AGENDA ACTUALITĂȚII (pagina 25)

Astăzi însă duhul lumii, cum era şi firesc, s‑a adaptat şi a adăugat la fericirea pământească şi alte ingrediente, cum ar fi credinţa în Dumnezeu. Dar nu cumva este o greşeală? Cum să facă duhul lumii acesteia loc unei credinţe în Dumnezeu? Nu ar fi un risc pentru el în acest caz? Înclin să cred că, deşi în anumite cazuri izolate există şi un oarecare risc, de scăpare a unor adepţi, strategia duhului lumesc este în chip vădit promovarea acestui amestec al credinţei cu deşertăciunea, care din punctul său de vedere aduce roade. Şi care ar fi acestea?

Liderii lumii ameninţă din nou cu restrângerea libertăţilor cetăţeneşti. Singura soluţie pe care o cunosc bine şi o aplică obsesiv-compulsiv. Deşi e greu, într-o ţară ca Franţa, de pildă, care şi-a augmentat legislaţia “Big Brother” chiar anul acesta, să mai inventezi ceva.

Dnei Guseth îi lipsește din CV o perioadă importantă, și-a extras-o și nu mai există: perioada 1983, când a terminat facultatea – până în ’91. Un fost ofițer de contra-spionaj trebuie să se uite la lucruri din astea. Poate și știu (n.r. – ce s-a întâmplat în perioada respectivă), dar nu vreau să spun. Vă arăt unde să vă uitați. Uitați-vă în CV-ul doamnei, din ’91 – până în ’97 a fost mare reprezentant și a lucrat pentru Fundația Soros, cu multe atribuții în România.

(…) Pe de altă parte, nu cred în neștiința dlui Cioloș. Eu cred că dl Cioloș a știut precis cine este dna Guseth și nu va da niciodată vreo explicație că n-a știut, pentru că (…) cred că dl Cioloș se întâlnește cu dna Guseth în spațiul ezoteric al spiralelor MISA, amândoi fiind practicanți de spirale MISA…

O hartă cu operațiuni militare ale Rusiei în Siria, prezentată într-un reportaj al televiziunii publice ruse, sugerează prezența la sol a unor unități de artilerie ruse în provincia Homs (centru), în timp ce Vladimir Putin a exclus întotdeauna orice desfășurare de trupe la sol.

Această revizuire a Constituției “va crea un regim civil de stare de criză, care să permită punerea în aplicare a unor măsuri excepționale, aducând exercitării libertăților publice numai restricții absolut necesare garantării securității naționale”, a mai informat sursa guvernamentală. “Aceste măsuri trebuie să fie adaptate la caracteristicile specifice ale amenințării teroriste, mai ales durata sa” și “vor putea merge dincolo de ce este prevăzut în prezent de legea” privind starea de urgență, a adăugat sursa.

Dragi tineri educați cu guvern de tehnocrați chiar la asta voi visați? Această propunere trădează cea mai antidemocratică mentalitate securist-bolsevica este practic reîntoarcerea la sistemul partidului unic.

Cel mult vom construi o societate de tip Big Brother iar forţele de ordine-represiune vor inventa periodic noi motive de panică pentru a-şi menţine privilegiile obţinute. Până la urmă teroriştii ne pot înspăimânta fără să ne controleze dar serviciile speciale, tot mai dilatate, vor dori să ne controleze total la un moment dat insistând că asta n-ar trebui să ne sperie. Oricum, aştept noi alocări bugetare pentru serviciile domnilor Coldea &Co în lumina evenimentelor recente… dacă s-a putut în vremea tăierii de pensii şi salarii, cum să se refuze acum…?

Strașnică în toată această taraveră a fost situația Bisericii. Efortul de a institui ”verticala puterii” după modelul Patriarhiei Ruse, a adus predica în criză, a anulat-o pur și simplu. Aparatul patriarhal a făcut eforturi colosale, estimate în bani și resurse umane, de a uniformiza discursul public, de a instaura acea ”poziție unică și oficială a Bisericii”. Televiziune patriarhală, radio cu 26 de frecvențe cumpărate, gazetă patriarhală, zeci de site-uri eparhiale, școli de teologie și conferințe în fiecare săptămînă din post – toate acestea nu au fost capabile să dea răspuns la o simplă întrebare: ”Ce faceți cu banii!” Vorba românului: practica bate gramatica! Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!

…deși n-am încă suficiente date pentru a accepta teza Diversiunii, amintirea celor peste 1.000 de oameni morți în decembrie 1989 pentru ca echipa gorbaciovistă a lui Ion Iliescu să rămînă la Putere, pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie executat și pentru ca Armata, cea rămasă pînă la capăt credincioasă Dictatorului, să iasă basma curată, îmi spune, alături de amintirea altor fapte din Istorie, că Sistemul, interesat să-și rezolve interesele politico-mafiote, nu s-ar da în lături să aibă pe conștiință morții de la Colectiv.

Nimeni n-a iesit in strada pentru cei 44 de bebelusi arsi de la Maternitatea Giulesti – atunci se faceau, nu-i asa, marile reforme europene, inclusiv inchideri de spitale si amputari de salarii ale medicilor – dar azi se striga “vrem spitale, nu catedrale”. Poate spitale private, pentru cine-si permite.

Indiferent cine le instrumenteaza, “revolutiile” sunt facute pentru anumite categorii de cetateni si impotriva altor categorii de cetateni. Fie ei si in mare majoritate.

“Strada a cerut ce a vrut ea, iar Iohannis i-a dat ce a vrut el, după consultări de paradă, pentru că oricum Cioloș era pe listă de la bun început, dinainte de a începe protestele. Numai că e greu de crezut că Iohannis a făcut ce a vrut el. A făcut, la rândul său, ce au vrut alții. Vrem o țară ca afară s-a transformat în avem o țară condusă de afară pentru interesele celor de afară”.
Dupa ce si-au atins “misiunea”, protestele “anti-sistem” din Piata Universitatii si din toate “pietele” tarii s-au evaporat subit, ca la ordin… tocmai la timp, ca sa fie “liniste” si sa poata fi desemnat premierul cerut de Stapanii din afara si… STIUT DE TOATA LUMEA. Urmeaza guvernul “tehnocrat” al… societatii securitatii civile.

Este o aberatie, chiar si daca ai gandi dintr-un punct de vedere laic, sa negi orice fel de simbolistica satanista in industria muzicala si, mai ales, sa negi dreptul cuiva de a se exprima cu privire la acest lucru, sau sa prezinti muzica rock, in general, ca un fel de semn al calitatii umane, un semn elitist (cum s-a grabit sa se laude Remus Cernea, instrumentalizand tragedia de la Colectiv in momente de PR personal). Se numeste cenzura si limitarea libertatii de exprimare.

Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile. A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.

Acest regim autoritar nu este, insa, de extractie interna. De aceea am folosit termenul de “protectorat” in titlu. Factorul geopolitic atarna decisiv in tot ce se intampla in aceste zile. Dupa cum o arata sursele citate mai sus, ca va fi Ciolos, ca va fi altcineva, premierul va trebui sa fie “prietenos” fata de piete si sa garanteze “reforme structurale” impuse de FMI. Iar una din cerintele acestor reforme structurale a fost, sa nu uitam, macar noi, desfiintarea a 200 de spitale.

Pe cadavrele celor arși la colectiv se cam cațără ”revoluția” neoliberală. Tehnocrații sunt vehiculați prin mass-media ca schimbare de paradgimă, schimbare radicală a sistemului, iar Klaus Iohannis își trage sub [fund], prin mișcarea cu consultarea societății civile și a străzii, asentimentul străzii față de politicile ce vizează tot mai grabnica demantelare a statului și retragerea din calea business-ului aducător de profit și prea puțin interesat de traiul celor pe care-i călărește.

Ideea sistemului este de a lucra tocmai prin acești tineri pentru ca revoluția culturală să meargă mai departe. O indignare legitimă este deturnată abil spre propagarea și înrăutățirea aceluiași sistem, iar la asta tinerii pun din greu umărul. Nu trebuie condamnați, dar nici nu trebuie încurajați. E nevoie de răbdare și rugăciuni. E nevoie de răbdare pentru a le arăta tinerilor că necazurile noastre, ale tuturor, nu doar ale lor, provin dintr-un stat supradimensionat, în care serviciile de securitate au un buget de peste jumătate de miliard de euro, în care educația este făcută pulbere în mod intenționat, în care sănătatea este colectivizată, iar statul și corporațiile (inclusiv cele media) fac legea împreună. Este nevoie de rugăciuni, pentru că războiul pe care îl ducem în fiecare clipă nu este unul în primul rând al argumentelor, ci un război nevăzut, spiritual cu tatăl minciunii, iar problemele oamenilor din ziua de azi sunt în primul rând duhovnicești.

Ramai stupefiat cand vezi cat de usor sunt de manipulat “tinerii frumosi si liberi”, categoria asta sociala care umple, cel mult, un stadion mediu, dar cu care serviciile si sistemul de propaganda isi face treburile atat de eficient… Cuvintele sunt neputincioase fata de magnitudinea prostiei, a pretentiozitatii gaunoase, a fariseismului orb, a credulitatii, dar si a cantitatii de frustrare, resentiment si ura ce zace in acest nou colectiv nascut din maruntaiele focului de vineri noaptea. Te si intrebi: daca sunt atat de frumosi, de liberi, cu joburi atat de respectabile, de unde atatea frustrari, maica? De unde atata nevoie de defulare, de circ, de sange?

Combinatia de prejudecati si interese determina selectivitatea cu care sunt prezentate aspectele tragice ale evenimentelor, descrierile dramatice ale suferintelor victimelor, gradul de empatie cu acestea si, de asemenea, gradul in care sunt transformate in modele. Acest construct mediatico-internautic devine, ulterior, un adevarat mecanism de corectitudine emotionala: dictand ce anume e corect sa simti fata de eveniment, victime si fata de cine si cum sa te revolti.

Întindeți doliul vostru peste toți morții, ca jertfa voastră să fie primită. Nici un mort nu e mai mort ca altul. Cel care ieri te veseleai, astăzi ești tulburat de parcă ceva nou s-a întîmplat în lume și care mîine nu va mai fi. Aduceți-vă aminte că peste o vreme iar veți rîde, cum ați mai rîs și veți uita de moarte, croindu-vă o viață care întotdeauna vă va părea nouă și fără de sfîrșit.

Dacă mor, să mă îngropați într-o morișcă de vînt, spunea Garcia Lorca, probabil pentru a nu admite mitinguri la moartea sa. Nici zile de doliu. Moartea, ca și viața, întotdeauna e ceva mai mult.

Alta pancarta strategica plasata in multimea ce marsaluia, intr-un context in care, chipurile, tacerea era cea mai importanta, a fost “vrem spitale, nu catedrale”. Sunt cei care in orice se intampla in Romania gasesc vinovatul in BOR. Au sustinerea sistemului de propaganda neoliberal descris mai sus, intr-o alianta care doar aparent e incompatibila, pentru ca secularistii pretind ca vor ca statul sa dea bani la spitale. Sustinerea de care beneficiaza din partea unui sistemul de propaganda antisocial si antistatal ii arata insa in fariseismul lor cras: nu lipsa spitalelor doare, ci prezenta Bisericii. Propagarea mesajului anticrestin este favorabila sistemului de propaganda si pentru ca ofera o “explicatie” pentru starea precara a spitalelor, indepartand atentia si revolta publica de la reformele neoliberale catre Biserica.

Totul era ca un coșmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfigurați. Urlau mulți. Eram două salvări. Una dintre victime, erau o tânără, rănită grav. Țipa la mine să venim mulți. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arși, călcați în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arși. Plângeam. Săreau arși pe mine, urlau. Voiau să intre mulți în ambulanțe. Și nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum.

Abia atunci s-a dezlănțuit coșmarul. Au venit alți patru grav răniți. Izbeau în mine. În salvare. Le curgea pielea, carnea. Acum plâng. Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanțe, că e haos. Să vină poliția. Rupeau jacheta de pe mine.

Filmări din 6 Decembrie 1991 (de la înmormîntarea lui Petre Ţuţea) şi din 11 Iunie 1992 (de la lansarea cărţii “Între Dumnezeu şi neamul meu”), cu cîteva cuvinte elogioase despre marele dascăl şi mărturisitor creştin.

“Feriţi-va copiii din calea acestui circ satanist prezentat ca simpatic, chiar dacă opănmainzii o să râdă de voi că sunteţi bigoţi, creștinopați sau mai ştiu ei cum”. Vedeti si: *** Active News/ ADRIANA OPREA-POPESCU: Cum ne costumăm copiii de Halloween? …

Statul îți ia de la trei sau patru ani copilul de acasă, ți-l vaccinează, apoi îl trece prin ședințe de ideologie sexuală și (corectitudine) politică, după care te învață să reciți cu abnegație și talent că tot ceea ce s-a întâmplat cu tine și copilul tău a fost o exercitare plenară a unui drept ancestral înscris în marea carte a Naturii. E o ilustrare tipică de dublu limbaj orwellian; singura dilemă serioasă rămâne când vom trece definitiv de la modelul Huxley la modelul Noi trecând bineînțeles prin 1984.

Fără monahism, nu am fi în stare să înțelegem în mod deplin Evanghelia lui Hristos. Desigur, întreaga noastră Biserică are această coloratură monahală, însă atât pentru monahi, cât și pentru laici, avem un singur Model – Mântuitorul Iisus Hristos. Fie că suntem monahi, fie că suntem laici, toți avem aceeași chemare, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel – să nu întârziem în a alerga pe calea lui Hristos.

În acest context, procesul Mineriadei și toate celelalte care vor urma nu vor îndeplini nicidecum un rol de purificare, ci doar vor furniza naivilor senzația că sistemul se destucturează, ca s-a făcut dreptate, că instituțiile statului funcționează, plus alte lozinci la modă. Sistemul doar își devorează nestingherit victimele, atât din interior, cât și din exterior. Însă, în fundal, are loc procesul de integrare completă a Statului Profund de la nivelul național la cel internațional, care înseamnă, printre multe altele, transformarea “elitelor” locale în vasale absolute și cedarea suveranității naționale (câtă a mai rămas) către organizații nealese precum Comisia Europeană (vezi, de pildă, recenta impunere de cotelor pentru imigranți).

Inca mai este… Este Institutul „Kinsey”. Iar „cercetarile” sale sunt folosite bine mersi pana in ziua de azi. Influența acestora asupra legilor – care s-a produs din 1948, pana in 2014! – exista IN LEGISLAȚIE. Schimba legile. Primul scop al sau a fost, de fapt, sa schimbe mentalitatea oamenilor. El a spus ca copiii sunt sexuali din naștere. A spus ca copiii pot avea relații sexuale cu adulții fara probleme.

In documentar, doi doctori danezi ai Spitalului Frederiksberg declara ca nu au vazut nimic similar de-a lungul intregii lor cariere si ca au trimis scrisori catre Autoritatea de Sanatate si Medicatie daneza de 4 ori in ultimul an pentru a avertiza asupra posibilelor efecte adverse ale injectiilor anti-HPV.

”În cele mai multe cazuri copiii sunt aduși la medic când s-a instalat deja dependența și copiii nu își mai doresc nimic altceva decât se se joace pe computer. Chiulul școlar și rezultatele slabe la învățătură sunt semnalele care îi mobilizează pe părinți. În multe cazuri din rândurile elevilor de la clasele mari de gimnaziu și ai adolescențiilor de la liceu se ajunge la psihoterapie și medicație. Întâlnim o psihopatologie urâtă de tip maniacal, depresie, agitație, simptome psihotice cu halucinații și chiar stări suicidare sau tentative de suicid”, spune medicul-şef al Secţiei de psihiatrie pediatrică de la ”Louis Țurcanu”.

Dumneavoastră susțineți Biserica, neamul, lumea întreagă, Dumnezeu să vă aibă în pază pe toți, să plecați la casele dvs. cu chipurile Sfinților Parascheva, Maria Magdalena cea Întocmai cu Apostolii și Sfântului Ioan Gură de Aur, cu binecuvântarea și cu icoanele cu chipul lor, cu prezența lor în inimile dvs. a binecuvântării rugăciunii lor. Să mergeți la casele dvs. având bucuria ca ați participat și anul acesta la marele hram al Sfintei Parascheva.

„La Tg. Ocna a fost cea mai tragică existență: boală, moarte, temniță și teroarea reeducării. Am ajutat și am discutat cu aceeași dragoste cu evrei, unguri, bulgari, țărăniști, comuniști ori legionari. Am fost pe poziție creștină. Am respectat legile, dar mie nu mi s-au respectat legile și mi-am distrus viața în temniță. Principiile lui Valeriu au caracter strict spiritual, bisericesc-ortodox și nepolitic. Ele se confundă cu înseși principiile structurale ale creștinismului. Cine poate condamna îndemnul spre realizarea unei armonii universale prin dragoste și prin desăvârșirea spirituală a omului?”

Cei trei sfinţi au, aşadar, în comun faptul de a nu fi bine primiţi de lume: a nu fi crezut, atunci când vorbeşti despre Dumnezeu, a fi alungat, când viaţa ta este o continuă jertfă de inspiraţie cristică, a nu fi recunoscut, atunci când chipul ţi-e transfigurat de asemănarea cu Cel după al Cărui Chip am fost creaţi – iată tot atâtea situaţii care ne trimit cu gândul la cuvintele ce s-au spus chiar despre Domnul Hristos: „…dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 10-11). Acesta este traseul oricărui om ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlineşte: din partea lumii este inevitabil să aibă parte de îndoială, de judecată, de respingere.

Omul sexualizat, dezrădăcinat din valorile spirituale și culturale perene, prizonier inconștient al propriului trup înfierbântat de patimi, nu mai are puterea de a gândi critic, de a discerne cu luciditate semnele societății, de a acționa conștient de sine și de lume. Acest om este rotița perfectă în mecanismul acestui sistem ideologic impersonal. Orice om care este stăpân pe propriul trup și care gândește dincolo de sfera materialității este o amenințare gravă pentru acest sistem, iar acesta este omul credincios.

O parabolă am putea spune „contemporană” tuturor, pentru că ea surprinde sufletul omenesc, nu doar al ascultătorilor Mântuitorului Iisus Hristos în fața cărora a fost rostită, ci și comportamentul universal al omului în fața Cuvântului lui Dumnezeu; deschiderea sau, dimpotrivă, lipsa de sensibilitate, indiferența sau adversitatea față de îndemnurile mântuitoare ale credinței. Ea este cu atât mai actuală, cu cât lumea și societatea românească actuală, pe fondul unei „inflații verbale”, resimt o adevărată criză a cuvântului „cu putere multă”. Astăzi, asistăm, cvasigeneral, la rostirea și proclamarea mecanică, retorică, stereotipă, a unei multitudini de cuvinte care tocmai din această cauză nu reușesc să atingă sufletul și să transforme lăuntrul nostru. Or, cuvintele Evangheliei Duminicii a 21‑a după Rusalii caută să restaureze cuvântul uman, ca mijloc de comunicare și comuniune, cale a convertirii și schimbării lăuntrice, a mântuirii și desă­vârșirii creștine, legându‑l și ancorându‑l în cuvântul cel dumnezeiesc.

Pentru ca revoluţia sexuală să poată propune, fără a întâmpina mari reacţii din partea societăţii, un program de educaţie sexuală, de fapt de pervertire sexuală, trebuia nu numai să fie impus erotismul şi pornografia în viaţa societăţii, dar şi să convingi mulţimile sau măcar să oferi argumente factorilor de decizie în privința faptului că educaţia sexuală este indispensabilă.