Componenta delegatiei BISERICII GRECIEI la SINODUL PANORTODOX/ Precizarile IPS Hierotheos Vlachos privitor la PERSONALISMUL VOLUNTARIST din documentele pre-sinodale/ SCRISOAREA-PROTEST a unor parinti si mireni din BULGARIA fata de ELEMENTELE ECUMENISTE ale textelor SINAXEI PANORTODOXE
- Roman Ortodox in Franta: Arhiepiscopul Atenei Ieronim participa la Marele Sinod impreuna cu 24 de Mitropoliti. IPS Ierotheos Vlachos aduce precizari cu privire la folosirea sintagmei “valoarea persoanei umane”
Adunarea Extraordinară a Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei a avut loc pe 8 martie 2016, în Atena, sub președinția Arhiepiscopului Ieronim al II-lea. Printre subiectele de pe ordinea de zi a fost și cel al Sinodului Pan-ortodox care va avea loc în Creta, în iunie 2016. Cu privire la acesta, comunicatul oficial al Bisericii a dat următoarele informații:
“În ceea ce privește problema crucială a Sinodului Pan-ortodox, Prea Fericirea Sa [Arhiepiscopul Ieronim] a mulțumit Patriarhului Ecumenic Bartolomeu pentru eforturile sale, astfel încât să aiba loc în următoarea lună iunie, în Creta, acest eveniment eclezial istoric. Subliniind marea importanță a unității ortodoxe față de restul lumii creștine, Arhiepiscopul a menționat că “a fost deosebit de important de a da această mărturie comună din partea Bisericilor locale surori și ca frații Întâistătători să împartă împreună Potirul Vieții, manifestând identitatea noastră și slujirea noastră euharistică, precum și de a trimite un mesaj de viață și de speranță celor care sunt aproape și celor care sunt departe”.
Propunerea Sinodului permanent cu privire la componența delegației de ierarhi care vor participa la Sfântul și Marele Sinod a fost aprobată prin vot secret (52 pentru, 25 împotrivă și două voturi albe). Componența delegației va fi după cum urmează:
Arhiepiscopul Atenei Ieronim, președintele Sfântului Sinod [al Bisericii Ortodoxe a Greciei],
Mitropoliții, membri ai Sfântului Sinod:
- Gherman de Elias,
- Alexandru de Mantinia şi Kynouria,
- Ignatie de Arta,
- Ignatie de Larisa şi Tyrnavos,
- Alexis de Nicaea,
- Ierotheos de Nafpatktos și Sfantul Vlasie,
- Eusebiu de Samos şi Ikaria,
- Serafim de Kastoria,
- Theoclete, de Florina, Prespes şi Eordaia
- Nicodim de Kassandreia,
- Teologos de Serres şi Nigrita,
- Macarie de Sidirokastron;
Mitropoliții, care nu sunt membri ai Sfântului Sinod [Permanent n.n.]:
- Procopie de Filippoi, Neapolis şi Thasos, președinte al Comisiei Sinodale pentru probleme dogmatice și nomocanonice,
- Hrisostom de Peristeri, președinte al Comisiei Sinodale pentru probleme inter-ortodoxe,
- Damaschin de Didymotichon, Orestias și Suflion, membru permanent al Comisiei Sinodale pentru probleme dogmatice și nomocanonice,
- Ignatie de Demetrias şi Almyros, membru permanent al Comisiei Sinodale pentru probleme inter-ortodoxe,
- Efrem de Hydra, Spetses şi Eghina,
- Hrisostom de Messinia, membru permanent al Comisiei Sinodale pentru probleme inter-ortodoxe,
- Atenagoras de Ilion, Haidari și Petroupolis, membru supleant al Comisiei Sinodale pentru probleme dogmatice și nomocanonice,
- Chiril de Kifisia, Amarousion și Oropos, un membru permanent al Comisiei Sinodale pentru probleme dogmatice și nomocanonice,
- Ioan de Lagkada, Liti și Rentina, membru supleant al Comisiei Sinodale pentru probleme dogmatice și nomocanonice,
- Hrisostom de Nikopolis şi Preveza, membru supleant al Comisiei Sinodale pentru probleme dogmatice și nomocanonice,
- Theoclete de Ierissos, Muntele Athos şi Ardamerion, membru supleant al Comisiei Sinodale pentru probleme inter-ortodoxe,
- Gabriel din Nea Ionia şi Philadelphia, membru supleant al Comisiei Sinodale pentru probleme inter-ortodoxe.
Traducere dupa Orthodoxie.com, L’archevêque d’Athènes participera au Concile panorthodoxe avec 24 métropolites de l’Église orthodoxe de Grèce
Pentru a justifica de ce se propune ca expresia “valoarea persoanei umane” să fie înlocuită cu sintagma “valoarea omului”, iar fraza “unitatea neamului omenesc, reflectând, prin har, viata și comuniunea Persoanelor Dumnezeiești în Sfânta Treime” să fie ștearsă, vom sublinia următoarele poziții teologice.
IPS Ierotheos Mitropolit de Nafpaktos și Sfantul Vlasie
Nafpaktos, 5 martie 2016
Catre Sfântul Sinod
al Bisericii din GreciaIoannou Gennadiou 14
115 21 Atena1. Părinții veacului al IV-lea au precizat că Dumnezeul Treimic este in Trei Persoane, Care au aceeași esență-fire-energie și proprietăți ipostatice specifice (nenăscut, născut, purces). Persoana este definită ca esență (substanță) după proprietățile ipostatice.
2. În Dumnezeul Treimic există o întrepătrundere a Persoanelor Dumnezeiești, nu o comuniune de Persoane. Cu alte cuvinte, Tatăl comunică esența Sa Fiului Său prin naștere și Duhului Sfânt prin purcedere. Astfel, Tatăl comunică esența Sa celorlalte Persoane, dar nu condiția sa de Persoană și proprietățile Lui ipostatice. Astfel, există o comuniune ce ține de esență-fire, o împreună-petrecere și o perihoreză a Persoanelor, și nu o comuniune de Persoane.
3. “Ar trebui să se știe că Sfinții Părinți au folosit termenul de “ipostas” și “persoană” și de “individ” pentru același lucru” (Sf. Ioan Damaschin). Hristos este o Persoană care are două firi unite în Persoana Sa “neamestecat, neschimbat, neîmpărțit, nedespărțit“. Astfel, “persoana” este un lucru și “individul” altul. Cuvântul “individ” (ἄτομον) format din particula α și cuvântul τομή este “μή τεμνόμενον” (“ne-intersectant”), ceea ce înseamnă “care nu se intersectează, care nu se împărtășește” (Sf. Ioan Damaschin). Acest lucru înseamnă că Hristos are două firi, dar ele nu se intersectează într-o singură Persoană a lui Hristos, Cuvântul. Distincția între persoană și individ provine din filozofia occidentală.
4. Pentru lume sau oameni, Părinți folosesc în primul rând termenul “om”. Există o diferență abisala între creat și necreat. Ceea ce se întâmplă la nivelul Dumnezeului Treimic, nu se întâmplă la nivelul omului. Conceptul teologic al omului este exprimat în expresia “după chipul” și “după asemănarea”, ceea ce înseamnă că el este condus spre îndumnezeire.
In unele texte patristice se vorbește despre om ca ipostas, dar numai în înțelesul teologic al expresiei “după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, cu principiul ipostasului (Evr. 3,14). Starețul Sofronie scrie cu acest înțeles în minte și nu în termenii filozofiei moderne.
5. Vladimir Lossky, care a introdus în vocabularul ortodox ideea că omul este o persoană, a scris: “În ce mă privește, trebuie să recunosc că până acum nu am găsit ceea ce s-ar putea numi o doctrină elaborată a persoanei umane în teologia patristică, alături de învățătura foarte precisă despre Persoanele și Ipostasurile dumnezeiești“.
6. Problema nu este însă numai în folosirea termenului de “persoană” pentru om, ci în faptul că teoriile moderne despre “persoana umană” și chiar despre “sfințenie” și “valoarea persoanei umane” leagă firea cu necesitatea și păcatul, iar persoana cu libertatea, voința și iubirea. Un astfel de punct de vedere este o reminescență a arianismului și a monotelismului care au fost condamnate de Sinoadele Ecumenice.
7. Voința și conștiința nu sunt ale persoanei, ci ale firii. Persoana este cea care voiește, voința este apetitul firii, care este rezultatul voinței celui care voiește. Când voința este considerată ipostatic, și anume ca a persoanei, atunci fiecare Persoană dumnezeiasca are propria ei voință și libertate, ceea ce duce la triteism. Al șaselea Sinod Ecumenic impune caterisirea Episcopului și a clerului și excomunicarea monahilor și laicilor care acceptă o voință ipostatică.
8. Astfel, în timp ce teologia scolastică identifică esență cu energia, teoriile moderne cu privire la personă leagă energia cu persoana și introduc un personalism voluntarist.
Traducere Roman Ortodox in Franta & Cuvantul Ortodox
- Roman Ortodox in Franta, Scrisoare adresata Patriarhului Neofit al Bulgariei de catre clericii si mirenii Bisericii Ortodoxe Bulgare cu privire la documentele adoptate pentru Sinodul Pan-ortodox
Într-o scrisoare din 23 februarie, preoți și călugări ai Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, susținuți de mireni, au exprimat Patriarhului Neofit al Bulgariei și Sfântului Sinod al acestei Biserici, îngrijorările lor față de subiectul documentului presinodal cu privire la “Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu întreaga lume creștină“, aprobat la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Locale de la Chambésy în luna ianuarie a acestui an.
Printre semnatarii scrisorii sunt Arhimandritul Ioan (Filippov), din Eparhia Plovdiv, ieromonahul Dimitrie de Zografu, de la mănăstirea Sfântul Ioan din Rila din German, în apropiere de Sofia, ieromonahul Nicanor de la Mănăstirea Sfinții Cosma și Damian din Tsarnogorski, preotul Stelian Tabakov, de la biserica Sfinții Chiril și Metodiu din Sofia, preotul Kirill Didov, duhovnic din Eparhia de Sofia, protopopul Ioan Koukov de la biserica Sf. Gheorghe; preotul Georges Ianykov al bisericii Acoperământul Maicii Domnului și alții. Anumite persoane au semnat această scrisoare pe Internet: arhimandriți, ieromonahi, preoți, călugări, călugărițe și mireni. Publicam mai jos textul integral:
“Preafericirii Sale Neofit, Mitropolit al Sofiei și Patriarh al Bulgariei,
membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare,
Scrisoare deschisă a creștinilor ortodocși cu privire la Sinodul Pan-Ortodox
prevăzut pentru luna iunie 2016
Preafericirea Voastră, Înalt Prea Sfințiile Voastre,
Ca fii credincioși ai Sfintei Biserici Ortodoxe, cu smerenie atragem atenția dumneavoastră arhipăstorească asupra următoarei importante probleme doctrinare. Referindu-ne la cuvintele Sf. Teodor Studitul, potrivit căruia, “atunci când credința autentică este amenințată de un pericol, porunca dumnezeiască spune ca nimeni să nu tacă, indiferent de modesta sa poziție socială sau bisericească“, dorim să ne exprimăm profundele noastre îngrijorări și dezacordul cu privire la conținutul unui proiect de document, adoptat în mod oficial în vederea examinării de către Consiliul Pan-ortodoxe în iunie 2016, intitulat “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină“, care tulbură foarte mult conștiința noastră ortodoxă. Iată, mai jos, ceea ce avem în vedere. Întreg documentul acesta dă impresia unei utilizări nejustificate a terminologiei ecumenice, care vine în contradicție cu teologia ortodoxă tradițională și limbajul Sfinților Părinți. Uneori, sunt folosite expresii cu dublu sens, care nu sunt menite să clarifice conceptele, asemenea Sinoadelor Ecumenice, ci să le ascundă și să le erodeze în mod conștient. Există chiar unele formulări evident neortodoxe. Cităm exemple concrete.
1. Expresii ca “restabilirea unității creștine” sau “căutarea unității pierdute“, care sunt adesea menționate în paragrafele 4, 5, 6, 7 și 12, etc, sunt extrem de importante și repetate de mai multe ori. Asemenea se întâmplă cu conceptul foarte general “lumea creștină“, care apare în titlul documentului, și care, la fel ca expresiile mai înainte citate, nu este definit în duhul teologiei Sfinților Părinților și, în consecință, utilizarea lui are un alt caracter. Sfinții Părinți nu au vorbit de o anume “lume creștină“, nedefinită, dar într-un scop absolut precis și într-un mod concret, au definit astfel de concepte precum “drept-măritori“, “credincioși ortodocși” sau “eretici“, “schismatici“, etc. În schimb, în acest proiect de document, conceptul de “erezie” nu este niciodată menționat. Aceasta înseamnă că deja nu mai sunt erezii ori, unde sunt, pe bază creștină? Iar dacă sunt din acestea, de ce nu sunt menționate în mod clar?
2. În proiectul de document, remarcam o neconcordanță dogmatică certă cat și o contradicție, ceea ce poate fi văzut în mod clar în utilizarea conceptului de “Biserică”, care este de o importanță primordială și fundamentală nu doar în ceea ce privește documentul respectiv, dar, în general, pentru tot Sinodul Pan-ortodox. Astfel, de exemplu, în paragraful 1, vorbim pe bună dreptate de Biserica Ortodoxă ca fiind “Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească“, dar mai apoi, fără să știm de ce, începem să menționam în paragrafele 6, 16, 17, 18, 19 și 20, alte “Biserici creștine“, fără a da, în general, nici o explicație pentru această absurditate dogmatică. Este vorba aici de o omisiune inadmisibilă pentru un document pan-ortodox de un asemenea înalt nivel și importanță doctrinară. Pentru că există o mare diferență față de o discuție umană care nu duce la nici un angajament, în care expresia “Biserica Romano-Catolică”, de exemplu, este utilizată pentru a facilita dialogul, dar fără ca să fie introdus orice conținut dogmatic în această expresie. Dar este cu totul altceva atunci când este vorba de un document eclezial oficial al Sinodului Pan-ortodox, care trebuie să fie semnat de către numeroși patriarhi și mitropoliți ortodocși, reprezentanți ai întregii Biserici, și în care statutul unic de Biserică “Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” dobândește brusc un caracter de plural și începe să fie atribuit comunităților eretice.
In plus, este menționat de mai multe ori “unitatea creștină” care, de fapt, este mesajul fundamental al proiectului de document. Dar, niciodată, în Sinoadele Ecumenice, nu s-a vorbit despre restabilirea unității între ortodocși și arieni, macedoneni, nestorienii, monofiziții origeniștii, monoteliți, iconoclaști, ș.a. Acest lucru se datorează faptului că prezența ereticilor, indiferent de numărul lor, nu afectează unitatea internă a Bisericii lui Hristos, dat fiindcă ereticii au fost întotdeauna considerați ca fiind exteriori în raport cu Biserica. Dimpotrivă, membrii drept-credincioși ai Bisericii sunt mereu în unitatea creștină, deoarece sunt uniți prin credința lor ortodoxă comună, Sfintele Taine și Hristos Însuși, capul Bisericii. Acesta este motivul pentru care Sfinții Părinți nu au vorbit niciodată despre restabilirea unității dintre ortodocși și eretici, ci doar au chemat ereticii la pocăință și întoarcere, după mărturisirea credinței Ortodoxe, în Biserică. Dar, în acest proiect de document, nicăieri nu se vorbește de pocăința ereticilor contemporani (romano-catolici, protestanți, comunități monofizite, etc.), precum și de întoarcerea lor la Biserica lui Hristos. Și, așa cum este cunoscut din istoria Bisericii, Aceasta nu s-a unit niciodată cu ereticii care nu se pocăiesc de greșelilor lor.
3. După cum se arată în proiectul de document discutat, de exemplu, paragrafele 10 și 14, Patriarhul Constantinopolului este chemat să coordoneze eforturile ecumenice ale Bisericilor Ortodoxe locale, care, la rândul lor, sunt legate de organizația numită “Consiliul Mondial al Bisericilor”[CMB n. tr.], considerat într-o lumină pozitivă. Din partea noastră, dorim să amintim poziția categorică a Sfântului Ierarh Serafim Sobolev, taumaturg din Sofia, recent canonizat, cu privire la ecumenism. Sunt aproape 70 de ani de când în raportul său la Conferința pan-ortodoxă de la Moscova, din 1948, Ierarhul a avertizat împotriva uriașei tulburări duhovnicești, cauzate de dialogurile ecumenice, asupra conștiinței pe care o au participanții ortodocși ei înșiși, și le-a cerut să nu participe la această mișcare. Acum, după trecerea timpului, putem spune cu certitudine că cuvintele lui au fost confirmate.
În ceea ce privește prezentul proiect de document, am dori să vă atragem atenția asupra metodei psihologice de substituție, care a fost utilizată în articolele 16, 17, 18, 19 și 21, pentru a da o evaluare pozitivă a CMB și a obiectivelor sale neortodoxe. Chiar și critica parțială a CMB în paragrafele 18 și 21 este foarte bine construită pentru că, dacă este necesar, apărătorii ecumenismului să poată să se refere la o astfel de critică nesemnificativă și să liniștească conștiința credincioșilor superficiali, pe care Domnul Iisus Hristos o numește nici fierbinte, nici rece, spunând că o “varsă din gura Lui” (cf. Apocalipsa. 3:16). Dar, adevărul amar este aceasta: tocmai acolo unde ar fi putut să fie scrise mii de pagini cu marturii teologice despre lucruri serioase anti-canonice, a se vedea chiar anti-dogmatice, de către numeroși reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe locale în CMB, în mod precis, acolo teologia Sfinților Părinților este înlocuită cu psihologia lumească a sincretismului religios. In mod precis acolo unde dogmatica și Sfânta Tradiție ar trebui să definească credința, acolo începe să răsune chemarea, ușor de asimilat, pentru “unitatea creștină“, în numele iubirii, prin care ecumenismul ar vrea, în practică și în teorie, să justifice grelele transgresiuni ale dogmei și canoanelor. Dar, repetăm din nou cuvintele inspirate ale Sf. Ioan Gură de Aur: “Nu acceptați nicio falsă dogmă care ar fi, ascunzându-vă în spatele iubirii”. Recent, am citit cu plăcere și bucurie duhovnicească declarația oficială a Mitropolitului Athanasie de Limassol din Biserica Ciprului, care a protestat puternic împotriva numeroaselor alterări și contradicții dogmatice constatate în proiectul de document examinat. Noi sprijinim pe deplin acest protest, precum și critica bine întemeiată a profesorul D. Tselengidis, și, în cele din urmă, poziția protopopului Teodor Zisis, expusă în comunicarea sa cu ocazia conferinței “Sincretismului International” de la Chișinău între 21 și 22 ianuarie 2016. Noi vrem cu toții să urmam duhul Sfinților Părinți.
4. Există și alte pasaje care sunt inexacte și tulburătoare în proiectul de document. De exemplu, punctul 22, în care se afirmă că “Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice încercare de a diviza unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure [autentice n.tr.] este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, este criteriul competent și ultim în materie de credință“. Acest text dă impresia de a fi absolut corect, dar, din păcate, conține o inexactitate teologică pe care vom încerca să o explicăm. Această inexactitate țintește, în practică, ca paragraful 22 să fie înțeles astfel încât deciziile Sinodului Pan-ortodox din 2016 să fie astfel “criteriul ultim în materie de credință” și, în consecință, este rostită o amenințare nedisimulată față de fiecare persoană care ar exprima un dezacord [față de viitorului Sinod Pan-ortodox] argumentat cu poziții clare opuse și în duhul și învățătura Sinoadelor ecumenice, considerându-se astfel de persoane ca fiind condamnabile. Aceasta se bazează pe afirmația că “întreaga viață a Bisericii“, după cum se spune, ar da mărturie că numai deciziile sinodale sunt “criteriul competent și ultim în materie de credință“. Dar aceasta nu este învățătura autentică cu privire la această problemă. Autorii documentului omit un fapt bine cunoscut, și anume că chiar “Sinoade ecumenice” au fost definite mai apoi ca “tâlhărești” de către pliroma bisericească. Și se omite, de asemenea, faptul că au existat momente dificile, când învățătura sinodală a Bisericii a fost exprimată nu de către Sinoade la care participau numeroase persoane, ci de către mărturisitori individuali, cum ar fi Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Marcu din Efes. Si nu doar ei ci, de asemeni, de mari sfinți precum Atanasie cel Mare, Ioan Gura de Aur, Flavian al Constantinopolului, Ioan Damaschin, Fotie al Constantinopolului, Grigorie Palama, etc., care au fost expuși la condamnări din partea autorităților ecleziale oficiale, inclusiv de patriarhi și de sinoade cu mulți episcopi. Să fie clar, noi credem și mărturisim că Sinoadele bisericești sunt deosebit de importante. Singura diferență este că acestea sunt importante, valabile și îmbrăcate de autoritate numai cu condiția neschimbătoare: că ele trebuie să fie în acord cu cele șapte Sinoade Ecumenice și Sinoadele locale canonice, cât și cu Tradiția Sfântă a Bisericii, în general. De aceea noi credem că deciziile viitorului Sinod nu ar putea avea o valoare legală pentru toți decât cu condiția să fie în acord cu duhul și cuvântul Sinoadele Ecumenice anterioare, inspirate de Duhul Sfânt. Aceasta este ceea ce proclamă celebrul text al enciclicei Patriarhilor Răsăriteni din 1848, care începe cu cuvintele: “Pentru noi, nici patriarhii, nici Sinoadele nu ar putea introduce ceva nou, deoarece chivernisitorul evlaviei noastre este trupul însuși al Bisericii, adică, poporul însuși care dorește mereu să păstreze credința statornică și în acord cu credința Sfinților Părinți… ”
5. Conținutul paragrafelor 20 și 23 este de asemenea inacceptabil. Se spune la paragraful 20: “Perspectivele Dialogurilor Teologice ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja existente (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext)“. Acest text are un conținut inexact și poate ușor duce în eroare pe cei care nu cunosc canoanele menționate, care descriu doar modul în care diferiți eretici pocăiți sunt acceptați în Biserică. Nu vorbesc în niciun caz despre o anumită tradiție a Bisericii primare, de dialoguri inter-creștine – aceasta nu există și nu a existat niciodată.
Mai mult decât atât, în textul mai sus menționat, se vorbește într-un spirit clar ecumenist de dialogul teologic cu “celelalte Biserici și Confesiuni creștine“, pentru a evita conceptul de “eretici” formulat de Sfinții Părinți. Profesorul D. Tselenghidis a scris mai detaliat despre acest lucru și, din acest motiv, am dori să atragem atenția asupra paragrafului 23. În afara formulării greșite conform căreia ar fi o conștiință ortodoxă comună a necesității dialogului teologic inter-creștin, și alte expresii similare (conform cărora, Sfântul Apostol Pavel nu ar fi un creștin suficient de conștient, caci a spus: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11), paragraful 23 exclude în mod categoric “orice act de prozelitism sau a altor acțiuni de antagonism sectar provocatoare“. În ce sens cuvântul “prozelitism” este folosit aici? Considerăm că acest text reprezintă un obstacol canonic evident pentru creștinii ortodocși de a mărturisi credința ortodoxă, față de oricare eretic ar fi. Amintim cuvântul Sfântului Ciprian din Cartagina că “ereticii nu se vor întoarce niciodată la Biserică, dacă ne întărim convingerea că ei au Biserica și Sfintele Taine“.
În general, cum este posibil să se reconcilieze interdicția privind “prozelitismul” cu Tradiția apostolică și patristică milenară, care consideră în mod categoric că ereticii sunt în afara corăbiei Bisericii și, în consecință în afara mântuirii, motiv pentru care au nevoie cu mult mai mult de serviciul nostru misionar printre ei? Ar fi bine dacă, la paragraful 23, s-ar pune numai problema “prozelitismului ne-evanghelic“, ceea ce ar permite condamnarea agresiunii, violenței și metodelor ne-ecleziale de propovăduire. Dar paragraful 23, se pare, este îndreptat împotriva la altceva. Avem motive suficiente pentru a presupune că extensibilitatea formulării citate face posibilă, de asemenea, o interpretare neortodoxă a conceptului de “prozelitism“, ceea ce putem concluziona din cuvintele Patriarhului Bartolomeu, rostite la sărbătoarea Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie 1998, în prezența reprezentanților “Bisericii” Romano-Catolice, în frunte cu Cardinalul William H. Keeler, în care tema principală, aceasta este clar, era reuniunea Bisericii Ortodoxe cu comunitatea eretică papală: “Dialogul care aspiră să restabilească unitatea pierdută a Bisericilor presupune că practica se conformează principiilor comune acceptate ca fiind corecte: deoarece o Biserică recunoaște că cealaltă Biserică este deținătoare a harului lui Dumnezeu și călăuzitoare spre mântuire, încercarea de a desprinde credincioșii unei Biserici pentru ca ei să se alăture celeilalte este exclusă, contravenind acestei recunoașteri. Căci fiecare Biserică locală nu este un concurent al celeilalte Biserici locale, ci constituie un singur trup cu ea și dorește ca ea să trăiască această unitate în Hristos, adică, restabilirea a ceea ce a fost tulburat în trecut, și nu absorbirea de către cealaltă. Astfel, anumite forme de prozelitism în activitatea bisericească, adoptată ca moștenire în timp, aparțin trecutului, dar subiect al schimbării, nu se poate dezvolta sub protecția uneia dintre Biserici în dialog, în detrimentul celeilalte, deoarece aceasta înseamnă o respingere în practică a acordului teoretic pe care l-am convenit…“. Pe scurt, reiese din textul menționat că Bisericile Ortodoxe locale și comunitatea eretică papală trebuie să se considerare Biserici surori, asemenea mântuitoare și, în consecință, nu trebuie propovăduită Ortodoxia romano-catolicilor. Putem să percepem aici concepția despre prozelitism a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu și problemele care decurg. Prin urmare, revenind la textul paragrafului 23, considerăm că conceptul de “prozelitism”, după modul în care s-a formulat, lasă o largă posibilitate de interpretări, care sunt în mod deschis neortodoxe și contrare voinţei divine, “Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4).
Preafericirea Voastră,Înalt Prea Sfințiile Voastre,
O concluzie succintă a celor de mai sus este faptul că, în tot acest proiect de document, există multe lucruri care tulbură puternic conștiința ortodoxă și care sunt absolut inacceptabil pentru ea. Același lucru este și pentru posibilitatea oferită la paragraful 5a din a doua parte a documentului intitulat “Taina Căsătoriei și impedimentele sale” de a autoriza Taina Căsătoriei unui ortodox cu un eretic (cu condiția ca copiii reieșiți din această căsătorie să fie botezați și educați în Biserica Ortodoxă): dacă sfintele canoane interzic chiar rugăciunea în comun, cum putem chema Duhul Sfânt ca să sfințească unirea lor (din care se poate să nu rezulte niciodată copii)? Acest lucru este în mod clar interzis de canonul 72 al celui de-al VI-lea Sinod Ecumenic și, dacă, în cazuri individuale excepționale s-a făcut iconomie față de aceste canoane (de exemplu, în cazul căsătoriilor dinastice), aceasta nu înseamnă că putem legaliza această excepție și să o permitem masiv. După cum subliniază profesorul D. Tselengidis, chiar ideea ca “copiii reieșit din această căsătoriei să fie botezați și educați în Biserica Ortodoxă” contrazice fundamentul teologic al căsătoriei ca Taină a Bisericii Ortodoxe, deoarece nașterea de copii (eveniment viitor incert) și botezul ortodox al copiilor nu se poate întemeia pe împlinirea Tainei Căsătoriei – acesta este un lucru clar interzis de al 72-lea canon, mai sus menționat. Sinodul, neavând rangul de Ecumenic, continuă profesorul D. Tselengidis, nu poate să aducă îndoieli sau să nege validitatea regulii absolut clare a Sinodului al VI-lea Ecumenic: căsătoria mixtă nu este permisă și, dacă aceasta se întâmplă, este considerată ca inexistentă.
Acesta este motivul pentru care vă cerem cu smerenie, Preafericirii Voastre și confraților Mitropoliți ai Preafericirii Voastre, cărora este încredințată păstorirea poporului ortodox bulgar, de a lua în considerare cu bunăvoință tot ceea ce a fost exprimat mai sus, și de a exprima în fața altor Biserici locale dezacordul dumneavoastră argumentat față de acest proiect de document, “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină“, care este neortodox în întregime, precum și punctul 5a, din a doua parte a documentului “Taina Căsătoriei și impedimentele sale“. Astfel poziția dumneavoastră, fondată pe Sfânta Tradiție milenară a Bisericii Ortodoxe, va deveni o lumină spirituală adevărată, pentru a călăuzi poporul lui Dumnezeu pe urmele marilor Sfinți Părinți ai noștri și mărturisitorilor ortodocși spre Împărăția lui Dumnezeu. Sărutam sfânta dreapta patriarhala și rămânem, Preafericite și Înalt Preasfințiți Mitropoliți, fiii dumneavoastră duhovnicești, credincioși în Hristos.
Traducere Roman Ortodox in Franta dupa Orthodoxie.com, Des prêtres et moines de l’Église orthodoxe bulgare, soutenus par des laïcs, ont fait part au patriarche de Bulgarie Néophyte de leurs inquiétudes au sujet du document préconciliaire concernant les «Relations des Églises orthodoxes avec l’ensemble du monde chrétien»
Sursa: Pravoslavie.ru: Болгарские духовники направили Патриарху Неофиту письмо-прошение о предстоящем Всеправославном соборе
- PATRIARHUL ILIA ANUNTA CA BISERICA GEORGIEI RESPINGE DOCUMENTUL“RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU RESTUL LUMII CRESTINE”. Scrisoarea IPS Hierotheos Vlachos catre Sinodul Bisericii Greciei. CRITICA AMBIGUITATILOR ECUMENISTE SI A CACODOXIEI POST-PATRISTICE/ Teologul Dimitrios Tselengidis catre Patriarhul Kirill despre PERICOLUL SCHISMEI
- ”MISIUNEA BISERICII ORTODOXE IN LUMEA CONTEMPORANA” – proiectul documentului pentru SINODUL PANORTODOX. Critica profetica a CONSUMERISMULUI, GLOBALIZARII LIBERALE SI A MANIPULARILOR OPINIEI PUBLICE. Documentul mentioneaza persecutia crestinilor, criza refugiatilor, condamna razboiul si inarmarea, atrage atentia asupra biotehnologiilor si biomedicinei
- “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU INTREAGA LUME CRESTINA” – proiectul documentului pentru SINODUL PANORTODOX. Critica teologului Dimitrios Tselenghidis. AFIRMATII CONTROVERSATE SI CONTRADICTORII DESPRE UNITATEA BISERICII SI MISCAREA ECUMENISTA. STATUAREA “SISTEMULUI SINODAL” CA UNICA GARANTIE A PASTRARII ORTODOXIEI
- MARELE SINOD PANORTODOX – PROGRAMAT PENTRU 16-27 IUNIE 2016. O veste buna: documentele de lucru vor fi facute publice/ DOCUMENTUL INTEGRAL AL TEMEI“Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la căsătorie”: BISERICA ORTODOXA NU ACCEPTA CONTRACTELE DE COABITARE PENTRU PERSOANELE DE ACELASI SEX
- “IMPORTANTA POSTULUI SI A RESPECTARII ACESTUIA ASTAZI”– proiectul documentului pentru SINODUL PANORTODOX
- IPS HIEROTHEOS VLACHOS critica LIPSA DE TRANSPARENTA a acordurilor incheiate in Sinaxa Panortodoxa si avertizeaza: “DACA MARELE SINOD NU VA MENTINE CONTINUITATEA CU TOATE SINOADELE ECUMENICE ANTERIOARE (nu doar primele sapte!), SE VA CREA O PROBLEMA ECLEZIOLOGICA SERIOASA”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Vesti bune de peste tot …numai pe la noi e multa liniste . Nu sufla nimeni in front ! Frica sau ascultare prost înțeleasă ? De fapt , daca mirenii sunt …blegi tot timpul , de ce s-ar gasi niste clerici mai presus ? Pe principiul vechi de când ne stim: cum e turcu’ , si pistolu’ !
Încă un motiv ca lista noastra de plata sa fie mai aglomerată decat a altora : ne e frica sa(-L) mărturisim .
Doamne , iarta-ne prostia si lasitatea si nu arunca plata peste generațiile viitoare . Si asa vor avea destul de furcă cu ceea ce mostenesc de la noi…
@fane
Fericit ești că vezi lucruri bune măcar la alții. Dar, în afară de punctul de vedere critic al IPS Ierothei despre valoarea persoanei umane, nu văd vreo veste bună, dimpotrivă. Arhiepiscopul Ieronim n-a participat la ultima ședință presinodală tocmai ca un boicot față de acțiunile intruzive ale Patriarhului Ecumenic peste arealul său pastoral și ca o delimitare față de direcția în care se îndreaptă Sinodul Panortodox viitor.
Eu personal nu înțeleg mare lucru din situația din Grecia, cât de mare ar trebui să fie delegația… Sunt surprins să aud de 52 de episcopi când sunt îngăduiți doar trei reprezentanți în Sinod.
Cât privește situația de la noi, da, liniște totală pentru că suntem prea blegi ca să contăm și să ducem vreo politică bisericească pentru Dumnezeu, pentru credință nefățarnică, sinceră.
@ exegeticus
Biserica Ortodoxa Greaca participa cu o delegatie de 24 de episcopi si asa o sa fie, dupa cate se pare, si pentru celelalte Biserici Ortodoxe Locale – sau un numar mai mic de episcopi daca este cazul.
Articolul 3, paragraful 4 din Regulamentul de organizare si functionare a Sinodului spune:
Fiecare dintre Întâistătători poate avea în spatele lui unul, sau eventual doi ierarhi membri ai delegației Bisericii sale în timpul lucrărilor Sinodului. Datorită obligațiilor sale crescute, Președintele poate avea cu el doi ierarhi și un secretar; toți consultanții se așează în spatele Întâistătătorilor.
Deci ceilalti membrii ai delegatiei sunt si ei pe acolo, mai mult de umplutura, dupa cum observa si IPS Athanasie de Limassol. Iar IPS Serafim de Pireu deja si-a exprimat nemultumirea, intreband pe ce criterii se aleg ierarhii care se vor duce in Creta.
Mai departe, in articolul 12 se spune:
Votul asupra textelor discutate și revizuite de către Sinod cu privire la subiectele de pe ordinea de zi, 1) se efectuează de către Bisericile Ortodoxe Autocefale și nu de fiecare membru al delegațiilor lor la Sinod, în conformitate cu decizia unanimă luată în acest sens de către Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, conform căreia fiecare Biserică Autocefală nu dispune decât de un singur vot;…
Se duc, fac modificari prin texte, se aproba sau nu, dar nu prea voteaza.
PF Ieronim a avut un schimb de scrisori cu Patriarhul Ecumenic, deoarece in comunicatul oficial al ierarhilor care au fost la Chambesy s-a spus ca Patriarhul Grec nu a participat “din motive personale”. Cu multe politeturi s-a clarificat intre ei ca nici macar nu s-a spus in vre-o scrisoare “din motive personale”, dar fara se se precizeze de ce anume nu a participat PF Ieronim. Nu stim, dar intelegem cate ceva…
Si, da, cat priveste situatia de la noi nu se aude mai nimic din partea oficialitatilor, in timp ce de exp. la rusi si la greci sunt adevarate dezbateri pe tema asta. E drept ca se plang rusii ca au inceput sa primeasca cam vre-o 43 de scrisor pe zi, fata de 15 cate aveau inainte, dar isi asuma…
Sarut dreapta acestor parinti marturisitori din Bulgaria, cu mare bucurie si mare drag.
Dumnezeu sa-i ocroteasca ! Nadajduiesc ca exemplul lor, sau al grecilor, al cipriotilor, al georgienilor, al fratilor nostri din Moldova , va determina ruperea tacerii si la noi in Romania. Este sufocanta aceasta tacere !
“Vlădica a calificat decizia potrivit căreia fiecare Biserică locală va fi reprezentată de douăzeci și patru de ierarhi la Sinod, ca fiind „o inovație nemaivăzută până în prezent”, fără precedent în două mii de ani de istorie bisericească.
El a menționat că, la fiecare Sinod Ecumenic, au fost prezenți „pe cât posibil cât mai mulți episcopi”. Uneori Bisericile au trimis reprezentanți, dar numai în cazul în care episcopul nu a putut fi prezent la Sinod dintr-un motiv sau altul.
„În conformitate cu eclesiologia ortodoxă, fiecare episcop, care conduce chiar și cea mai mică eparhie, reprezintă turma lui și este un membru viu al Bisericii Universale”, a scris mitropolitul în scrisoarea sa. Conform opiniei sale, a nu invita toți episcopii la Sinodul Pan-Ortodox neagă posibilitatea întregii Bisericii de a se pronunța în chestiuni de credință, „ceea ce se pare că urmăresc organizatorii Sinodului”.
[…]
“Mitropolitul Serafim își exprimă dezacordul față de decizia arhiepiscopilor de a invita la Sinodul Pan-Ortodox, catolici, monofiziţi și observatori protestanți: „În istoria de 2000 de ani a Bisericii, niciodată nu au participat ‘observatori’ non-ortodocşi nici la Sinoadele Locale, nici la Sinoadele Ecumenice.” „Această practică a caracterizat doar primul și al doilea Sinod al Bisericii Catolice la Vatican”, a spus Mitropolitul Serafim, specificând: „Este permis ca un Sinod Pan-Ortodox să adopte practici papale ca model?”, întreabă Vlădica.
Mitropolitul Serafim reamintește că în trecut ereticii au fost într-adevăr invitați la Sinoadele Ecumenice, dar nu ca ‘observatori’, ci în calitate de ‘împricinați’, pentru a îi aduce la pocăință. În cazul în care aceştia au continuat să persiste în rătăcirea lor, ei au fost excomunicaţi din Biserică și alungaţi din sesiunile Sinodului. În opinia sa, prezența non-ortodocşilor la Sinodul Pan-Ortodox „legitimează ereziile, subminând practic întreaga autoritate a Sinodului.”
Integral: http://www.atitudini.com/2016/03/mitropolitul-serafim-de-pireu-dupa-ce-criterii-au-fost-selectati-episcopii-ce-merg-la-sinod-este-o-inovatie-nemaivazuta-pana-in-prezent/
cinste lor, acestor laici si mireni bulgari ! desi se parea ca Biserica Ortodoxa Bulgara este mult mai slabita decat a noastra, dupa lungile decenii de comunism, iata ca este inca viata in Ea, Dumnezeu sa ajute !
Doamne, ajută! Post cu folos!
Părinți și frați ortodocși, haide să facem și noi o adresare către Patriarhie și Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în care să cerem traducerea și publicarea oficială a documentelor propuse pentru Creta, organizarea unei dezbateri teologice bisericești reale (dacă episcopul este reprezentantul Bisericii sale, de unde știe părerea pleromei / turmei sale? Sau este infailibil el însuși?), luarea în considerare a obiecțiilor formulate deja de mitropoliți, preoți, călugări, teologi de marcă. În acest sens, ne exprimăm acordul cu obiecțiile, neliniștea în legătură cu cele ce urmează a se hotărî în Creta și, în final atașăm textele obiecțiilor formulate de cei meniționați. Totul se poate face decent și cu dragoste.
Mi se pare doar un test de maturitate din ambele părți.
Ieșim odată din mentalitatea fatalistă, plângoșistă, comunistă?
Văd că unii se plâng și știu ce ar trebui să facă alți în materie de mărturisire, dar “semnează” cam anonim. Este ridicol. Haideți să depășim asemenea faze. Tocmai asumarea punctuală și decentă îi sperie pe unii de sus. Chiar nu înțelegem câtă putere are pleroma Biserici, adică noi toți? Și stăm paralizați magic de o frică irațională care este semn de necredință și lipsă de dragoste?
Pace de sus!
Iertați!
Aștept colaborarea voastră.
Marian Maricaru
@ Marian:
Fratioare, pe Basilica au aparut traducerile documentelor sinaxei panortodoxe: http://basilica.ro/documentele-finale-pregatite-pentru-viitorul-sfant-si-mare-sinod-al-bisericii-ortodoxe-chania-creta-18-27-iunie-2016–112322.html
Inainte de asta, aparusera deja traduceri ale documentelor importante facute de niste “anonimi” care s-au ostenit in lipsa teologilor cu diploma stiutori de greaca. 🙂
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/02/03/relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-intreaga-lume-crestina-document-sinodul-panortodox/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/02/03/misiunea-bisericii-ortodoxe-in-lumea-contemporana-documente-sinod-panortodox/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/02/02/importanta-postului-si-a-respectarii-acestuia-astazi-proiectul-documentului-pentru-sinodul-panortodox/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/01/30/marele-sinod-panortodox-programat-pentru-16-27-iunie-2016-o-veste-buna-documentele-de-lucru-vor-fi-facute-publice-documentul-integral-al-temei-sfanta-taina-a-cununiei-si-impedimentele-la-casato/
Amu, daca tot exista ravna, inainte de orice, s-ar cuveni sa se faca o analiza a traducerilor, pentru a vedea exact ce si cum vine treaba lingvistic vorbind. Daca se baga cineva.
@ Marian Maricaru
Daca crezi ca te poate ajuta cu ceva, uite si un dosar cu toate documentele legate de Sinodul din Creta:
http://corortodox.blogspot.com/2016/03/dosar-cu-documentele-pregatitoare.html
Da, dar ce a spus Marian ramane: se organizeaza sau nu dezbateri plenare despre aceste documente?
O facem acum in post, riscand sa ne invrajbim si sa cream zavistie?
Sau nu o facem deloc si riscam sa ni se bage pe gat o “misiune a Bisericii”, alta decat o stim noi?
Oricum, am impresia ca suntem pierduti. Cand salvarea sufletelor nu mai este o preocupare care sa adune parintii Bisericii laolalta, ci cooperarea inter-religioasa, atunci sa stiti ca suntem pierduti.
Stim ca sminteala trebuie sa fie, dar vai de cei prin care vine sminteala. Tacem si vine prin ce vedem ca se pregateste la acest sinod, sau vorbim si atunci poate veni si prin noi? Daca nu vorbeste nimeni vom fi complici la introducerea smintelii in Biserica?
Cum sa facem? Doamne e acum mai multa nevoie de Tine ca oricand.
Cat de adevarat poate fi un memorandum ca cel de mai jos?
“Intre 25 si 29 iunie 2014, la Strasbourg a fost semnata un super-memorandum, privitor la Colaborarea politica, administrativa si religioasa dintre Uniunea Europeana pe de o parte, si guvernul Greciei, biserica de la Istanbul (Constantinopol), Bisericile Ortodoxe, biserica romano-catolica, guvernul Rusiei si guvernul Ciprului, pe de alta parte.
Super-Memorandumul in discutie, urmeaza sa intre in vigoare pe data de 1 mai 2016 si sa fie aplicat pana la data de 16 august 2020.
Din cuprins:
Referitor la Fondurile de pensii din Grecia, Cipru si UE
Articolul 4: Program al institutiilor de stat in toate duminicile de peste an, cu program de la ora 12.00 pana la ora 20.00, mai putin in luna august. Reforma urmeaza a fi implementata incepand cu data de 01.01.2017.
Articolul 5: Drept zi libera pentru toate Casele de Asigurati si Sanatate se stabileste ziua de sambata, pe tot parcursul anului.
Referitor la invatamant
Articolul 2; Incepand cu data de 11.09.2017 se anuleaza toate sarbatorile religioase si nationale, la toate institutiile de invatamant.
Articolul 3: Incepand cu data de 11.11.2016 se desfiinteaza educatia religioasa a elevilor.
Referitor la Biserica
Articolul 1;
a. Incepand cu data de 26.10.2017 vor fi demontate toate catapetesmele din biserici.
b. Incepand cu data de 01.03.2017 se vor intoduce icoane renascentiste, inlocuindu-se astfel arta bizantina.
Articolul 7;
a. Incepand cu data de 16.09.2016, in toate Bisericile Ortodoxe se va renunta la Utrenie.
c. Incepand cu data de 20.09.2016 se va celebra o sarbatoare dedicata mediului inconjurator, in fiecare an la data de 5 iunie, precum si o sarbatoare dedicata pamantului, in data de 14 iulie.
Articolul 8:
d.. Incepand cu data de 01.05.2017, ONU va prelua controlul Bisericii Crestine Unite.
e. Incepand cu data de 01.05.2017, Ierusalimul va deveni capitala spirituala.
f. Incepand cu data de 01.05.2017 se desfiinteaza patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei si cele Slave, mai putin Patriarhia Moscovei.
Articolu 11;
a. Incepand cu data de 15.08.2017, conducator al bisericii crestine unite devine Vaticanul.
Articolul 12: Incepand cu anul 2016, toate bisericile crestine se vor adapta noii realitati a Erei celei Noi.
Articolul 15:
a. Acordurile mentionate mai sus vor fi validate de un Sinod Ecumenic al Bisericilor Crestin-Ortodoxe, ale carui lucrari vor avea loc in perioada 19.06.2016 – 09.07.2016.
Referitor la reforma administrativa
Articolul 1: Incepand cu data de 16.06.2017, toti cetatenii Comunitatii Europene si ai Federatiei Ruse vor fi identificati electronic, iar prevederile prezentului articol vor fi acceptate de toate bisericile crestine.
Articolul 6:
a. Incepand cu data de 10.12.2016 se va proceda la desfiintarea statelor nationale si la instituirea unui Guvern Mondial.”
[…]
Integral: http://www.scribd.com/doc/305598166/SUPER-MEMORANDUMUL-%C5%9Fi-NOUA-SUPER-RELIGIE-MASONIC%C4%82-MONDIAL%C4%82-varianta-2
@S.n.:
Hoax, cel mai probabil.
@S.n.:
N-are niciun sens sa insistam in diseminarea acelui fals.
“Mai jos redăm textul Episcopului Longhin transcris de pe reportofon:
Inalt Preasfintiile Voastre, preacuviosi si preacuvernici parinti, cuvioase maicute,
Cu cea mai mare durere in suflet suntem astazi noi crestinii ortodocsi datorita zilelor pe care le-am ajuns, de a suferi in Biserica noastra ortodoxa loviturile pe care le primim. Dar, desi, de 2000 de ani Biserica noastra a fost lovita din toate partile, de toate ereziile, sfintii parinti ai Bisericii au pastrat dogmele si credinta adevarata.
Va imbratisam cu toata dragostea in Hristos Domnul nostru si dupa dumnezeescul psalmist care zice ce bine e ca fratii sa fie impreuna, dar nu in dragoste fatarnica cu ereticii, ci cu fratii nostri in credinta noastra buna, canonica si dreapta si unde dragostea se bucura de adevarul pe care-l traim in Biserica noastra.
Astazi ne-a adunat durerea sufletului si framantarile poporului ortodox de pretutindeni datorita marelui pericol care a aparut in fata noastra de a deveni tradatori ai sfintei noastre credinte ortodoxe ori de a marturisi adevarul sfant care ne este dat de cea mai scumpa comoara.
Noi stim numai o Biserica pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos , Domnul nostru si aceasta este una sfanta Biserica, apostoliceasca si soborniceasca si drept maritoarea credinta cu care vrem sa ne intoarcem la scumpul nostru Mantuitor in vesnicie. Aceasta este biserica pe care nici portile iadului nu o pot sfarama , al carui cap este Hristos.
Nu recunoastem alte zise biserici surori, identice si nici relatiile Bisericii ortodoxe cu cealalta lume crestina. Da, iubim pe toti si pe toata lumea de pe pamant, pentru ca toti suntem faptura lui Dumnezeu si de aceea iubim si ii chemam pe toti sa se intoarca la adevarata credinta mantuitoare ortodoxa pe care a lasat-o Domnul Iisus Hristos si care este una si el a rascumparat-o cu sfant sangele sau si nu cu ecumenismul blestemat , care este inainte mergator antihristului si doreste sa distruga din temelii pe una sfanta, soborniceasca si apostolesca Biserica a lui Hristos.”
[…]
“Acest sinod mare sfant panortodox este cel mai viclean, talharesc, cel mai mincinos pe care eu si credinciosii mei niciodata nu-l vom recunoaste.
Am luat parte la pregatirea acestui sinod, e groaznic ceea ce se pregateste si toate intrebarile de la acest sfant sinod au doua raspunsuri, dar stim ca Dumnezeu este da si nu , de aceea nu-l recunoastem niciodata .
Iar declaratia din Cuba a patriarhului Kiril si a papei de la Roma, ereticul, in cele 30 de puncte pe care la contine, pentru mine personal sunt cei 30 de arginti ai lui Iuda. De aceea, ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute.”
[…]
Textul integral: http://www.aparatorul.md/surpriza-episcopul-longhin-prezent-la-simpozionul-sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire-fara-rezultate-aspus-fratilor-nu-s-mai-multe-biserici/
“După cum ne învață Sfântul Ioan Hrisostom, ascultarea și supunerea față de preot, ierarh sau Sinod merge până la erezie: ” Dacă preotul are o credinţă stricată (greşită), chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar dacă învaţă drept, nu te uita la viaţă, ci la cuvintele lui.” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).
Aceste hotare canonice au fost descrise îndeosebi în tâlcuirea Sf. Nicodim (Milaş) la Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic: „Emiţând această prescripţie, Soborul din Efes are în vedere acea normă juridico-bisericească în baza căreia conducerea ierarhică bisericească deţine puterea legitimă deplină doar atunci când acţionează în limitele descrise de lege şi atunci când chivernisitorii acestei puteri se supun cu stricteţe legilor şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe; şi dimpotrivă, în momentul în care ei se depărtează de aceste legi şi încalcă hotarele legale strict-definite, această putere pierde toate drepturile ce îi aparţin.
Tâlcuind în continuare canoanele soborului întrunit la Constantinopol în anul 861, vom vedea ce putere a avut mereu în Biserică această normă”
[…]
Sursa: http://www.aparatorul.md/interviu-privind-argumentarea-intreruperii-pomenirii-la-sfanta-liturghie-si-la-toate-celelalte-slujbe-ale-bisericii-a-episcopului-locului-inaltpreasfintitului-vladimir-mitropolit-al-chisina/
Mitropolitul Vlachos se inseala profund asupra unui aspect. Expresia corecta este “valoarea persoanei umane” si nu “valoarea omului” asa cum sustine el. Pentru ca expresia valoarea omului duce cu gandul la o valoare autonoma, ca si cum firea umana ar fi valoroasa prin ea insasi, separat de Dumnezeu. Pe cand adevarul este acela ca omul ca persoana are o valoare infinita numai si numai fiindca Dumnezeu il iubeste.
E un fapt existential, nu filosofic.
Mie mi se pare ca IPS Ierotheos s-a focalizat asupra unei probleme la care avea sensibilitate chiar mai dinainte, de cand, se pare, ca nu cunostea documentele acestea adoptate la Chambesy – asa cum se poate vedea din interviurile sale mai vechi.
Este de mirare ca nu a spus niciun cuvant despre punctele ardente ale acestor documente presinodale, asa cum deja s-a semnalat pana acum de catre cei care au intocmit diferite scrisori, si, de asemeni, e de mirare ca face parte totusi din delegatia Bisericii Ortodoxe a Greciei la acest Mare Sinod.
@Andrei:
Te rog sa ma ierti, dar mie mi se pare pura filozofie. Domnul Iisus este Fiul Omului, nu `Fiul persoanei umane`, iar Dumnezeu a trimis pe chiar Fiul Sau sa fie rastignit, pt ca `atat de mult a iubit OMUL`, nu `persoana umana’.
E bine sa fim atenti la detalii si nuante, dar uneori mi se pare ca riscam sa ne ratacim in ele si sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor.
Inca o data, te rog sa nu mi-o iei in nume de rau, este doar un punct de vedere…
Dorotea,
Eu ma refeream la expresia “valoarea omului” fiindca aici e vorba de ceea ce da valoare omului, ceea ce face ca omul sa fie valoros. Crestinismul e personalist. Ceea ce face mitropolitul Vlachos este sa introduca categorii ale filosofiei grecesti chiar si acolo unde nu e cazul. Dincolo de faptul ca insasi preocuparea pentru asemenea nuante reprezinta niste exagerari in opinia mea, am remarcat de-a lungul timpului “aversiunea” lui Vlachos pentru conceptul de “persoana.” Mai are putin si spune ca e o inovatie termenul persoana. Oricum, prevad ca dupa acest sinod, vor fi multe scandaluri si poate chiar schisme cauzate de tot felul de bagatori de seama care vor si ei sa se remarce cumva si acum gasesc prilejul. Deja am vazut unii ierarhi precum Longhin Jar care au rupt comuniunea cu patriarhul Rusiei etc. Ortodoxia e deja destul de dezbinata, chiar foarte dezbinata. Cautarea de chichite teologice cum e cea gasita de Vlachos nu face decat sa adanceasca dezbinarea. Asta ca sa nu mai spun ca opinia lui Vlachos este si gresita. Repet, NU natura umana e valoroasa prin sine, fiindca e umana, ci fiecare persoana umana are valoare nesfarsita fiindca Dumnezeu o iubeste iar iubirea Lui e gratuita si de neinteles pentru noi.
As mai face precizarea ca Dumnezeu ne-a iubit pe fiecare din noi si de aceea a luat umanitatea noastra ca ceea ce este comun tuturor oamenilor, insa iubirea Lui ca si valoarea pe care o da aceasta iubire este personala, raportata la fiecare din noi.
@Andrei: mă ierți, dar de dragul discuției ma bag și eu. Este o problemă foarte grea discuția aceasta despre persoana umană, de când Vladimir Lossky a făcut-o pentru prima dată atât de cunoscută. Și eu aș merge cu Doroteea, și susțin cele spuse de IPS Hierotheos Vlachos. Pentru că l-am amintit, Lossky spune că ideea de persoană implică libertatea față de fire, persoana nu este determinată de fire, ci doar individul este cel care acționează conform firii sale, însușirilor sale firești. Tradus, asta ar însemna ca persoana este cea care are conștiință de sine, adică se apleacă asupra sa și a condiției sale desprinzându-se de fire pentru a o vedea și corecta sau schimba (renuțarea la voia proprie). Dar, tocmai precum spui, iubirea Lui Dumnezeu față de (fiecare din) noi este gratuită, deci nu este condiționată de faptul că suntem persoane. Și atunci rezulta în mod firesc că firea noastra este cea valoroasă, suntem valoroși pentru că suntem oameni, adică încununarea Creației Sale, care este valoroasă întrutotul și în intregime. Căci și plantele și animalele sunt valoroase, altfel nu ne-ar fi fost date spre grijă, deși nu sunt persoane – indiferent de ce vrea Cernea :).
Și acum m-aș despărți eu de Lossky, care spune că ceea ce corespunde în noi chipului Lui Dumnezeu este nu firea, ci persoana care cuprinde în ea firea. Nu spunând că firea ar fi ceea ce corespunde chipului lui Dumnezeu, ci spunând că ele sunt independente. Suntem în stare să recunoaștem drept oameni și pe aceia care (încă) nu sunt persoane umane, conform definiției date de Lossky, iar aceștia sunt fetușii nenăscuți (da, pleonasm) sau cei fără discernământ (cărora li se spune totuși persoane, deși acționează exclusiv conform firii). Și pe aceștia îi iubește Dumnezeu, tot pentru că sunt oameni, și sunt oameni pentru că se poate vedea, și noi recunoaștem în ei, chipul Lui Dumnezeu. Și aceasta este valoarea omului.
Titus,
Multumesc pentru raspuns. As spune ca, in intelegerea mea, Lossky opune persoana numai firii cazute, nu firii omenesti in general. Pentru mine insa, chipul lui Dumnezeu din om nu este dat nici de fire, nici de persoana, ci de harul Lui, adica de dragostea Lui. Noi suntem persoane unice si irepetabile fiindca Dumnezeu in iubirea Sa fara sfarsit ne cheama pe nume iubindu-ne, si aceasta dragoste a lui nesfarsita e cea care ne intemeiaza ca persoane cu valoare vesnica. Repet, nu filosofic trebuie pusa problema aceasta, a valorii umane. Toti oamenii au valoare, dar NU datorita firii umane care ar fi valoroasa prin ea insasi, ci datorita faptului ca Dumnezeu ii iubeste pe toti, fara exceptie, indiferent cat de rai si pacatosi ar fi.
Baieti, acum ca am aruncat soparla va las pe voi sa discutati, mie chestiile astea imi dau dureri de cap… 🙂
As face referire la momentul creatiei omului. Dupa ce Dumnezeu creeaza din tarana pamantului pe om, El sufla asupra lui suflare de viata. Sf Ioan Gura de aur spune ca aceasta suflare e sufletul omului. Dar Sf Serafim de Sarov are aici o talcuire mai adanca. El identifica suflarea Domnului cu harul Lui. Asta apropos de ceea ce spuneam : chipul lui Dumnezeu este dat in harul Sau, interpretare pe care o are si Sf Maxim Marturisitorul, in contrast cu Sf Grigorie de Nyssa care vede chipul lui Dumnezeu din om in natura omului. Eu ma situez mai degraba de partea sfintilor Maxim Marturisitorul si Serafim de Sarov, decat de partea sfintilor Grigore de Nyssa sau Ioan Hrisostom.
@Andrei: Nu întru totul, dar de acord. Însă era vorba de valoarea persoanei umane. Persoana umană are valoare pentru că omul are valoare. Nu putem spune despre om că nu are valoare. Deci valoarea este transmisă persoanei pentru că a primit-o omul. Iisus Hristos este o singura persoană cu două firi ne amestecate și nedespărțite, dar El nu s-a făcut o persoană umană și nici nu a fost două persoane, ci una. El s-a făcut om, așa cum mărturisim în Crez. Asta pentru mine înseamnă că omul are valoare în sine, ca persoană, ca individ, ca fire. Valoarea omului este de două feluri, aș zice adăugate, o dată prin creație și a doua oară prin primirea chipului lui Dumnezeu. Bineînțeles că nu este din fire chipul lui Dumnezeu în noi, căci și firea căzută îl poartă, iar eu zic că este singurul mod prin care ne recunoaștem între noi ca oameni, fetus, nou-născut sau om comun sau om nebun sau sălbatic, indiferent de culoare, felul ochilor, pilozitate înălțime sau forță, femeie sau bărbat etc. Și valoarea omului cu totul, persoană sau nu, este dată și este specială față de valoarea restului Creației tocmai datorită chipului lui Dumnezeu pe care îl purtăm cu noi și în noi. De aceea nici mie nu îmi pare prea inspirată formularea “valoarea persoanei umane”, pentru că în opinia mea nu ține cont de chipul lui Dumnezeu în om, ci doar de independența sa față de firea căzută. Or, nu aceasta este valoroasă în sine, ci, cum spuneai, este o însușire pe care o avem din dragostea lui Dumnezeu față de noi, căci este singura cale prin care putem îndumnezei firea căzută (așa cum ne-a arătat Domnul Iisus Hristos și în postul celor 40 de zile în deșert).
@Doroteea: dacă îmi permiți: ooooof, femeile!
@andrei
Pregătisem răspunsul acesta pt prima afirmație, dar îl completez puțin și la ce s-a postat ulterior.
Limbajul documentului alcătuit pt Sinodul Panortodox este unul desacralizat, nepatristic, impregnat de o gândire filozofico-religioasă modernă. Este vorba de o adaptare a teologiei ortodoxe la presiunea lumescului, numită de IPS Ierothei teologie post-patristică. Un simptom al acestei teologii este viziunea personalistă, reliefată în diverse dispute avute de acesta cu Mitropolitul Ioannis Zizioulas, care se regăsește în rândurile documentului elaborat pt Sinodul ce va fi.
Concret, omul este măreț prin chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă, ceea ce ține de fire, de înzestrări, nu de persoană. Toți avem acest chip. Altfel spus, Dumnezeu ne iubește pt ceea ce putem fi, adeseori nu pt ce suntem (păcătoși). Dar elementul dumnezeiesc din noi stă în fire, nu în alegerea noastră. Capacitatea de a alege liber ține de fire.
Iar împlinirea chipului lui Dumnezeu este asemănarea tot mai mare cu El prin lucrarea poruncilor Lui, care ține de persoană, de fiecare în parte. Așadar, iubirea lui Dumnezeu se împlinește în cei ce se sfințesc. Totuși a murit pt toți, chiar și pentru păcătoși, ca să se poată mântui.
Dacă am prețui valoarea persoanei umane, atunci prețuim tot ce e omenesc, în principal păcatele și pacea pământească, după cum se și poate observa în documentul presinodal și după cum ai afirmat și tu, că Dumnezeu îi iubește pe toți, indiferent cât de răi sau buni ar fi. Pe când Dumnezeu iubește pe cei drepți și miluiește pe păcătoșii care se întorc, iar pe cei răi îi urăște sufletul Său.
Nu pot să nu remarc adresarea ta defăimătoare la adresa unuia dintre cei mai mari Părinți și teologi contemporani. Chiar de n-ar fi, atitudinea lasă grav de dorit și arată viciul din spate, disprețul gratuit. Și da, cred că vor veni vremuri tulburi, provocate îndeosebi de hotărârile preconizatului Sinod.
@TitusL:
pai si la cratita cine mai sta? 😛
Din punctul meu de vedere, lucrurile trebuie privite ca intr-o icoana. Icoana reprezinta persoana, nu firea. Putem inlocui cuvantul “persoana” cu cel de “ipostas” daca vi se pare mai duhovnicesc asa. Problema e ca iubirea lui Dumnezeu transmite valoare, iar iubirea e intre persoane, nu intre firi. Nu se iubeste o fire, ci o persoana. Cu tot respectul, asta e parerea mea si sunt gata sa lupt pentru ea cu armele teologiei.
Din ce scrii îmi pare că ai citit doar pe teologii personaliști, iar pe Sfinții Părinții nu prea sau prin prisma teologiei personaliste. Vorbești despre fire de parcă ar fi ceva abstract, ori nu există fire abstractă.
1. Chiar în documentul presinodal se face referire la chipul lui Dumnezeu, care trebuie corelat cu asemănarea. Chipul reprezintă înzestrările firești ale omului, iar asemănarea este desăvârșirea chipului prin lucrarea omului. Deci ne naștem cu chipul lui Dumnezeu pe care trebuie să-l ducem la asemănarea cu El. Potrivit Sf. Maxim, aici este vorba de o mișcare ciclică sau de o mișcare în stabilitate sau stabilitate mobilă. Adică primim de la început totul, dar trebuie să actualizăm, să ne împlinim prin voia noastră liberă menirea, îndumnezeirea. Iar finalul lucrării noastre este tocmai punctul de pornire, de data asta lucrat de noi. E ca și copacul crescut care nu are nimic în plus față de sămânța din care a crescut. Deci noi nu putem adăuga sau scădea nimic din fire, ci doar să o împlinim, să o desăvârșim.
2. Capacitatea de a fi persoane, nu dobitoace ține de firea noastră. Spre exemplu, un animal nu poate ajunge niciodată la îndumneire pt că nu-i permite firea, nu e înzestrat cu chipul lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu ne prețuiește pt că avem o fire rațională. El nu poate intra într-o relație de iubire decât cu oamenii și cu îngerii. Asta ține de fire.
3. Este o bazaconie că nu există iubire între firi, ci doar între persoane. Este o distincție care nu există. Nu poate fi despărțită firea de persoană într-un om concret. Dacă vrei, da, Dumnezeu poate intra într-o relație de iubire doar cu firea omenească din lumea văzută; deci este o relație între firi, cea dumnezeiască și cea omenească.
4. Sf. Serafim nu spune că Dumnezeu i-a dat har lui Adam, ci că l-a înzestrat cu puterea de a primi har. Suflarea aceea este un act creator și definește firea, a primit-o și Eva, și toți urmașii pt că ține de fire.
Deci toată teoria personalistă ține de filozofie și a fost importată și în teologie. Dacă vrei să lupți cu armele teologiei, mergi pe urmele Părinților mai vechi și mai noi, nu pe ale filozofiei, care nu face decât să îngâmfe că ne putem depăși firea. IPS Ierothei nu învie categorii ale filozofiei grecești, ci abia această acuzație ține de diletantism teologic și neștiință în ale filozofiei. Eu văd aici semințe ale teologiei moderne de influență protestantă (von Harnack). Cu iertare dacă sunt prea tranșant, dar nu e bine să ne hazardăm prea tare pe terenul teologiei cu arme neteologice și neduhovnicești.
Parinte, va multumesc pentru raspuns.
Cum vad eu: Este adevarat ca firea nu este ceva abstract, dar firea nu exista in mod concret decat ipostaziata in persoane. Este adevarat si faptul ca noi iubim ceea ce ne este asemenea. Nu iubim un caine sau o pisica, ci iubim oamenii, fiindca avem aceeasi fire. Dumnezeu se face om ca sa traiasca viata noastra, si sa ne impartaseasca la randu-i Viata Lui. Iubim ceea ce ne este asemenea. Dar iubim in mod concret persoana.
Apoi eu nu cred ca putem privi firea umana la modul secular, ca sa zic asa, ca fiind ceva valoros in sine, separat de Dumnezeu, sau in virtutea unui chip pe care ea l-ar incorpora in mod intrinsec, chipul lui dumnezeu. Imaginea aceasta a firii umane ca o oglinda care reflecta in ea firea dumnezeiasca ii apartine sfantului Grigore de Nyssa, dar ea poarta o puternica amprenta neo-platonica.
Pentru mine, cu toata modestia va spun, valoarea fiecarei persoane nu poate fi separata de iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare din noi gratuita si de neinteles.
Cealalta conceptie, a unui suflet valoros prin sine, nemuritor prin sine, ca un fel de oglinda care incorporeaza la modul intrinsec perfectiunea divina, e o conceptie platoniciana, nu crestina.
Nu e vorba că iubim ceva asemenea, ci persoane înzestrate cu rațiune, capabile să iubească. Putem iubi și animale, și obiecte, dar nu putem intra într-o relație de iubire cu acestea. Ori oamenii sunt valoroși prin fire. Chiar și ultimul păcătos este valoros pt că se poate pocăi și sfinți, nu pt păcatele sale, lucru care ține de fire, de capacitate.
Sufletul e nemuritor prin sine pt că e chip al lui Dumnezeu. Nimeni nu-și poate pierde nemurirea, ci doar și-o poate irosi în iad, în rău. Deci sufletul e nemuritor prin sine, dar nu independent de Dumnezeu, ci pt că așa l-a creat El. Mi se pare o contradicție a vorbi de valoare prin sine în antagonie cu încorporarea perfecțiunii divine. Ar fi fost valoros strict prin sine dacă întruchipa perfecțiunea umană, nu dumnezeiască. Așa, valoarea lui e dată de desăvârșirea Celui de la Care a primit-o. Nu mai e chiar prin sine. Deci nu e nimic platonic.
Neo-platonismul și creștinismul au coexistat și s-au influențat, dar să nu confundăm lucrurile.
Apropo, nu știu de ce ar fi mai duhovnicesc termenul de ipostas decât cel de persoană. Doar ființele raționale sunt persoane, pe când putem vorbi și de ipostasul altor ființe iraționale (cal, stele). Știu că a folosit și P. Sofronie termenul cu un sens duhovnicesc, dar nu pot pricepe asta.
@Andrei:
‘Nu iubim un caine sau o pisica, ci iubim oamenii, fiindca avem aceeasi fire. ‘
Protestez. Eu chiar imi iubesc pisicuta!
http://www.crestinortodox.ro/credinta/sfintii-animalele-135771.html
Acum si mai serios: eu sunt sigura ca nu toti iubitorii de animale sunt sfinti, dar toti sfintii sunt iubitori de animale.
“Să te înveți să iubești în ordine, pentru că iubirea în dezordine, fără înțelepciune, este anarhie, păcat….Contează să știi cum trebuie să-L iubești pe Dumnezeu. Să-L iubim prin “Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.”…Îl adorăm pe Dumnezeu, o venerăm pe Maica Domnului, îi venerăm pe sfinții Îngeri și pe toți sfinții, îi iubim pe oameni, admirăm animalele, vegetalele, mineralele după necessitate, căci omul e stăpânul bunurilor, nu robul lor.”(Jurnal duhovnicesc, Ed. Bizantină)
Sanziana,
am remarcat abia apoi cautand diverse linkuri ce punct nevralgic am atins.
Parerile sunt variate pe tema, chiar si intre sfinti.
Din cate am citit si eu iubirea – in sensul de agape (nu? parca asa este numita iubirea aceasta crestina) – nu poate fi a priori impatimita, inrobitoare. Nici macar iubirea pt Dumnezeu, in expresia ei inalta, nu izvoraste din constiinta ca trebuie sa Il ascultam si ca Ii suntem robi. Cred ca Sf. Ioan Scararu (parca, s-ar putea sa gresesc, dar o sa caut citatul) spunea cam asa: `cel care asculta pe Dumnezeu de frica este rob, cel care asculta pe Dumnezeu pentru ca primeste plata este simbrias si cel care Il asculta din iubire este fiu.’
Adevarata iubire – inclusiv iubirea de oameni – exclude inrobirea, dependenta, patima. Adevarata iubire inseamna libertate si nu urmareste nici posedarea, nici subjugarea celui care ‘iubeste’ si nici a celui care `e iubit’. Ce vreau sa zic este ca personal nu confund iubirea cu robia, din contra, cred ca se exclud reciproc.
Acum, despre animale: primo, nu sunt de acord ca pot fi asimilate bunurilor! Una este un dulap alta este o pisica! Pot sa aduc in sprijinul acestei afirmatii destule citate, dar sincer nu vreau sa o fac pentru ca eu una cred in cuvantul Sfantului Isaac Sirul care spune undeva `fereste-te de discutiile despre dogme ca de un leu infuriat`. Oricum, ca un indiciu, am vazut ca multe pot fi gasite pe sfintiisianimalele.blogspot.com. Iubirea pt animale, asa cum o vad eu, presupune afectiunea, grija si compasiunea fata de o fiinta mai marunta, mai putin inzestrata si care ti-a fost data in grija. Animalele au fost menite sa ajute omului, sa ii slujeasca, dar ele au un suflet (nu sunt neinsufletite!). In plus, animalele intr-adevar sunt admirabile pentru ca, spre deosebire de oameni, NU AU FATARNICIE si au o DEMNITATE NECLINTITA in suferinta. De asemenea, animalele cand sunt tratate bine, sunt cred aproape invariabil RECUNOSCATOARE. Aceste calitati sunt poate si urmarea unei minti insuficient dezvoltate pentru a fi corupte, dar merita luate in seama.
Prin urmare, cand spun ca imi iubesc pisoiul nu ma gandesc nici o clipa la adoratie sau robie sau impatimire, ci pur si simplu la o afectiune amestecata cu grija si compasiune, pentru o fiinta care este si ea lucrarea Domnului si in care salasluieste de asemenea Duhul Sfant care este `datator de viata`. Sigur ca daca ar fi sa trebuiasca sa aleg intre a ajuta un om si a ajuta un animal voi ajuta omul, desi cand chemi pe Dumnezeu el gaseste solutii astfel incat sa fie ajutati si omul si animalul.
In acest context, indiferenta fata de animale sau chiar cruzimea fata de ele le vad insa ca un semn limpede de impietrire a inimii si cel care a chinuit sau omorat un animal si nu se caieste cred sincer – si imi asum afirmatia – ca nu are ce cauta in Rai. Daca inima unui om nu se inmoaie in fata inocentei din ochii animalelor, cu atat mai putin il va inmuia dragostea pentru semenii lui cei corupti de rau ca si el.
Iarasi mai cred ca ORICE faptura sau obiect creat de Dumnezeu are rostul si valoarea lui. Prin urmare, iubirea crestina presupune si grija si respectul fata de toata creatia Domnului. Pe Dumnezeu Il iubim mai presus de orice, pt ca El e Tatal si Creatorul nostru si al Universului atat de bine randuit de El in iubirea Lui, spre binele si folosul nostru. Iar creatia o iubim pt ca intr-o inima iubitoare nu incape loc de ura sau indiferenta. O iubim sub forma grijii, respectului, compasiunii si empatiei – facand evident distinctie intre Creator si creatia Lui. Pe aproape Il iubim ca pe noi insine pt ca aproapele este efectiv ca noi insine, suntem `in aceeasi barca`, prin urmare asa cum ne toleram pe noi bine ar fi sa toleram si aproapele, asa cum ne intelegem pe noi si caderile noastre, bine ar fi sa intelegem si pe aproape si caderile acestuia, asa cum ne dorim noua binele si mantuirea, bine ar fi sa dorim si aproapelui in aceeasi masura binele si mantuirea.
Deci porunca Domnului legata de iubire tine de fapt de FIRESCUL LUCRURILOR.
Nu cred ca exista faptura sau obiect creat de Dumnezeu care sa nu aiba valoare. Toate au rostul si valoarea lor, iar ierarhiile riguroase si detaliate nu au nici un sens, sunt de la sine intelese!
Animalele nu au rațiune, minte, nous, după cum spun și Psaltirea: omul alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte. De aceea dragostea lor se bazează pe instinct, nu pe inocență și, deci, nu putem avea o legătură de dragoste cu ele reciprocă pt că suntem pe niveluri diferite. Abia cu ființele raționale putem avea o legătură de dragoste, profundă, adică cu Dumnezeu, cu oamenii și cu îngerii. A vorbi cu animalele arată un suflet lipsit de minte (Sf. Siluan), deci noi le putem iubi și îngriji, dar nu putem avea o conversație, o dragoste reciprocă pt că nu sunt în stare prin fire.
Dragostea noastră ar trebui să se răsfrângă și asupra lucrurilor și generează un răspuns din partea lor, natura devine mai binevoitoare, sfințită, chiar dacă e neînsuflețită. Dar e un nivel mult inferior dragostei raționale, e unidirecțională, din partea noastră. Ar fi și absurd să pretindem un răspuns de același calibru de la animale și lucruri pt dragostea arătată lor, deși cred că unii ajung să se coboare, de fapt, la nivelul animalic de a iubi, crezând că au ajuns la culmile iubirii.
Scz, o rectificare: ierarhiile riguroase nu au sens pt ca sugereaza ca trebuie sa iubim mai putin pe unele decat pe altele. Nu cred ca asa se pune problema. Le iubim pe toate conform naturii si rostului lor. Nu e `mai putina` iubire, pt ca iubirea imbratiseaza pe toate, mulandu-se ca apa care iriga si padurile si pajistile, hraneste si oamenii si animalele.
“Sfinții Părinți pentru o singură erezie tăiau din Trupul Bisericii pe eretici, iar Înaltpreasfinţiile Voastre, prin semnătura voastră că sunteți de acord, îi faceți și „membri ai bisericii” cu mântuire și Har?
Cunoaștem și noi, deși suntem mireni, erezia „minimalismului dogmatic” în care se spune că dacă crezi în Treime și în Hristos ești și tu „biserică” dar „nedeplină”. Aceasta este o mare blasfemie la adresa învățăturii despre Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.”
Sursa: http://www.aparatorul.md/scrisoare-deschisa-catre-mitropolitul-vladimir-reprezentanti-ai-diasporei-moldovenilor-din-elvetia-vin-intru-sustinerea-preotilor-ce-au-intrerupt-pomenirea/
@Doroteea
Am inteles prea bine ce-ai vrut sa spui dar pur si simplu mi-am adus aminte de cuvintele acestui duhovnic si le-am impartasit.
Eu am invatat odata de la un mic motanel. L-am certat ca se urcase pe plasa de la geam. Simtitor cum era a simtit ca sunt suparata pe el. Atata s-a lingusit pe langa mine pana cand a simtit in vocea mea ca l-am iertat. Mi-am zis atunci ca asa trebuie si noi sa-l rugam pe Dumnezeu cand gresim pana cand simtim ca ne iarta.
@un ieromonah1:
nu cred ca se pune problema de a sta la taclale cu animalele.
Cat despre dovezile de devotament pana la autosacrificiu al animalelor fata de stapanii lor cred ca abunda marturiile, si multi chiar dintre noi am avea ce povesti. Habar n-am cum se numeste asta, daca poarta sau nu numele de dragoste, dar sincer ma indoiesc ca e vorba de instinct, pt ca instinctul inseamna autoconservare.
Parinte, sa va spun drept eu nu ma pricep la filozofe, dogma si stau prost cu terminologia. Dragostea (in sensul de agape, desigur) mi se pare ca se manifesta prin grija, empatie si disponibilitate de a darui si ajuta o fiinta – dupa natura si nevoile ei (subliniez asta inca o data) – in pofida instinctului propriu de auto-protectie si comoditate. Sigur, multe simtaminte le putem numi gresit `dragoste`, nu neg asta. Si, evident, difera dragostea pe care o purtam unui om fata de cea care o purtam unui animal. Dar, atunci cand exista intr-adevar in forma ei curata, dragostea pur si simplu se simte, fara nevoia de a o eticheta si a o clasifica. Probabil ca are si o componenta rationala – atunci cand admiram pe cineva – dar cred ca adevarata dragoste, cea autentic crestina, se simte IN POFIDA lipsurilor celui fata de care se manifesta. Exista instinct, exista simtire si exista ratiune. Cred ca dragostea tine de ce-a de-a doua, de simtire – al carei lacas e inima (de-aia sta scris `Dumnezeu se uita la inima omului` (nu la ratiunea lui) – iar dragostea (cea autentica) nu se poate salaslui decat intr-o inima curata. Cred ca ati inteles ca nu ma refer aici la dragostea dintre un barbat si o femeie.
Cu ani in urma sotul meu a gasit un pui de cioara cu o aripa rupta, care nu mai pytea sa zboare. A chemat un veterinar si l-a ingrijit, dar puiul nu mai avea nici o sansa. A murit pana la urma. Dar cat timp a stat la noi in curte cardul de ciori s-a invartit neintrerupt deasupra casei croncanind jalnic si coborand aproape de pui. Abia dupa ce a murit puiul au plecat si ele. Nu stiu ce va spune asta dumneavoastra, dar pe noi ne-a impresionat la vremea respectiva.
(Apropo de ciori: ca si cucii, sunt pasari monogame)