În mod paradoxal, tot acest patos demascator pare o versiune mai user friendly a proceselor comuniste, cînd orice pitic social înfiera cu mînie proletară duşmanul de clasă, dovedindu-şi prin aceasta propria superioritate. Doar că, acum, „duşmanul de clasă“ a devenit chiar poporul – adică noi. Oare ce ne-o fi apucat?
Pentru a participa la consultare, vă rugăm să ne trimiteți, la adresa de email contact@coalitiapentrufamilie.ro, răspunsuri concise la următoarele întrebări:
Care sunt principalele atacuri la adresa familiei în societatea contemporană și ce măsuri de protecție propuneți?
Cum poate fi încurajată constituirea familiilor? Ce măsuri de susținere a familiilor deja existente considerați a fi oportune?
Credeți că înscrierea actualei definiții a familiei din Codul Civil* în Constituție ar contribui la întărirea instituției familiei?
Ce măsuri considerați esențial a fi luate pentru protecția, educarea și dezvoltarea copiilor?
Astazi, cei care se joaca cu destinele acestei tari pitoresti vor fi condamnati la damnatio memoriae… Daca ar asculta de neveste! Daca ar asculta de sotiile care sunt credincioase!
Ar fi potrivit, de aceea, să înțelegem de ce profesorii și medicii sunt tratați ca un fel de paraziți, ca niște viermi care enervează periodic cu pretențiile lor deșănțate, în timp ce tot ceea ce înseamnă aparat de forță, polițiști, securiști, procurori și judecători, sunt tratați regește, prevenitor și cu toată atenția, plătiți și răsplătiți. Conducătorii României și ai lor nu au nevoie de medici și de profesori, se duc în străinătate când au nevoie, ci de milițieni, securiști, procurori și judecători, pentru că fără aștia nu ne-ar putea călări.
Făcându-ne un examen de conştiinţă profund şi sincer, mă întreb câţi dintre noi am avea o astfel de tărie de credinţă? Lumea lui Brâncoveanu era o lume în care sufletul era mai important decât bunurile lumeşti şi decât confortul, chiar mai important decât viaţa însăşi, ceea ce nu mai putem spune despre lumea în care trăim noi. Astăzi, de prea multe ori, trupul cu nevoile lui şi interesele materiale trec înaintea reflecţiei asupra sufletului şi asupra mântuirii. Este o modificare radicală a mentalităţilor, care s-a produs treptat în Europa, pe parcursul câtorva secole.
Crin Antonescu in 1992: “Putem reduce, oare, o personalitate de talia părintelui Calciu la acest fapt? Şi putem admite desfiinţarea, anularea, condamnarea din principiu şi totală, a oricărui om care a avut, într-un fel sau altul, tangenţe cu mişcarea şi cu spiritul legionar? În nici un caz, cel puţin atîta vreme cît am căzut cu toţii de acord că nu e o vină în sine aceea de a fi fost membru al P.C.R. – şi asta după 45 ani de nelegiuiri. În nici un caz, atîta vreme cît în capul statului îmi şade un comunist din tată-n fiu şi fără altă ocupaţie toată toată viaţa, cît în fruntea Senatului îmi şade un fruntaş comunist dresat în U.R.S.S. şi cît în fruntea Adunării Deputaţilor îmi şade un politruc care, cînd n-a mişunat pe la C.C. al U.T.C. a făcut pe profesorul de «socialism ştiinţific».”
Cine învaţă pe cel sărac, care are casă de copii, să se sârguiască cu mai multă trudă spre a le face la toţi haine luxoase şi de mult preţ, spre a-i face să fie în rând cu lumea? Nu mândria? Cine face pe fetele şi pe femeile cele uşoare să se dreagă pe feţe cu pudră şi cu alte unsori şi să-şi vopsească unghiile spre a arăta mai tinere şi mai frumoase? Oare nu mândria şi slava deşartă, care este fiica cea dintâi a mândriei? Vor să fie cu orice preţ în rând cu lumea şi nu aud pe Apostolul Iacov, care zice: Lumea, în cel rău zace; şi iarăşi: Cine se face prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
Legea este un abuz măcar pentru faptul că pedepseşte la uitare şi re-incriminează oameni care NU au aparţinut mişcării legionare, dar care au fost încălţaţi în anchetă, de către anchetatorii-torţionari ai fostului regim, cu apartenenţa legionară – aşa cum este cazul multor foşti deţinuţi politic.
Caz unic în Europa, legea stipulează chiar un organism – nespecificat – care să monitorizeze (citeşte cenzureze) Internetul în vederea identificării celor care îndrăznesc să posteze păreri care nu convin cuiva. Mai rău – nu este prevăzut niciun organism care să decidă dacă textele publicate sunt propagandă sau fapte reale, cercetare istorică – deşi aud, stupefiat, la emisiunea B1 că de acest lucru s-ar ocupa Institutul „Ellie Wiesel”, parte direct implicată, care printr-o astfel de poziţie ajunge un soi de para-justiţie.
Ca să rezum: legea stabileşte reincriminarea en-masse a unor nevinovaţi laolaltă cu vinovaţi de crime de război – condamnaţi pe drept sau pe nedrept de către Tribunale ale Poporului, instaurate de stalinişti, pe baza unor decizii ale unui regim criminal, pe care le re-validăm – şi pe care îl re-validăm, deşi fusese implementat cu ajutorul tancurilor unui alt regim criminal (U.R.S.S.) care reuşise să înşele o lume întreagă devenind din agresor (în 1940) agresat şi „aliat”. Totul se face cu cenzurarea Internetului despre care respectivii aliaţi se laudă că vor să-l ţină liber, la presiunea unor instituţii private, care devin arbitrii şi emit judecăţi. Totul din considerente morale faţă de memoria unor victime.
„Plec mâine cu ajutorul lui Dumnezeu să le împiedic turcilor, cât voi putea, trecerea Dunării… N-am nici o pricină din partea lor să port război cu ei… Ce fac e numai pentru a împiedica vărsarea sângelui lui Hristos și al întregii creștinătăți. Văd cu ochii însă că n-am destulă putere să le rezist. Să nu dea Dumnezeu ca acei păgâni să învingă… căci se vor răspândi peste tot. Căci eu nu am avut de la turci nici o greutate sau vreo nedreptate, dar ceea ce am făcut, toate le-am făcut pentru credința creștinească, văzând eu ce se întâmplă în fiecare zi cu bieții creștini. M-am apucat să ridic această mare greutate cu săracă țara noastră, ca să fac un scut al întregii lumi creștine.”
Noptile trecute au fost condamnati cei care au fost in temnitele comuniste si noi nu mai avem voie sa vorbim despre ei, despre jertfa lor, despre Sfantul Inchisorilor, despre Mircea Vulcanescu, despre cei care au patimit la Aiud, la Gherla, la taiat de stuf in Braila, nu mai avem voie sa ne pomenim intelectualii, ca suntem pasibili de pedeapsa, conform legilor in vigoare si hotararilor de guvern care se scot peste noapte…
Marius Oprea, istoric: “Aduce gravă atingere unor drepturi şi libertăţi constituţionale fundamentale. De pildă, prin articolul 2 se spune că «prin organizaţie, să spunem, care simpatizează cu mişcarea legionară sau duce apologia legionarismului se înţelege chiar un grup de 3 sau mai multe persoane. Cred că, în momentul de faţă, în România, pericolul legionar nu poate fi considerat unul atât de important încât să ducă la asemenea restrângeri ale drepturilor constituţionale. Paragrafe întregi din lege îmi aduc aminte de rechizitoriile procurorilor stalinişti”.
Într-o fază ulterioară a campaniei media pentru drepturile homosexualilor – după ce celelalte reclame homo au devenit obişnuite – va fi momentul să îi abordăm pe restul oponenţilor. Ca să fim direcţi, ei trebuie demonizaţi. (Acest lucru va fi necesar pentru că, la acea dată, aceşti duşmani deja îşi vor fi triplat rezervele de critici şi dezinformare.) Scopul nostru de aici e dublu. Mai întâi, urmărim să înlocuim mândria auto-suficientă a publicului cu privire la homofobia lui cu ruşine şi vină. În al doilea rând, vrem să îi facem pe antihomosexuali să pară atât de urâţi, încât omul de rând să vrea să se disocieze de asemenea modele.
Prin promulgarea aşa-zisei Legi Antilegionare, nu mă îndoiesc că se aşează temelia unei Instituţii nemaivăzute în ţara noastră din anii stalinismului, o poliţie a gîndurilor, a convingerilor, a opiniilor. Se revine, ca în anchetele securităţii la prezumţia de vinovăţie, iar vinovaţii, chiar dacă şi-au ispăşit pedeapsa, continuă să plătească şi după moarte. De acum încolo există pericolul rescrierii istoriei noastre recente, după partitura Securităţii, care a aruncat de-a lungul existenţei ei cu eticheta “legionar” în stînga şi-n dreapta. Devenită peste noapte infamantă şi chiar potenţială miză într-o incriminare penală şi socotită brusc, printr-un stufos dispozitiv de restrîngeri ale unor drepturi constituţionale, drept un serios atentat la siguranţa naţională, acuzaţia de legionarism tinde să se transforme într-un factor inhibitor inclusiv al diferitelor manifestări ale tradiţiei noastre naţionale. Ca să nu mai vorbim de comemorarea rezistenţei anticomuniste şi a eroilor ei, multora nemaiputîndu-li-se rosti numele şi omagia jertfa.
Asta înseamnă o monstruozitate. Altfel nu o pot numi decât o monstruozitate. Nu e valabil în faţa lui Dumnezeu să se căsătorească un bărbat cu un bărbat sau o femeie cu o femeie. Nu este valabil în faţa lui Dumnezeu aşa ceva. Este o monstruozitate, o nebunie. Şi atunci de ce vă plângeţi că este atâta răutate în lume? Pentru aceste fărădelegi! Pentru aceste mari fărădelegi pe care le fac oamenii.
Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu“ că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă.
De aceea, nu pot să nu înţeleg întâlnirea noastră cu Andrée și dintr-o perspectivă eshatologică. În primul veac, sfinți erau numiţi cei care luptau să sălășluiască în ei Duhul Sfânt, cei care erau mădulare ale Trupului lui Hristos – Biserica (cf. Efeseni 1:1). Despre acești sfinți spune Apostolul că „ne vor judeca” (1 Corinteni 6:2). Nu neapărat Sfântul Pavel răpit la Ceruri, nu Sfântul Siluan care L-a văzut pe Hristos în Lumina nezidită – și ei ne vor judeca, dar cred că mai aspră ne va fi judecata întâlnindu-ne cu oameni ca Andrée, contemporani nouă, trăind în aceeaşi societate care s-a lepădat de Dumnezeu, suferind de singurătate (nedorită!) şi boală atâţia ani, trăind aceleași „frustrări” ca multe din femeile creştine de astăzi (pentru că și ea a fost un om înzestrat cu daruri de tot felul, și cu toate acestea a ales să facă șase copii și să stea acasă să-i crească).
„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire, însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea patriei.
Deci procesele vor fi asistate de Institutul Elie Wiesel. Insa ce calificare le da dreptul celor de la institut sa ofere aceasta asistenta? Si aceasta e cea mai mica problema – cea elementara fiind de ordin juridic. Pe ce baze legislative va exista aceasta asistenta? Am vazut, deja, ce aberatii enorme a produs Institutul Elie Wiesel: retragerea cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu, actiune oricum anulata prin decizia unui tribunal! (apropo de asistenta…) si lapidarea memoriei publice a lui Mircea Vulcanescu. Un CV numai bun pentru a avea garantia unei asistente competente si lipsite de partinire, nu?!
Vina se împarte. Toţi avem o parte din vină pentru răul care se întâmplă în zilele noastre. Aşa cum ne putem bucura de un bine pentru care nu am făcut nimic, este şi un rău comun pentru care probabil nu am făcut nimic sau nu am făcut foarte mult şi avem parte şi de rău.
“Tatăl Nostru care ne eşti în ceruri”, aşa începe rugăciunea domnească, dezvăluind răspunsul la întrebarea ce fiecare dintre noi şi-a pus-o măcar o dată de-a lungul vieţii: “Al cui sunt eu?” Eu, tu, el, ea, noi toţi suntem ai lui Dumnezeu, suntem zidirea mâinilor Sale şi “fii mai mici” ai Părintelui ceresc.
Gabriel Resources Ltd a anunțat ieri că a înaintat o cerere de arbitraj împotriva statului român la Centrul Internaţional de Soluţionare a Disputelor din Investiţii (ICSID) de pe lângă Banca Mondială. Compania care a dezvoltat proiectul de exploatare de la Roșia Montană, județul Alba, acuză România că a blocat implementarea proiectului fără un proces echitabil şi fără compensaţii, privând Gabriel Resources de întreaga valoare a investiţiilor realizate.
[…] – Am văzut că îi îmbrăcaţi în costume populare, că îi îndemnaţi să le îmbrace, să poarte portul popular. Ce vreţi să faceţi cu treaba asta? – În niciun caz nu vrem să creăm o mişcare exterioară, ci, mai …
Daca statele europene nu sunt obligate sa deschida calea casatoriilor pentru cuplurile homosexuale, acestea trebuie sa introduca cel putin o forma de parteneriat civil pentru gay si lesbiene, a apreciat marti Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, citata de AFP.
In coltul din dreapta, un bazar de guverne, un melanj de Institutii, o babilonie de programe, o Germanie sigura pe ea, dominatoare, inflexibila, iar in culise o Comisie de functionari, autoritara si autocratica. In coltul din stanga, un om singur, seful guvernului unei tari mici, presupusa a fi vinovata de o cronica iresonsabilitate financiara ca si de o «insuportabila insolenta» politica.
Cine se laudă astăzi cel mai tare, țări bogate uită cum au devenit bogate. Uită ca au devenit bogate având colonii, jefunind niște continente – America de Sud a fost pur și simplu prădata de Spania. Sunt ca și bogătașii noștri, dar nimeni nu-i întreabă cum au devenit bogați.
Cercurile puterii nu au nicio legătură cu votul cetăţenilor. România este condusă de oameni care nu au fost votaţi niciodată. Pentru că nu au candidat niciodată. Există cercuri de putere mult deasupra oamenilor pe care îi votaţi. Acesta este adevărul.
Marturii ale parintilor Paisios Jung si Atanasie Simonopetritul, ale profesorului Georgios Mantzaridis si ale lui Athanasie Rakovalis.
Întinderea acestui război va fi pe măsura acceptării relativismului. Oamenii care consideră că își sunt propria măsură și își apără modul de viață prin dogma „e interzis să interzici” îi vor înlătura din societate pe cei care consideră că unele lucruri nu sunt firești și nu trebuie acceptate ca normă publică. Statele care vor avea ca politică publică relativismul vor porni război cu cele care vor continua să admită credința în adevăruri absolute.
De acum este clar pentru oricine că alternativa este între rămânerea în zona euro cu prețul obedienței față de tehnocrația neoliberală – care, în plus, cel mai probabil va prinde și mai mult tupeu – și ieșirea din zona euro cu prețul unei traume economice al cărei impact, în materie de intensitate și durată, nimeni nu îl poate anticipa cu exactitate.
“Nu ne legăm, nu ne promovăm unii pe alţii. N-avem curaj să ne iubim mai mult, parcă suntem geloşi unii pe alţii, să nu ne bucurăm de valorile noastre”.
…si despre NECANONIZAREA SFINTILOR INCHISORILOR, ATACAREA BISERICII, nevalorificarea modelelor de eroi români, fenomenul emigratiei masive si DISCREDITAREA ORICAREI VALORI ROMÂNESTI
Europa de astăzi pare îngrijorător de asemănătoare cu Europa de acum peste 100 de ani, în ajunul Primului Război Mondial. Avem de-a face cu un amestec de angajamente militare și de apărare, unele dintre ele neclare și, prin urmare, mai ușor de ignorat. Liderii politici au dat semnale vagi în legătură cu ce ar putea conduce la un război și ce nu. Tensiunile politice s-au transformat în escaladări militare. Națiunile sunt într-un echilibru instabil de putere, abia ținut în balanță de înțelegerile din timpul Războiului Rece care cu greu fac față situației actuale.
Intr-adevar, Razboiul Rece a fost confortabil de rece in Europa, pe cand in celelalte parti ale lumii a fost chiar fierbinte, cu razboaiele proxy continue din Asia, Africa si America Latina generand jertfe sangeroase. Acum lupta a ajuns in Europa, in estul Ucrainei. Un cerc vicios al raspunsului la raspuns la raspuns ia nastere pe continent, cu potential clar de escaladare.
Si cat de importanta sau cat de subtila este aceasta marturisire pe care noi suntem chemati sa o facem atunci cand lumea ofera atractiile ei, bogatiile ei, oportunitati profesionale, pozitii sociale pentru toti aceia ce accepta “spiritul vremii”, pentru cei ce accepta si sustin tot ceea ce societatea noastra promoveaza: imoralitatea, promiscuitatea, cea mai josnica degradare morala; ca-i vorba de mariajul homosexualilor sau de profunda plaga a avortului… toate aceste lucruri fata de care trebuie sa ne impotrivim cu fermitate.
Este guvernul Tsipras acest actor politic ale carui miscari anti-Troica se inscriu intr-un spatiu de manevra ingaduit de americani? Nu stim, insa poate fi o ipoteza de lucru. La urma urmei, guvernul Tsipras poate fi calul troian al propriei sale tari, inainte de a fi al Rusiei sau al SUA, cautand sa speculeze ce se poate in interes national din divergentele dintre marile puteri.
Într-un interviu video pentru publicația Yagg, destinată homosexualilor francezi, Dittrich – fost membru al parlamentului olandez și activist al organizației internaționale Human Rights Watch – a dezvăluit detalii din culisele planului atent întocmit care a făcut ca Olanda să devină prima țară care a acceptat, în 2001, căsătoria civilă a persoanelor de același sex. El afirmă că a căutat întâi să determine opinia publică să accepte parteneriatele civile între homosexuali, acest pas conducând apoi la modificarea definiției clasice căsătoriei, de unire între un bărbat și o femeie. Redefinirea mariajului, a spus el, are chiar potențialul de a declanşa discuții despre instituirea căsătoriei de grup.
S-au gasit 3923 articole care sunt afisate in 113 pagini. Va aflati in pagina 27.
