ALEXANDRU FLORIAN despre PETRE TUTEA: Nu are dreptul sa dea numele unei strazi, fiindca ar fi promovat ideologia legionara si ar fi AUTOR MORAL AL CRIMELOR LEGIONARE. Ion Spânu: Directorul “Elie Wiesel” este fiul unui binecunoscut ideolog bolsevic/ A DOUA DEZBATERE DE LA REALITATEA TV (video)/ Radu Preda, seful IICCMR: ESTE O LEGE PRO-COMUNISTA, CARE INSTITUIE DELICTUL DE OPINIE

13-08-2015 30 minute Sublinieri

INSTAURAREA CENZURII INTERNETULUI pe criteriile corectitudinii politice, reincriminarea in masa a VICTIMELOR COMUNISMULUI si relegitimarea deciziilor criminale ale TRIBUNALELOR STALINISTE

Ce se va intampla cu formele de recunoastere publica ale lui Ţuţea, Gavrila-Ogoranu, Vulcanescu, Cancicov, Gyr sau pr. Iustin?

martiri anticomunisti impuscati in masa - icoana noilor martiri Diaconesti

VEDETI SI:


Alexandru Florian: PETRE TUTEA – AUTOR MORAL AL… de medialert

  • Active News:

Directorul Institutului “Elie Wiesel” sugerează că Petre Ţuţea ar fi “autor moral” al unor crime comise de legionari şi că nu merită o stradă. DOVADA că totul este o MINCIUNĂ. Ţuţea: La comunişti, dacă nu eşti cu ei, atunci eşti legionar

Directorul Institului “Elie Wiesel”, Alexandru Florian, a declarat că este interzis cultul lui Petre Ţuţea, pentru că ar fi promovat “ideologia legionară”. Florian se referă la intenţia primăriei Timişoara de a boteza o stradă cu numele filosofului român, întemniţat de comunişti.

“Este unul dintre cei care în perioada interbelică a promovat ideologia legionară. În Occident, există şi autori morali: fără ideologie, nu ar mai fi oameni care să omoare premieri, evrei, să discriminezi romi”, a spus el la Realitatea TV în contextul dezbaterii despre legea anti-legionară.

Această declaraţie însă este contrazisă de realitate. Deşi încearcă să sugereze că prin articolele sale, Petre Ţuţea ar fi un “autor moral” al unor crime, faptele demonstrează cu totul altceva. Alexandru Florian face referire la asasinarea lui I.G. Duca din 1933, dar la acea vreme, Petre Ţuţea nu era nici măcar simpatizant legionar, ci chiar opusul: în 1932 fondează, cu Petre Pandrea, ziarul Stânga, de orientare marxistă! Deci acuzaţia că prin articolele sale ar fi autor moral al crimelor împotriva lui IG Duca sau Armand Călinescu nu stă în picioare. De discriminare împotriva romilor, nici nu poate fi vorba.

Abia în 1935, Ţuţea iese în evidenţă ca naţionalist. Semnează, alături de alţi 5 autori, “Manifestul Revoluţiei Naţionale”, un program preponderent economic.

Într-adevăr, în acea perioadă, Ţuţea îi cunoaşte pe Nae Ionescu şi alţi simpatizanţi legionari, grupaţi în redacţia ziarului Cuvântul sau în societatea Criterion.

Traiectoria lui Petre Ţuţea nu s-a intersectat decât vag cu legionarismul, acesta fiind un excelent tehnocrat, ce a lucrat în administraţia de stat, aproape neîntrerupt, între 1936 şi 1948. De altfel, Petre Ţuţea nu a fost considerat legionar nici de Carol [al II-lea], de regele Mihai sau Mareşalul Antonescu, aceştia decorându-l de mai multe ori, pentru serviciile aduse economiei româneşti. Mai mult, Ţuţea a fost decorat în momente în care membrii şi simpatizanţii legionari erau arestaţi sau chiar ucişi de către regim.

Cel mai important însă este chiar ceea ce mărturisea despre sine, Petre Ţuţea. Întrebat, în 1990, de către Vartan Arachelian, dacă a fost sau se consideră legionar, marele economist şi filosof răspundea:

“Domnule Ţuţea, aţi fost legionar, aţi îmbrăcat vreodată cămaşa verde aşa cum au făcut atâţia intelectuali români, unii dintre ei chiar recent prezentaţi la televiziune?

– N-am fost niciodată. În tinereţea mea, aşa cum v-am spus, am fost de stânga şi chiar am scos împreună cu Petre Pandrea prin anii treizeci o revistă care se chema chiar Stânga.

– Deci, nu numai că n-aţi fost legionar, dar nici măcar de dreapta n-aţi fost”.

4_tTot atunci însă, Ţuţea prevedea ce urma să se întâmple peste 20 de ani.

“- Ştiţi de unde vine acuzaţia asta? La comunişti, dacă nu eşti cu ei, sau nu mai eşti cu ei, înseamnă că eşti legionar. Eu n-am fost legionar, nici comunist, am fost însă antihitlerist pentru că ne-au luat Ardealul; nu antigerman, ci antihitlerist, pentru porcăria pe care ne-a făcut-o Hitler la Viena”.

De altfel, majoritatea afirmaţiilor incriminate de Institutul Elie Wiesel au fost făcute de Ţuţea după căderea comunismului şi au fost strânse în cartea “Între Dumnezeu şi neamul meu”, editată de Fundaţia Anastasia, în 1992. Trebuie precizat însă, că Petre Ţuţea a făcut numeroase critici legionarismului, tot în aceeaşi carte, Ţuţea incriminează totalitarismul legionarilor, adică tocmai de ceea ce este el însuşi, acuzat astăzi de Alexandru Florian.

“Unde vedeţi greşelile în gândirea de dreapta?

– În absolutizarea totalitarismului care este european falimentar. Această mişcare legionară a făcut aceeaşi eroare pe care a făcut-o Carol I. Iar un Ferdinand de Hohenzollern – care a socotit Germania o fortă invincibilă – … Şi a fost bătută Germania în primul război mondial şi a fost bătută şi în al doilea război mondial… Excesele: absolutizarea ideii totalitare care confiscă personalitatea şi mai ales ignoranţa în ceea ce priveşte onestitatea lui Hitler, acestea au fost greşelile. Hitler a spus: nu respect decât un cuvânt, cel dat poporului german de a-l face stâpân. Iar Ribbenttrop a declarat că Germania n-are nevoie în Europa de prieteni, ci de supuşi. Ei, cum poţi să mai fii colaborator cu un asemenea imperialism?!”, afirma Ţuţea în 1990.

Petre Ţuţea a executat 13 ani de închisoare sub comunişti.

Pe cine au arestat comuniștii: Petre Țuțea, ONORAT de doi regi și un mareșal. Distincțiile primite de marele filozof FOTO

Despre genialitatea lui Petre Țuțea s-au scris și spus multe. Martori au fost contemporanii săi, dar și scrierile pe care le-a lăsat în urmă.

După 45 de ani de comunism, românii au ajuns să cunoască vorbele și gândurile lui Țuțea, acestea devenind adevărate vedete pe rețelele de socializare.

E bine de știut, însă, că și conducătorii statului român l-a onorat pe Țuțea. Și nu o dată.

Primul a fost Regele Carol al II-lea. Acesta i-a oferit diploma “Coroana României” în grad de cavaler la 7 mai 1937. Trei ani mai târziu, tot Regele Carol îl onora cu diploma “Meritul comercial şi industrial” cl.I. Era 9 mai 1940.

Peste fix un an, Petre Țuțea era onorat de ambii conducători ai țării: Regele Mihai I și Mareșalul Ion Antonescu. Acești i-au înmânat diploma “Steaua României” în grad de cavaler.

Ultima distincție a venit în 1943, tot în preajma sărbătorii naționale de 10 mai: Diploma “Coroana României” în grad de ofiţer, 9 mai 1943, oferită de regele Mihai şi de mareşalul Antonescu.

Aceste distincții au fost descoperite într-unul din dosarele de la CNSAS ale marelui economist și au fost publicate pe siteul Mânăstirii Petru-Vodă.

Sub noua lege adopată de Parlament, este interzisă omagierea publică a persoanelor condamnate în timpul regimului comunist.

[…]

Acesta este textul pentru care vor să-l interzică pe Petre Țuțea: Statul acesta îi apără pe străini de noi. Ca-n colonii. Aici stă cauza indolenței noastre: în EXPLOATARE. De ce și pentru cine să muncești în plus?

În 1935, Petre Țuțea și alți patru autori scriau Manifestul Revoluției Naționale. Textul este o analiză fără menajamente a devenirii României ca stat modern. Țuțea și ceilalți co-autori afirmă că România modernă este o creație a intereselor economice occidentale și a naționalismului românesc. Aceștia fac o aprigă critică situației statului român modern, pe care-l numesc “o colonie”. În volum sunt criticate liberalismul, bolșevismul, dar și conservatorismul. Zilele trecute, directorul Institutului “Elie Wiesel”, domnul Alexandru Florian, spunea despre Țuțea că face parte dintre “autorii morali” ai crimelor din perioada interbelică și cultul său trebuie interzis.

Iată prefața acestui volum:

Rostul nostru

petre-tutea1Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român.

Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea).

[…] Într-un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, […] şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.

Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei româneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebuie nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei – ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea. Naţiunea e în rezistenţă pasivă. De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. De aceea suntem ţara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă”.

Una dintre ursitoare – naţionalismul român – a fost înşelată: în loc de sfat propriu s-a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

O stradă din Timişoara a primit numele Petre Ţuţea în 2014. Noua lege „antilegionară“ îi pune în încurcătură pe reprezentanţii Primăriei, care s-ar putea să fie nevoiţi să modifice denumirea. Şi în alte oraşe din ţară e întâlnită aceeaşi situaţie.

În 2014, în urma propunerii liberalului Dan Diaconu, viceprimar al Timişoarei, Consiliul Local a votat pentru denumirea unei străzi din centrul oraşului cu numele Petre Ţuţea. În 2015, un grup de trei parlamentari liberali au propus modificări ale Ordonanţei de Urgenţă 35 din 2002, astfel că noua lege 217/2015, promulgată de preşedintele Klaus Iohannis, interzice, printre altele, promovarea unor simboluri, concepţii şi doctrine legionare. Ca atare, Primăria Timişoara ar putea fi pusă în faţa faptului de a schimba denumirea străzii.

Ţuţea a făcut parte din Guvernul naţional-legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei. Eseistul şi filosoful Petre Ţuţea şi-a exprimat convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii [?! – n.n.].

“Un Român absolut trebuie să fie legionar… Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului roman”,

spunea Ţuţea.

Protestul din 2014

Cunoscută în Timişoara ca „Strada fără nume“, aleea care face legătura între străzile Eugeniu de Savoya şi Proclamaţia de la Timişoara a primit, în 2014, numele de Petru Ţuţea. Şi atunci au existat discuţii, ba mai mult a fost şi un protest iniţiat de un grup de profesori de la Universitatea de Vest din Timişoara care au transmis o scrisoare către municipalitate.

„Petre Ţuţea a fost, în tinereţe, membru al nomenclaturii legionare, având poziţii de decizie în guvernarea legionară, a fost unul dintre autorii Manifestului Revoluţiei Naţionale şi a publicat articole de presă propagând ideile legionare, motiv pentru care considerăm că este o personalitate controversată şi neconsonantă cu spiritului civic şi cultural al Timişoarei. Simbolul Petre Ţuţea este legat de o configuraţie ideologică de extremă dreapta străină de identitatea oraşului nostru pe care ne-o dorim legată de valori ale libertăţii, democraţiei, toleranţei şi progresului“,

se arăta în scrisoarea din 2014. Scrisoarea, neluată în seamă, a fost semnată de Robert D. Reisz, Constantin Pârvulescu şi Claudiu Mesaros, profesori la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filozofie şi Ştiinţe ale Comunicării, dar şi de Ciprian Pânzaru, de la Facultatea de Sociologie şi Psihologie a Universităţii de Vest.

Consiliul Local poate schimba numele

Viceprimarul Dan Diaconu susţine că nu a avut până acum nicio solicitare pentru înlocuirea străzii, iar dacă acest lucru va veni, trebuie supus votului Consiliului Local.

Nu există o corespondenţă cu cei de la institutul «Elie Wiesel» şi nici cu alte organe ale statului pe tema străzii Petre Ţuţea. Procedural, denumirea unei străzi se face prin hotărâre de Consiliu Local, la fel şi renunţarea la o anumită denumire. Din punctul meu de vedere, analizând şi «legea antilegionari», Petre Ţuţea nu se încadrează, nici pe departe acolo“,

a declarat viceprimarul Diaconu.

„Nu a avut legătură cu Timişoara”

Ioan Haţegan, unul din cei mai cunoscuţi istorici timişoreni, are o altă problemă legată de strada Petre Ţuţea.

„Eu fac parte din Comisia de atribuire sau schimbare de denumiri de străzi din cadrul Prefecturii. Această comisie nu şi-a dat acordul pentru strada Petre Ţuţea. Au pus-o fără să fim întrebaţi. Eu pe Ţuţea l-am cunoscut ca pe un bătrân care dădea sfaturi. Vorbea despre legionarism din nostalgia tinereţii sale. Trebuie înţeles. Noii legionari sunt păsări călătoare şi nostalgicii nu au prea mult succes. Dar nu pentru că era un susţinător al legionarismului nu trebuie să aibă o stradă în Timişoara, ci pentru că el nu a avut nicio legătură cu Timişoara. Dorinţa noastră este să fie date nume de străzi, măcar în plin centrul oraşului, unor personalităţi locale care au contribuit la dezvoltarea zonei. Nu contează că sunt români, germani, maghiari, evrei sau ţigani. Ţuţea nu a avut nimic cu Timişoara şi nici nu ştia spiritul Timişoarei,

a declarat Ioan Haţegan.

Omul cu statuia lui Ţuţea

O stradă cu numele lui Petru Ţuţea există de aproape cinci ani şi în comuna Dumbrăviţa, de lângă Timişoara.

„Nu am primit nicio directivă din partea Prefecturii pentru a renunţa la această denumire. Dar nu este nicio problemă, dacă ni se impune acest lucru, se va vota în Consiliul Local, şi se poate schimba”,

a spus Victor Malac, primarul din Dumbrăviţa.

Chiar pe strada Petru Ţuţea nr.1 locuieşte revoluţionarul Ioan Chiş, unul din primii oameni care au urcat în balconul Operei din Timişoara, în data de 20 decembrie 1989 şi unul din artizanii Frontului Democrat Român, care s-a născut în ilegalitate în foaierul Teatrului Naţional din Timişoara. Pentru că este un mare fan al lui Petre Ţuţea, acesta a montat în curtea casei sale un bust al filosofului, la 20 de ani de la moartea acestuia.

„Trebuie să fi nebun să schimbi denumirea străzii Petre Ţuţea. Înseamnă că tot ce e românesc trebuie să dispară, indiferent că a fost bun sau rău. Cine sunt ei să condamne legionarismul? Bine că se trezesc mari justiţiari. Petre Ţuţea a fost un român adevărat. E adevărat că legionarismul a mers la extrem, iar tot ce e extremă nu e bun. Dar legionarismul a existat, la fel şi comunismul. Dacă o asemenea lege se aplică, atunci România devine din nou paşalâc, e o stare de demenţă“,

a declarat Ioan Chiş.

spt

Statuia lui Petre Ţuţea în curtea lui Ioan Chiş

Legea „antilegionară“ , în Bacău

Aplicarea legii 217/2015 dă fiori oamenilor de cultură, dar şi aleşilor locali băcăuani. Spre exemplu, Mircea Cancicov (1884-1959), membru marcant liberal, economist, avocat, dar şi Ministru de Finanţe în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost condamnat în „lotul Antonescu“ pentru crime de război. În Bacău, poartă numele Cancicov mai multe instituţii şi un parc: „Şcoala Generală Georgeta Mircea Cancicov“ din nordul municipiului, fostul Parc al Libertăţii, Centrul de Afaceri şi Expoziţii (construit în vestul oraşului, cu fonduri europene), casa în care a locuit fostul ministru, numită şi „Casa Liberalilor Băcăuani“, dar şi o fundaţie culturală. Ar mai putea fi afectat de această lege monumentul dedicat eroilor anticomunişti ucişi în închisori. În listă se regăsesc şi simpatizanţi ai mişcării legionare. Monumentul se află amplasat în Parcul Cancicov, este sub forma unei troiţe stilizate, cu simboluri legionare, iar pe una din feţe se află inscripţionate câteva versuri de Radu Gyr, considerat şi poet al Mişcării Legionare.

Casa în care a stat Antonescu

Tot în municipiul Bacău se găseşte şi casa Anania, pe strada George Bacovia 49, în care, în Primul Război Mondial, a stat Ion Antonescu. Din această locaţie au fost conduse principalele operaţiuni militare, care au adus victoriile de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.

Această lege conţine multe aberaţii. Nu ştiu cum se va aplica. Spre exemplu, Mircea Cancicov nu a fost simpatizant legionar, dar a fost condamnat în lotul Antonescu, pentru crime de război, deşi nu a ucis pe nimeni. Ar trebui reabilitaţi, în Justiţie, cei care au fost condamnaţi abuziv de alte regimuri extremiste, a precizat poetul Victor Munteanu, preşedintele Fundaţiei Culturale „Mircea Cancicov“, specialist la Direcţia de Patrimoniu Bacău.

„Eu sper ca normele metodologice să nu fie aşa drastice. Cancicov a fost o mare personalitate iar condamnarea lui s-a făcut nedrept. Şi [ce] se va întâmpla cu casa în care a stat Antonescu în Primul Război Mondial? Ne vor pune să o demolăm?“ , a spus şi consilierul local Ilie Bîrzu.

Soarta străzii Petre Ţuţea din Iaşi

Strada Petre Ţuţea din Iaşi este situată în cartierul Nicolina. Denumirea i-a fost dată după 1990, în perioada fostului primar Constantin Simirad.Nu am primit nicio solicitare oficială sau verbală de a modifica denumirea străzii Petre Ţuţea, ca urmare a intrării în vigoare a noii legi“, a precizat Gabriel Andronache, purtător de cuvânt al Primăriei Iaşi.

Ţuţea nu intră în categoria persoanelor care au fost condamnate pentru crime de război, împotriva umanităţii şi genocid. Dacă el este promovat public ca susţinător al legionarismului, fascismului, antisemitismului atunci actul de promovare intră sub incidenţa legii. Mai este o discuţie de oportunitate şi etică, în oricare din situaţie. Când o autoritate publică valorizează pe cineva trebuie să ţină cont de valoarea respectivului, ce valori a promovat, ce valori afectează, a declarat istoricul ieşean Adrian Cioflâncă, membru al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel“.

Strada Rady Gyr din Cluj-Napoca

Clujenii au, din anul 2008, strada Radu Gyr (poet şi membru al Mişcării Legionare). Teoretic, legea e lege şi trebuie respectată“, este de părere liderul comunităţii evreieşti din Cluj, Robert Schwartz. De asemenea, Gyr a făcut închisoare în timpul lui Carol al II-lea, al Mareşalului Antonescu şi în timpul comuniştilor.

„Comisia de cultură şi învăţământ a Consiliului Local Cluj, la sesizarea cetăţenilor sau autosesizându-se în privinţa străzilor care poartă nume de legionari, va cere o opinie de specialitate din partea istoricilor şi, în funcţie de ce zic aceştia, comisia va lua o decizie“, afirmă viceprimarul Clujului Anna Horvath, care este şi preşedintele comisie de cultură din cadrul administraţiei locale.

Iustin Pârvu, simpatizant al legionarilor

Legea Antonescu ar putea prezenta un potenţial risc în Neamţ în cazul duhovnicului Iustin Pârvu, simpatizant al legionarilor şi martir în temniţele comuniste pentru că nu s-a dezis de dreapta credinţă.

„Legea antilegionari nu va avea efect asupra părintelui Iustin Pârvu“, este convins Petru Bîia, primarul comunei Poiana Teiului, din Neamţ. Acesta spune că părintele era naţionalist, iar simpatiile sale legionare trebuie clar delimitate de conţinutul legii. La Poiana Teiului, comună din care face parte şi localitatea Petru Vodă, părintele Iustin este cetăţean de onoare, are un bust ridicat în curtea primăriei, iar o şcoală îi poartă numele.

, mai spune primarul Bîia.

Legea 217/2015 Legea 217 din 2015 aduce completări Ordonanţei de Urgenţă nr. 31/ 2002 privind interzicerea negării Holocaustului în spaţiul public, cultului persoanelor condamnate definitiv pentru genocid, crime împotriva umanităţii sau crime de război, precum şi promovarea pe spaţiul public a simbolurilor fasciste, xenofobe, rasiste, anti-semite.

„După zece ani de funcţionare a Ordonanţei, în baza unor analize, un grup de parlamentari liberali a propus un proiect de modificare, în sensul de a completa, de a contextualiza ceea ce a însemnat holocaustul pentru România, ce a fost şi a funcţionat ca fascist pe teritorul românesc. De câte ori au existat sesizări, ca în cadrul unei manifestări, nu a existat o începere urmării penale. Legea nu a funcţionat, nu a produs niciun efect. Cea de a doua modificare a fost şi încadrarea mişcării legionare ca fiind o mişcare de tip fascist“, a declarat Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel“.

La realizarea acestui material au participat şi Florina Pop, Cezar Pădurariu, Florin Jbanca.

  • Epoch Times:

Radu Preda, preşedinte executiv IICCMER: “Legea antilegionară este de fapt o lege pro-comunistă”

“Sunt greşeli impardonabile în aşa-zisa lege antilegionară. Cea mai izbitoare este lipsa condamnării comunismului. Se instituie o interpretare şi se omite ideologia care a produs cele mai multe crime. Mai mult, legea instituie delictul de opinie şi îl încadrează la fapte penale, ceea ce este extrem de grav”, a declarat Radu Preda în cadrul unei dezbateri despre Nae Ionescu, găzduită ieri de Muzeul Ţăranului Român.

Directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului a anunţat că va adresa în numele IICMER o scrisoare deschisă preşedintelui Klaus Iohannis şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului în legătură cu greşelile din legea antilegionară.

“În primul rând rolul Parlamentului nu este de a scrie şi de a interpreta istoria, ci eventual de-a o face. Ar putea să facă unirea cu R.Moldova, dar nu vor. Această lege ne complică viaţa pentru că este o lege pro-comunistă care condamnă extremismul de dreapta, dar nu şi extrema stângă. Legionarismul este condamnat, dar comunismul este scăpat”, a explicat el.

Radu Preda a criticat faptul că Legea 217 din 2015 care aduce completări Ordonanţei de Urgenţă nr. 31/ 2002 privind interzicerea negării Holocaustului în spaţiul public, cultului persoanelor condamnate definitiv pentru genocid, crime împotriva umanităţii sau crime de război, precum şi promovarea în spaţiul public a simbolurilor fasciste, xenofobe, rasiste, anti-semite, ignoră total crimele comise de regimul comunist şi de reprezentanţii acestuia în contextul în care România n-a avut o lege a lustraţiei pentru că s-a opus Consiliul Europei, lichelele nu s-au retras, iar criminalii se încăpăţânează să nu li se spună pe nume”.

În opinia sa, România se află în plin paradox. După mulţi ani de derută, avem primul torţionar comunist condamnat şi o condamnare politică, verbală, a comunismului, dar nu şi un cadru legislativ care să permită condamnarea morală a liderilor comunişti şi care să facă posibilă, ca în cazul Holocaustului, condamnarea celor care neagă lagărele comuniste, închisorile politice şi Gulagul”.

Preda consideră că justificata pedepsire a negării Holocaustului ar trebui lărgită la lagărele sistemului comunist.

Pe de altă parte, preşedintele executiv al IICCMER avertizează că deşi legea are meritul de a pune pe agendă confruntarea cu trecutul recent al României, ea riscă să escaladeze conflictele din societate în sensul “unui război mental civil”, în absenţa unui proces real al comunismului. Ca urmare, Preda susţine că pentru o discuţie echilibrată despre trecut este nevoie de demitologizarea celor două extreme.

O altă problema pe care a subliniat-o Radu Preda în intervenţia sa este că în niciun stat al UE nu există o “astfel de lege care instituie delictul de opinie şi îl încadrează la fapte penale.

La 25 de ani de la căderea comunismului, îl condamnăm pe Vişinescu, dar promovăm o lege care apără ideologia acestuia“, a adăugat el.

Totodată preşedintele IICCMER a remarcat tăcerea asurzitoare a unor intelectuali publici din România pe această temă. “Se va vedea cine cu cine votează şi nimeni nu se va mai putea ascunde”, a concluzionat Preda.

Adrian Sturdza: Alexandru Florian, legile din 1945 şi memoria victimelor

Vineri seara, postul B1 a transmis emisiunea intitulată „Condamnaţi la uitare” (cred că se numea), în care s-au dezbătut aspecte legate de nou-promulgata lege 217/2015, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra „păcii” şi „omenirii” (ghilimelele personale).

După duşul rece cauzat de parcurgerea textului legii, vineri am fost uimit să citesc adresa de motivare, în care Alexandru Florian, directorul general al Institutului „Ellie Wiesel” susţine că „verdictele date în 1945 şi după sunt perfect legale şi astăzi, şi trebuie să ţinem seama de ele, menţionând că „legile în baza cărora au fost condamnaţi în procesele după al Doilea Război Mondial sunt în vigoare şi astăzi, iar deciziile definitive sunt şi astăzi valabile, toţi cei care le pun în discuţie minimalizează o legislaţie care a fost recunoscută de către trupele Aliate”.

Păi dacă acesta este cazul, cred că ne putem apuca să învăţăm pe dinafară înfierările lui Silviu Brucan din Scânteia, care trimitea la moarte, din spatele tancurilor sovietice – deci aliate – “burghejii”, politicienii, pentru singura „crimă” că se opuneau instaurării regimului comunist.

Sau putem continua seria proceselor Saşei Sidorovici, infama sa soţie, care conducea Tribunalele Poporului de la înălţimea cărora erau înfieraţi bezmetic toţi cei care trebuiau epuraţi pentru ca noua şi glorioasa orânduire socialistă – experimentul satanic prin care am trecut – să poată începe.

Era Saşa Sidorovici recunoscută de Aliaţi? Dar crimele ei? Dar Stalin?

Dacă totuşi aşa stau treburile, mă întreb când va propune dnul Alexandru Florian re-naţionalizările (că doar din câte ştiu erau în spiritul regimului din 1945) şi – de ce nu? – judecarea găştii – oricum dubioase – care a ajuns la putere după 1990 prin lovitură de stat.

Juridic vorbind, mi se pare, fără a fi de specialitate, că afirmaţia dlui Florian este nu numai moral falită, ci şi o aiureală juridică. Se bate cap în cap cu condamnarea, sub semnătura preşedintelui României, a regimului comunist. În plus este cunoscut faptul că alegerile din 1946 au fost câştigate prin fraudă, caz în care s-ar pune întrebarea dacă nu cumva TOATE legile semnate după această dată sunt lovite de nulitate, fiind ale unui guvern nelegitim – un grup criminal organizat, care luase statul în captivitate.

Interesant este că, pentru a da legitimitate afirmaţiilor sale, Alexandru Florian aduce în discuţie recunoaşterea atrocităţilor de către Aliaţi, aruncând, din nou, laolaltă Rusia comunistă cu SUA şi Marea Britanie, criminali şi victime – exact aşa cum această lege incriminează de facto victime demonizate şi considerate călăi, laolaltă cu adevăraţii vinovaţi.

De parcă n-ar fi fost suficient, legea 217, care a beneficiat de aprobarea Parlamentului, ca atâtea alte aiureli, ignoră orice consultare cu societatea civilă şi chiar studii ale Academiei Române, care, asemenea Tribunalului de la Nuremberg, dez-leagă legionarismul de fascism.

Legea este un abuz măcar pentru faptul că pedepseşte la uitare şi re-incriminează oameni care NU au aparţinut mişcării legionare, dar care au fost încălţaţi în anchetă, de către anchetatorii-torţionari ai fostului regim, cu apartenenţa legionară – aşa cum este cazul multor foşti deţinuţi politic.

Caz unic în Europa, legea stipulează chiar un organism – nespecificat – care să monitorizeze (citeşte cenzureze) Internetul în vederea identificării celor care îndrăznesc să posteze păreri care nu convin cuiva. Mai rău – nu este prevăzut niciun organism care să decidă dacă textele publicate sunt propagandă sau fapte reale, cercetare istorică – deşi aud, stupefiat, la emisiunea B1 că de acest lucru s-ar ocupa Institutul „Ellie Wiesel”, parte direct implicată, care printr-o astfel de poziţie ajunge un soi de para-justiţie.

Ca să rezum: legea stabileşte reincriminarea en-masse a unor nevinovaţi laolaltă cu vinovaţi de crime de război – condamnaţi pe drept sau pe nedrept de către Tribunale ale Poporului, instaurate de stalinişti, pe baza unor decizii ale unui regim criminal, pe care le re-validăm – şi pe care îl re-validăm, deşi fusese implementat cu ajutorul tancurilor unui alt regim criminal (U.R.S.S.) care reuşise să înşele o lume întreagă devenind din agresor (în 1940) agresat şi „aliat”. Totul se face cu cenzurarea Internetului despre care respectivii aliaţi se laudă că vor să-l ţină liber, la presiunea unor instituţii private, care devin arbitrii şi emit judecăţi. Totul din considerente morale faţă de memoria unor victime.

Nu avem în faţă un coşmar moral şi juridic, o lege care poate da naştere la mii de interpretări şi deci abuzuri? Nimic rău cu respectarea memoriei unor victime, dar se poate respecta memoria unor victime, călcând memoria altor victime? Ne mai mirăm de ce românii nu mai înţeleg nimic din „democraţie”? Ne mai mirăm de ce a ajuns Occidentul să fie luat în batjocură chiar de către oameni raţionali – care observă clar evidentele standarde duble? Nu este clar de ce extremismul şi regimurile autoritare câştigă teren?

initiatoriiKlaus Iohannis a promulgat în aceste zile Legea 217/2015, supranumită „Legea antilegionari”, prin care oricine face o apreciere la adresa lui Constantin Noica sau Mircea Vulcănescu riscă 3 ani de închisoare. Iniţiatorii acestei legi sînt Crin Antonescu (!!!), ministrul Andrei Gerea şi George Scutaru, fost consilier al lui Iohannis, actualmente client al DNA. Fie-le numele uitat!

Ce surprinde în mod absolut este că, din toţi cei aproape 600 de parlamentari, nu a existat nici măcar unul care să voteze împotriva acestui act normativ. La fel s-a întîmplat şi la Cotroceni, unde Klaus Iohannis, atît de grijuliu în privinţa Codului fiscal, nu s-a gîndit nici măcar o clipă la consecinţele acestei aberaţii legislative. Parcă toţi vor să se pună bine cu cineva care dă certificate de bună purtare!

Dintre cei trei parlamentari ce au iniţiat Proiectul Legii 217/2015, cel mai mult surprinde Crin Antonescu, care este profesor de istorie şi ar fi trebuit să fie ceva mai prudent, ştiind că faptele istorice nu pot fi „îngurgitate” oricum, ci necesită o cercetare atentă, astfel încît Adevărul istoric să nu fie acoperit de interese străine de o cercetare obiectivă. L-am avut invitat într-o emisiune TV pe Crin Antonescu şi mi s-a părut că este ceva mai „dezgheţat” în opinii, din moment ce am putut discuta despre Heidegger, pe care, într-o anumită perioadă, unii l-au considerat simpatizant al ideologiei fasciste doar pentru că a fost numit rector în vremea lui Hitler (în mod penibil, într-o intervenţie telefonică, Antonescu a spus că Heidegger era „hitlerist cu acte în regulă”, confundînd, probabil, „Sein und Zeit” cu „Mein Kampf”)!

Nu aveam speranţe de la George Scutaru, pe care Klaus Iohannis l-a vrut consilier prezidenţial şi care ulterior a ajuns să fie cercetat pentru fapte de corupţie. L-am auzit de cîteva ori vorbind şi mi-am dat seama că limitele gîndirii sale se opresc la uşa unei biblioteci comunale dezafectate. Pe Andrei Gerea, ministrul Economiei, nici măcar nu mi-l imaginam să fie în stare să emită o opinie în materie de istorie, nicidecum să-i treacă prin minte să iniţieze o astfel de lege.

În privinţa lui Klaus Iohannis, ce să mai spunem? Atunci cînd a fost vorba despre patrimoniul organizaţiei fasciste Deutsche Volksgruppe, Iohannis a declarat Forumul Democratic German, ca fiind succesorul acestuia, astfel încît tot patrimoniul organizaţiei declarate ca fiind nazistă să treacă la Forumul Democratic German, pe care-l conducea chiar Iohannis, organizaţie în numele căreia a cîştigat toate mandatele de primar al Sibiului. Adăugăm faptul că nimic din patrimoniul legionarilor nu a trecut în patrimoniul vreunei organizaţii născute după Revoluţie, deşi Mişcarea legionară nu a fost inclusă între organizaţiile naziste la Nürnberg, aşa cum a fost Deutsche Volksgruppe!

Înainte de a sublinia cîteva lucruri periculoase, chiar ilegale din această lege, care încalcă şi Constituţia României şi Carta Drepturilor Omului, precum şi legislaţia Uniunii Europene, este nevoie să fac precizarea că nu am absolut nimic în comun cu vreo organizaţie de tip fascist, nu mi-a trecut prin cap să neg vreodată holocaustul, pe care-l consider cea mai mare crimă din existenţa omenirii, şi nu am făcut vreodată propagandă pentru vreuna din chestiunile la care face referire Legea 2017/2015.

Toate aceste precizări sînt necesare pentru că am observat în spaţiul public tendinţa extrem de periculoasă de a eticheta pe cineva că este antisemit, fascist, legionar, rasist sau xenofob numai pentru faptul că opiniile sale contrazic opiniile altora, iar acest lucru nu este deloc în regulă.

Legea antilegionari” nu conţine nici măcar o dată cuvîntul „comunism

Primul lucrul care a trezit reacţii împotriva acestei legi a fost faptul că ea nu condamnă comunismul, alături de celelalte doctrine incriminate: fascism şi legionarism. Comunismul a căzut în România în urma unei Revoluţii sîngeroase, şeful statului comunist fiind condamnat la moarte şi executat sub acuzaţie de „genocid”, iar aceste fapt este menţionat explicit în actuala lege! Să înţelegem din această observaţie că autorii acestei legi consideră legitim comunismul, din moment ce acest cuvînt nu figurează niciodată în Legea 217/2015, iar sentinţele date în timpul comunismului reprezintă baza juridică a sancţiunilor propuse?

Andrei Pleşu a sintetizat foarte corect această lipsă a legii:

Un fapt e cert: dacă e nevoie de condamnarea fascismului, e inadmisibil să nu vorbim, în textul legii cu pricina, şi despre sîngeroasa catastrofă simetrică, aceea a comunismului”.

Pleşu a taxat şi formularea lui Andrei Muraru, alt consilier al preşedintelui Iohannis, pe care a numit-o cu blîndeţe „un comentariu neinspirat”, în care acesta spunea:

Păi Ceauşescu a fost încadrat (la fel ca, de pildă, unii membri ai guvenului Antonescu) la rubrica ”genocid”! Care va să zică e o ţintă proeminentă a legii!

Reacţia lui Andrei Pleşu merită, de asemenea, adusă în prim-plan:

Să nu uităm că procesul lui Ceauşescu a fost calificat drept neîntemeiat juridic. Dar procesele orchestrate de ”tribunalele populare” din anii `40-50 erau?”.

Şi, într-adevăr, aceasta este marea problemă a acestei legi, că permite presupuneri de genul formulate de Andrei Muraru (care a fost – culmea! – director al Institutului de cercetare a crimelor comunismului), ceea ce, ca principiu, anulează din start orice lege! Şi un copil de grădiniţă ştie că un principiu de drept spune clar: ceea ce legea nu interzice, este permis, deci exprimările de genul celei formulate de Muraru nu pot duce decît la demisia sa urgentă pentru că tocmai acest personaj trebuia să-i atragă atenţia Preşedintelui că nu e bine să promulge această lege aberantă.

florianulDar, adevăratul motiv pentru care această lege nu conţine cuvîntul comunism este acela că reprezentantul Institutului „Elie Wiesel”, care a contribuit decisiv la redactarea acestei legi, este Alexandru Florian, fiul unuia dintre cei mai odioşi propagandişti ai comunismului, Radu Florian! Şi, ca atîţia alţi fii de nomenclaturişti, ar face orice pentru ca nimeni să nu aducă vorba despre originile educaţiei sale comuniste.

Răutatea cu care acest Alexandru Florian vorbeşte despre Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Petre Ţuţea te face să crezi că dumnealui urăşte din rărunchi cultura românească şi este total complice tăcerea intelectualilor care, cu excepţia lui Andrei Pleşu, acum tac de parcă ar sta cineva cu pistolul la tîmpla lor!

Alexandru Florian vrea execuţia publică a marilor intelectuali, dar îşi apără tatăl stalinist

Cine crede însă că directorul Institutului „Elie Wiesel” Alexandru Florian este exponentul unei moralităţi totale se înşală, căci, în timp ce pune la zid tot grupul de mari intelectuali români din perioada interbelică, atunci cînd vine vorba de tatăl său, stalinistul Radu Florian, îl apără în faţa celor care l-au criticat!

În nr. 226 din iunie 2014 al revistei „Observator cultural”, Alexandru Florian a scris un articol imens, în care, practic, încearcă lamentabil să-l prezinte pe tatăl său, propagandistul stalinist Radu Florian, ca pe un mare disident anticomunist! În acelaşi timp, îi pune la punct pe Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Dinescu sau Mircea Mihăieş care „îl denigrau numai pentru că a fost şi a rămas de stînga”!Acest intransigent „călău” al lui Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Petre Ţuţea mărturiseşte în articol că aştepta de la opinia publică să-i ia apărarea tatălui său, deşi acum se revoltă cînd cineva ia apărarea marilor intelectuali români din perioada interbelică:

Mărturisesc că, de cîte ori aflam de vreuna dintre manifestările detractorilor săi, speram ca, în numele solidarităţii de breaslă, al sincerităţii sau corectitudinii, se va gasi un fost student sau coleg care să dea o replică normală. Nu a fost să fie”.

Deci, cînd e vorba de tatăl lui, criticii sînt detractori şi ar vrea o solidaritate de breaslă cu stalinistul, dar cînd e vorba de cei mai mari intelectuali ai României, aceştia trebuie puşi la zid, iar cei care sînt solidari cu ei trebuie băgaţi la puşcărie!

Dar să trecem în revistă o parte din „monitorizarea” făcută chiar de către Alexandru Florian în articolul citat:

– „Invitat la Serata muzicală a lui Iosif Sava, Gabriel Liiceanu, nemulţumit de faptul că sub îndrumarea lui Radu Florian se editase „Ideea care ucide”, o antologie de articole legionaroide din presa interbelică semnate Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Tutea s.a., punea sentinţa: La Facultatea de filozofie, prin anii ‘60, era un profesor de socialism ştiinţific, Radu Florian, care acum conduce un institut de politologie… [care] scoate o revistă sau o colecţie [!] care se numeşte „Idei care ucid”… Cine face asta? Radu Florian era cel care ne învaţa pe noi despre «etapa violentă» şi «etapa paşnică» a luptei de clasă. Prin minţile noastre de copii de 18-19 ani el făcea să treacă «idei care ucid» şi care efectiv ucideau. E chemat un asemenea om să publice textele care au ucis de partea cealaltă? Nu cred”.

„Într-o emisiune TV, la începutul anului 1997, Vladimir Tismăneanu se arată şi el sincer îngrijorat de faptul că statul cheltuieşte bani de la buget pentru a ţine în funcţie, la un institut academic, un director ce editează o revistă deschisă valorilor stîngii democrate. El propunea mesianic, probabil în numele libertăţii de exprimare, ca astfel de oameni să facă institute private pentru a-şi mediatiza ideile sau concepţiile”.

– „În noiembrie 2003, „România literară” publică un articol semnat Mircea Mihăieş, în care autorul spune, de o manieră categorică, fără să mă cunoască, că sînt „fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolşevic”.

– „La sfîrşitul discuţiilor [de la CNSAS], Mircea Dinescu declara presei: „el [Radu Florian] considera că a făcut doar lucruri bune, că s-a ocupat mai mult de Învăţămînt şi Sănătate şi, în opinia lui, Securitatea nu a făcut ceva rău după 1965“.

Alexandru Florian face referire în acel articol la dosarul de urmărire al tatălui său de către Securitate şi face o sinteză corectă, însă concluzia pe care o trage este halucinantă:

A fost considerat un potenţial analist politic ce ar putea furniza informaţii dincolo de Cortina de fier. A trecut rînd pe rînd drept evreu complotist, marxist liberal şi tendenţios, gata de un complot antiromânesc pus la cale cu sprijinul Occidentului. Şi asta numai pentru că a vrut să gîndească singur”!

Adăugăm aici o caracterizare a lui Radu Florian, făcută de Vladimir Tismăneanu pe site-ul contriburors.ro, care, fiind şi el evreu, nu poate fi bănuit de vreo nuanţă de antisemitism:

„Ion Ianoşi găseşte alibiuri pentru un Radu Florian, ideolog al PCR specializat în discursul de tip “eurocomunist”.

Ce materie preda Radu Florian la Facultatea de Filosofie? Din cîte ştiu (şi ştiu bine), era vorba de socialism ştiinţific. Că nu repeta stupid lozincile oficiale, e adevărat. Radu Florian era un apologet al fundamentelor bolşevismului, nu trebuia să cînte osanale conjuncturale. El era un zelot pe lungă durată, cum s-a văzut şi după 1989”.

Cîtă ipocrizie! Cînd e vorba de tatăl lui, Alexandru Florian scrie că instituţiile statului comunist au greşit, dar cînd e vorba de sentinţele judecătoreşti ale aceloraşi instituţii de stat faţă de marii intelectuali, acestea sînt bune şi, conform legii pe care Florian a promovat-o alături de cei trei senatori inconştienţi, ele trebuie să fie baza interzicerilor, a scoaterii din manuale, din planul de edituri şi chiar din viaţa publică! Pe deasupra, în baza aceloraşi sentinţe date de justiţia stalinistă, oricine scrie pozitiv despre Noica, Cioran, Eliade, Vulcănescu trebuie băgat la puşcărie!

Şi acestui personaj lamentabil ni se impune prin Legea 215/2015 să-i ascultăm peroraţiile ca şi cum în gura lui ar sta toată înţelepciunea lumii? Alexandru Florian, în acelaşi articol, îl cita pe tatăl lui care, la rîndul său, îl cita pe Hegel:

„Ceea ce în genere pune în mişcare lumea este contradicţia“!

Şi atunci, de ce nu manifestă aceeaşi înţelegere şi faţă de marii intelectuali români pe care-i vrea scoşi din spaţiul public, aşa cum face cu stalinistul său tată? Sau contradicţia hegeliană este bună numai pentru a-i spăla păcatele tatălui său?

Legea Antonescu-Iohannis îngrădeşte libertatea exprimării libere a opiniilor

Să vedem însă care sînt, pe fond, aberaţiile acestei legi. Două articole duc la îngrădirea libertăţii de expresie, încălcînd unul dintre drepturile fundamentale garantate atît de Constituţia României, cît şi de toate documentele europene ce rezidă din Carta Drepturilor Omului: LIBERTATEA CONŞTIINŢEI. Iată textul art. 29 din Constituţia noastră:

Aliniatul 1 al art. 29 al Constituţiei nu lasă loc de interpretări:

„libertatea gîndirii şi a opiniilor nu pot fi îngrădite SUB NICI O FORMĂ”,

iar al. 2 al aceluiaşi articol GARANTEAZĂ această libertate a conştiinţei. Mai mult chiar, la al. 1 se precizează că NIMENI NU POATE FI CONSTRÎNS SĂ ADOPTE O OPINIE CONTRARĂ CONVINGERILOR SALE.

libertatea_constiinteiÎn ciuda acestor prevederi constituţionale foarte clare, Legea Antonescu-Iohannis interzice oricărui cetăţean să judece cu mintea lui evenimente consemnate în unele hotărîri judecătoreşti din perioada stalinistă, chiar dacă istoria a condamnat acea perioadă neagră, definită ca adevăratul genocid împotriva poporului român! Iată două dintre articolele acestei legi neconstituţionale:

legea_217legea_217_bisAceastă lege, după cum se vede, este un atac la libera exprimare, căci presupune că orice referire la vreuna dintre persoanele care au fost acuzate de genocid, crime de război poate fi considerată ca infracţiune, deşi în sentinţele tribunalelor populare din perioada stalinistă întîlnim nenumărate cazuri de condamnări care ulterior s-au dovedit a fi false, cum este aceea a lui Nechifor Crainic! În sentinţă se invoca infracţiunea de „crimă de război”, sentinţa fiind ulterior anulată.

De asemenea, legea interzice promovarea ideilor „fasciste, legionare sau xenofobe”, însă nu ne spune care sînt aceste idei şi ce organism stabileşte dacă o anumită idee se încadrează în tiparele textului de lege! În acest fel se deschide uşa către posibile abuzuri, căci oricine poate să facă la fel ca în perioada stalinistă, acuzîndu-şi vecinii sau cunoştinţele că ar avea simpatii fasciste sau legionare doar pentru, că, de exemplu, ar spune că vrea o Românie care să strălucească ca soarele de pe cer sau, pur şi simplu, fără să dea vreun exemplu!

Sigur că numai un dezaxat mintal ar fi de acord cu promovarea unor ideologii fasciste, criminale, însă faptele la care s-ar deda un asemenea personaj îşi găsesc sancţiunile în Codul penal! De ce mai era nevoie de încă o lege, destul de ambiguă, care să facă referire la astfel de chestiuni, mai ales că acest act normativ lasă locul unor interpretări abuzive?

Totul pare a se lămuri în art. 6, al. a al acestei legi, articol reprodus mai sus, în care se spune că

negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident” a holocaustului ori a efectelor acestuia poate duce la condamnarea cuiva pînă la 3 ani de închisoare!

Din punct de vedere juridic, un asemenea articol este inaplicabil, căci, potrivit Constituţiei şi Cartei Universale a Drepturilor Omului nimeni nu poate fi acuzat pentru opiniile sale, ci pentru faptele săvîrşite! Ca să nu mai spunem că acea sintagmă minimalizarea în mod evident este atît de evazivă, încît orice opinie poate fi încadrată în acest „concept” arbitrar! Ce poate să însemne „minimalizare” şi, mai ales „în mod evident”, dacă nu după „bunul-plac” al cuiva?

Între toate articolele Legii 217/2015 este unul care reprezintă un adevărat pericol la adresa democraţiei! Este vorba despre art. 2, al. a, în care se defineşte

organizaţia cu caracter fascist”,

legiuitorul scriind că din această categorie ar face parte

orice grup format din trei sau mai multe persoane”!

Iar acestea sînt condamnate nu numai pentru că ar promova ideile fasciste, ci şi pentru

recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice”!

Se vede cu ochiul liber că sub incidenţa acestui articol se încadrează perfect şi Revoluţia din decembrie 1989, precum şi orice miting, grevă sau protest! Lipsa de rigoare a acestor formulări nu face altceva decît să permită abuzul. Iată conţinutul acestui articol:

Dar consecinţa cea mai gravă a acestei legi este faptul că, potrivit art. 2, al. c, ea legitimează sentinţele judecătoreşti din perioada stalinistă, pe care în aceşti 25 de ani excepţionalul serial „Memorialul durerii” le-a prezentat ca fiind abuzive, ducînd la distrugerea intelectualităţii româneşti, generînd consecinţe ireparabile asupra identităţii noastre naţionale! Trebuie remarcat că, în timp ce se dau aceste sentinţe judecătoreşti, Radu Florian, tatăl lui Alexandru Florian, iniţiatorul acestei legi, preda, încă din 1949, socialismul ştiinţific, făcînd acest lucru fără întrerupere pînă în 1989! Iată cum sună şi acest articol 2, al. c din lege:

legea_217_treiDeci,

„orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină sau prin orice hotărîre recunoscută în România potrivit legii”

pentru crime de război sau genocid este considerată de această lege VINOVATĂ! În multe dintre sentinţele din anii ’50, acuzaţiile erau de crimă de război sau uneltire contra statului, ori, după cum am văzut în art. 2 lit. a, şi schimbarea ordinii constituţionale este considerată acţiune de tip fascist! În lipsa unor definiţii clare a termenilor, care să nu lase loc interpretărilor excesive, Corneliu Coposu şi toţi deţinuţii politici pot fi încadraţi între persoanele vizate de lege şi, deci, excluse din orice discuţie publică! Ştie, însă, legiuitorul acestei legi pentru ce a fost condamnat tot lotul Noica? Ce are atît de periculos între coperţile ei cartea „Povestiri despre om” a lui Noica, eseu care este, de fapt, o carte despre „Fenomenologia spiritului” a lui Hegel, şi care a fost proba condamnării întregului lot Noica, astfel încît acei intelectuali să fie puşi la zid şi după căderea comunismului?

Tipul de gîndire promovat de Alexandru Florian poate genera antisemitism

Oricine poate constata că în România nu există nici cel mai mic pericol pentru constituirea unor reale organizaţii de tip fascist sau ca doctrina hitleristă să cîştige teren. Cu toate acestea, o lege de felul acesteia promovată de Alexandru Florian, în cîrdăşie cu Crin Antonescu, Andrei Gerea şi George Scutaru, poate să provoace naşterea unui antisemitism ce ar putea deveni necontrolabil.

Este acelaşi efect ca într-o ceartă dintre doi prieteni, în care este de ajuns ca unul să-l înjure pe celălalt de mamă pentru a se ajunge la crimă! A-i pune astăzi la zid pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Ţuţea sau Mircea Vulcănescu poate fi mai mult decît o înjurătură de mamă, iar reacţia oricărui om întreg la minte este să se întrebe ce se ascunde, de fapt, în spatele unei asemenea campanii total neproductive? Mai ales cînd îl auzi pe un Alexandru Florian care spune că orice carte a acestor mari scriitori şi filosofi români poate să fie editată doar cu o etichetă pe care să scrie „scriitori fascişti”!

Înainte de orice discuţie, ar trebui să ne întrebăm dacă o asemenea lege există în Germania, Franţa sau SUA şi vom constata că acolo nici nu s-ar putea deschide o asemenea dezbatere, darămite să se legifereze un asemenea document absurd, căci oamenii sănătoşi la cap nu au nevoie de o lege pentru a condamna holocaustul, crimele petrecute în lagărele naziste la adresa atîtor sute de mii de evrei fiind puse la zid în orice ţară civilizată.

Dar această lege nu are nimic de-a face cu holocaustul, chiar dacă acesta este subiectul ei aparent, ci doar o formă prin care holocaustul să devină pretext pentru parvenirea unor cetăţeni evrei neputincioşi să iasă la suprafaţă prin alte calităţi! Poate părea dură formularea noastră, însă, văzînd zelul cu care unii îşi construiesc „opera” pe seama victimelor holocaustului, nu putem să nu constatăm că tema aceasta dureroasă este exploatată de nişte impostori şi transformată într-o afacere personală profitabilă! Altfel, ce legătură are acest Alexandru Florian cu holocaustul sau genocidul, cînd chiar tatăl său a susţinut ideologic genocidul comunist şi pe Nicolae Ceauşescu, cel condamnat de o instanţă română pentru acest fapt?

În lumea civilizată se discută şi se cercetează atent holocaustul, uneori contestînd mărturiile unor victime ale acestui flagel criminal. Însuşi Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru pace, este în centrul unor cercetări de acest fel, fiindu-i contestată chiar prezenţa în lagărele de la Auschwitz şi Buchenwald!Acest subiect de cercetare nu ne-a interesat niciodată, considerînd că însuşi domnul Elie Wiesel este în măsură să lămurească toate semnele de întrebare puse asupra domniei sale, din moment ce beneficiază de susţinerea preşedintelui american Barack Obama sau al cancelarei germane Angela Merkel, iar notorietatea sa uriaşă îi permite să-şi facă cunoscute opiniile în orice publicaţie de pe planetă.

Totuşi, în faţa unei legi atît de periculoase, ne întrebăm cum a fost posibilă aprobarea ei în Parlament şi promulgarea de către Preşedintele Iohannis, din moment ce ea poate duce la trimiterea unor oameni în puşcărie doar pentru că Alexandru Florian ar spune că sînt simpatizanţi ai legionarilor?

Holocaustul, ca orice alt eveniment din istorie, este un subiect de cercetare şi, ca orice altă cercetare, poate să nască diverse controverse. Legea 217/2015, practic, interzice astfel de cercetări dacă ele nu consacră ce vrea Alexandru Florian! Şi atunci îl întrebăm: cum se caracterizează opinia evreului Samuel Jakubowits, supravieţuitor din lagărul de la Buchenwald, care crede că acel Lázár Wiesel, născut la 4 octombrie 1928, cu care a împărţit camera în lagăr, nu este acelaşi cu Elie Wiesel, despre care ştim că este născut în 20 octombrie 1928? Iată fotografia care a născut numeroase controverse în presa occidentală, în care cei doi apar la doar cîţiva metri distanţă în spaţiul acela inuman din lagărul de la Buchenwald:

fotografia_cu_wiezelŞi iată şi documentul din care aflăm că şi Samuel Jakubowits era tot din Maramureş şi avea nr. matricol A 5763:

document_lagarAcest Samuel Jakubowits s-a întîlnit în urmă cu cîţiva ani cu Elie Wiesel chiar în lagărul Buchenwald şi spune că Elie Wiesel nu este acelaşi cu acel Lázár Wiesel alături de care apare în fotografie!

Samuel Jakubowits mai vorbeşte şi despre faptul că în fotografiile de acum (v. supra) ale lui Elie Wiesel pe mîna lui nu apare tatuajul specific deţinuţilor din lagărele de concentrare! De altfel, după dezvăluirile lui Jakubowits, în presa internaţională au apărut multe articole în care s-a pus întrebarea: „Where is the tattoo, mr. Wiesel?”. Iată una dintre fotografiile prezentate ca exemplificare într-un articol apărut acum cîţiva ani:

tatuaj_wieselNu am deschis acest subiect pentru a-l lămuri, ci pentru a demonstra că nimic specific cercetării nu este considerat în lume ca fiind interzis, nici măcar un astfel de subiect extrem de delicat care vizează una dintre cele mai cunoscute persoane despre care s-a spus că este supravieţuitor al holocaustului! În mod cert, Elie Wiesel are explicaţii faţă de astfel de aserţiuni şi numai o cercetare corectă, ştiinţifică poate lămuri semnele de întrebare puse de unii contestatari. Nu are rost să mai reproducem aici opinile unor evrei despre Elie Wiesel, care-l consideră – cu scuzele de rigoare – un „impostor”, care ar fi transformat holocaustul într-o afacere personală! Însă aceste opinii există şi nimeni, în Franţa, Germania sau SUA, nu a fost băgat în puşcărie pentru că le-a publicat în vreo revistă.

Nu în România au apărut astfel de articole şi nu la noi s-a încumetat cineva să facă astfel de anchete, ci în ţări unde libertatea de expresie este garantată şi respectată. De aceea, repetăm întrebarea: a îndrăznit cineva să propună o astfel de lege în acele ţări? Ori, la noi, simpla părere că Noica este cel mai mare filosof român, alături de Blaga, te poate băga în puşcărie! Vă daţi seama ce ni s-ar întîmpla nouă dacă, bazîndu-ne pe mărturia lui Jakubowits, am nega faptul că Elie Wiesel a fost deţinutul din fotografia făcută în lagărul de la Buchenwald?

Avînd în faţă toate aceste argumente, ar fi cazul ca, la iniţiativa cuiva, Curtea Constituţională să fie sesizată pentru ca această lege neconstituţională să fie abrogată căci aduce atingere gravă libertăţilor de expresie garantate de Constituţie! Altfel, nimeni să nu se mai mire dacă, abia odată cu aplicarea ei, se va naşte un val antisemit pe care acum nu-l poate sesiza nimeni în spaţiul public de la noi. Căci n-o să fie românii atît de tîmpiţi, încît să arunce în foc cărţile lui Eliade, Noica sau Cioran şi o să citească maculatura lui Alexandru Florian sau a bolşevicului său tată, Radu Florian, profesor de socialism între 1949-1989!

P.S. Numai cuvinte de laudă pentru fosta noastră colegă Oana Stănciulescu (de la „Evenimentul zilei” din perioadele sale bune) pentru atitudinea din dialogul de acum cîteva zile cu Alexandru Florian de la Realitatea TV.

***

A doua dezbatere de la Realitatea TV pe marginea legii 217/2015, in emisiunea “Jocuri de putere” cu Rares Bogdan (Realitatea TV) – miercuri, 5 august 2015:

invitati: Ovidiu Nahoi, Oana Stanciulescu, Adrian Niculescu, Ioan Rosca

plus, telefonic: Michael Schafir, Alexandru Florian, Cristian Diaconescu, Vlad Nistor, Mihai Rusu, Crin Antonescu.


1/5 – Dezbaterea legii “antilegionare” la Realitatea TV

2/5 – Dezbaterea legii “antilegionare” la Realitatea TV

3/5 – Dezbaterea legii “antilegionare” la Realitatea TV – Alexandru Florian: PETRE TUTEA – AUTOR MORAL AL CRIMELOR LEGIONARE…

4/5 – Dezbaterea legii “antilegionare” la Realitatea TV…

5/5 – Dezbaterea legii “antilegionare” la Realitatea TV: CRIN ANTONESCU nu stie continutul LEGII SALE!

Legaturi:

*

***

***


Categorii

Articolele saptamanii, Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, Istorie, Legea 217/2015 ("antilegionara"), Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Petre Ţuţea, Radu Gyr, Radu Preda, Razboiul impotriva Romaniei, Tradarea intelectualilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “ALEXANDRU FLORIAN despre PETRE TUTEA: Nu are dreptul sa dea numele unei strazi, fiindca ar fi promovat ideologia legionara si ar fi AUTOR MORAL AL CRIMELOR LEGIONARE. Ion Spânu: Directorul “Elie Wiesel” este fiul unui binecunoscut ideolog bolsevic/ A DOUA DEZBATERE DE LA REALITATEA TV (video)/ Radu Preda, seful IICCMR: ESTE O LEGE PRO-COMUNISTA, CARE INSTITUIE DELICTUL DE OPINIE

  1. Din toata afacerea, partea buna e ca s-a mai demascat un presedinte marioneta si nu mai viseaza atatia cu ochii deschisi. S-a ajuns la lucruri rele foarte bine facute. Telecomanda e la altii, ca de obicei.

  2. E o abordare total gresita sa aratam cu degetul spre Alexandru Florian si spre Elie Wiesel.
    Ce, ei sunt cei care voteaza si promulga acesta lege demonica?? Nu cumva Parlamentul Rusinii Nationale(nu-i intereseaza decat sa fure si sa-si mareasca veniturile si pensiile), precum si marele si “inteleptul” prim-dulap al tarii?? Pe de alta parte , cine contibuie cu bani publici pt sustinerea “celebrului” Institut al celor 2 alogeni?? Nu cumva guvernul Pisicului mitoman, plecat pe urmele piratilor din Caraibe?? Pe astia trebuie sa-i punem noi la zid, nu pe cei 2 alogeni, care n-ar putea face nimic pe spatele poporului roman, fara contributia celor dintai.
    Intr-un stat romanesc, national-ortodox, cum era sub voievozii romanii, cei care au votat si promulgat aceasta lege erau judecati pt “HICLENIE”(cuvant arhaic care desemna inalta tradare) si decapitati.

  3. Practic,cu aceasta lege si cu cele ce vor urma(de „aceeasi calitate”) s-a dus si cu acel surogat de democratie(eu ii spun, democratie masonica) care mai era prin Romania. De acum, sa stiti ca ne-am intors in anii ’50 si trebuie sa fim pregatiti pt asta. Astazi, locul sovieticilor l-au luat americanii si cozile lor de topor, care-si zic romani, dar in realitate nu sunt decat niste masoni tradatori de neam si tara si participanti la subminarea economiei nationale. Odata, Parintele Ilie Cleopa fiind intrebat, ce inseamna sa fii roman, a raspuns cam asa: sa fii roman inseamna sa fii botezat in credinta stramoseasca , sa fi fost crescut cu iubire fata de istoria si traditiile neamului, sa simti si sa gandesti ca inaintasii nostri. Daca, de exp, un japonez indeplineste acestea, atunci acela trebuie considerat roman.
    Observati ca Parintele nu spune ca esti roman, daca ai cetatenie romana si ai domiciliu pe teritoriul tarii.
    Astazi, s-a ajuns in situatia in care cetatenii de rand ai tarii nu mai pot face nimic pt autodeterminarea lor, fiindca „taratoarele” de la conducerea structurilor statului au adus de bunavoie , trupe americane de ocupatie, care sa le pazeasca burtile si conturile , cand ei isi iau „spaga cea de toate zilele”.

  4. Doamne, ajuta!

    Ceea ce a spus acel personaj care se adreseza foarte prieteneste cu apelativul Mike celui de la capatul liniei telefonice da cu noroi cu buna stiinta in Rady Gyr. Din pacate nimeni nu a avut inspiratia sa-l urecheaca pe “domn profesor”, prieten cu Mike.

    Radu Gyr a fost adus in pragul dezintegrarii de regimul de exterminare din temnitele comuniste. A fost santajat cu amennintari la adresa familiei sale. Cum sa spui ca a fost scriitorul partidului comunist? Doar daca vrei sa induci lumea in eroare, specific comunismului, specific evreilor necinstiti sufleteste.

    Acum ar fi momentul ca momentele istoriei nationale rescrise de invingatori, pline de minciuni sa fie scoase la iveala. Dar deocamdata nimeni nu are curajul sa faca acest lucru,

    Din pacate personaje ca Mike vine si da cu noroi in continuare fara sa-l traga nimeni de maneca iar noi trebuie sa stam drepti in fata lor, sa ne punem cenusa in cap pentru momente istorice inca neelucidate.

    E trist!

    Doamne, ajuta sa nu plecam capul si de data aceasta, ca o sa fie ultiima oara!

  5. Mie-mi pare că legea aceasta separă oamenii de „furnici”. Din atitudinea d-lui Crin Antonescu deduc nu doar că nu-și cunoaște legea și implicațiile, dar e total rupt, lispit de interes sincer de istoria (recentă) acestei țări. Nu doar el. Cum poți primi această lege cu răceală, când vezi cum profită unii și sunt incriminați aceiași eroi ai țării? Doar cine-și urmărește interesele strict materiale, primare poate privi cu indiferență la această nedreptate. E imposibil să nu te doară pentru condamnarea din nou a celor ce au suferit pe nedrept.Avem nevoie de mai mult decât perspectiva economică egoistă asupra vieții noastre.

  6. Si cand te gandesti ca primul om pe care l-a decorat presedintele Johannis a fost tocmai Octav Bjoza. Ce pumn mare in gura o fi primit intre timp el si secundul lui?

  7. Adevaratul scop ce sta in spatele acestei legi, avand un caracter ocultat, consta in distrugerea memoriei tuturor marilor personalitati si valori ale neamului, a simbolurilor si traditiilor nationale, a familiei crestine, pt lovi in final in ceea ce-si doresc mai mult: BISERICA ORTODOXA STRAMOSEASCA, cea care poate ridica un neam intreg la Imparatia lui Hristos.
    Scopul suprem al Ocultei este interzicerea Sfintei Liturghii si Impartasirea credinciosilor ortodocsi cu Trupul si Sangele Mantuitorului, care este FOC pt toti diavolii care se aciueaza in trupul si sufletul acestora.

  8. Tatal meu a fost unul din sefii Securitatii din 1953 care a facut verificarile pe legionarii parasutati de CIA. In urma verificarilor prin filiera sa propie(yugoslava) , prin cartitele colegilor sai in CIA si prin informatorii proprii in miscarea legionara a ajuns la concluzia ca nu exista probe. Ei au fost verificati si de comisia aliatilor pentru crime de razboi pe teritoriul Romaniei. Problema e ca toate dosarele arhivate de tatal meu au fost furate dupa 1989 si in special dupa 1996 si fast martor la amenintarile pe care sefi de servicii secrete le faceau de fata cu mine la adresa tatalui meu. Din 1951 tatal meu a avut o filiera proprie de ofiteri de Securitate prin care arhiva in secret dosare fara stirea sefilor sau a GRU-ului. In dosarele astea erau si multe fotografii si toate au disparut.

  9. http://glasul.info/2015/02/15/ce-reprezinta-cei-13-generali-maghiari-din-revolutia-de-la-1848-1849-pentru-romani/ DE ASTIA CINE SE OCUPA???
    Romanii(mai) au vreun institut al lor? Sau nu M.A.I. au nici politie nationala, nici politica?
    Propunem re-DESCHIDEREA DOSARULUI generalului criminal AUSTRO-UNGAR…………. VON BUKOV iar statele implicate sa ne trimita fie in materie prima +muncitori calificati fie in monetar URGENT ce au daramat….PESTE 150 de Biserici si manastiri doar in TRANSILVANIA. O luam cronologic si logic ajungem la INDIVIZII COMUNISTI 1948-2015…care din pensile lor colosale (cat ale NEDEMNILOR demnitari-proletari) TREBUIE SA REZIDEASCA BISERICILE SI MANASTIRILE DE PATRIMONIU…Un INSTITUT Steinhardt Nicolas nu se poate FACE? FACEBOOK acum TACE?
    -ia sa vedem ziarul Adevarul face o CAMPANIE ADEVARATA despre cate au avut de suferit bunicii si fratii nostri mai mari?

    https://www.youtube.com/watch?v=ICn0sMyurow

  10. Poate totusi cineva pregatit in domeniu ar putea lua masuri. Exista macar o petitie de semnat, o lista de semnaturi pe la biserici, cum a fost in cazul lui I. Capsali, sau ne-a paralizat pe toti chestia asta. Sau faci din start 3 ani, daca spui ca legea e proasta? Daca se tace la legea asta, poate urma absolut orice lege si o sa inceapa sa ne coste si comentariile noastre pana la urma. Daca cineva are talent la mobilizat lumea pentru semnaturi, ar putea sa-l foloseasca pentru o cauza nobila.

  11. Dupa ce am citit comentariile astea ma intreb cat de adormiti sunt unii . Ei de abia acum se gandesc la petitii si au ramas cu ochii in aer la actiunile centrului fantoma ——— de tipul ,,loveste si fugi, fara discutii si fara probe”. E ca o actiune de comando fara drept de apel .
    Acum toti contempleaza peisajul .
    De fapt acest centru e o organizatie creata sa acopere lipsa ——— si asta stiu toti cunoscatorii. In tot acest timp nimeni nu a cerut ca acest centru fantoma sa arate ce probe au si in ce constau pentru justificarea numarului de ——.
    Eu stiu de la tatal meu care a fost unul din sefii Securitatii ca a fost o operatiune de ——- a oricarui ———– pentru evitarea impartirii despagubirilor. deci, socant: un sef serviciu informatii pe una din cele mai importante Directii de Securitate care a fost tatal meu imi spunea inainte de a muri ca nu exista nici macar 10%—————- pentru ca altfel se imparteau despagubirile de razboi.

  12. Pingback: Dezbateri privind Legea “Elie Wiesel”. MARIUCA VULCANESCU la editia maraton JOCURI DE PUTERE (Video)/ Pr. Marcel Seliste: “Sensibilitatea atinsă de lege nu este legată de legionari, ci de sfinţii închisorilor. Legea e un pericol pent
  13. Am urmarit dezbaterea si am ramas uimita de cateva personaje. Alexandru Florian are aerul unui bolsevic tras cu cheia. Ai impresia ca nici nu poate gandi in alti termeni. M-a uimit acel Michael Schafir- profesor- care vorbeste la un moment dat despre SEMILEGIONARISM!!! Asta ce mai este oameni buni? Apar noi categorii!? Trebuia intrebat dar nu s-a sesizat nimeni.
    Mi s-a parut remarcabila interventia Oanei Stanciulescu, in cea mai mare parte, dar si a lui Ioan Rosca, care a punctat bine niste aspecte legale si implicatii ale legii, a fost buna. Acestuia din urma i se poate reprosa un singur lucru: a pus intrebari in cascada. Fiecare intrebare trebuia pusa pe rand, astaptand raspunsul. Prin mai multe intrebari succesive nu obtii nimic. Ii dai interlocutorului portite de scapare. Se va referi la ce-i convine lui mai mult sau va fi abil evaziv, cum s-a si intamplat. Nu poti obtine raspunsurile de rigoare iar eschiva e mai putin vizibila.
    Crin Antonescu! Mi se pare un personaj jalnic. Imi aminteste, cumva, de usuraticul Irod – care, desi il place oarecum pe Ioan Botezatorul, nu ia aminte si luat de val, sfarseste prin a da ordin sa i se taie capul.

  14. Pingback: Dezbateri privind Legea “Elie Wiesel”. MARIUCA VULCANESCU la editia maraton JOCURI DE PUTERE (Video)/ Pr. Marcel Radut: “Sensibilitatea atinsă de lege nu este legată de legionari, ci de SFINTII INCHISORILOR. Legea e un pericol pentru s
  15. Pingback: Dezbateri privind Legea “Elie Wiesel”. MARIUCA VULCANESCU la editia maraton JOCURI DE PUTERE (Video)/ Pr. Marcel Radut: “Sensibilitatea atinsă de lege nu este legată de legionari, ci de SFINTII INCHISORILOR”/ LUCIA HOSSU LONGIN:
  16. Pingback: PS AMBROZIE “recidiveaza” in PREDICA DE LA HRAMUL MANASTIRII PUTNA, prin critici dure fata de conducatorii nevolnici, fata de proiectul MOSCHEII din BUCURESTI si fata de LEGEA CARE-I CONDAMNA PE SFINTII INCHISORILOR: “Nu se poate sa se s
  17. Pingback: Legea “Elie Wiesel”: CRIMINALIZAREA GANDIRII/ Din operele ceausist-comuniste ale lui ALEXANDRU FLORIAN: “LUPTA IMPOTRIVA RELIGIEI, PARTE A LUPTEI ANTI-BURGHEZIE”/ Un GESTAPO evreiesc?/ Totalitarismul “democratilor” sau
  18. Pingback: ASOCIATIA FOSTILOR DETINUTI POLITICI cere ABROGAREA Legii “ELIE WIESEL”: “este fundamental neconstitutionala, antidemocratica si inoportuna”/ RADU PREDA, SEFUL IICCMR, CONTESTAT DE SUSTINATORII LEGII | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: AUGUSTIN BUZURA despre LEGEA 217 (legea Elie Wiesel): ANTICONSTITUTIONALA, DE O MARE PERFIDIE, SCRISA DE STAFII STALINISTE/ Scrisoare deschisa a numerosi oameni de cultura: LEGEA 217 REINTEMEIAZA INSTRUMENTELE DE PRESIUNE SI CENZURA | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: Cuvantul ARHIM. MIHAIL la slujba de pomenire de la Caldarusani a PARINTELUI SOFIAN despre PRIGOANA FATISA SI CEA NEVAZUTA IMPOTRIVA CRESTINILOR si despre PUTEREA RUGACIUNII SFINTILOR: “Sa ne rugam mai mult unii pentru altii! Sa pastram credinta drea
  21. Pingback: Marian Munteau despre PETRE TUTEA, “EXPRESIA DESAVARSITA A PATRIOTISMULUI COMPETENT”. Români – victime ale unui razboi psihologic (Video cu filmari documentare)/ MARTURII IMPORTANTE SI INEDITE din dosarele Securitatii despre VIATA CREST
  22. Pingback: Marian Munteanu despre PETRE TUTEA, “EXPRESIA DESAVARSITA A PATRIOTISMULUI COMPETENT”. Românii, victime ale unui razboi psihologic (Video)/ MARTURII INEDITE din dosarele Securitatii despre VIATA CRESTINA a marturisitorilor IOAN IANOLIDE si VA
  23. Pingback: Institutul Elie Wiesel ar fi reusit sa CENZUREZE EXPOZITIA ARTISTEI SILVIA RADU. Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu, Costache Oprisan si Radu Gyr, EXCLUSI din “GRADINA CU INGERI”/ Andrei Plesu despre DUBLE MASURI si un imperativ uitat: IERTARE
  24. Pingback: Ziarista OANA STANCIULESCU – contestata public pentru “NEOLEGIONARISM” dupa ce a fost propusa de PNL in CA al TVR. Renasterea furiei DEMASCARILOR neobolsevice si cum e folosita legea 217 ca BOTNITA PENTRU GANDIRE | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: Ziarista OANA STANCIULESCU – infierata public pentru “NEOLEGIONARISM” pentru ca i-a aparat pe RADU GYR si VINTILA HORIA si a criticat Legea Wiesel. Renasterea furiei DEMASCARILOR BOLSEVICE si cum e folosita legea 217 ca BOTNITA PENTRU GA
  26. Pingback: Ziarista OANA STANCIULESCU – infierata public pentru “NEOLEGIONARISM” fiindca i-a aparat pe RADU GYR si VINTILA HORIA si a criticat Legea Wiesel. Renasterea furiei DEMASCARILOR BOLSEVICE si cum e folosita legea 217 ca BOTNITA PENTRU GAND
  27. Pingback: MARTURII INEDITE din dosarele Securitatii despre VIATA CRESTINA a marturisitorilor IOAN IANOLIDE si VALERIU GAFENCU: ”Neg că ar exista asemănare între principiile lui Gafencu și principiile legionare”/ “Lazăr sau vremea dintre valuri”
  28. Pingback: PRIMARIA CLUJULUI RETRAGE DE PE ORDINEA DE ZI SCHIMBAREA NUMELUI STRAZII "RADU GYR"/ Protestul lui Octav Bjoza
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare