ADORMIREA MAICII DOMNULUI – “PAȘTILE DE VARĂ”/ Fiul care Îsi ține în brațe Maica sau CE NE INVATA ICOANA PRAZNICULUI?/ Cuvinte miscatoare si insufletitoare despre IUBIREA MAICUTEI DOMNULUI, la hramul de la Nicula, ale Preasfintitilor IGNATIE si MACARIE/ IPS ANDREI – predica la Nicula despre CADEREA EUROPEI dupa chipul CADERII CONSTANTINOPOLULUI si despre “RAZBOIUL CEL DINTRE NOI” (video)

15-08-2016 16 minute Sublinieri

“Cât se bucură Preasfânta atunci când vede că luptăm din răsputeri pentru mântuirea noastră!”

2-koimisi-theotokou-15cent1

Vedeti si:

***

***

PS Ignatie Mureşanul – Maica Domnului, model de rugăciune, credință și încredere

  • Radio Renasterea:

PS IGNATIE MUREȘANUL: „Să transmitem credința și copiilor noștri, deoarece este singurul lucru pe care-l vor duce cu ei o viață întreagă”

Maica Domnului, model de rugăciune, credință și încredere

La sfârșitul slujbei, Preasfințitul Ignatie a rostit un cuvânt de învățătură, în care a scos în evidență credința Maicii Domnului, pe care noi toți trebuie să o luăm ca model: „Credința Maicii Domnului a fost rugăciune. Ea nu a vorbit foarte mult, ci s-a rugat. Credința ei era vorbirea cu Dumnezeu, era încrederea, pentru că Maica Domnului s-a încrezut în Hristos. Vedem acest lucru la Nunta din Cana Galileii. Credința Maicii Domnului a fost și credință-iubire”.

„Să vă creșteți copiii în adevăratul spirit creștin!”

În continuarea cuvântului său, Preasfinția Sa a atras atenția asupra faptului că Europa tinde să-și uite astăzi rădăcinile ei creștine:

„Unii vor să smulgă credința din sufletelor oamenilor, iar acest lucru îl faci lovind în Biserică și lovind în familie”, a spus Preasfinția Sa, atrăgând atenția părinților, cei care au o mare responsabilitate: aceea de a-și crește copii în adevăratul spirit creștin. „Credința noastră este foarte important să o transmitem și copiilor noștri. Credința este cea pe care o vor duce cu ei o viață întreagă. Tinerii români, atunci când pleacă în străinătate, nu iau cu ei dincolo decât educația, cinstea și credința, pe care au învățat-o în sânul familiei”.


IPS ANDREI: „Să oprim căderea Europei, prin rugăciunile noastre”!

Peste 40 de mii de credincioși, prezenți astăzi, 15 august, la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Nicula, pe altarul de vară, cu ocazia hramului, au fost îndemnați de Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, să se roage Maicii Domnului pentru viitorul creștin al Europei și al lumii.

Ierarhul a făcut o radiografie a situației actuale din lume:„Observăm că atentatele teroriste și războaiele sunt atât de prezente în zilele noastre. Chiar dacă noi românii avem pace, în bătrâna noastră Europă sunt atentate teroriste și războaie. Mai ales în Orientul Mijlociu și în Asia, creștinii sunt ținta expulzărilor și masacrelor. Bisericile sunt distruse, dispărând odată cu ele o cultură bimilenară. Sunt încălcate drepturile fundamentale ale oamenilor”.

Înaltpreasfințitul părinte Andrei a subliniat faptul că suferințele își au obârșia în păcat, iar salvarea presupune apropierea de Dumnezeu și o viață spirituală normală. Odată cu pierderea credinței lumea întreagă se destabilizează. Constantinopolul a căzut abia după ce prima dată s-a prăbușit credința bizantinilor care nu mai apelau la ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului.

Lipsa de reacție a lumii creștine

O altă cauză a căderii Bizanțului a fost lipsa de reacție a lumii creștine, întocmai ca azi. „Atentatele teroriste, războaiele, pun în pericol tocmai identitatea spirituală a oamenilor, de aceea după cele două războaie mondiale, expresie a păcatelor oamenilor, oamenii și-au propus să salveze Europa, cea cu obârșie creștină”.

Europa a fost pusă sub oblăduirea Maicii Domnului

Înaltpreasfințitul părinte Andrei a arătat că Europa modernă a fost pusă sub oblăduirea Maicii Domnului. Religia creștină propovăduită de apostoli, este religia Europei. Azi nu se mai fac referiri la rădăcini, dar nu se poate să nu ne gândim la căderea istorică a Constantinopolului și trebuie să oprim căderea Europei! Este bine să ne punem întrebarea dacă nu datorită acestei stări de lucruri îngăduie Dumnezeu să fie atât de multe războaie și atentate.

Războiul este urmarea păcatului

Noi aici la Nicula o implorăm pe Maica Domnului să păzească neamul binecredincios, a spus ierarhul. Chiar și războiul dintre noi, este tot urmare a păcatului. Omul ajuns rob al păcatului este egoist, individualist și iubitor de sine. Ar vrea să posede totul pentru sine și se umple de invidie pe succesul aproapelui. Dacă nu îl iubim pe fratele nostru, nu îl putem iubi nici pe Dumnezeu. Din nefericire, dragostea creștină este tot mai rară, lăsând loc indiferentismului și materialismului. Voluntariatul creștin este tot mai rar. Fericirea de a dărui îi caracterizează pe oamenii duhovnicești și nobili”, a arătat Înaltpreasfinția Sa.

Oamenii duhovnicești nu se ceartă

Ierahul a atras atenția și asupra corupției, egoismului și dorința de putere, ce caracterizează societatea de astăzi.

”Oamenii neduhovnicești se ceartă pentru orice, mai ales pentru bunuri și putere. Confruntarea de idei ar trebui să elegantă, dar nu e așa. Corupția e un flagel greu de eradicat! Trăim într-o societate dezbinată și fracturată de păcat, chiar și în România. Cine ne poate salva? Domnul Hristos și Maica Domnului!”

Sfânta Liturghie și întreg cuvântul Inaltprasfințitului Părinte Andrei  le puteți viziona AICI.

(de la min.19:50, dupa citirea Molitfelor)

PS MACARIE: „Să duceți lumina de la Nicula și celor de acasă”

Preasfințitul Macarie, Episcopul Europei de Nord, i-a îndemnat pe zecile de mii de credincioși prezenți duminică seara la Mănăstirea Nicula, să fie lumină pentru ceilalți și model de creștini adevărați.

„Am primit și în această noapte lumină din sfeșnicul de la Nicula, lumină pe care trebuie să o duce și la ceilalți. Înaintea icoanei Maicii Domnului i-am încredințat pe toți cei dragi ai noștri. Toți cei care sunteți aici, dărui-ți pe toți cei dragi pe care îi purtați în rugăciuni, Maicii Domnului, înaintea icoanei sale aici la Nicula”, a spus Preasfinția sa în cuvântul de învățătură, rostit la finalul slujbei Prohodului Maicii Domnului, în jurul orei 02:00 și după citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare.

De asemenea, ierarhul le-a vorbit despre dragostea Maicii Domnului pentru ce-i care-i solicită ajutorul.

„Să ne rugăm ca această lume să devină a iubirii și a luminii dumnezeiești. Biserica este mamă iubitoare pentru cei care o asumă și îl primesc pe Hristos. În Maica Biserică, după chipul Maicii Domnului, trebuie să rămânem până la sfârșit! Maica Domnului să ne ocrotească pe toți și să ne dăruiască câte un colțișor de rai”!.

Preasfințitul Macarie, Episcopul Europei de Nord a făcut parte din soborul de ierarhi și preoți, condus de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, care a săvârșit noaptea trecută pe altarul de vară al Mănăstirii slujba Prohodului Maicii Domnului.

Întreaga slujbă și cuvântul de învățătură le puteți viziona AICI. [predica PS Macarie este la final, dupa ora a patra – 4:00:48]

De fiecare dată când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului este ca şi cum am prăznui Sfintele Paşti: Paştele de vară. Un altfel de Paşte ne pregăteşte Doamna de Dumnezeu-Născătoare: sfântă trecere „de la moarte la viaţă”, al doilea Paşte, sfânt, fără prihană, dătător de viaţă pentru neamul omenesc, findcă astăzi, cu adevărat, „sunt biruite hotarele firii”.

„Cum izvorul vieţii păşeşte către viaţă trecând prin moarte!”, exclamă Sfântul Ioan Damaschin. Adormirea Maicii Domnului, „începătoarea Vieţii”, depăşeşte înţelesul morţii, de aceea nu se numeşte moarte ci „adormire”, „dumnezeiască mutare”, şi „plecare” la Domnul. Chiar dacă primeşte moartea, este, însă, o moarte „dătătoare-de-viaţă”, de vreme ce se mută la viaţa cerească și veşnică.

Plecarea Maicii Domnului din această viaţă, ca eveniment real şi de netăgăduit, păstrat şi transmis prin Sfânta Tradiţie, constituie o învăţătură bine definită în învăţătura Bisericii Ortodoxe, şi nu are nicio legătură cu concepţiile pietiste din Apus despre imaculata concepţie ori viaţa fără de moarte a Născătoarei de Dumnezeu.

Fecioara este acea făptură deosebită creată de Dumnezeu, mai presus decât toţi oamenii şi decât mulţimea îngerilor, care, dintre toţi oamenii, a fost singura care a trăit viaţă preacurată şi – lucrul cel mai greu de înţeles pentru mintea omenească – a devenit Maica lui Dumnezeu. Acest lucru a fost posibil fiindcă ea nu a păcătuit niciodată, nici nu şi-a întinat mintea cu cele ale trupului, şi nici nu a trăit pe pământ cu dureri trupeşti ori boli. Deşi a avut trup dătător-de-viaţă, totuşi, ca om, s-a aflat sub stăpânirea morţii şi a murit, însă, fără ca Dumnezeu să despartă sufletul ei de trup: se desface pentru o clipă legătura care le unea pe cele două, aşa cum s-a întâmplat şi cu Hristos. După adormire, sufletul ei se uneşte imediat cu Hristos, fiindcă Domnul, în clipa adormirii Maicii Sale, însoţit de netrupeştile cete ale îngerilor şi ale sfinţilor, primeşte sufletul ei cel sfânt nu doar în ceruri, ci „până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri”, după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin. După trei zile, trupul începător-de-Viaţă şi de-Dumnezeu-primitor al Preasfintei este ridicat la cerurile cele mai presus de ceruri, nestricat, la Fiul ei Cel iubit, Singurul-Născut. Putem vorbi, aşadar, şi de învierea cu trupul a Maicii Domnului. Înviere care, însă, nu a fost săvârşită de ea însăşi, ci de Dumnezeu-Fiul ei.

Martor al acestei învieri-mutări la ceruri a Maicii Domnului este apostolul Toma, care nu a fost prezent la cinstita ei îngropare, ci a ajuns mai târziu, după trei zile, întârziind ca de obicei; acesta, rugându-i îndelung pe ceilalţi apostoli, au deschid mormântul şi nu au găsit acolo de Dumnezeu-cinstitul ei trup. O văd, însă, pe Născătoarea de Dumnezeu urcând la ceruri, încredinţând apostolului Toma Cinstitul şi Sfântul ei Brâu ca mărturie a mutării ei, fapt care corespunde cumva pipăirii Domnului de către acelaşi apostol.

Trupul Preasfintei – ca şi trupul Fiului ei – nu a suferit stricăciune în mormânt, adică nu s-a schimbat, nu s-a descompus în elementele din care era alcătuit. De altfel, după Învierea Lui Hristos, trupurile multora dintre sfinţii Lui nu mai sunt supuse stricăciunii, ci devin sfinte moaşte. Era cât se poate de firesc, cu atât mai mult, să nu sufere stricăciune nici trupul celei care L-a primit pe Dumnezeu, trupul Maicii Domnului.

Sfântul Andrei Criteanul spune că nestricarea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu la Naşterea Lui Hristos are drept urmare firească neschimbarea trupului ei în clipa morţii: „Naşterea nu s-a supus stricăciunii, iar mormântul nu a primit nestricăciunea!”.

Preasfânta de Dumnezeu-Născătoare, după Adormirea ei, devine Maica noii creaţii, a Bisericii Lui Hristos, pentru că ea a avut un rol hotărâtor în iconomia mântuirii, de vreme ce din ea s-a întrupat Domnul – care este capul Bisericii – iar acum are în Biserica cea cerească bogăţia harului, slavă şi îndrăznire. Ea devine, astfel, binefăcătoarea întregii lumi şi întregii făpturi, de aceea ei i se închină toată creaţia, Doamnei, Stăpânei, Împărătesei şi Maicii Lui Dumnezeu.

Prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu şi datorită ei, istoria întregii lumi a luat o nouă turnură, incomparabil mai însemnată şi mai înaltă faţă de tot ce a existat până la ea. Nu a putut şi nu poate nicio altă făptură să devină mai desăvârşită decât ea, şi nici ea însăşi nu putea deveni mai desăvârşită decât este. Conform Sfinţilor Părinţi, trei lucruri nu putea Dumnezeu să creeze mai desăvârşit: Întruparea Dumnezeu-Cuvântului, pe Fecioara Născătoare de Dumnezeu, şi fericirea de care se vor bucura cei mântuiţi.

După Învierea lui Hristos, Preasfânta a fost sprijinul Apostolilor şi a nou-createi Biserici a lui Hristos. Ea îi învăţa pe noii creştini, îi îndruma, îi mângâia în suferinţele lor. Citim în istoria vieţii ei că Arhanghelul Gavriil, cu trei zile înainte de adormirea ei, a vizitat-o – aşa cum s-a întâmplat şi la Bunavestire –, vestindu-i despre slăvita ei mutare de la moarte la viaţă. Mai apoi, Sfântul Duh, în chip minunat, i-a adunat pe toţi Apostolii în Ghetsimaní, la casa Născătoarei de Dumnezeu, pentru a lua parte la înmormântarea ei şi pentru a lua binecuvântarea ei. După ce au preamărit-o pe Maica Domnului, au rugat-o să le spună un cuvânt de învăţătură care să le rămână ca testament duhovnicesc. Atunci, Născătoarea de Dumnezeu le-a spus o pildă, în care lumea aceasta este prezentată ca o mare sărbătoare, ca un târg unde negustorii au venit să-şi vândă mărfurile, iar cel care face schimbul (negoţul) cel mai bun – adică cel care ştie să îşi vândă marfa mai scump – acela va ieşi cel mai câştigat. În continuare le-a spus că tot la fel este şi în privinţa celor duhovniceşti: cel care va ţine cu mai multă râvnă şi va arăta mai multă preţuire faţă de poruncile lui Hristos, acela va fi cel mai câştigat, se va bucura de o cinste mai mare în împărăţia cerurilor. La sfârşit, i-a îndemnat să stăruiască întru „lupta cea bună”.

Într-adevăr, cât se bucură Preasfânta atunci când vede că luptăm din răsputeri pentru mântuirea noastră! Ce linişte simte! Şi ea însăşi, cât de mult s-a trudit pe pământ, fără ca ceilalţi să ştie, deşi, ca una ce era fără de păcat, nu era nevoie să o facă. S-a nevoit, însă, pentru a ne da nouă un exemplu de desăvârşită asceză. La Ghetsimaní, acolo unde a locuit, după adormirea ei s-au găsit lespezile pe care ședea și se ruga şi în care se făcuseră scobituri de la îngenuncherile şi multele ei metanii.

Să urmăm şi noi ascultării ei desăvârşite, adâncii sale smerenii, lucrării ei duhovniceşti tainice, rugăciunii sale arzătoare, privegherii continue pe care o săvârşea, dragostei ei dumnezeieşti, privegherii neîntrerupte cu care se nevoia, durerii pe care a simţit-o ca pe o sabie în inima ei atunci când se afla sub Crucea Fiului ei.

Tuturor care se nevoiesc, ea le este „apărătoare şi sprijin”, chiar dacă înainte au dus o viaţă în păcat. Să ne amintim că şi pentru Sfânta Maria Egipteanca, Maica Domnului a fost „chezăşie” pentru pocăinţa ei. Şi, după ce Sfânta Maria a plecat în pustie, unde s-a nevoit din greu, însăşi Preasfânta o mângâia cu dumnezeieştile ei arătări.

Născătoarea de Dumnezeu, ca „hrănitoare” a monahilor, este cea care împarte daruri dumnezeieşti acelora care şi-au închinat viaţa Domnului, şi îndeosebi celor din Sfântul Munte, aghioriţilor. Ea a făcut cunoscută rugăciunea minţii Sfântului Maxim Kafsokalivítul, Sfântului Grigorie Palama, Sfântului Siluan Atonitul, dar şi fericitului întru pomenire părintelui nostru Iosif Isihastul, cel care, în mod direct, şi-a legat existenţa de obştea noastră. Şi, cu atât mai mult, ziua de astăzi are o însemnătate şi mai mare pentru noi, fiii duhovniceşti ai părintelui Iosif Isihastul, de vreme ce, într-o astfel de zi, după Dumnezeiasca Liturghie, acesta a adormit cu moarte cuvioasă în anul 1959. El a iubit-o foarte mult pe Preasfânta – pe „dulcea lui Maică”, după cum o numea – şi mult ajutor duhovnicesc, dumnezeieşti arătări şi harisme a primit de la aceasta. Într-adevăr, o trăsătură comună a tuturor monahilor aghioriţi este dragostea lor faţă de Maica Domnului. Numai la auzul numelui ei, aceștia nu-şi puteau stăpâni lacrimile izvorâte din dragoste preacurată pentru Maica-Fecioară. La auzul numelui ei, sufletul cel iubitor de Dumnezeu este „mişcat” de admiraţie, de mulţumire şi de recunoştinţă. Deasemenea, chiar şi numai gândind la Născătoarea de Dumnezeu, adică aducând în faţa ochilor noştri chipul ei cel slăvit, avem mare folos duhovnicesc. Spunea fericitul întru pomenire părintele Athanásios Ivirítul, că dragostea faţă de Maica Domnului îl mântuieşte pe om, chiar şi atunci când nu are lucrare duhovnicească.

Omul de astăzi trebuie să ceară și mai mult mijlocirea Maicii Domnului, care este izbăvitoare. Ori de câte ori are o suferinţă sau o problemă, să nu uite că ea este „ajutor celor întristaţi, apărătoare, izbăvitoare, mângâierea celor ce nu au îndrăzneală”, şi la ea pot găsi sprijin, mângâiere, ajutor grabnic şi răspuns.

Ne rugăm ca Doamna de Dumnezeu-Născătoare, care „se mută la Viaţă”, să trimită neîncetat asupra noastră binecuvântarea ei, încât să trecem această viaţă nevătămaţi şi fără primejdie, păziţi de urzelile şi cursele vrăjmaşului, şi să ne învrednicească împărăţiei celei cereşti a Fiului său. Amin.

  • Regasirea frumosului pierdut:

Adormirea Maicii Domnului/ Cuvinte alese despre Maica Domnului/ „Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Să ne arătăm fii”

Preot Constantin Sturzu:

adormirea-maicii-domnului-martorana-palermo-old-rc-churches-chiesa-di-santa-maria-dellammiraglio-palermo-it-03-assumption-12th-cIcoana Adormirii Maicii Domnului este extrem de semnificativă și plină de tâlc pentru viața noastră de zi cu zi. În ea vedem trupul adormit al Sfintei Maria, înconjurat de apostolii întristați că pierd pe cea care le era sprijin și mângâiere, pildă de smerenie și neîntrecută povățuitoare. Tot în icoană îl vedem pe Domnul ținând în brațe ceva ce pare a fi un prunc. Este sufletul Maicii Domnului pe care nu îngeri, ci însuși Dumnezeu Fiul îl primește în cereștile lăcașuri.

Este o imagine emoționantă această inversare de roluri: dacă în cele mai multe icoane pe care le vedem este reprezentată Maica Domnului cu dumnezeiescul Prunc în brațe, iată că azi avem în fața ochilor icoana Fiului ținând în brațe pe Maica Sa. Cea care L-a purtat în pântece, apoi în brațe, cea care L-a îngrijit în copilărie și I-a fost alături în toată activitatea Sa de propovăduire și vindecare este, la rândul ei, ținută acum în brațe de Hristos.

De aici, din această icoană, înțelegem și noi creștinii că trebuie să-L primim pe Hristos în sufletul și în viața noastră precum o maică primește și crește pe pruncul său. Dacă ne vom îngriji ca Hristos să rămână întru noi de-a lungul vieții noastre, atunci și El, când ni se va despărți sufletul de trup, ne va primi întru ale Sale, deschizându-și brațele într-o părintească îmbrățișare precum și noi am deschis brațele pentru a-L purta pe pământ.

Icoana Adormirii Maicii Domnului ne mai învață și un alt lucru. Așa cum Domnul a avut grijă de Maica Sa, lucru ilustrat prin gingașa îmbrățișare a sufletului său zugrăvit ca prunc, tot așa și noi trebuie să purtăm de grijă părinților noștri care ne-au născut, ne-au crescut, ne-au susținut de-a lungul vieții noastre. Ajunși la vârste înaintate, acești părinți au nevoie, la rândul lor, de dragostea, de ocrotirea și de îngrijirea fiilor pentru că de multe ori un bătrân este tot atât de neputincios ca un copil, fie din pricina unei boli sau doar a vârstei înaintate. A-i abandona într-un azil, chiar și cu cele mai bune condiții din lume, înseamnă a-i lipsi de ceea ce nu le poate oferi nimeni: dragostea noastră. Uneori e foarte greu să faci această jertfă, dar niciodată nu poți avea conștiința împăcată dacă nu ai făcut-o. Mântuitorul a purtat de grijă Maicii Sale chiar și în agonie, înainte de a-Și da sufletul, pe cruce, în mâinile Tatălui (cf. Ioan 19, 26-27).”

Vino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria.

Cu curgerile Iordanului, lacrimile mele nu pot cu nici un chip să spele întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă.

Pe Hristos, Soarele dreptăţii cel neapus, născându-L, Fecioară, rogu-mă: Luminează-mi ochii cei întunecaţi de negura patimilor şi de îngroşarea păcatelor.

Poruncile Stăpânului călcându-le, tot chipul răutății am săvârşit, iar acum întorcându-mă, nu trece cu vederea pe robul tău cel nefolositor, Stăpână Marie, ci milostivindu-te, mântuieşte-mă.

Ca Eva oarecând aflându-mă, şarpele m-a înşelat şi prin gustarea din plăceri m-a aruncat afară din Raiul dumnezeieştii cunoştinţe; ceea ce ai născut pe Hristos, al doilea Adam, întoarce-mă iarăşi la viaţă, Stăpână.

Vătămându-mă în chip nenorocit cu nebunia lui Cain, Fecioară, precum acela pe frate, mi-am ucis mintea, pizmuind rău urcuşul ei, folosindu-mă de sabia iubirii de plăcere, ci tu, ca o iubitoare de oameni, mântuieşte-mă.

Se tânguia oarecând Adam cel izgonit din Eden, căruia un heruvin de foc îi tăia calea. Iar eu, care am cazut din cunoştinţa cea dumnezeiască, tânguindu-mă, mă rog ţie împreună cu sfinţii: Mijloceşte, Maica lui Dumnezeu, să fiu izbăvit de patimi.

Cugetarea morţii, o, nenorocitule suflete, să te călauzească pururi pe tine în faptele vieţii; tânguieşte-te şi plângi, având pe Fecioara cea preacurată şi fără de prihană mijlocitoare către Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

O, minunile tale, Stăpână, ceea ce nu ştii de nuntă! Căci eşti mijlocitoarea muritorilor păcătoşi către Cel Ce S-a născut din tine, pentru aceea roagă-te ca şi pe mine, cel ce am păcătuit mai presus de toţi muritorii, să mă împace cu El.

Omoară, Fecioară, cugetul trupului meu şi năvălirile patimilor şi sfaturile demonilor fă-le deşarte şi călăuzeşte-mă, ca să umblu pe căile Vieţii, ceea ce ai odrăslit tuturor Viaţa.

Curăţeşte întinăciunile inimii mele, prin lacrimi, prin rugăciunile cuvioşilor îngeri, Curată, şi ridică sufletul meu din întuneric şi mintea cheam-o din căi lăturalnice şi călăuzeşte-o pe calea nepătimirii.

Mintea mi-am spurcat prin cugete de ruşine şi sufletul cu plăceri, întrecându-i pe cei din vremea lui Noe prin străine fapte de ruşine, pentru care strig şi acum, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de potopul cel înţelegător.

De viitoarea osândă nu mă spăimântez, eu, ticălosul, nici de întunericul cel preaadânc, nici de viermele cel neadormit şi nici de scrâşnirea dinţilor, nici de focul cel nestins, pentru aceasta îţi cer ţie, Fecioară, de acestea toate, mântuieşte-mă.

Nu am ucis precum Lameh pe tânăr, nici pe bărbat, Maica lui Dumnezeu, ci, prin căderi, mi-am omorât mintea şi cugetul; aşadar, dreapta mânie a lui Dumnezeu să nu mă predea pe mine Judecăţii, ci aici să mă curăţească.

Trupul mi l-am întinat cu faptele cele viclene, mintea cu poftele, simţurile cu atingerile plăcerilor, dăruieşte-mi mie izbăvire de acestea pentru curgerile lacrimilor mele, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Timpul vieţii mele cu somnul l-am cheltuit şi în lenevire şi desfătare şi în cugete întortocheate, şi acum măcar, la vremea bătrâneţii, înţelepţeşte-mă, Maica lui Dumnezeu, şi la pocăinţă mă călăuzeşte.

Cugetând la nebunia celor dinainte de Lege, nebuneşte am lucrat fapte de ruşine, una peste alta clădindu-le, ca pe nişte ziduri. Dar, tu, Curată, înţelepţeşte-mă prin Duhul Sfânt.

Capcane mi-au întins în ascuns, Prealăudată, cei mândri cu adevărat, şi cu frânghiile păcatelor mele, laţuri întind picioarelor mele, pe care tu, ca o bună, desfă-le ca pe nişte fire de păianjen.

Rupe, Curată, legăturile inimii mele, uitarea şi înfricoşata necunoştinţă şi împietrirea sufletului şi nebunia, cu care, legându-se mintea mea nu poate să alerge la lărgimea contemplaţiei şi la înălţimea dumnezeieştii cunoştinţe.

Vai patimilor şi pornirilor mele! Vai nemăsuratelor mele răutăţi! Care faptă de ruşine nu am săvârşit ca unul fără de minte? Ce păcat nu am făcut din patima plăcerii? Dar tu, Curată, măcar la bătrâneţe, pocăinţă dăruieşte-mi.

Trândăvia în care zac, Stăpână, şi somnul cel îngreunat al lenevirii mele, rogu-mă, Nepătată, cu privegherile tale către Dumnezeu, depărtează-le cu rugăciunile tale şi miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul părinţilor noştri.

Vai mie, suflete! Cum laşi la o parte ruşinea mai mult decât Ham cel fără ruşine? Căci nu ai acoperit ruşinea celui de aproape al tău prin fire şi prin har, ci, în chip neomenos, l-ai dispreţuit. Acum, aşadar, cu căldură spre milostivire te întoarce, Fecioară.

Adoarme dar poftele cele împătimite şi şterge până în sfârşit închipuirile patimilor celor pierzătoare de suflet, Curată, ca să te slăvesc pururi şi să te binecuvântez pe tine, ceea ce eşti singură pricină a mântuirii tuturor.

Tot chipul a toată plăcerea am săvârşit nebuneşte şi toate simţurile mele le-am întinat în chip cu totul de ruşine, dar către tine scap, cea neîntinată, Stăpână, apărătoarea tuturor păcătoşilor, izbăveşte-mă pe mine de focul şi întunericul cel de veci.

Prin curăţia lacrimilor mele, Curată, spală rănile sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos, Ce Ce a vindecat pe cei zece leproşi şi pe femeia cea cu scurgere de sânge, pentru ca şi eu să aud doritul glas: ,,credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.”

Iată, deja de sfârşitul vieţii mele vremelnice m-am apropiat, vai, mie şi, îngreunat de păcate, mă duc să fiu pedepsit pentru nesfârşte veacuri, Fecioară, ceea ce ai născut pe Judecătorul tututror, pe Acesta, fă-L milostiv, Stăpână.

Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi legii păcatului am supus sufletul meu şi legii minţii nu m-am plecat, eu, nenorocitul; ceea ce ai covârşit legile firii prin preacurată naşterea ta, supune legile trupului meu.

Ridică greaua povară a păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată, şi învredniceşte-mă să port jugul cel uşor al Fiului şi Dumnezeului tău şi să străbat calea vieţii care duce la odihna cea de sus.

Ca să arăţi adâncul cel nesfârşit al îndurărilor tale şi al bunătăţii şi milei Fiului tău, Prealăudată, dăruieşte-mi iertare şi mie celui care mai presus de toţi am păcătuit şi sălaş în grădina raiului îmi dăruieşte.

Bucură-te, pajişte înflorită şi înmiresmată, fără de prihană; bucură-te, viţa înflorită; bucură-te, Fecioară, măslin pururea roditor; bucură-te, mireasma mirului celui bun; bucură-te, livada lui Dumnezeu; bucură-te, munte umbrit şi împădurit; bucură-te, pururea Fecioară, rai binecuvântat de haruri.

Umple de veselie inima mea, Curată, ca o mult milostivă şi slobozeşte-mă de lacrimi, ca una care ai născut bucuria, ceea ce singură eşti Maica lui Dumnezeu. Şi rogu-mă, scoate pe robul tău din toate necazurile, ca să te slăvesc şi să te preamăresc cu dragoste, pe tine, ceea ce eşti mai presus de toate făpturile.

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu – a Sfântului Andrei Criteanul, Culegere selectivă, Noul Theotokarion

theotokos37

Legaturi:

***

 

***


Categorii

IPS Andrei Andreicut, Pagini Ortodoxe, Parintele Constantin Sturzu, Parintele Efrem (Vatoped), PS Ignatie Trif, PS Macarie Dragoi, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “ADORMIREA MAICII DOMNULUI – “PAȘTILE DE VARĂ”/ Fiul care Îsi ține în brațe Maica sau CE NE INVATA ICOANA PRAZNICULUI?/ Cuvinte miscatoare si insufletitoare despre IUBIREA MAICUTEI DOMNULUI, la hramul de la Nicula, ale Preasfintitilor IGNATIE si MACARIE/ IPS ANDREI – predica la Nicula despre CADEREA EUROPEI dupa chipul CADERII CONSTANTINOPOLULUI si despre “RAZBOIUL CEL DINTRE NOI” (video)

  1. Minunata si unica Priveghere de la Putna…

  2. Oprirea “caderii Europei” se face prin revenirea la Ortodoxie(dupa cum spunea arhim. Kapsanis).Imi pare foarte rau daca cineva se simte lezat.IPS Andrei tine o predica frumoasa,incurajatoare chiar,dar fara substanta.Comparam noi Caderea Constantinopolului cu cea a Europei(cazuta cu totul cam din perioada Cruciadelor,de cand au inceput sa fie suprimati crestinii latini care nu acceptau noile “invataturi teologice” ale frankilor) ? Plus ca Bizantul(ultima farama) a cazut datorita slabirii (atata politice,dar si spirituale) suferite de pe urma invadarii frankilor in cadrul Cruciadei a IV-a ,ulterior ajungandu-se (dupa marturiile Sfantului Marcu al Efesului) la apostazie printre ierarhi,tinadu-se procesiuni comune cu ereticii franki ,venetieni,genovezi .

  3. @ Emanuel:

    E adevarat, dar analogia e facuta de pr. Zisis, Mitropolitul doar il citeaza, si, ascultata cu atentie, nu e lipsita de sens si de… curaj (a se vedea la un moment cheie si aplauzele multimii, ca in vremurile “bune” in care predica tunator din acelasi loc, Vladica Bartolomeu), in actualul context, oricate inadvertente am putea gasi, pe buna dreptate.

  4. Pingback: Cuvant puternic al Preasfintitului Ignatie Muresanul la Nicula despre ATACURILE SI MANIPULARILE LA ADRESA BISERICII in numele fals al “tolerantei”: “EUROPA ESTE MURIBUNDĂ, n-are nevoie de Biserică, de familie, de Dumnezeu. AVEȚI GRIJ
  5. Pingback: Cuvant marturisitor al PS MACARIE la hramul Manastirii DOBRIC (audio + text): “VREMURILE SUNT FOARTE GRELE şi devin din ce în ce mai grele, însă în aceste vremuri trebuie să mărturisim. BISERICA ESTE UNA, NU POT FI MAI MULTE! În Biserica Ort
  6. Pingback: UNDE ESTE MAICA DOMNULUI? “Maica Domnului este printre fiii ei; ȘTERGE LACRIMILE, ALINĂ DURERILE, CULEGE RUGĂCIUNILE şi apoi le înalţă la Fiul ei”. “Aşa cum L-a purtat pe Fiul său, NE POARTĂ PE FIECARE ÎN PARTE” –
  7. Pingback: DE CE VREI SA (MAI) VII LA NOI, DOAMNE? “Cine e atât de nebun încât să nu vrea să fie iubit cu o aşa iubire?”/ “X-MAS…” sau ce-a mai ramas din sarbatoarea Nasterii lui Hristos in lumea care a proclamat “moartea lu
  8. Pingback: IPS ANDREI la Manastirea Nicula, de Adormirea Maicii Domnului, in apararea COALITIEI PENTRU FAMILIE (Video). Ierarhul a vorbit despre "CADEREA SPIRITUALA A EUROPEI"
  9. Pingback: IPS Andreicut la Nicula: „PLÂNGE MAICA DOMNULUI PENTRU CĂ AȘA DE MULȚI DINTRE ROMÂNII NOȘTRI AU EMIGRAT"... / In aceeasi zi, România este enumerata printre putinele state europene dispuse sa preia IMIGRANTII de pe o nava care are interzis in
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare