzicerea totală a acestui tip de foraje, din cauza temerilor legate de impactul asupra mediului.

Acest proiect va duce la un dezastru ecologic cu urmări nefaste pentru toate organismele vii din zona viitoarei exploatări.

Probabil că autorităţile  nu cunosc faptul că acest tip de exploatare va aduce locuitorii de la malul mării în pragul unei catastrofe ecologice de proporţii. Chiar şi preşedintele României, Traian Băsescu, pleda, la începutul lunii martie, pentru acest tip de exploatare a gazelor de şist.

Vineri, peste 5000 de oameni au ieşit în stradă la Bârlad şi au strigat în cor “Aveţi mare grabă să ne daţi OTRAVĂ!”. Oamenii au protestat împotriva exploatării gazelor de şist. Manifestanţii au scandat împotriva companiei americane care ar urma să exploateze gazele de şist în zona de sud a judeţului Vaslui, prin metoda fracţionării hidraulice, considerată una periculoasă pentru mediu înconjurător şi, implicit, pentru populaţie.

Actorul şi politicianul Mircea Diaconu a răspuns invitaţiei lui Mihai Gâdea la Sinteza Zilei şi a comentat decizia Guvernului de a aproba exploatarea zăcămintelor de gaze de şist.

În opinia lui, înfiinţarea liniilor cu predare maghiară la UMF Târgu Mureş, exploatarea gazelor de şist şi vânzarea cuprului sunt hotărâri la fel de grave şi toate trei merită câte o moţiune de cenzură. “O să încerc să propun USL-ului moţiune de cenzură(…). Aş vrea să văd care dintre parlamentarii aleşi de cetăţenii români vor susţine aceste activităţi”, a afirmat Mircea Diaconu, miercuri, la “Sinteza Zilei”.

Afacerea M.R. UNGUREANU – CHEVRON: contractul de exploatare a gazelor de sist pentru Barlad si litoralul Marii Negre – emisiunea “Sinteza zilei” de miercuri, 28 martie 2012, cu Mircea Diaconu, Mugur Ciuvica, Bogdan Chirieac s.a., si, de la Barlad, cu primarul Barladului, geologul Milan Sava si protopopul Vasile Laiu


VANZAREA CUPRULUI PE NIMIC si EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST – loviturile de gratie date securitatii nationale a Romaniei.

PENTRU ASTA A FOST CHEMAT MRU LA “BUTOANE”, CA PREMIER?


Dezvaluiri despre vanzarea pe nimic a rezervei strategice de cupru a Romaniei (CUPRUMIN ABRUD, ROSIA POIENI) si despre exploatarea gazelor de sist de catre Chevron la Barlad:

Iulian Iancu, Dinu C. Giurescu, Petre Roman, Cornel Nistorescu, Oana Stancu, Mugur Ciuvica

*

LIVIU VOINEA: “NUMAI TARILE BANANIERE ISI VAND RESURSELE NATURALE SI RAMAN SARACE”

“Sinteza zilei” de joi, 29 martie 2012 despre exploatarea gazelor de sist si vanzarea pe nimic a resurselor strategice de cupru ale tarii:

ROMANIA IN PERICOL DE MOARTE
NU NE VINDEM TARA, DAR O DISTRUGEM!

Liviu Voinea, Oana Stancu, Adrian Ursu, Victor Ciutacu, Mircea Badea si altii

26 martie 2012 va rămâne ca una dintre zilele negre ale istoriei României. O zi care confirmă (dacă mai era nevoie) statutul colonial al țării, pierderea suveranității și independenței acesteia. Iar ceea ce-i oferă această caracteristică zilei este privatizarea Cupru Min Abrud. O privatizare făcută în bătaie de joc, cu ignorarea flagrantă a opiniei publice, a regulilor economice, a opiniei specialiștilor. În cazul privatizării Cupru Min nu se știe ”de ce s-a vândut”, ”ce s-a vândut” și nici ”cui s-a vândut”. În plus, nu există nicio garanție că privatizarea nu s-a făcut, de fapt, pentru închiderea exploatării și eliminarea ei de pe piața cuprului.

Să le luăm pe rând:

1. Necesitatea privatizării

Privatizarea Cupru Min a fost decisă, inițial, în 2006, în cadrul programului de aderare la UE, lucru care s-a și întâmplat, societatea fiind preluată de EnergoMineral. Energo Mineral a denunțat însă contractul în 2009 și a intrat în insolvență. Motivul oficial al acestui eșec: scăderea prețului mondial la cupru, din cauza crizei economice. Diferiți ingineri cu care am discutat în aceste zile și care au lucrat la exploatarea de la Roșia Poieni au avansat însă și o altă ipoteză: în 2006-2007 încă mai exista o cantitate de minereu exploatabilă cu costuri relativ reduse, după care ar fi fost necesară o exploatare cu costuri ridicate, fie de subteran, fie cu o cantitate mare de descopertă (steril fără minereu de cupru), care ar fi necesitat investiții suplimentare. Această ipoteză – conform căreia noii proprietari ar mai fi exploatat doar partea de minereu la care se ajungea ușor, după care au tras obloanele afacerii – e susținută și de faptul că Energo Mineral nu a făcut și nici măcar n-a lăsat vreun moment impresia că vrea să facă investiția de 150 de milioane de euro la care se angajase în momentul privatizării.

Revenită în portofoliul statului român în 2009, Cupru Min a terminat, totuși, pe profit, în 2010 și 2011. E drept, un profit aparent infim, dar profit. Oficialii români au arătat că (re)privatizarea Cupru Min este o condiție impusă în acordul cu FMI. Într-un interviu acordat lui Radu Soviani pentru Monney Channel, Jeffrey Franks, reprezentantul FMI în România, arată însă că privatizarea Cupru Min s-a făcut mai degrabă la insistența Guvernului, nu a FMI-ului. Nu ar fi reușit statul român să obțină cei 300 de milioane de euro (sumă vehiculată recent ca necesară pentru modernizare) de pe piețele financiare și să se rezume (variantă maximală) la impunerea unui management privat?

2. Valoarea zăcământului și prețul obținut

Valoarea zăcământului de cupru de la Roșia Poieni este, practic, o necunoscută pentru cea mai mare parte a românilor (sub motivul/pretextul că acest lucru reprezintă ”secret de stat” – acest pretext de secretizare, invocat și în cazul vânzării altor resurse ale României, necesită însă o discuție separată). În mass-media au apărut diferite estimări, de la 5 ori 6,5 miliarde de euro și până la peste 20 de miliarde de dolari (într-un calcul estimativ făcut de către ”Jurnalul Național”, bazat pe informațiile de pe site-ul oficial al Cupru Min și pe prețul mondial al cuprului).

Suma de peste 200 de milioane de euro oferită pe Roman Copper este de aproape 3,5 ori mai mare decât cea de la care a pornit licitația. Diferența, mult peste așteptări, ar putea indica o reușită. Comparând cu valoarea (minimul estimat) zăcământului, adăugând teoretica investiție (de aproximativ 300 de milioane de euro), costurile de operare, redevența de 6% și alte taxe și impozite, în conturile cumpărătorului tot vor rămâne, la final, (minim) 3-4 miliarde de euro. Reprezintă, atunci, un preț bun cele 200 de milioane de euro? O opinie interesantă este și cea a unui fost inginer la Roșia Poieni, conform căruia valoarea miilor de tone de oțel din utilajele și abatajele actualei (gigantice) exploatări ar putea trece peste suma obținută din vânzare.

3. Credibilitatea și reputația cumpărătorului

Credibilitatea și reputația cumpărătorului sunt, practic, inexistente. Compania Roman Copper a fost înființată special de Bayfront Capital Partners din Canada pentru a prelua Cupru Min. ”Partenerii” din Bayfront Capital sunt foști parteneri ai controversatului miliardar Frank Timiș, cunoscut românilor și pentru implicarea în cedarea minereurilor de aur și argint ale Apusenilor.

Reprezentanții Ministerului Economiei au recunoscut că în spatele preluării/privatizării Cupru Min se află investitori din Canada, Europa și SUA, a căror identitate nu ar fi însă, cunoscută. Dincolo de absurdul situației (cum Dumnezeu să accepți să vinzi o resursă strategică habar neavând cine e cumpărătorul!?), mă întreb ce face, totuși, celebrul serviciu condus până mai ieri de actualul premier? Cu nici două săptămâni în urmă, SIE își făcea reclamă prin universitățile României, în căutare de James Bonzi. Și își lăudau ”marfa” nevoie mare. Cu ce se laudă James Bonzii autohtoni în acest caz?

Interesant e faptul că marile companii miniere ale lumii (în frunte cu Barrick) au fost interesate de cumpărarea Cupru Min, solicitând amânarea termenului de licitare (din ianuarie) pentru a putea face propriile prospecțiuni ale zăcământului. Cu toate acestea, nu s-au înscris la licitație, în cursă intrând patru companii practic necunoscute în domeniu.

Acest lucru indică două ipoteze: 1. ori există mari diferențe între valoarea estimată a zăcământului (și posibilitatea de exploatare a lui la costuri rezonabile) și valoarea reală, situație în care toată afacerea se preconizează a fi o nouă ”țeapă” de proporții, bazată pe speculă bursieră 2. ori, așa cum voi arăta mai departe, marile companii au optat pentru o firmă interpusă, care să rezolve toate actele și ”mizeriile” necesare avizării/aprobării, urmând ca după rezolvarea acestor probleme să aibă loc o preluare.

4. Condițiile privatizării

Aici intervine cea mai interesantă problemă: Cupru Min funcționează la această oră în ilegalitate. Autorizațiile de Mediu ale societății au expirat la 31 decembrie 2011 și nu au mai fost reînoite deoarece Cupru Min nu îndeplinea condițiile. Ministerul Economiei a cerut reautorizarea, însă Ministerul Mediului a răspuns că, dacă s-ar acorda, aceasta ar încălca directivele europene”, a declarat Iulian Iancu, președintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaților, pentru ”Jurnalul Național”. Așadar, noul investitor trebuie să propună nu doar un plan de investiții, ci și un proiect pentru avizare și aprobare. Cu tot ce presupune acesta: de la realizare, la supunerea lui dezbaterii publice și apoi la obținerea tuturor avizelor și acordurilor necesare.

Surprinzător însă, în dosarul de privatizare nu a fost inclusă nicio obligație de investiție și nici vreo obligație legată de asumarea și rezolvarea problemelor de mediu. Asta în condițiile în care Cupru Min are ”în dotare” o adevărată bombă ecologică cu ceas – iazul de decantare de la Valea Șesii, pentru a cărui ținere sub un minim control sunt cheltuiți, anual, peste 10 milioane de euro.

5. Concluzii

Reprezentanții Ministerului Economiei și românii (cu câteva excepții) habar nu au ce s-a vândut (valoarea zăcământului), cui s-a vândut și nici măcar de ce s-a vândut (în condițiile unei societăți pe profit și a cărei re-tehnologizare nu presupune o sumă imposibil de obținut). De asemenea, nu există nicio garanție că această vânzare s-a făcut pentru a dezvolta într-adevăr exploatarea cuprului la Roșia Poieni ori pentru a o închide. O ”investiție” de 200 de milioane de euro pentru închiderea minei de la Roșia Poieni – una dintre cele mai mari din domeniul cuprului din Europa -, s-ar putea transforma într-un profit de miliarde de euro în contul companiilor care dețin alte exploatări de cupru (atât din creșterea prețului acțiunilor la bursă, cât și din creșterea prețului cuprului – cele două efecte mergând mână în mână și generându-se unul pe altul).

În suspans a fost lăsată și marea problemă a întreținerii, măcar la nivelul minimal, a iazului de la Valea Șesii (cel pe care Traian Băsescu îl dădea ca exemplu de dezastru ecologic, insinuând însă că ar fi vorba de Roșia Montană, nu de Roșia Poieni). Iar toate acestea se întâmplă prin politica pumnului în gură practicată de guvernanți, prin sfidarea opiniei publice și prin încălcarea dreptului suveran al românilor de a decide în cunoștință de cauză în legătură cu problemele majore ale economiei și societății. Iar strategia de exploatare a resurselor României reprezintă o asemenea problemă majoră.

Privatizarea companiei Cupru Min este caracterizată de către premierul Ungureanu drept efectul credibilităţii Guvernului şi al “febrei unei frenezii economice”, acesta insistând asupra faptului că statul a încasat de patru ori mai mult decât preţul scontat pentru o societate aflată în faliment.

“Să vezi că o companie în faliment, o gaură neagră, se poate vinde cu de patru ori preţul pe seama credibilităţii unui Guvern care abia s-a instalat şi, la câteva zile după aceasta, să vezi un pachet minoritar de acţiuni vândut într-o suprasubscriere incredibilă, de peste 150%, mie mi se pare că sunt nişte simptome bune. Probabil că este o febră. Da, dar este febra unei frenezii economice care se naşte din nou”, a spus Ungureanu, la o conferinţă pe teme economice.

Firma canadiană Roman Copper Corp. a câştigat licitaţia pentru preluarea Cupru Min Abrud la preţul de 200,77 milioane euro, de 3,5 ori peste preţul de pornire a licitaţiei, de 57,3 milioane euro.

Roman Copper este o corporaţie fondată de banca de investiţii Bayfront Capital Partners din Toronto (Canada). Bayfront Capital Partners este o companie canadiană cu activităţi de investment banking, care oferă servicii de consultanţă pentru finanţare corporatistă, restructurare financiară şi în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor.

Ministerul Economiei a transmis, miercuri, la solicitarea MEDIAFAX, că Bayfront Capital Partners din Canada, acţionarul unic al firmei Roman Copper, va susţine preluarea acţiunilor deţinute de stat la Cupru Min Abrud şi plata datoriilor acestora cu participarea unor investitori din Canada, Europa şi SUA.

Ministerul nu a precizat la ce investitori se referă.

Şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), Florin Vlădan, a declarat că Roman Copper, înfiinţată în noiembrie 2011 special pentru preluarea Cupru Min, nu are nicio obligaţie de investiţii şi de continuare a activităţii la compania românească.
Vlădan a adăugat că dacă firma canadiană va dori să extragă cupru, atunci va trebui să investească 92 milioane de euro pentru a decoperta mari suprafeţe de teren că, din punctul lui de vedere, se vor face angajări la Cupru Min.

Cupru Min deţine exploatarea Roşia Poieni, unde sunt concentrate 60% din rezervele de cupru ale României. La sfârşitul anului 2010, compania avea datorii totale de 71,5 milioane de lei (16,5 milioane euro). Statul a încercat de mai multe ori să vândă Cupru Min, prima oară în 2008. Anul trecut, Ministerul Economiei a scos din nou la licitaţie compania, cu intenţia de a vinde integral acţiunile pe care le deţine, dar a amânat procedura pentru 26 martie 2012. Privatizarea Cupru Min a fost aprobată de Guvern încă din 2006 şi a fost asumată de Executiv în scrisoarea de intenţie aferentă aranjamentului stand-by de tip preventiv cu Fondul Monetar Internaţional.
La licitaţia cu strigare pentru vânzarea pachetului integral de acţiuni al Cupru Min s-au înscris alte trei companii, respectiv Oz Minerals (Australia), Dundee Holding BV (Olanda) şi Ellatzite Med Ad din Bulgaria, ultima fiind însă descalificată.

Marţi, statul a reuşit să vândă integral pachetul de 15% din acţiunile Transelectrica (TEL) vizat în oferta publică, în condiţiile în care investitorii de retail au subscris de 2,7 ori cota alocată, iar investitorii instituţionali au cerut cu 39,7% mai multe titluri decât cele din tranşa pusă la dispoziţie. Astfel, statul încasează 164,7 milioane lei (37,6 milioane euro) pentru pachetul de 15% din acţiunile Transelectrica scos la vânzare.

Comentariul fratelui utzu

Îmi cer scuze cititorilor care au făcut blocaj mintal citind o asemenea mizerie de declaraţie. Mai întâi că această companie e pe profit (4,5 ml.E vezi mai sus) aflată sub administrarea statului (nu duc ideea mai departe!). O adevărată gaură neagră sunt aceşti conducători de la Bucureşti iar nu un zăcământ complex evaluat la nuş câte miliarde de euro, constituit din cupru, aur argint şi alte neferoase de valoare!

A doua crasă obrăznicie e să te lauzi că ai primit de patru ori mai mult decât ai cerut. Păi dacă ai obţinut maxim 5% din valoarea activelor cedate (după cele mai pesimiste evaluări) înseamnă că tu de fapt ai solicitat iniţial 1,25 % preţ ceea ce cred că este un nou record de ticăloşie!

Nici nu mai vorbesc de faptul că aceşti bani nu există, că ei sunt creaţi din pix printr-o morişcă de garanţii bancare fără acoperire, după câte a ieşit până acum la iveală, într-o mascaradă de licitaţie. Că oamenii din spatele acestor hârtii sunt pe atât de canadieni şi de investitori pe cât sunt eu de papua guinaş!! Pe larg aici: http://www.zf.ro/companii/cea-mai-misterioasa-privatizare-a-primaverii-guvernul-nu-stie-si-spune-ca-nici-nu-i-pasa-cine-este-in-spatele-cumparatorului-cupru-min-9444893

De două zile mediul de afaceri din România se întreabă cine este în spatele unei mici firme canadiene, cu afaceri de 3 mil. euro, care spune că va plăti 200 mil. euro pentru Cupru Min.

“Treaba OPSPI (Oficiul de Privatizare din cadrul Ministerului Economiei – n. red.) în ceea ce priveşte analiza aces­tei companii s-a finalizat când am aflat că Roman Cooper este controlată de Bayfront. Cine este în spatele Bayfront noi nu ştim. Nu suntem un serviciu de informaţii secret, dar dacă era ceva suspect am fi fost informaţi”, a spus ieri nonşalant Florin Vlădan, şeful OPSPI.

Bayfront Capital Partners, un butic de investiţii cu câteva birouri închiriate, a preluat cel mai mare producător de cupru din România, cu rezerve evaluate în prezent la 5,6 miliarde de euro (7,5 mld. dolari) în urma unei tranzacţii de 200,8 mil. euro. Aceasta este cea mai mare privatizare de la vânzarea distribuitorului de energie Enel încoace.

Roman Copper Corp, o companie din Toronto (Canada) înfiinţată în noiembrie 2011 de către “buticul” de investiţii Bayfront Capital Partners din aceeaşi localitate, a câştigat licitaţia des­fă­şurată de stat pentru privatizarea Cupru Min Abrud şi a plătit pentru pachetul de 100% din acţiunile producătorului de cupru suma de 200,8 mil. euro, de 3,5 ori mai mult decât preţul de pornire al licitaţiei, de 57,4 mil. euro.

Dat fiind profilul de activitate al Bayfront Capital Partners, faptul că a fost fondată abia în 2009 şi că dispune de o mână de oameni, este greu de crezut că a cumpărat Cupru Min în nume propriu, mai probabil fiind faptul că au acordat servicii de consultanţă sau au ajutat la finanţarea achiziţiei companiei româneşti, acesta fiind de altfel şi domeniul lor de expertiză.

Problema însă este că în spate pot fi orice fel de bani, iar vânzătorul, statul român, ar fi trebuit să se asigure că nu există riscuri.

Este limpede că firma declarată câştigătoare nu are aceşti bani, ci este o altă entitate în spate. Este o practică larg răspândită ca în cazul tranzacţiilor cu firma care exploatează minereuri să vină la licitaţii firme paravan după care să se ascundă giganţi internaţionali din sector care să vrea să rămână discreţi pentru a nu majora preţul. Dar în acest caz poate fi oricine, nu se ştie. În mod normal, OPSPI ar fi trebuit să se asigure prin caietul de sarcini că ştie cine este în spate, până la ultimul acţionar. De asemenea, Consiliul Concurenţei ar fi trebuit implicat în tranzacţie. Imaginaţi-vă cum ar fi ca în spatele firmei canadiene să fie de fapt o altă companie care are deja activităţi aici, ar fi probleme de con­curenţă. OPSPI ar fi trebuit să includă în contract şi posibilitatea să refuze investitorul dacă ar crea probleme de siguranţă na­ţio­nală”, spune un consultant pe segmentul de fuziuni şi achiziţii.

Taxa de garanţie în cazul în care canadienii nu plătesc preţul în 10 zile este de un milion de euro, iar dosarul de licitaţie a costat 10.000 de euro. Ei au oferit această sumă “în orb” având în vedere că nu au făcut un audit la faţa locului, în camera de date deschisă la Abrud, conform unei surse care a fost implicată în această privatizare. Cabinetul de avocatură Boştină& Aso­ciaţii, consultantul sta­tului în procesul de vânzare, nu a dorit să comenteze nimic pe acest subiect.

Reprezentanţii Ministerului Eco­no­miei nu au acordat nicio infor­maţie în plus în legătură cu offshore-ul care a preluat Cupru Min. Mai mult, şeful Ofi­ciului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) spune că nu ştie cine e în spa­tele firmei canadiene şi mizează pe buna-cre­dinţă a investitorului pentru dez­vol­tarea Cupru Min.

“Roman Cooper a fost înfiinţată în noiem­brie 2011. Este o companie care are un profit de un milion de dolari canadieni, datorii de un mi­lion de dolari canadieni şi afaceri de 4 milioane de dolari canadieni. Fără privatizare, Cupru Min mai avea câteva luni de trăit. Sunt necesare investiţii de cel puţin 90 de milioane de euro pentru ca firma să meargă mai departe. Însă, în con­tractul de privatizare nu există nicio condiţie privind dezvoltarea Cupru Min. Pot să facă orice acolo, dar nu cred că vine cineva să-şi bată joc de banii daţi. Potrivit unei directive europene, nu se mai pot pune obligaţii pentru cumpărător în contractele de privatizare. În zece zile cred că se vor încheia negocierile. Apoi banii vor fi livraţi într-o singură tranşă la bugetul de stat”, a mai spus şeful OPSPI. Despre cumpărător, singura informaţie oficială a venit după tranzacţie din partea firmei de avocatură Mararu & Mararu, care i-a reprezentat pe canadieni la licitaţie, însă nici aceasta nu a dat prea multe lămuriri.

“Roman Copper Corp. este o corporaţie din Toronto fondată de banca de investiţii Bayfront Capital Partners (Toronto), specia­lizată în finanţarea de proiecte miniere pe cele cinci continente”, se arată într-un comunicat emis de reprezentanţii Mararu & Mararu.

De cealaltă parte, Guvernul este mulţumit cu procesul de privatizare

“A fost o procedură extrem de transpa­rentă şi care poate fi considerată un model din acest punct de vedere”, a declarat Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al Guvernului.

ZF a reuşit să-i contacteze telefonic pe Max Koven, unul dintre cei cinci asociaţi din cadrul Bayfront Capital Partners, dar el a spus că nu poate face mai multe precizări acum, deoarece firma este asaltată de astfel de solicitări. Potrivit datelor de pe pagina proprie de internet, Bayfront Capital Partners este un butic de investiţii deţinut de cinci investitori, care se ocupă cu servicii de corporate finance şi consultanţă în fuziuni şi achiziţii. Tot pe site-ul firmei se precizează faptul că aceasta acordă finanţări pentru achiziţii, de obicei în limita a cinci milioane de euro, şi în special sub forma plasamentelor private (oferte care se adresează unui număr mic de investitori, aceştia fiind de regulă persoane foarte înstărite).

Conform informaţiilor de pe site-ul Bayfront Capital Partners, trei din cei cinci parteneri ai firmei de investiţii au lucrat în trecut pentru Conaccord, firma de brokeraj care l-a ajutat pe Frank Timiş să-şi listeze cele mai mari afaceri, Regal Petroleum şi African Minerals.

Connard a oferit servicii de brokeraj şi de consultanţă inclusiv pentru Gabriel Resourses, care deţine drepturile de exploatare pentru zăcământul de aur de la Roşia Montană, precum şi pentru European Goldfields, care deţine drepturi de exploatare pentru un alt zăcământ românesc, cel din zona Certej din Hunedoara, ambele fiind afaceri puse pe picioare de Timiş.

Potrivit unui articol al publicaţiei The Globe and Mail, noul proprietar al Cupru Min este deţinut de o firmă înfiinţată cu câţiva ani în urmă de Rob Chalmers de la zero, cu “un Blackberry, câteva birouri închiriate de la Cormark şi câţiva avocaţi buni”.

În acelaşi articol se precizează faptul că Bayfront Capital Partners nu dispune de birouri de tranzac­ţionare sau pentru directori, ci doar de o mână de oameni cu un simţ ascuţit asupra a ce sunt interesaţi să cumpere in­vestitorii instituţionali .

Omul de afaceri Ovidiu Tender, care explorează în Africa după resurse minerale prin firma sa Prospecţiuni, spune că Frank Timiş nu este implicat în această tranzacţie. “Frank nu mai are interese de afaceri în România, aş fi ştiut dacă era implicat aici. Nu am auzit de această firmă până acum (Bayfront Capital Partners – n.red.)”, a spus Tender.

La licitaţia pentru Cupru Min a mai participat şi firma de minerit Oz Minerals cu sediul în Australia. În unele cercuri au circulat informaţii că Oz Minerals nu ar fi fost agreată din cauză că în spatele ei se află o companie chinezească, China Minmetals Non Ferrous Metals Co. Spre deosebire de celelalte par­ticipante la licitaţie, totuşi Oz Minerals este o companie listată pe bursa australiană şi despre care există date publice, având o capitalizare de 3,2 miliarde de dolari şi afaceri de 1,1 mi­liarde de dolari în 2011.

Nici despre ceilalţi doi participanţi nu se cunosc prea multe date. Firma Dundee Holding din Olanda nu are pagină de internet şi nu există informaţii publice, singurele date fiind că deţine exploatări de cupru, aur şi argint în Bulgaria, Namibia şi Canada. Despre firma bulgărească Ellatzite-Med, se ştie că ar fi controlată de grupul Geotechmin, deţinută de magnatul Tzolo Voutov, declarat de publicaţia locală Pari Daily cel mai bogat bulgar într-un clasament întocmit de aceasta.

Petre Ianc: dacă nu prelucrezi cuprul local, nu ai nici un câştig. Am ajuns la stadiul de Sierra Leone, ne vindem resursele direct

Petre Ianc, fost director general al Direcţiei Politici Industriale din cadrul Ministerului Economiei, spune că privatizarea Cupru Min nu aduce mai nimic industriei româneşti, având în vedere că lanţul de producţie a cuprului cu valoare adăugată a dispărut în urma falimentelor şi cuprul nerafinat de Cupru Min va fi exportat.

Este mai mult o operaţiune bananieră. Ne transformăm în Sierra Leone sau Namibia. Cuprul o să plece la export cu 20% puritate. Care e câştigul ? Nişte bani şi în continuare nu mai avem niciun avantaj şi câteva iazuri de decantare. Aici e tragedia. Nu a existat o clarviziune. Ar fi fost util să gestionăm această privatizare astfel încât să fie investit şi în rafinării, în electroliză, ca să păstrăm lanţul de producţie cu valoare adăugată”, spune Ianc.

El povesteşte că înainte de Revoluţie cuprul pleca de la Cupru Min la rafinăria din Zlatna, unde era adus la o puritate de 90%, iar mai departe către rafinăria Pheonix Baia Mare (parte a Cuprom Bucureşti), unde rezulta cupru electrolitic şi se rafina până la o puritate de 99,99%, rezultând totodată aur şi argint.

De aici lanţul de producţie al cuprului continua cu Metrom Braşov, unde se transforma în produse plate, şi cu fabrica din Zalău, unde se producea sârmă. În prezent tot acest lanţ de producţie nu mai există, fapt pentru care cuprul în formă brută va fi exportat. Exploatarea de la Roşia Poieni are rezerve exploatabile de 900.000 de tone de cupru din care anual se pot exploata până la 18.000 de tone după realizarea de investiţii în utilaje noi de producţie

Culmea culmilor e că după toate acestea.. Prim-ministrul României declară că vânzarea este efectul credibilităţii Guvernului!

Cert este că aceşti oameni(?) şi-au pierdut complet toate reperele onestităţii şi realităţii chiar şi faţă de ei înşişi! Să nu ai tu o minimă rezervă când declari aşa ceva, să nu-ţi zbiere o voce-n sfeclă: “Frate!!! NU AŞA DE GOGONATĂ!! înseamnă că am trecut complet în tărâmul viselor, pe un teritoriu în care realitatea este formată doar din ce cred ei şi din minciunile pe care (şi) le rostesc (lor înşişi). Mi se pare că au o existenţă exclusiv publică şi cred că nici măcar atunci când sunt în intimitate nu se mai întorc în lumea reală, ci cred că rămân să viseze în lumea lor, unde sunt atot-puternici prin cuvântul minciunilor lor, modelându-şi “realitatea lor”! Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

Citesc textul Leliei Munteanu (din ce în ce mai inspirată în ultima vreme) şi realizez că nici coana mare nu-şi dă seama cât de aproape de realitate e. […]. Ceea ce se întâmplă zilele astea în România se numeşte jaf organizat în bandă. E exact ca-n American Outlaws, filmul despre banda lui Jesse James. Ăştia micii, pe care i-a împrumutat la SIE partidul-stat (sau invers, dar nu ne mai luăm de la nişte amănunte), sunt paravanele perfecte pentru prăduirea la blană a tot ce mai are de preţ republica asta până la alegeri. Cumva într-o oglindă cu băieţii ăia tineri americani, care odată întorşi de la război au descoperit cum le iau căile ferate fermele cu japca şi s-au pus pe jefuit băncile unde-şi ţineau invadatorii banii, kinderii de pripas care populează azi Palatul Victoria alcătuiesc o bandă iresponsabilă. Numai că ăştia, cu MRU magistral pe post de Colin Farrell şi la fel de zâmbitor ca el, curăţă într-o viteză nebună zăcăminte, terenuri concesionabile, regii şi societăţi monopoliste de stat. Mai au să ne dea în leasing pe noi, dar cred că vestea o vom afla după desigilarea urnelor. E un soi de fervoare a jafului, de parcă nu ar mai exista viaţă după alegerile generale. Am fost întrebat recent, în emisiunea Sandrei Stoicescu, dacă eu cred că există vreo soluţie de oprire a demenţei. Am spus, apăsat, duba, spre stupoarea celor prezenţi în studio, generând reacţii politice indignate. Azi sunt convins că atunci am greşit. Ăştia-s de împuşcat.

Legaturi:

 


Categorii

Batalia pentru resurse, Cuvantul cititorului, DINU C. GIURESCU, Gazele de sist, Mircea Diaconu, Razboiul impotriva Romaniei, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

33 Commentarii la “MISIUNEA PREMIERULUI UNGUREANU: VANZAREA COMPLETA A ROMANIEI? Esentialul despre afacerile MRU – CHEVRON (gazele de sist) si ROSIA POIENI – CUPRUMIN cu Iulian Iancu, Dinu C. Giurescu, Mircea Diaconu, Liviu Voinea, preotul Vasile Laiu si altii (VIDEO)

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Propaganda ticaloasa: MRU – cine se impotriveste gazelor de sist face jocul RUSIEI/ Bataia de joc impotriva pungestenilor continua: PRIZONIERII ZONEI SPECIALE/ Chevron vrea sa SIGILEZE FANTANILE din Pungesti - Recomandari
  2. Pingback: GAZELE DE SIST: otravirea pamantului pentru o BULA SPECULATIVA? Cum a functionat LOBBYUL AMERICAN de promovare a FRACTURARII HIDRAULICE/ Iulian Iancu: rusii au finantat miscarile anti-sist cu 82 mil. euro - Recomandari
  3. Pingback: MIHAI RAZVAN UNGUREANU – consilierul personal al lui Iohannis/ Sefa DNA spune ca e inspirata de CREDINTA ORTODOXA in “cautarea dreptatii”/ Vicepremierul Ungariei are un “OPTIMISM MODERAT” cu privire la relatia cu IOHANNIS - R
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare