Comemorarea lui Ioan Ianolide la Paris. INEDIT: MARTURIA VIDEO A CONSTANTEI IANOLIDE, SOTIA MARTURISITORULUI. Cuvantul IPS Iosif. “Trei Craciunuri” – documentar TVR

2-03-2013 5 minute Sublinieri

Prezentarea evenimentului

Sambata 9 februarie 2013 a avut loc la Paris comemorarea lui Ioan Ianolide. Evenimentul se inscrie in ciclul de conferinte MARTOR, dedicat martirilor si marturisitorilor din temnitele comuniste, si care este organizat in cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala. Pana acum au fost omagiati Mircea Vulcanescu, Pr. Gheorghe Calciu si Valeriu Gafencu.

Parintele Emilian Marinescu, consilierul Departamentului cultural al Mitropoliei si mediatorul evenimentului, a avut ca invitati de aceasta data pe foștii deținuți politici: Pr. Nicolae Ioan Bordașiu (Biserica Sf. Silvestru din București), Marcel Petrișor (scriitor), Dionisie Stoenescu (medic) si Jacques Iamandi.

In prima parte a evenimentului a fost organizata o masa rotunda cu tema „Căutarea eroilor uitaţi, la care au participat, pe langa cei amintiti, si Inalt Preasfintitul Iosif. Aceasta a fost precedata de Sfanta Liturghie si Slujba Parastasului, la implinirea a 27 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ioan Ianolide, si care au fost oficiate de Preasfintitul Ignatie Muresanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei si Portugaliei, insotit de un sobor de preoti.

Dupa marturia fostilor detinuti politici despre rezistenta prin spiritualitate a celor intemnitati in anii ’50 de catre autoritatile comuniste, in cea de-a doua parte a simpozionului istoricul Adrian Nicolae Petcu, de la Bucuresti a adus in atentia publicului o serie de date inedite si fragmente din marturisirea de credinta a lui Ioan Ianolide. De asemenea, a fost vernisata si o expozite fotodocumentara, realizata in parteneriat cu CNSAS despre suferinta si marturisirea lui Ioan Ianolide, asa cum se gasesc in arhivele Securitatii.

Tot in dupa-amiaza zilei doamna Constanta Ianolide a fost prezenta prin filmul-scrisoare si interviul Așa cum l-am cunoscut eu… realizat de catre Rafael Udriste in studiourile TVR, pentru Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale, si care se poate vedea in continuarea articolului. În final, a fost proiectat filmul „Trei Crăciunuri“, realizat de Cristina Chirvasie de la Televiziunea Română, după un scenariu propus de Ioan Ianolide în cartea „Întoarcerea la Hristos“ si care, de asemenea, poate fi urmarit in cele ce urmeaza.

Programul întregii zile a fost consacrat memoriei lui Ioan Ianolide, cel care a fost prietenul de suferință și rugăciune, precum și biograful lui Valeriu Gafencu (sfântul închisorilor). Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate) din temnița Aiudului și mai tarziu din cea de la Târgu Ocna. După ieșirea din pușcărie, într-o atmosferă unde domnea frica și teroarea, scrie cartea memoriilor, predanie a mărturisitorilor români din inchisori: Intoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă (ediție îngrijită la mănăstirea Diaconești, editura Christiana), ascunzându-și, de altfel, manuscrisul de frica Securității. El însuși se destăinuie cititorilor:

“Am scris aceste pagini tensionat de frică, dar nu pot muri fără a mărturisi tuturor oamenilor, cinstit și obiectiv, cele ce am trăit, am văzut și am suferit…”. “Am scris ca o marturisire. Am scris ca un testament. Am scris cu speranta ca aceste randuri vor supravietui mie”. “Imi fac o datorie sfanta fata de lume din a marturisi cele petrecute aici si sunt constient ca nu imi risc viata, ci sufletul. Caci daca m-ar ucide pentru aceasta marturisire de adevar as fi fericit, dar ei ucid sufleteste, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor – si asta ma inspaimanta”. “Dupa ce am trait un sfert de secol in temnita, azi traim tot in temnita, dar la dimensiuni mai largi. Suntem supusi aceluiasi program de materializare a spiritualitatii. Suntem redusi la tacere si condamnati la moarte. In afara de credinta nu mai avem nicio putere.

(din Intoarcerea la Hristos)

***

Programul zilei

09.00-11.00 Sfânta Liturghie arhierească cu IPS Iosif

11.00-11.30 Slujba Parastasului
11.30-13.30 Masă rotundă – IPS Iosif alături de Pr. Nicolae Ioan Bordașiu, Marcel Petrișor și Dionisie Stoenescu. Conferinţă Căutarea eroilor uitați
13.30-14.30 Agapă oferită de toţi cei prezenţi
14.30-14.40 Așa cum l-am cunoscut eu… scrisoare-film și interviu cu doamna Constanta Ianolide, film realizat în studiourile TVR de către Rafael Udriște pentru Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale.
14.40-15.30 Ioan Ianolide în documentele securităţii comuniste. Expoziţie fotografică şi conferinţă cu Adrian Nicolae Petcu (CNSAS)
15.30-16.00­ Film documentar după “Trei Crăciunuri”, un fragment din cartea “Întoarcerea la Hristos”(realizator TVR: Cristina Chirvasie)
16.00-16.30 Discuții libere. Concluzii ale zilei
***

Cuvantul Mitropolitului Iosif

***

Scrisoarea Constantei Ianolide

Buna ziua! Salut pe cei de la Paris, care au organizat colocviul pentru comemorarea sotului meu, Ioan Ianolide. As dori sa va citesc cateva date, cum l-am cunoscut, si sumar, asa, din viata petrecuta impreuna.

Ma reintorc cu ani in urma, respectiv la 2 martie 1965, cand Ioan Ianolide a venit la noi, sa o viziteze pe mama mea Penelope, pe care o cunoscuse cu cateva luni in urma, cand a venit la noi in casa sa-i multumeasca domnisoarei Marioara, profesoara de gimnastica medicala, care la Spitalul nr. 9, l-a ingrijit pentru recuperare motorie. Asa m-a cunoscut si pe mine. A fost o vizita de cateva ore si a doua zi a vrut sa stea de vorba cu mine. Ne-am plimbat in Parcul Herastrau, si mi-a spus ca vrea sa se casatoreasca cu mine, caci atunci cand a intrat in casa, si a dat cu ochii de mine, o voce i-a spus: “Asta e!”. Pe moment am fost descumpanita, si i-am spus: “Dumneata esti prea celest si eu prea pamanteana“, la care el a spus ca tocmai de aceea el are nevoie de mine. IoanIanolideNunta1Nu i-am dat niciun raspuns, dar l-am simtit ca un naufragiat care cere ajutor. Dupa doua zile, el a plecat la Dobrotesti, judetul Teleorman, unde se afla familia lui. Pe data de 9 martie am primit de la el o scrisoare prin care ma invita la ei, deoarece familia dorea sa ma cunoasca. Am acceptat invitatia si m-am dus. Cand i-am intalnit, parca ii cunosteam de cand lumea. Pe data de 14 martie, tatal lui ne-a logodit. Eu am revenit la Bucuresti, a doua zi, si dupa trei zile a venit si el la mine. Am depus actele pentru casatorie, si pe data de 7 aprilie 1965 am avut cununia civila in Bucuresti, si pe 30 aprilie cununia religioasa la Dobrotesti. El nu avea inca serviciu. Abia in luna iulie a fost angajat ca laborant la Inteprinderea Geolgica de Prospectiuni. Apoi, in 1968 a fost transferat la Academia R.S.R., colectivul de Pedologie, ca operator chimist, unde a lucrat pana in 1971. Apoi, prin mai multe Cooperative Mestesugaresti, cu munca la domiciliu, ultima fiind Arta Aplicata, ca preparator mase plastice, obiecte decorative, pana in 1980 cand a fost pensionat medical cu grad de invaliditate II, avand hepatita cronica, boala ce o avusese in inchisoare si, netratata, a recidivat dupa 25 de ani. Treptat, boala s-a transformat in ciroza hepatica uscata, apoi cu lichid si, ulterior a aparut o tumora in spatele ficatului, neoperabila, care i-a grabit sfarsitul. In dimineata zilei de 5 februarie 1986 s-a stins din viata.

A fost un om deosebit, iubitor, bland, bun, respectos, linistit in aparenta, dar zbuciumat sufleteste in urma detentiei de 23 de ani. L-am iubit, l-am adorat, l-am divinizat, l-am respectat si-l voi pastra mereu in suflet si in gand.

Atat eu, cat si mama si fiica mea l-am ingrijit, l-am ajutat in munca mea care o purtam acasa, dar era mereu suferind de diverse boli, internat in diverse spitale, in statiuni balneoclimaterice, caci il suparau durerile reumatice generalizate. Facea de trei-patru ori pe an viroza respiratorie, pietre la rinichi, etc.

Scria mereu, dar n-am stiut niciodata ce am scris. Ne povestea mereu de Valeriu, pe care l-a iubit mai mult gafencu4decat pe fratii lui.

Cand a venit din inchisoare, pe 2 august 1964, si a aflat ca mama lui decedase cu trei ani in urma, si ca fosta lui logodnica, Valentina Gafencu, se casatorise, a fost o cumplita lovitura pentru el. Valentina a vrut sa divorteze, dar el n-a fost de acord. Am ramas prieteni si impreuna cu mine vizitam cele trei surori ale lui Valeriu. Si astazi mai pastrez legatura cu Valentina si Eleonora, sora cea mica fiind decedata. Cand a venit din inchisoare a vrut sa se calugareasca, dar nu s-a putut. Iar mai tarziu, cand se afla ca se primesc in manastire, a incercat din nou, dar nu a fot primit. Desi era casatorit cu mine, mi-a cerut consimtamantul. Si mi se rupea sufletul, dar am spus ca-i voi da consimtamantul. Dar, l-am intrebat, fiind asa suferind: “cine sa te ingrijeasca acolo?“, si mi-a raspuns: “Dumnezeu“. Pentru ca nu a putut intra in manastire, a dorit ca macar mort sa intre acolo, si am concesionat doua locuri de ingropaciune in Cimitirul Manastirii Cernica, unde isi odihneste trupul, caci sunt sigura ca sufletul este in treptele cele mai inalte ale cerului. Cand era pe patul de suferinta, a fost vizitat de mai multe ori de poetul Ioan Alexandru, care i-a daruit volumul de versuri “Imnele Putnei” pe care i-a scris:

Iubitului frate in Domnul, Ioan Ianolide, cu bucuria de a fi fost sub acest cer, pe acest pamant crestin romanesc, o clipa macar impreuna in drum spre Patria Eterna. “

Ioan Alexandru

Sfantul Dumitru, 1985

In preajma Craciunului din 1985 au venit doua maici de la Manastirea Govora si, intamplator, a venit si Ioan Alexandru si i-au cantat colinde. Cu putin inainte de deces au venit sa-l viziteze Parintele Arhimandrit Grigore Babus, de la Patriarhie, si Parintele Arhimandrit Valeriu Anania, azi Mitropolitul Clujului – Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi! Au stat de vorba, si la plecare, Parintele Anania mi-a spus:

Daca noi am avea starea de sprit pe care o are Ion in fata mortii, am fi cei mai fericiti oameni“.

Era pregatit pentru trecerea de dincolo, dar ii parea rau ca ne paraseste. Pe nepoata mea Ruxandra, fiica fiicei mele Mihaela, din prima mea casatorie, am crescut-o la noi de la cinci luni la IoanIanolideSiCta3asapte ani. Cand a inceput scoala, am dat-o paritilor ei, in septembrie 1985. Ionel a iubit-o foarte mult. O supraveghia cu greu, caci mergeau in parcul de joaca, deoarece era foarte neastamparta, o plimba cu caruciorul pe marginea lacului Balta Alba, Titan, unde locuiam. Cand o certam fugea in bratele lui. El nu o certa, o sfatuia si o alinta. Cativa ani la rand, am mers cu totii la cateva manastiri din tara, unde Ionel a invatat diversi calugari sau calugarite sa lucreze obiecte de cult. Am fost la Manastirea Govora, Cozia, Sihastria, si Putna. De curand Ruxandra si Bogdan s-au intors din pelerinajul facut in Moldova, la diverse manastiri. Ruxandra a fost foarte impresionata cand a vazut manastrea Putna, mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant, si Chilia lui Daniil Sihastrul, unde mergeam zilnic cu ea cand era mica. Cam acestea sunt franturi din viata traita timp de 21 de ani, alaturi de minunatul meu sot, Ioan Ianolide.

(Înregistrare realizată la București, pe 26 ianuarie 2013, în Televiziunea Română)

ConstantaIanolide1

***

Filmul “Trei Craciunuri”

***

Impactul evenimentului

Ca urmare a acestui eveniment au fost grabite demersurile pentru lansarea unui blog dedicat lui Ioan Ianolide. Asa cum marturisesc realizatorii acestuia, la anuntarea comemorarii lui Ioan Ianolide, pe site-ul Mitropoliei:

Atunci am realizat că nu mai trebuie să întârziem nicio clipă pentru că lucrarea aceasta mică face parte dintr-un plan mai mare al lui Dumnezeu pentru proslăvirea noilor martiri. Așadar, ne-am pus la lucru și astăzi, cu mila Domnului și ajutorul sfinților, vă oferim această lucrare, spre folos sufletesc.

Comemorarea lui Ioan Ianolide – Universul Credintei

Prezentarea evenimentului la Trinitas TV

Legaturi:


Categorii

Documentare/ Reportaje, Ierarhi romani, Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, IPS Iosif Pop, Pagini Ortodoxe, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “Comemorarea lui Ioan Ianolide la Paris. INEDIT: MARTURIA VIDEO A CONSTANTEI IANOLIDE, SOTIA MARTURISITORULUI. Cuvantul IPS Iosif. “Trei Craciunuri” – documentar TVR

  1. Emotionant pana la lacrimi! Nu sunt cuvinte! Ce om frumos launtric! M-a impresionat si curatia de copil a sotiei lui Ioan Ianolide. Nu degeaba i-a harazit-o Dumnezeu.

    Din pacate mi-a zgariat auzul si m-a scos din starea de caldura sufleteasca de pana atunci, vocea sacadata si rece a crainicei de la Trinitas Tv. N-am stiut daca-i om sau robot. Era ca trasa cu cheia. Parca prezenta stirile despre razboiul din Afganistan!

  2. O mărturie foarte puțin cunoscută: http://ioanianolide.wordpress.com/2013/02/04/banditule-sa-stai-in-casa/
    … și una proaspăt scoasă de la… raftul de cărți uitate și prea puțin accesibile:
    http://ioanianolide.wordpress.com/2013/03/02/drumul-de-eliberare-alaturi-de-ioan-ianolide/
    În rest, bucuroși că l-ați adus iarăși pe Ioan în atenția credincioșilor.

  3. Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii, am urmarit secventele cu lacrimi in ochi. Ei sunt reperele noastre in aceasta lume care nu mai e lume.
    Ref. la manuscrise, maj. au fost pastrate de Pr Gh Calciu in biroul sau aici in SUA cu intentia ca parintele sa le publice candva…nu a mai apucat insa. Dupa plecarea sa la patria cereasca fiul parintelui Andrei ne-a chemat intr-o seara (cativa din fii sai mai apropiati) sa decidem ce sa facem, noi initial am crezut ca sunt ale parintelui Gheorghe dar cand ne-am uitat prin ele am inmarmurit cu totii! Ele apartineau maj. lui Ianolide si cateva sf Gafencu si parintelui Gheorghe.
    Scrisurile semanau unele cu altele asa precum si destinele lor…
    Nu stiam nici unul care ar fi fost dorinta acestor sfinti, mai ales ca maj. erau f greu de deschis, ingalbenite de vreme, asa cum au fost ascunse pe unde s-a putut prin inchisoare (ele fiind scrise in inchisoare) …
    Dumnezeu ne-a inspirat atunci sa le ducem la manastirea Diaconesti, stiind evlavia care a avut-o parintele pentru acea manastire, mai ales ca maicile publicasera cu un an inainte “Intoarcerea la Hristos”. Maicile ne-au spus ca au dus o munca f grea in desfacerea lor, orice miscare nepotrivita le-ar fi putut transforma in praf/ in asa stare erau.

    Sfintilor marturisitori rugati-va pentru noi!

  4. @ ellaina

    Cred ca ati luat o decizie foarte buna in trimiterea acelor manuscrise la Manastirea Diaconesti. De altfel, asa cum stim din “Intoarcerea la Hristos”, Ioan Ianolide a scris intr-o nota: “Calugarii vor fi cei mai indreptatiti sa se pronunte asupra acestui document“.

    Fie ca bunul Dumnezeu sa le ajute pe maicile de la Diaconesti in munca lor, pentru a scoate la lumina aceste nepretuite margaritare duhovnciesti, pe care ni le-au lasat marturisitorii din temnitele comuniste.

  5. Pingback: Povestiri pline de lumina, dar si de durere, cu IOAN IANOLIDE -
  6. Pingback: CANONIZAREA SFINTILOR INCHISORILOR – un subiect tabu? (“In premiera”: partea a doua) -
  7. @ ellaina

    Ai putea, te rog, sa ne spui mai bine despre ce manuscrise este vorba? Sa intelegem ca ele au fost deja publicate (exp. Detinutul profet), sau o sa vina vremea de a fi redate publicului larg ceva mai tarziu?

  8. Pingback: CANONIZAREA SFINTILOR INCHISORILOR – un subiect tabu? (“In premiera”: partea a doua) - Recomandari
  9. Pingback: IOAN IANOLIDE, fericitul marturisitor si blandul patimitor al inchisorilor comuniste, IN AMINTIREA SOTIEI SALE, CONSTANȚA, SI A IPS BARTOLOMEU ANANIA: “Ma rog pentru mantuirea celor care m-au chinuit” -
  10. @Fericiti cei Prigoniti:

    superbe cele doua marturii!

  11. Frumos,foarte frumos si emotionant.Ii pretuiesc si ii iubesc pe cei ce poarta peste hotare suferinta poporului roman ortodox.Mi-a placut cuvantul Mitrop.Iosif :suferinta este transfigurata de,sau prin suferinta Lui Hristos…., Crucea devine cheia invierii…nu se poate vedea invierea decat prin cruce…etc.
    Stim de la Sf.Pavel,din epistolele sale ca o parte din suferinta omului este datorita statorniciei sale in credinta.Despre suferinta,Sf.Apostol vorbeste ca despre un har, o favoare ,un privilegiu oferit de Dumnezeu omului pentru mantuire.Este greu de acceptat pentru un om care nu a inteles sensul suferintei, neancrederea lui ca Dumnezeu ii va da sens suferintei lui.
    Daca privim prin aceasta prisma suferinta si daca vom crede ca in mijlocul cuptorului de foc in care ne vom afla, Dumnezeu nu ne va parasi,ci va fi cu noi ca sa dea sens suferintei, vom vedea ca noi,am primit harul nu numai sa credem in El,ci,si sa suferim pentru El.
    Dumnezeu sa-i odihneasca in rand cu Sfintii pe toti patimitorii Lui!

  12. Pingback: IOAN IANOLIDE – 30 de ani de la mutarea la cele vesnice a unei ICOANE VII A BUNATATII JERTFITOARE | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: TESTAMENTUL UNUI NEBUN – IOAN IANOLIDE (II): “Sunt „fascist” fără să fi fost, sunt „antisemit” deşi iubesc pe evrei, sunt „reacţionar” deşi sunt deschis dialogului cu ateii. Sunt un pericol mondial!”. ULTIMII PR
  14. Nu stiu de ce,dar dintre toti sfintii despre care am citit, pe la ale caror moaste m-am dus sau la care m-am rugat pur si simplu, sfintii inchisorilor ma rascolesc cel mai mult. Tot ce se scrie despre ei, moastele lor, amintirea lor in general imi provoaca o stare de tristete de un tip cu totul special. O tristete si o durere carora uneori nu le fac fata si in anumite momente ale vietii evit sa mai citesc despre suferintele lor pentru ca este prea mult (stiu ca suna ridicol si derizoriu dar asta e). Si stau si ma intreb de ce totusi amintirea lor este atit de covarsitoare si dureroasa….pentru mine cel putin. Cind, de fapt, ei sint sfinti si ar trebui sa ma bucur pentru ca au invins si au ajuns la ceruri si sint, oricum, intr-o pozitie incomparabil mai buna decit noi astia ramasi p-aici. Ei sint in lumina lui Dumnezeu.

    Incep sa cred ca asta are legatura cu ce se intimpla cu noi, cu Romania de azi. Sfintii inchisorilor sint cei mai apropiati in timp de noi, sint cei mai apropiati in spirit de noi si sint cei mai familiarizati cu o forma de satanism cu care ne-am confruntat si ne confruntam si noi. NU intimplator Ioan Ianolide vorbeste profetic de Romania zilelor noastre si avertizeaza exact generatia noastra. Ori situatia in care ne aflam noi la ora actuala este…. exploziva la un mod mai adinc si mai radical decit a fost vreodata probabil in istorie. Dar dincolo de partea materiala, este partea spirituala. SI decaderea noastra este o reflexie a incapacitatii noastre generale, ca popor, sa mai respiram si altceva decit ura dintre noi, aroganta, falsa smerenie, invidie cu ghiotura, egoism cras, spirit de competitie. Chiar daca bisericile sint pline…inca.

    La asta se mai adauga faptul ca dintre toate popoarele ortodoxe cu sfinti martiri ai comunismului noi sintem singurii printre care exista un numar suficient de tradatori care au facilitat punerea calusului in gura proslavirii acestor sfinti! Cred ca sinteti constienti ca asta NUMAI la noi se intimpla. Nici la rusi, nici la greci, nici la bulgari. Doar la noi!

    Cu alte cuvinte memoria acestora continua sa fie intinata. Si cred ca acesti sfinti ai nostrii sint in mare rugaciune dar si in mare tristete pentru soarta acestui popor….ciudat. Si cred ca si in mare strigare in fata Domnului pentru razbunarea singelui varsat.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare