“Dacii, adevaruri tulburatoare”: DEMONTAREA UNEI MANIPULARI SECURISTICE
Prezentam mai jos o analiza foarte buna care, pe langa demontarea unor teze ale documentarului Dacii, adevaruri tulburatoare, surprinde si legaturile dintre propaganda protocronista ceausista si noul new age dacic sau zamolxian propagat de diversi… diversionisti:
- Foaie Nationala: Răspuns unei manipulări numite: “Dacii, adevăruri tulburătoare 2012”
autor: Mihail M. Popescu
Circulă de ceva vreme pe internet un clip video, care se numeşte “Dacii, adevăruri tulburătoare 2012”, cu pretenţii de documentar. Deja această realizare video – documentar nu este –are o mulţime de vizualizări pe youtube, fiind preluat şi distribuit în masă de către foarte multe persoane. Problema nu este că acest film este vizualizat, ci că el este luat drept adevăr absolut. Ori acest film este departe de aşa ceva.
Din păcate, după cum voi arăta mai jos, această realizare abundă în manipulări, mistificări şi omisiuni istorice, pentru a demonstra că “nu suntem urmaşii Romei” . Cu alte cuvinte, este vechea teorie a dacismului, în care strămoşii noştri nu ar fi trecut prin procesul de romanizare şi mai mult de-atât, au fondat însăşi Roma şi civilizaţia latină şi europeană.
Prima problemă a acestui documentar este că pleacă de la o premisă greşită. Aceea că istoria ne-ar învăţa că noi suntem “doar” romani şi că nu am fi moştenit nimic de la strămoşii noştri traci. Ori aşa ceva este de la bun început o rea voinţă, o manipulare, pentru că nu am întâlnit încă manual sau carte serioasă de istorie recentă care să nege moştenirea noastră geto-dacă. Dar aşa cum a spune că “suntem doar urmaşii Romei” este o EROARE, la fel este şi a susţine că “romanizarea n-a existat”. Sunt două extreme aberante.
Doctorul Napoleon Săvescu (NU în istorie, ci în medicină) afirmă: “romanii au cucerit 14% din teritoriul Daciei” şi ne arată un punct în palma sa. Pe această afirmaţie se sprijină mare parte din film.
Din păcate, această afirmaţie este o minciună grosolană şi o manipulare ieftină. De ce? Simplu! Săvescu se referă la teritoriul cucerit de Traian în urma războaielor dacice, adică regatul lui Dac al lui Decebal, dar când spune 14% ia ca reper regatul lui Burebista! Cu alte cuvinte, Săvescu spune că romanii au ocupat doar o mică parte din “Dacia”( adică regatul lui Burebista), sugerând că restul de 86% din teritoriu era liber de orice influenţă romană. Ori acest lucru nu este adevărat. Să vedem care era situaţia înainte de începutul primul război daco-roman:
La anul 100, Roma stăpânea peste jumătate din Dacia lui Burebista: Oltenia şi Banatul erau sub control roman după conflictul din 89, Panonia şi Vestul Crișanei, atât direct cât și prin iazigii confederați Imperiului roman (ca și Tracia, de altfel, multă vreme); Moesia în întregime; Sciția Mică; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romană nord-dunăreană, de altfel); Carpații dinspre Moravia, prin iazigii și marcomanii confederați Imperiului Roman.
Mai mult, se sugerează că dacii liberi ar fi recunoscut cumva suzeranitatea lui Decebal, uniţi într-un fel de ură anti-romană. O altă minciună desprinsă din filmele ‘epocii de aur’. Nu există nicio dovadă care să ateste o conştiinţă “naţională” a triburilor tracice, oricât ne-ar plăcea să credem altceva. Adevărul este că “Decebal a vrut să ceară, din nou, ajutorul dacilor nordici (Carpi, Costoboci, Dacii Mari), spre sfârșitul celui de-al doilea război cu romanii, deoarece până atunci, aceștia nu-l ajutaseră cu nimic. De asemenea, dacii din Imperiul roman,n-au mișcat un deget pentru Decebal, dar au muncit din greu pentru Traian”, citându-l pe Părintele Mihai Andrei Aldea.
Ca o continuare a “raţionamentului” anterior, dacologii?! aduc “argumentul” timpului prea scurt pentru romanizare: “Stăpânirea romană a durat puţin peste 150 de ani şi nu au avut timp să disemineze o limbă pe un teritoriu de şase ori mai mare decât au cucerit”. Dacă partea cu teritoriul am demontat-o deja, să vedem care-i treaba cu timpul. În primul rând, probabil că generalul Nicolae Spiroiu(el face aceste afirmaţii) nu consideră Dobrogea teritoriu românesc. Altfel, nu se explică de ce ignoră faptul că Dobrogea era de mult teritoriu roman. Din anul 28 înainte de Hristos, Dobrogea este controlată, direct, de Roma. Deci cu 128 de ani înainte de primul război dintre Roma şi Dacia lui Decebal! Diocletian reorganizează Dobrogea într-o provincie de sine stătătoare Scythia Minor (cu capitala la Tomis) care ramane sub Imperiu pana in 602! Aproape jumătate de mileniu…
Să vedem cum stăm cu celelalte teritorii: Sudul Olteniei, Muntenia au fost sub stapanirea Sf. Imparat Constantin cel Mare, acesta construind podul de la Corabia in 328, ramas in uz timp de 40 de ani! Tot acest mare STRĂROMÂN a rezidit cetatile Histria, Ulmetum, Trophaeum Traiani şi s-au reconstruit cetăţile de pe vechiul limes dunărean până la Aegyssus(Tulcea), precum şi oraşele Tibiscum, Dierna, Drobeta, Sucidava. Fiul său, Constantin al II-lea a construit castrul de la Pietroasele din judeţul Buzău!
Deci avem teritoriu vast, de la Marea Neagră la Drobeta Turnu Severin şi de la Buzău la Caraş Severin stăpânit de romani, la zeci şi sute de ani după retragerea Aureliană. Cum rămâne, domnule general cu cei ‘150-160 de ani’?! Tot domnul Spiroiu întreabă cum a ajuns ca Hotinul să vorbească aceiaşi limbă cu Drobeta, dacă romanii n-au fost pe-acolo. Vom ajunge şi la asta.
Realizatorii filmului spun că “istoria oficială” afirmă: “Dacii si-au abandonat limba si obiceiurile!”. Repet: nu am văzut niciun istoric care să afirme aşa ceva. Ceea ce se afirmă însă, e că dacii şi romanii şi-au contopit obiceiurile şi limba. Ori asta este cu totul altceva! Era imposibil ca dacii să fi renunţat la limba şi obiceiurile lor. Nu există nicio dovadă în acest sens! Dar în schimb avem următorul fenomen: la Troesmis( azi lângă Igliţa, judeţul Tulcea) s-a găsit mormântul dacului Daizus Comozoi( nume tipic dac), ridicat de fii săi Iustus şi Valens, nume tipic romane.
Un alt caz relevant este la Drobeta, acolo unde Aeliu Ariort a fost numit de izvoare “dac aflat în fruntea oraşului“. Deci mărturiile istorice reţin faptul că era dac, neîndoios datorită faptului că respectivul menţiona aceast. Dar cum ar fi putut fi într-o asemenea funcţie, dacă nu vorbea perfect latina şi nu ar fi fost cetăţean roman?
Aceste două cazuri demonstrează NU că dacii şi-au uitat limba şi obiceiurile, ci că pur şi simplu s-au adaptat noii situaţii. Au păstrat cât au putut conştiinţa dacică (trebuie să reţinem că NU era dezvoltată cultura scrisului în acele vremuri) dar în acelaşi timp au încercat să trăiască cât au putut de bine în noile condiţii. Faptul că fii lui Daizus Comozoi erau conştienţi că se trag din daci, dar totuşi n-au renunţat la numele lor romane demonstrează exact acest lucru. Un fel “civitus romanus, natus dacus”.
Să nu uităm şi de aşa numita Constitutie Antoniana(212) acorda cetăţenia tuturor oamenilor liberi din Imperiu. Adică dreptul de a-şi spune “romanus”. De ce n-ar fi profitat stramosii nostri de acest statut? De ce nu s-ar fi putut duce peste Carpati, în Basarabia, în Nordul Bucovinei, la Nistru, pentru a trai acolo, având acest statut? Nu se duc azi în Norvegia, Suedia, Spania, Finlanda, atâtia români de la sate, profitand de statulul de cetăţean UE? De ce stramosii nostri ar fi facut altfel?
Între timp, să facem o paranteză absolut necesară. Este vorba de termenul de “roman”. Acest cuvânt NU desemna etnia respectivului, ci un statut juridic, civic. Ar fi absurd să fie aşa, deoarece majoritatea celor care au deţinut funcţii şi roluri importante în Imperiu, NU erau etnici romani, adică nu erau din Roma propriu zis. Insusi Traian era iberic. Şi-a negat vreodată Traian, romanitatea? Sau Constantin cel Mare, străromânul?
In acelasi timp, tot “roman” avea şi sensul OM LIBER. .Trebuie să înţelegem că în epoca marilor migraţii, era mult mai important ca barbarii să ştie că cei pe care îi întâlnesc sunt “OAMENI LIBERI”, “PROPRIETARI DE PĂMÂNT”, adică NU sclavi. Adică, “romanus”. Poporul nostru a transformat acest cuvânt în etnie prin faptul că nu a dorit să-şi ia numele migratorilor aşa cum au făcut strămoşii noştri din Serbia, Bulgaria sau a refuzat grecizarea.
De altfel, există un document extrem de important pe care realizatorii acestui film îl ignoră cu desăvârşire: cel mai vechi titlu de proprietate din lume a fost găsit pe teritoriul României la Grojdibodu, în Oltenia. Diploma datează din 121 şi este pe numele lui Plautius Caesianus. Proprietarul moşiei unde a fost descoperită se numea…Dimitrie Cezianu. Dacă mai ţinem cont că pe locul respectiv s-au găsit urme ale aşezării tracice Sicibida/Sygibida, putem vedea o mostră, în miniatură, a etnogenezei poporului român.
În acest context, ce relevanţă are studiul ADN-ului pentru determinarea legăturilor dintre români şi italieni? Atâta vreme cât e clar că atât în Italia cât şi-n România, populaţia are o varietate de origini etnice? Poate garanta cineva că ADN-ul folosit pentru analiză era al unui dac? Sau măcar STRĂROMÂN? De unde ştim că respectivul nu era în trecere prin zonă şi a murit aici?!
De ce realizatorii acestui material nu scot un cuvânt despre cercetările antropologice care au relevat că strămoşii noştri geto-daci erau mai degrabă blonzi, deschişi la ten, cu ochii albaştri? Câţi români sunt şi-au fost aşa? Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Tudor Vladimirescu, Horea, Basarab I erau blonzi? De ce realizatorii acestui film nu suflă un cuvânt despre originea iraniană a dacilor, aşa cum este relevată de cuvântul “tarabostes”, derivat din persanul “tara”, adică românescul “tiară” de azi? De ce nu spun nimic despre asemănarea observată de marele Grigore Leşe între doinele româneşti şi cântecele tradiţionale iraniene? De ce nu vorbesc realizatorii despre influenţa celtică în cultura geto-dacă? Cumva pentru că le-ar strica teoria despre “puritatea” dacă?
Revenind punctual, la ceea ce întreabă semifilosofic, Nicolae Spiroiu,: “cum a ajuns ca Hotinul să vorbească aceiaşi limbă cu Drobeta, dacă romanii n-au fost pe-acolo”, avem răspunsul. Pe lângă apropierea geografică: oamenii putând pleca din sudul Basarabiei şi al Moldovei spre Hotin şi Nistru, în mod liber şi pe lângă transhumanţă –ciobanii noştri au ajuns până-n Austria şi Cehia – mai este un factor pe care realizatorii documentarului îl ignoră cu desăvârşire: creştinismul.
Dau un singur exemplu, relevant: pe tot teritoriul etnogenetic românesc, se foloseşte cuvântul latin “basilica” pentru Biserică. Oare aveau, dacii, Biserici? Sau am căpătat acest cuvânt ca urmare a activităţii misionarilor creştini care au predicat în latină? Oare aveau dacii „crux”, „cruce” sau am învăţat acest cuvânt din latină? “Este locul să reamintim totuşi un element vital pentru înţelegerea romanităţii noastre: centrul spre care Străromânii îşi îndreptau privirile nu era Roma din Italia de azi, ci Noua Romă, Constantinopole (Ţarigrad). Romanitatea românească a fost legată astfel întâi de Biserică şi Ţară (Romania / România), iar apoi de Constantinopole şi regalitatea pe care o reprezenta”, cum scrie Pr. Mihai Andrei Aldea. Oare realizatorii acestui film o să nege Ţarigradul care apare în toate creaţiile populare româneşti? Căci ce înseamnă “Ţarigrad”, dacă nu„oraşul ţarului”, adică al “cezarului”, “ţar” fiind forma slavonă a cuvântului. Cu alte cuvinte, românii simpli, autorii Mioriţei, aveau conştiinţa apartenenţei imperiale, la Nova Roma…
Cum de avem primele scrieri despre creştinism în latină, dar după apariţia romanilor pe aceste meleaguri? Nu cumva pentru că legionarii romani, oamenii simpli, erau creştini şi încet-încet, s-a împrăştiat această religie? Şi trebuie ţinut cont de un alt element extrem de important: creştinismul s-a impus mai ales după retragerea aureliană, când nu mai exista niciun fel de impunere asupra limbii pe care strămoşii noştri s-o vorbească. Teoretic, dacă erau aşa de conştienţi de faptul că romanii şi latina le sunt străine, puteau să-i nu-i asculte pe misionarii creştini. Să-i respingă. Dar n-au făcut-o. Dimpotrivă. Şi creştinismul este azi, trăsătura pregnantă a neamului românesc. Ceea ce nu convine realizatorilor filmului. Vom vedea mai jos de ce.
Un alt punct al “acuzării” este acela că numele de “român” şi “şi “România” a fost inventat de reprezentanţii şcolii ardelene, influenţaţi de Biserica Romano – Catolică şi de Vatican. Se sugerează că până atunci nimeni de pe teritoriul ţării nu folosea acest nume şi că “şcoala ardeleană” a vrut să facă jocurile Vaticanului când a inventat acest nume. Aici, minciuna are picioare extrem de scurte.
Chiar dacă am ignora referinţa clară din Cântecul Nibelungilor(1204) la “ţara Valahilor”(adică numele dat de străini populaţiilor vorbitoare de limbi romanice din est), avem numeroase mărturii despre cum ne numeam noi de către noi, încă din Evul Mediu: Tranquillo Andronico notează la 1534 că “valachi se numesc romani”, iar Francesco della Valle chiar citează în 1532 o expresie “valahă”: “Sti rominest?”. Sasul Johan Lebel notează că numele de valahi lor înşine este “Romuini”. Ungurul Martinus Szent-Ivany citează expresii precum: “Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”. Să notăm că Francesco della Vale a cules această mărturie de la călugării Mânăstirii Dealul, deci nu de la vreun “papistaş” cu interese politice.
Mai mult, cei doi cronicari români din Moldova, ( acolo unde n-au ajuns romanii, ca să-l cităm pe generalul Spiroiu) Grigore Ureche şi Miron Costin, notează fix acelaşi lucru precum omologii lor unguri, italieni şi saşi. Şi anume că de la “Rîm ne tragem“, dar şi mai important că: “așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”.
Practic, ultima propoziţie mi se pare cea mai relevant pentru înţelegerea istoriei noastre: suntem un neam aflat la confluenţa Occidentului cu Orientul, pe unde multe populaţii au trecut şi şi-au lăsat urmele. Cel mai bun exemplu este chiar o localitate menţionată mai sus: Troesmis. A fost iniţial getică, apoi a devenit romană şi azi poartă nume de origine slavă. Dar este românească!
Între altele, în film realizatorii se întreabă, misterios, de ce Constantin cel Mare a pus daci pe Arcul său din Roma. Fără să vrea, chiar realizatorii demonstrează absurditatea celor afirmate tot de ei anterior, cum că stăpânirea romană a fost doar de vreo “150-160” de ani. Cum? Foarte simplu. E suficient să privim documentarul BBC intitulat: “Ancient Rome The Rise and Fall of an Empire – Constantine the Great” şi să vedem lângă Constantin stindardul de luptă al dacilor! Ce înseamnă asta?
Două lucruri: 1) Sub comanda lui Constantin luptau unităţi dacice, conştiente de originea lor şi 2) Dacii din Imperiu se simţeau urmaşi ai dacilor, dar cetăţeni romani care vorbeau limba celorlalţi soldaţi romani, adică aceiaşi cu cea a şi Sf.Împărat.Deci traco-romanul Constantin (născut la Niş, în Serbia) care a reunit Nordul şi Sudul Dunării era conştient că în ambele teritorii era aceeaşi popor, din mijlocul căruia se trăgea şi el. Avem vreo dovadă despre Sf. Constantin că a renunţat la a se mai considera roman? Nu.
Iată şi explicaţia pentru care avem statui ce par să înfăţişeze daci pe Arcul său de Triumf. Era reprezentarea celor asemeni lui Constantin, a luptătorilor săi : romani de origine tracă(daco-geţi, apuli, buri, suci, carpi, etc). Adică ceva normal la vremea respectivă . De altfel, statui ce par să înfăţişeze daci mai sunt şi-n multe alte părţi ale Romei şi nu se miră nimeni.
Academicianul Emil Popovici a spus: “Serbia, Vestul Bulgariei, Nordul Macedoniei, Banatul, Oltenia, Vestul Transilvaniei reprezintă patria străveche a românilor, în care s-au format – la Nordul şi Sudul Dunării – limba şi poporul românesc”, citez din cartea “Istoria Olteniei” de Alex Mihai Stoenescu.
Apropo de acest spaţiu al etnogenezei româneşti, care se întinde de la sud la nord, de pe linia Sofia(Bulgaria), Erdine(Turcia) până la Carpaţii Ucrainieni, se leagă încă o explicaţie istorică pentru numele de “România”.
Una pe care, realizatorii clipului respectiv o ignoră cu desăvârşire: spaţiul acesta, care ţinea de Imperiul Bizantin de la Constantinopole se numea “ROMANIA”, adică “terra romanorum”, încă din secolul IV! Când acelaşi Sfânt Constantin cel Mare i-a învins pe vizigoţii care stăpâneau Dacia (ce ne facem cu ei, domnilor dacişti?), acesta le-a impus, potrivit istoricului eclesiastic Socrata, a fost libera răspândire a creştinismului pe întreg teritoriul Nord-Dunărean. Ce înseamnă (şi) asta? Că romanizarea şi creştinismul s-au sincronizat. De ce deranjează atât de mult însemnătatea creştinismului pe autorii materialului, voi arăta mai târziu.
Altfel, aş întreba realizatorii acelui film ce facem cu Imperiul Româno-Bulgar al fraţilor Asan. Acest stat adoptă ca simbol acvila bicefală, simbolul Romanităţii de Răsărit, iar Ioniţă Caloian care i-a succedat pe Petru şi Asan la tronul noului imperiu, cere Papei de la Roma recunoaşterea titlului de împărat, egal cu cel al Bizanţului. Oare întâmplător dorea să creeze “Noua Romă” pe teritoriul românesc, cu limba română ca limbă oficială, într-o vreme când Bizanţul se grecizase? Oare nu a fost această iniţiativă un fenomen de auto-apărare al romanilor ortodocşi( adică români!) la grecizarea Bizanţului?
De ce am subliniat că romani ortodocşi egal români? Pentru a ajunge la un un punct slab al aşa zisului documentar. Autorii săi vor cu orice preţ negarea creştinătăţii neamului românesc. Acest aspect nu este întâmplător dacă ţinem cont de cine sunt cei care apar drept apărătorii dacilor. Spre exemplu, generalul Mircea Chelaru se consideră “orthodox zamolxian”, ce-o mai fi şi asta. Ca să nu mai vorbim de Napoleon Săvescu, „marele” dacolog, care spune: “Eu sunt ceea ce sunt. Sunt vedic (religie antică indiană, anterioară brahmanismului, bazată pe Vede –n.autorului). Ati auzit vreodata de esenieni, acel popor ciudat de la care a pornit Biblia si toata credinta? Se spune ca esenienii se trag de aici, din spatiul nostru”.
Această viziune asupra istorie naţionale, creată şi dezvoltată în laboratoarele securităţii ceauşiste (Cercetările de Dacologie ale domnului Săvescu sunt finanţate de securistul notoriu G.C. Păunescu: “Prezenta cu totul speciala in sala a presedintelui Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), dr. economist George Constantin Paunescu – sponsorul Congresului International de Dacologie – a fost indelung aplaudata de audienta”), urmărea/urmăreşte un scop perfid: îndepărtarea românilor de creştinism, de identitatea lui. Înlocuirea lui Dumnezeu cu Zamolxe, adică a tradiţiei şi a fiinţei noastre cu o abstracţiune, servea perfect regimului comunist şi serveşte actualei puteri ateiste de orientare occidentală.
Cine au fost cei mai aprigi luptători anti-comunişti? Creştinii! Şi comuniştii s-au convins de asta când au umplut puşcăriile cu martiri.
Cum poate să explice domnul Chelaru, organizarea şi numele Ţării Româneşti? De ce nu i-au spus Ţara Daciei? Mihai Viteazul, Dacus Maximus, de ce nu a schimbat numele ţării? Cum explică “Zamolxienii” faptul că la noi, precum în Bizanţ, domnitorul nu era limitat la o funcţie politică, ci îşi asuma şi funcţia religioasă? Domnitorul român era cel responsabil pentru mântuirea poporului pe care îl ocrotea, odată ce era “uns de Dumnezeu”.
Nu mai spunem că încă din vremea vechii organizări a Daciei Traiane, avem cazul unui Legatus Augustus (Legatul Augustului, a Împăratului) – adică comandant militar cu autoritate religioasă, juridică şi administrativă.Nu există, cumva, o continuitate între acesta şi domnitorii noştri de mai târziu?
Înainte de a încheia acest expozeu, aş atrage atenţia unui singur fapt: după propria mărturisire, Napoleon Săvescu a părăsit România în 1977. Cum se face că a putut pleca din ţară, într-o Românie în care, la 1978, părintele Gheorghe Calciu devenea prigonit pentru că mărturisea liber, credinţa şi tradiţia noastră ortodoxă?
Oare cine avea voie să plece atunci, din ţară? Nu cumva plecau doar cei care aveau “binecuvântarea” Securităţii Comuniste? Făcând o legătură logică, nu cumva această teorie (apărută la finalul anilor ’70) urmărea să înlocuiască ascultarea de Dumnezeu cu ascultarea de “noul” Zamolxe, adică Nicolae Ceauşescu?
Apropo de această teorie, trebuie menţionat că ea a apărut concomitent şi-n celelalte ţări ex-socialiste: la ei era teoria “magara” (adică “maghiar” sau “ungur”), “moes” sau “eneit” (adică “bulgar”), “rase” (adică “sârb”), ori a aşa-zisului popor “ucrainean” (“la mărginean”) etc. Mai mult, “susţinuţi de două institute create de emigraţia lor în Argentina, “specialiştii” unguri proclamau că, mult înaintea elamiţilor şi sumerienilor, “poporul magara”, adică unguresc a civilizat în patru valuri succesive Europa, ar fi inventat focul, roata, scrisul, într-un cuvânt civilizaţia, ba chiar şi creştinismul înainte de Iisus. Iar dacă Iisus nu a fost cumva “ungur” deşi toate “dovezile” converg în acest sens, Burebista şi Decebal au fost cu siguranţă. “ – Nu-i adevărat – ţipau “specialiştii” bulgari – poporul moes sau eneit”, într-un cuvânt “trac, adică bulgar” le-a făcut pe toate astea. “ – Ba nu, poporul “rase” adică sârb, “polon” sau “ucrainean”. Până când veneau “specialiştii” de la Bucureşti grupaţi în “Cercul Deceneu”, adjudecând civilizaţia pentru “daci” sau (dacă erau sprijiniţi financiar de Iosif Constantin Drăgan – un alt client al Securităţii Comuniste ) “traci”, adică “români”, care ar fi populat numai ei, nemaifiind loc pentru alţii Europa, de la Urali la Atlantic, fără să se întrebe cum de ne-am restrâns în halul ăsta. Mai puneau şi semnul egalităţii între “Zamolxis” ori “Deceneu” şi… Dumnezeu.
Din păcate, acest fenomen, care este foarte uşor de demontat, prinde la foarte mulţi oameni. Două sunt motivele: 1) venim după o perioadă (30 de ani) de intensă spălare pe creier, care din păcate a beneficiat şi ajutorul dat de proasta explicare a istoriei noastre reale şi 2) supăraţi pe nereuşitele şi viciile lor, mulţi conaţionali de-ai noştri caută scăparea în asumarea unei alte identităţi, mai “curate şi virtuoase”.În contextul în care “sistemul” este vinovat pentru toate şi apar tot felul de conspiraţii care identifică răul în altă parte, este foarte uşor să crezi că “cineva ne-a ascuns istoria adevărată, pentru că deranjează”.
Este infinit mai greu să te autoanalizezi şi să recunoşti că eşti leneş, ignorant, mincinos şi este mult mai uşor să dai vina pe “istoria care ne-a minţit”. E mult mai greu să respecţi Scriptura, să ţii post miercurea şi vinerea, să nu minţi, să nu furi şi e mult mai uşor să te declari “Zamolxian”.
Din nefericire, acest curent vine într-un moment în care ţara noastră este supusă unui puternic atac imagologic, când credinţa ortodoxă le stă în gât mai marilor lumii. Într-un moment în care miile de martiri ai neamului zac sub pământ, în gropi comune, mulţi se grăbesc să le batjocorească credinţa şi sacrificiul, înlocuind-o cu o abstracţiune păgână, aruncând-o în derizoriu. Este şi mai trist, când vedem că această teorie este însuşită fără rezerve de către oameni care se prezintă creştini ortodocşi şi este găzduită de siteuri şi bloguri cu aceleaşi pretenţii.
Sigur, acest modest răspuns nu este la fel de atractiv precum un clip video, nu are o grafică atrăgătoare, nu este uşor de “digerat” şi cu siguranţă că nu va fi la fel de răspândit precum acel “documentar”, dar măcar va fi o replică, onestă în spiritual Adevărului.
Ca să nu existe niciun dubiu, autorul acestui mic eseu consideră că poporul român s-a format, aşa cum a spus şi academicianul Emil Petrovici, mai sus, pe un teritoriu mult mai mare decât al ţării noastre. Am păstrat tradiţii şi portul naţional de la strămoşii noştri traci, limba de la strămoşii noştri romani(Ovidius, exilat la Tomis, notează limpede că geta este altă limbă decât latina (Ponticele IV,13)), creştinismul bizantin unind pe toţi locuitorii acestor pământuri(şi la Sud şi la Nord de Dunăre) într-un popor nou, cu specificitatea sa, românesc.
Bibliografie:
Stoenescu, Alex Mihai – Istoria Olteniei, op.citit, ed. Rao, 2011
Daicoviciu, Hadrian – Dacii, op.citit, Editura pentr Literatură, 1968
Constantiniu, Florin – O istorie sinceră a poporului român, op.citit, Ed. Univers Enciclopedic, 2012
Djuvara, Neagu – O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri,op.citit, Ed. Humanitas, 2008
Brătianu, Gheorghe I – Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, ediția a II-a rev., Ed. Polirom, Iași, 1999
Dr. Mărculeț, Vasile – Asupra organizării teritoriilor bizantine de la Dunărea de jos în secolele X – XII: THEMA MESOPOTAMIA APUSULUI, STRATEGATUL DRISTREI, THEMA PARISTRION-PARADUNAVON
Iorga , Nicolae- Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București, 1898,
http://www.scribd.com/doc/47106043/Pentru-limba-noastr%C4%83-moldoveneasc%C4%83
http://ro.wikisource.org/wiki/De_neamul_moldovenilor
http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ideologie/6.htm
http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/07/romanii-sau-romanii-de-rasarit.html
http://foaienationala.ro/romania-sau-imperiul-roman-cu-capitala-la-bizant.html
http://foaienationala.ro/romnii-continuatorii-romaniei.html
http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/03/ucraina-sau-drama-romanilor-de-la.html
http://foaienationala.ro/straromanii-in-secolele-iii-iv.html
http://byzantine-cafe.blogspot.com/2005/08/c-tin-balaceanu-stolnici-dixit.html
http://www.youtube.com/watch?v=RnVTf10YUdY
http://www.youtube.com/watch?v=duj_84hnc58
http://foaienationala.ro/adevaratii-constructori-ai-podului-lui-traian-dezbatere.html
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Poate sa-mi spuna in ce calitate a scris articolul acest Mihail M. Popescu? In calitate de istoric cu studii aprofundate de peste 20 ani sau in calitate de jurnalist scolit la Spiru Haret la fara frecventa?
Interesant e ca acest Popescu s-a inspirat de la Dr. Mărculet Vasile si Djuvara Neagu,2 istorici total eretici si nu de la oameni de adevarata valoare cum sunt marele teolog Dumitru Staniloaie si regretatul istoric Florin Constantiniu ce au studiat cu adevarat istoria vreme de peste 30 de ani.
Ce concluzie aberanta a mai dat acest Mihail M. Popescu dupa ce denatureaza cu cuvintele poetului Ovidius care critica nu limba ci graiul vorbit de traci:
“Am păstrat …..limba de la strămoşii noştri romani(Ovidius, exilat la Tomis, notează limpede că geta este altă limbă decât latina (Ponticele IV,13))”
si mai grav , concluzia lui il contrazice total pe cel mai mare teolog din istoria contemporana nu numai a Romaniei chiar si a lumii contemporane,Dumitru Staniloaie care nu spune decat :
“Fapt e că mult înainte de cucerirea Daciei de către Traian, la 105-106 d.H., tracii trebuiau să fi vorbit limba romană populară, cu toată răzvrătirea lor continuă împotriva ocupaţiei romane. Pe de altă parte, limba lor, înainte şi după ajungerea lor sub stăpânirea romană, trebuie să fi fost aproape una cu limba dacilor. Numai aşa se explică cum şi dacii vorbesc tot aşa de repede după ocuparea lor limba romană”
Pana la urma domnul Mihail M. Popescu dezbate la fel de gresit ca si domnii de la documentar cand elogiaza zalmoxianismul.
De asemenea parintele Staniloaie mai scrie un alt lucru important ce contrazice tot ce scrie acel pseudo-jurnalist-propangandist Mihail M. Popescu :
“Neamul românesc este o sinteză biologic-spirituală a mai multor părţi care au intrat în compoziţia lui. Cele mai principale sunt: elementul dac, elementul latin şi creştinismul ortodox. (elementul latin n-a fost chiar latin după sânge, ştiut fiind că o mare parte din colonişti au fost aduşi din provinciile Asiei mici).
Excelent acest articol, aceasta incercare de a spune adevarul si de a ne apara contra rastalmacirii, falsificarii sau chiar schimbarii cu totul a istoriei noastre, a originilor noastre ca popor ortodox.
Macar pe unul singur dintre cei pacaliti daca l-ar rupe din patima mandriei cum ca ar fi ceva important, ca Romania ar fi buricul pamantului si l-ar intoarce la adevar. Ar fi un suflet castigat. Iar un singur suflet valoreaza mai mult decat toata slava desarta a lumii acesteia.
Doamne ajuta.
@un_mare_pacatos:
Ce anume supara? Ca autorul demonstreaza faptul ca am fost crestini din primele noastre momente ca popor? Sau ca Sf. Constantin cel Mare a fost straroman? Sau ca citeaza din pr. Aldea? Nu vezi ca textul se potriveste cu ce ai citat din pr Staniloae?
Oricum, interesant lucru… Tu esti cel care raspandea, inclusiv pe un site de ”profil” si de productii tip hoaxuri, tot felul de aberatii despre sutele de mii (inexistente) care se rasculau in Grecia sau despre declaratiile razboinicie ale lui Erdogan care, in realitate, niciodata nu au fost spuse.
Desi esti un propagator de falsuri. Mergi mai bine acolo unde esti gazduit si promovat si apara acolo aberatiile de tip new age gen Dacii, adevaruri tulburatoare.
va multumesc foarte mult pentru acest articol… e o palma de trezire, o constientizare a cat suntem de usor manipulabili, inghitind aproape orice informatie frumos impachetata, care apeleaza la trufia noastra… nu mai avem capacitatea de analiza individuala, nu mai avem vointa de a cerceta, de a aprofunda o problema… cu adevarat internetul ne indobitoceste… a se inlocui pluralul din cele scrise mai sus cu singularul… cu adevarat internetul MA indobitoceste…
Exista, totusi, o tendinta destul de clara in stiinta romaneasca oficiala de a minimiza importanta elementului dac: de exemplu, originea cuvintelor – atunci cand un cuvant nu are origine latina, i se cauta obligatoriu originea la unul dintre popoarele vecine, ignorandu-se posibilitatea ca acel cuvant sa fie, de fapt, o mostenire traco-daca. Nu am referintele la indemana, dar stiu ca am citit despre o multime de cuvinte care in dictionarele noastre sunt prezentate ca avand origine maghiara, in schimb ungurii le considera de origine romana; sau despre altele considerate de origine slava, desi apar doar in romana si in limbile slave sud-dunarene, ceea ce face mai probabila o origine pre-slava pentru ele.
O analiza remarcabila din acest punct de vedere este Dictionarul etimologic al lui Vinereanu.
Schema asta poate fi recunoscuta si in alte productii/curente. O sa dau trei exemple:
1. Documentarul Zeit Geist. Reprezentantul francizei zeit geist in romania, in raspunsul dat pe forum unor atei care jubilau si se intreceau in comentarii anti-crestine, spunea ca “documentarul nu afirma ca nu exista dumnezeu, ci ca am fost indepartati de adevaratul dumnezeu”.
2. Jan van Hellsing, intr-una din multele sale carti, da urmatorul “citat” sub titlul “marturisirea unui iudeu”:”crestinismul este inventia si arma noastra, cu ajutorul careia v-am scos din puritatea voastra pagana si v-am determinat sa adoptati valorile si cultura iudaice”. Citatul este aproximativ, insa ideea este redata cu exactitate. Implicatiile cred ca sunt usor de sesizat.
3. In romanul “Pendulul lui Foucault”, de Umberto Eco, personajele romanului inventeaza o istorie alternativa, in care Sf. Apostol Pavel este un agent iudeu, crestinismul fiind raspandit de catre acesta cu intentia de a submina si distruge imperiul roman.
Bibliografia nu este deloc completa si – ca atare – nici relevanta.
Iar faptul ca dacii aveau o pasiune aparte pentru limbi straine si s-au apucat asa deodata sa invete latina nu e realist. Ar fi singurul exemplu din istorie in care un popor cucerit simpatizeaza brusc si deodata cu cuceritorul si ii preia limba, obieciurile s.a.. Bineinteles, nu negam importanta imprumuturilor lingvistice, dar de aici si pana la formarea unei noi limbi e cale lunga…
Daca maine ne-ar cuceri ucrainenii (de ex) ne-am apuca cu totii sa invatam ucraineana?
Iar influenta romana in dacia a fost cu adevarat doar pe 14% din teritoriu. In rest erau garnizoane militare, astfel incat contactele localnicilor cu romanii erau foarte rare si in nici un caz nu excelau prin simpatie! Daca cineva v-ar lua pamantul si ar instala pe el coloni straini, dvs v-ati duce la el cu paine si sare? nu cred! In plus dacii erau cunoscuti in epoca ca un popor darz, care nu se lasa calcat pe coada. Oare sa-si fi schimbat asa brusc optiunile? Si cum ii puteau invata latina pe daci niste venetici mult mai redusi numeric si care, de multe ori, nu stiau nici ei limba vorbita la Roma? De aceea si legiunile se formau pe criterii etnice (de ex. Legiunea Britanica, stationata in Vrancea de astazi, etc…).
Si cum au reusit latinii sa romanizeze o regiune aflata la mii de kilometri departare, ostila, cu o clima foarte aspra (era mica era glaciara, nu? dacii treceau in Moesia pe Dunarea inghetata bocna!) si cu o populatie razboinica, atata timp cat ei nu au reusit sa latinizeze pen. Italica? Abia dupa 1848 s-a pus problema ”confectionarii” unei limbi italiene literare (pe baza dialectului de Siena).
Ati fost in Italia?
Ati vazut – chiar si acum, dupa atatea eforturi si in epoca mass-mediei agresive – ce diferente dialectale majore sunt intre doua vai vecine, intre doua depresiuni apropiate?
Ungurii au stat in Ardeal 1000 de ani, oare si-au uitat romanii de acolo limba sau s-a format o alta limba prin imprumuturi reciproce? Si maghiarii chiar au fost foarte violenti in procesul de deznationalizare, comparativ cu romanii!!!
Stimate autor, cititi Indro Montanelii – Roma, o istorie inedita (si nu numai) si veti vedea care a fost treaba cu acordarea cetateniei romane cetatenilor liberi.
Deci:
– militar nu ne-au putut supune (nici nu prea aveau interesul s-o faca, era vorba doar de obtinerea unor beneficii economice – sclavi, aur, grane, etc.);
– lingvistic – nu aveau cum, nu mai intru acum in amanunte;
– cultural – ce sa mai vorbim??? Latinii erau in mod frecvent homosexuali – nevasta lui Traian era bucuroasa ca barbatul ei nu o insela cu femei (LOL!), iar Caesar se autointitula ca fiind barbatul tuturor femeilor si femeia tuturor barbatilor.
Si atunci, repet, de unde simpatia asta profunda aratata de daci romanilor?
Bineinteles, exagerari sunt cu duiumul – N. Savescu e cel mai bun exemplu – dar daca dam la o parte balastul ramane ceva ce este cel putin fascinant…
Problema este ca nici macar istoricii (marea lor majoritate) nu sunt dispusi sa recunoasca adevarul sau macar sa caute sa il descopere.
Unii din calcule meschine (accedere facila si silentioase pe dulcea scara academica), altii din principiu (si-au dat oamenii teze de doctorat in domeniu, ce sa faca acum, sa-si taie singuri craca de sub picioare???)…
@relu:
Nu e o teza de doctorat ca sa fie nevoie de bibiografie completa, totusi. Este un articol bine scris si argumentat. Nu l-am scris noi, deci nu stapanim problema istorica, insa pentru a il putea respinge ARGUMENTAT e nevoie de aratat cu subiect, predicat si referinte UNDE, DE CE e gresit si CARE e adevarul istoric sau care e EXPLICATIA istorica mai credibila. Altfel, vorbim degeaba, sau vorbim vorbe.
In ceea ce priveste argumentul limbii, s-au adus niste precizari tocmai in textul de mai sus.
Zici de Ardeal. Insa Ungurii cand au venit aici se comparau ei cu romanii? Cine ar fi vrut si cine ar fi crezut ca e nevoie sa invete limba unor huni salbatici care stateau toata ziua pe cal? Au adus ei institutii, guvernare, administratie, au adus moneda, intr-un cuvant civilizatie? Se trece MULT PREA USOR peste argumentul civilizatiei, si se discuta despre latina, de parca doar limba ar conta in astfel de procese.
Apoi, ungurii cand au venit populatia autohtona era deja ortodoxa. Iar ei nu. Ei bine, religia a fost inca un element care a facut ca aglutinarea dintre unguri si romani sa nu se produca veacuri intregi. Spre comparatie, daca Basarabia ar fi ramas Imperiului Tarist 200 de ani, in mod cert acolo am fi avut populatie etnica romana de limba si cultura rusa.
@ relu
Adevar pe care tu, bineinteles, il detii.
@admin
Evident ca nu ma asteptam sa fie o bibliografie completa, dar titlurile prezentate fac parte DOAR din literatura istorica corecta politic! In acele lucrari nu se vorbeste neam de subiectele prezentate in articol!
Apoi, eu nu mi-am propus sa lamuresc exhaustiv niste probleme oricum destul de incalcite. E aproape imposibil sa reusesti asta pe un blog.
Apoi, problema cu ungurii a fost ca ei au impus cu forta limba maghiara. Si a propos, ungurii nu au nici o legatura cu hunii – cu toate ca si istoriografia ungara face (voit) aceasta confuzie.
Iar despre civilizatia romana, ar fi multe de spus. Oricum, sa stii ca dacii aveau si moneda (celebrul kosson) si institutii (de invatamant) si sistem de guvernare si administrare. Oare Burebista nu pusese deja bazele acestor forme de organizare statala?
Iar diferente religioase existau si intre daci si romani, nu? Asta nu a fost niciodata in istorie un impediment in aglutinarea unor populatii. Contraexemplu: tarile nordice au aceeasi religie (exceptie minoritatea ortodoxa finlandeza), dar au preferat o dezvoltare politica independenta, nu?
Apoi, in fosta URSS uiti ca au avut loc masive dislocari de populatie si pe acest fond s-a realizat rusificarea altor republici. Dar chiar si asa nu s-a reusit decat individual (atunci cand omul, din oportunism, a dorit asta!). Ce zici de comunitatile de basarabeni ce vorbesc si acum romana din Habarovsk, din Vladivostok si chiar din Vietnam? Cei din Vietnam (cam 150 persoane) au fost semnalati prima data de scriitorul Neagu Udroiu, care, in 1975, a facut o vizita in aceasta tara si i-a descoperit absolut intamplator! Asa ca teza aglutinarii culturale este DOAR o teza, fara prea multe argumente stiintifice.
Hmmmm,
Spune autorul ca Dobrogea, Muntenia si sudul Olteniei au fost sub stapanire romana mai mult timp… Perfect adevarat, dar stiti de ce? Pentru ca erau regiuni aproape vide de populatie. Existau mici targuri la confluente si cam atat. Dobrogea interna era pustie, abia in sec. XIX a fost cat de cat populata. Constanta, la 1878 avea 3500 locuitori!!! Muntenia era o padure fara sfarsit, defrisata abia din sec. XIX, cand au inceput marile improprietariri cu populatie din zonele mai inalte. De fapt, ceea ce conta pe atunci era doar Transilvania, zona carpatica si cea subcarpatica! Raportandu-ne la ceea ce era cu adevarat important, influenta romana in Dacia a fost destul de redusa.
@relu:
Iorga, Stoenescu, Constantiniu, Bratianu Gh., politic corecti?
Ungurii puteau sa fie si indieni. Nu asta era ideea (admit ca nu se confunda cu hunii), ci ca erau niste triburi inferioare civilizational, dotate cu cai si arme si cam atat. Iar mai tarziu diferiti religios.
Romanii si dacii nu erau FUNDAMENTAL diferiti in privinta religiei. Erau popoare pagane cu tot felul de culte. Marea schimbare care a venit in istoria omenirii a fost crestinismul. Nu se mai vorbeste, dupa crestinism, de religii diferite, ci de inainte si dupa Hristos. Are o logica acest lucru.
Principalul defect al teoriilor expuse de tine este ca scot din ecuatia istorica a formarii poporului roman elementul crestin, adica cel mai important.
@Lucian
De unde ai dedus asta?
@admin
Eu nu sunt teolog, asa ca ma feresc sa-mi dau cu parerea asupra unor subiecte pe care nu le stapanesc indeajuns. E adevarat, dacii si romanii nu erau fundamental diferiti, dar ar fi de discutat daca crestinismul a ajuns sau nu pe teritoriul tarii noastre si prin intermediul romanilor (vorbim de secolul XI d.H.). Este posibil, de ce nu?
Iar istoricii pe care i-ai enumerat, exact, au fost foarte corecti politic!
scuze, evident e vorba de secolul 2 d.H.!!!
@relu:
Nu e nevoie sa fie cineva teolog ca sa isi dea seama de evidenta unui fapt… ISTORIC. Anume, ce a insemnat crestinismul. Este total scos din ecuatie de tine si de toti cei care privesc istoria prin procesele istorice ale culturilor si limbii, uitand impactul enorm, fara precedent, pe care l-a avut crestinismul tocmai asupra culturii si limbii. Propovaduirea crestina a schimbat de la mentalitate pana la elemente de limba si asta in acelasi moment istoric in care s-a desfasurat ocuparea Daciei si perioada post-romana. Fara aceasta nuanta e aberant sa discutam orice despre acea perioada. E ca si cum am vorbi despre formarea poporului american lasand la o parte faptul ca primele comunitati erau neoprotestante – adica cel mai imprtant lucru pentru a intelege istoria ulterioara a acestei tari.
Deci acei istorici erau corecti politic? Pai bine ca ai spus, ca sa stim cu cine stam de vorba: cu un diletant fara cea mai mica legatura cu istoria si istoriografia. 🙂 Fara suparare, dar cand il ai la degetul mic pe Iorga, nu te poti astepta sa fii luat in serios.
@ admin
Eu nu faceam decat sa expun niste opinii. Departe de mine ideea de al discredita pe Iorga – nici nu as avea cum. Dar a fost un personaj destul de discutabil, mai informati-va!
Oricum, vad ca pe acest blog este interzis sa ai pareri contrare admin-ilor, asa ca renunt la un dialog in zadar! Pana la urma este din partea voastra si o lipsa de politete. Va las cu bine, in lumea voastra de mari specialisti in orice.
Sanatate!
@relu:
Acum iti iei jucariile si pleci. 🙂
Treaba ta, aici am vrut doar sa aratam ca nu e nimic serios in a pune la index niste autori de istorie (indiferent de faptul ca au fost personalitati problematice – e o diferenta intre opera si viata la oricine). Si, in rest, ne-am expus si noi, la randul nostru, opinia… Asta inseamna ca nu admitem alta?
@admin: Felicitari!
Mi-ati luat-o inainte, tocmai incepusem sa scriu despre aceasta isterie “dacica”. Intr-un fel m-ati dezarmat, pentru ca 90% din ceea ce as fi scris eu, este deja scris mai sus. Pana si bibliografia este asemanatoare, acum insa voi avea ceva in plus: articolul de fata.
Celor sceptici privind teritoriul cucerit de romani: exista un val de pamant ridicat de romani care ajunge de la Prut pana la Nistru, asemanator valului de pamant din Britania. Practic, de sub controlul direct al legiunilor romane au scapat doar nordul Crisanei, Maramuresul si Bucovina. De retinut ca latina nu era doar limba romanilor, intr-un imperiu atat de cosmopolit era si “lingua franca” asa cum astazi este limba engleza. Ca sa poti sa te intelegi cu oricine trebuia sa stii acesta limba, latina. Vedeti astazi cate barbarisme englezesti avem chiar si in situatia in care limba romana este o limba scrisa si predata la scoala fiecarui roman timp de 12 ani, in fiecare an. Nu este de mirare ca in 200 de ani o populatie rarefiata (populatia Daciei inainte de cucerirea romana a fost estimata la 500 000 de oameni, din care ucisi sau luati in robie dupa razboaiele daco-romane au fost cam 10%) sa isi schimbe complet limba (nu sa importe alta, ci sa construiasca alta noua).
Auziti astazi dupa doar 20 de ani de la deschiderea catre occident, fara a fi cuceriti de vreo armata sau sa avem vreo relatie de vecinatate cu un popor de limba engleza, fraze ca “Sa-ti dau un hint”, “Sunt intr-un meeting”, “cash-flow”, “business plan”, “Mi-am luat un job”, “Iti fixez un target” etc. Atunci de ce sa ne miram ca dacii si-au schimbat limba in 200 de ani? Dar limba celta din Galia cucerita de Cezar unde a disparut? Dar limba vikingilor din Normandia? Acestia din urma au ajuns (culmea!) sa impuna limba franceza la curtea Agliei, la 200 de ani dupa ce EI au cucerit ceea ce astazi este nordul Frantei! Si exemple de populatii care renunta la limba lor pentru o alta in cateva generatii ar mai fi.
@Titus L:
Felicitarile se cuvin autorului publicat de ”Foaia Nationala” – Mihail M. Popescu, daca asa il cheama.
Altminteri, nu e rau sa aduca fratia ta sau oricare altul preocupat de subiect lamuriri suplimentare, caci sigur vor fi nevoie de ele…
@Titus L
Valul de pamant de care vorbesti nu e sigur ca a fost facut de romani. I se spune si Valul lui Traian si Brazda lui Novac, nu? Caz in care (al doilea) lucrurile se schimba mult.
Apoi, densitatea populatiei in Dacia era una NORMALA pentru acea perioada, asa ca nu se poate vorbi de o populatie rarefiata (pentru acele timpuri). Doar in peninsula Italica erau aglomeratii umane mai mari.
Iar englezismele (detestabile) de azi nu vin de la sine, ci sunt impuse: prin aceeasi scoala de care vorbesti, prin mass-media etc.
Iar limbile nu dispar asa, cu una cu doua. Gaelica este inca o limba vie, vikiga pare sa fie (totusi) predecesoarea limbilor nordice de azi…
@Titus L
Populatia Imperiului Roman in Europa (M. Reinhardt, 1968):
Italia – 7 mil.
Iberia – 6 mil
Galia Transalpina – 5 mil
Britania – 1 mil
provinciile danubiene (Dacia, Retia, Noricum) – 2 mil
Grecia – 3 mil
Dacia lui Decebal era un trib tracic din banatul de astazi. Teritoriul Romaniei de astazi cuprindea mai multe triburi tracice: Daci in banat, carpi in moldova, apuli in Transilvania, geti in Muntenia, si altele.
Burebista a unit toate triburile tracice care au mai ramas necucerite de romani. Noi suntem urmasii tracilor romanizati, povestea cu Dacia a luat amploare in perioada comunsmului pentru a ne separa de Timoc (tracii tribali, si Basarabia, cautati si veti gasi.
Foarte intresant de ce va ocupati voi care spuneti ca administrati un site crestin.Sper sa nu fiu inteles gresit dar va ocupati cam mult cu profeti apocaliptice cu ce tot spun uni ciudati de istoria tari si a poporului.Nu vreu sa va critic mi-a placut forte mult cand ati publicat articolul despre prozelitismul sectar, ascuns sub forma campaniei electorale cand acele persoane imparteau bibli sectare, dar in legatura cu acest subiect cred ca ar trebui sa publicati predici, ale preotilor legate de sarbatorile ficarei zile rugaciuni ale sfintilor parinti si sa lasati povestile inventate de istorici ratati, sa le demonteze istorici iar domniile vostre sa se ocupe de teologie in continuare.In legatura cu comparatiile facute de ei intre cultul pagan al lui Zalmolxe si cultul crestin nu trebuie sa ii bagam in seama pentru ca ei zic ei aud.Cine ar crede aberatiile lor depre dacii stramosii Romei?Sau alte aberatii.Pe noi crestini ar trebui sa ne preocupe strea nostra sufleteasca nu amenintarile exterioare.
@Ortodox:
In cazul in care nu ati observat pana acum, site-ul are mai multe pagini. Pagina PRINCIPALA este dedicata strict subiectelor duhovnicesti, predici, sarbatori si tot ce se cuvine: http://www.cuvantul-ortodox.ro/
Aici este pagina de STIRI sau recomandari, unde se discuta actualitatea sau alte teme de interes pentru cititori si noi insine: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/
Mai avem si alte pagini, de pilda anunturi sau SOS
http://www.cuvantul-ortodox.ro/Fratii-mai-mici-ai-lui-Hristos/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/anunturi/
Deci, daca ne certati pentru materialele duhovnicesti, ati gresit pagina. 🙂 Nu aici trebuie sa o faceti! Ci pe pagina principala, pe ”acasa”.
@Ortodox:
Fara suparare, fratia ta, bag sama ca starea dumneavoastra interioara nu va permite un dram de atentie ca sa observati ca acest site are si o pagina principala plina de bunatati duhovnicesti, fix pe ceea ce se cuvine, dupa placerea inimii domniei voastre.
Altfel, daca va imaginati crestinul ca fiind fie un strut cu capul bine infipt in pamant, fie un visator duhovnicesc cu capul in nori, atunci va spun cu mana pe inima ca va inselati foarte. Vremile de azi necesita o racordare la realitatile ce ne inconjoara pentru ca vremile astea aduc amenintarile exterioare foarte aproape de cele interioare, uneori pana la punctul in care acestea se confunda. Cumplite vremi, dar vremi de mantuire si acestea, ca toate cele de mai inaitea lor – dupa cum sublinia, acum ceva ani, Parintele Rafail Noica.
Intr-un fel, gasesc ca este chiar de ajutor asa, pentru ca multi dintre noi suntem atat de distrusi (cititi “distrasi”; sau “distrati”, daca vreti) launtric incat cu greu ne mai putem concentra puterile la adanc – darmite sa mai si reusim sa discernem ceva din cele ce se intampla acolo.
Cu alte cuvinte, noi nemaiavand indemnarea aceasta de lucru interior atunci e o randuiala ca sa avem parte de razboi exterior – doar, doar, om invata ceva din acesta si ne-om randui mai bine si interiorul.
Si sa-l randuim astfel incat macar sa nu mai ajungem sa mustram aiurea pe unul sau pe altul si sa invatam sa cercetam (si sa ne informam) un pic mai inainte. Superficialitatea este si ea un pacat, pana la urma.
Nici eu nu-l prea suport pe acest Roxin, ezoterist si pagan in acelasi timp. Totusi, vad ca s-au dus discutiile intr-o zona pe care si cei de la Foaia Nationala nu o maai pot controla, iar cei din tabara adversa au devenit infierbantati.
Sunt doua probleme de ridicat, pe care trebuie sa le discutam.
1. Daca noi toti am fost romanizati pana la retragerea aureliana, atunci crestinismul nostru este de la Roma?
2.Cat de cinstiti cu istoria romanilor au fost cei din Scoala Ardeleana?
Cred ca aici gasim multe raspunsuri..
Eu, am gasit un articol frumos, scris de Parintele Staniloae “Vechimea si spiritualitatea termenilor crestini romani in solidaritate cu ale limbii romane in general”.
Iata ce mi-a iesit in vedere din acest articol al Parintelui:
“Daca misionarii ar fi venit la noi de la Roma, ar fi venit cu termeni formati de-a gata de acolo si i-ar fi impus si la noi, cum i-au impus in Apusul latin. Dar la noi n-au venit cu fides,Trinitas (acum, in timpurile astea noi, da!!)Deus,ecclesia,oratio,regnum Dei,Pater, incarnatio,ressurectio,assumptio,Creator,Omnipotens,Virgo,etc.,ci misionarii rasariteni, avand a traduce termenii grecesti evanghelici in care invatasera crestinismul,AU LES DIN GRAIUL NOSTRU, CA UNII CE ACUM I-AU INVATAT GRAIUL, cuvintele: credinta,Treime, Dumnezeu,biserica,rugaciune,imparatia cerurilor, Tatal, intrupare ,inviere,inaltare, Facatorul,Atittiitorul,Fecioara, etc. Astfel, termenii prin care se exprima crestinismul nostru primar si fundamental, IN LOC DE A FI O DOVADA CA AM PRIMIT CRESTINISMUL DE LA ROMA,ARATA, DIMPOTRIVA,CA NU L-AM PRIMIT DE LA ROMA….Identitatea acestot termeni la daco-romanii din nordul Dunarii si la traco-romanii din sudul ei, arata ca (acesti termeni) ei au venit in nordul Dunarii prin traco-romanii din sudul ei si ca TOATA MASA TRACO SI DACO ROMANA DIN SUDUL SI NORDUL DUNARII VORBEA ACEEASI LIMBA”.
Apoi, martirii daco romani, pe Preotul Montanus si preoteasa Maxima,cel dintai episcp cunoscut al Tomisului, Sf.ierarh Evangelicus(290-300)- care era originar din Tracia.
In actul martiric al Sf.Epictet si Astion se mentioneaza ca “pre fericitul Evangelicus era episcopul si intaistatatorul sfintelor lui Dumnezeu Biserici din aceasta provincie”. Fiind de neam trac, Sf.Ierarh,el a propovadut Evanghelia in limba localnicilor, altfel nici nu putea fi inteles, si asta vorbim de anul 300 d.Hr.
Si in privinta lui C.Giurescu, mai are si el scapari. Chiar Pr. prof. Ionut Moldoveanu, de la Fac. de Teologie Ortodoa, are un studiu foarte intersant despre crestinismul primar, si acolo il combate pe Giurescu, pe buna dreptate, ca falsificator de unele adevaruri.
Cred ca trebuie sa fim foarte atenti si sa discernem cu multa intelepciune, prin rugaciune.
1. Observ ca astazi admin e foarte suparat. As spune ca e chiar patimas. E bine sa luam atitudine fata de ce se mai spune despre istoria noastra, sa aparam crestinismul care ne caracterizeaza pe noi ca popor. Dar tonul patimas nu-i bun.
2.Ca teolog, am suferit ca pe blogosfera n-au fost prea multe voci cand Razvan Teodorescu scria in revista Historia ca e aberant sa spunem ca poporul roman s-a nascut ortodox. N-a prea sarit lumea. Dar acum se spun lucruri taioase, lasand la o parte si alte aspecte. Unul la care chiar tin si nu s-a spus in articol e ca o parte din daci au imbratisat crestinismul din primul secol, incepand cu cei care locuiau sau veneau in contact prin transhumanta, negot cu colonistii greci din cetatile de la Marea Neagra. Ca urmare, ei puteau sa raspandeasca crestinismul si in teritoriile neocupate de romani si atunci nu cred ca ar mai trebui legat atat de mult crestinismul nostru primar de colonistii romani adusi in Dacia. Nu reprosez lipsa acestei perspective nimanui, dar cred ca tocmai patima a deteminat-o.
3. Atacuri asupra crestinilor din Romania au fost si vor mai fi. Noi ne facem datoria atat cat putem, si in acest context acest articol este foarte binevenit, dar nu disperam, nu ne panicam. Am constatat ca ne dam singuri in cap cand suntem patimasi si iata un exemplu: asa o fi, ca in perioada comunista nu iesea nimeni din tara fara acordul securitatii. Insa modul in care o spunem poate crea victime colaterale: ma gandesc la Inaltul Bartolomeu Anania. Cine a citit memoriile sale, stie cum a ajuns Inalt Prea Sfintia Sa in America si ulterior chiar si parintele Calciu. Pai daca se afirma asa de apasat ca “Oare cine avea voie să plece atunci, din ţară? Nu cumva plecau doar cei care aveau “binecuvântarea” Securităţii Comuniste? Făcând o legătură logică,” inceamna ca si cei doi reprezentanti ai Bisericii au plecat tot cu “binecuvantarea” securitatii? Cred ca ar trebui sa fim mai atenti la ton, la maniera in care explicam lucrurile. Parerea mea.
@hypatia:
Articolul nu ne apartine, am mai spus asta. O afirmam raspicat si taios. 🙂
Chestiunea cu plecarea in Germania face parte dintr-un complex mai larg de imprejurari si contexte istoriografic/propagandistice.
Apropo de Inaltul Anania: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/04/18/ips-bartolomeu-anania-dosar-securitate-romania-libera/
Ce-ar fi daca totuşi deşi filmul despre daci are exagerarile filopagâne mai mult sau mai puţin evidente, el însumează nişte adevăruri istorice importante. Nu sunt adeptul conspiraţionismului însă nu trebuie trecut cu vederea că istoria este scrisă de învingători(stăpânitori).Mi-e greu să pun la îndoială opiniile unor oameni de talia Pr.Stăniloae, M.Eminescu, L.Blaga şi alţii mai ales când lucrurile se cam leagă. Şi încă ceva: nu ştiu cât de fericită este maniera aceasta de a exclude un material sau o persoană în totalitate doar din considerente personale. Cred că Părinţii procedau diferit, sesizând cu duhul lor mai multe nuanţe decât cele două pe care le sesizăm noi: alb/negru. În plus, atâta timp cât noi rămânem sub anonimatul unui nume de blog, cât de deontologic poate fi a ne asuma formarea unui curent de opinie.
Copii, nu va agitati inutil!
Daniel Roxin este membru MISA!
Si cu asta am spus totul…
Felicitari Admin pentru articol si pentru comentariile pertinente.
Apoi eu ce zic? dam cu stangul in dreptul. Va cunosc atitudinea si admiratia pentru Inaltul Bartolomeu si tocmai de aceea l-am dat ca exemplu. Nu va imput articolul, ci tonul cu care ati raspuns primilor comentatori. E tonul pe care l-ati preluat din articol. Oamenii au pareri, pot si gresi. Cine e infailibil? Cunoasterea presupune si exercitiul de a spune ce ai inteles, de a scrie ce te-a patruns din ce-ai citit. Si oamenii asta fac. Facem corectii, nu dam cu barda. Ma tem ca fratii nostri nu au invatat inca diferenta dintre diferitele surse ce genereaza idei sau ideologii. Smecherii aia de la PRM nu-mi plac nici mie, iar scopul lor e clar exprimat pentru toti. Mai ales cand au ca portavoce pe Pavel Corut. Insa subiectul acesta despre daci incita pe toata lumea si nu trebuie sa lasam ca fratii s se imparta in tabere combatante. E important sa le demontam falsa argumentatie, dar nu sa reducem totul in maniera inchizitoriala. Legat de daci, mai exista multe lucruri de spus, ce ar putea genera discutii constructive pentru cunoasterea poporului nostru. Imi vin in minte exemplele din folclor,pe care cei de la Romania mare, prin Savescu &co stiu bine sa le foloseasca,dar si aici ar fi multe de spus, de clarificat. Dar nu ca sa ne certam sau sa dam raspunsuri taioase. Mai buna e pacea si intelegerea.
@hypatia:
Inchizitie?
Hm… E oricum mai bland decat “atitudinea asta de tipic securist si pur barfitor” cu care ne-a gratulat smeritul fratior “un pacatos” (nepublicat).
Ce bine este cand se asteapta si se cere de la cineva sfintenia si desavarsirea! 🙂 E perfect asa, cu o singura conditie: sa nu uitam sa ne-o cerem si noua insine, din cand in cand, asa, de control… 🙂
Parintele Dumitru Staniloae:
“Eu cred ca trebuie sa ramanem in crestinismul de la inceput, poporul roman s-a precizat ca popor roman prin crestinism. Vedeti Faptele Apostolilor capitolul 16:9-12, unde Sfantului Apostol Pavel fiind in Troia are un vis in care i se arata un macedonean zicandu-i: “Treci in Macedonia si ne ajuta; treci Bosforul si te du, ca se deschide o poarta noua.” Si a ajuns in Filippi care era colonie romana – vers. 12. Deci noi avem crestinismul inainte de Roma; la Roma a mers Pavel abia dupa aceea, cand este dus, legat si inchis. Caci are Epistola catre Romani scrisa mai tarziu si il duc legat la Roma. Si la Roma vreo 200 de ani nu s-a vorbit limba latina, ci limba greaca.
El spune ca aici era colonie romana. Iar noi avem termeni latini proprii, nu de la Roma, de dinainte de cei care s-au format la Roma. Eu zic ca noi suntem protolatinitatea. Nici o limba nu este atat de latina ca limba noastra; este foarte apropiata de limba latina scrisa, aproape toate cuvintele… Si avem cuvintele latine cele mai substantiale, cele mai pline de seva, de exemplu: inima este de la anima, noi spunem Atottiitorul, traducerea exacta dupa “Pantocrator”, in Occident ei zic Atotputernicul: Atotputernicul e mai rece; Atottiitorul parca te imbratiseaza. Noi zicem Tata, ei zic Pater; Tata parca-i altfel… Noi zicem Fecioara, ei zic Virgo, mai fizic asa. Ei zic “regnum” – stapanire, parca mai lumeste; noi zicem imparatie, parca mai plina de taina, de basm asa… imparatie… Noi zicem biserica de la “basiliki”, adica cladirea imparateasca; Hristos e imparatul… ei zic “ecclesia”; iar toti termenii acestia au trecut la popoarele din Occident de la Roma, dar la noi nu. Si ceva din duhul acesta rasaritean, de taina, se vede in toate cuvintele noastre. Noi nu le-am luat de la Roma; noi avem o limba proprie; latina dar proprie, noi am fost protolatini, aici s-a format latinitatea. Dealtfel, caracterul nostru latin nu e strain de vechimea fiintei noastre de traci: invatatul vienez Tomaschek in lucrarea sa “Uber die Bessen” tiparita la 1880, spune ca besii erau tracii si dincolo de Bosfor se numeau biti, iar capitala Bitiniei era Troia, de unde nepotul lui Priam, dupa ce grecii inving, pleaca (evident ca nu singur, ci cu corabii si cu multime) si intemeiaza Roma. Eu cred ca asta a fost protolatinitatea; a noastra, aici. Dupa aceea a ajuns acolo intrand in legatura cu nemtii, cu barbarii, cu toti; deci latinitatea prima si cea mai curata a fost aici. Sfantul Apostol Pavel a tradus in limba asta care se vorbea aici. De ce noi am ramas latini dupa ce am avut stapanirea armatei romane vre-o suta si ceva de ani?… asa de repede isi pierde un popor limba?… de ce n-au devenit latini grecii; sau cei din Asia Mica, sau cei din Egipt?… de ce numai noi?…
Tracii acestia se intindeau foarte departe, se intindeau dincolo in Bitinia, pana in Frigia si s-au intins in toti Balcanii, pe urma pana-n nordul Carpatilor. Poate imprejurarile, sau poate nu stiu ce fel al nostru de a fi prea ingaduitori, ne-a imputinat asa teritoriul. Grecii aproape ca i-au desfiintat pe macedoneni, sarbii la fel, bulgarii la fel… Balcescu spune ca atunci cand a ajuns pe un varf de munte in Bulgaria, de jur imprejurul lui erau numai romani.”
Intreb si eu:
Cum este posibil ca cei care au imprumutat o limba, sa o pastreze mai bine decat cei de la care au imprumutat-o? In conditiile in care am fost sub slavi, turci, unguri, sute de ani? Iar sub romani doar 100-200 de ani.
Asa ceva e imposibil si singurul raspuns normal si logic este cel dat de parintele Staniloae:
“Eu zic ca noi suntem protolatinitatea. Nici o limba nu este atat de latina ca limba noastra; este foarte apropiata de limba latina scrisa, aproape toate cuvintele…”
Eugen Lovinescu – elevul lui Iorga, despre Nicolae Iorga:
„O victimã a memoriei sale si un sclav al amãnuntului inutil”
„Iritabil, autoritar, dominator, d-l Iorga nu rabdã in jurul sãu nici talentul, nici independenta caracterului, nici mãcar demnitatea omeneascã.”
Acelasi E. Lovinescu, vorbind de politica savantului, va spune: „urând politica si repetând mereu refrenul „ eu care nu voi fi niciodatã deputat în tara asta”, Iorga a ajuns nu numai deputat, ci si seful unui partid de guvernãmânt, temperament irascibil, aprins, pasionat… rãzboinic si neconsecvent, egocentric pânã la diformitate,- devorat de imaginatie si de ambitie…”
,,Nu mã simt si nu mã consider cirac al lui Iorga, n-am luat de la el nici o metodã, nici conceptie istoricã…” – sunt cuvintele cunoscutului istoric Constantin C. Giurescu, citate din vol. I de Amintiri, pag. 148… „Iorga nu admite sã-i fie contrazise pãrerile. Temperament de mare feudal, el voia ca ceea ce sustinea el sã fie aprobat de toatã lumea. Dacã aveai altã pãrere si îndrãzneai s-o spui, atunci deveneai dusmanul sãu (…); dacã îndrãzneai s-o si scrii, atunci vina era fãrã iertare… (ibidem pag. 249).
Ca istoric, în analizele lui C.C. Giurescu, Iorga e prezentat drept subiectiv si contradictoriu. Iar ultima sintezã de istorie româneascã: Istoria Românilor si civilizatiei lor, scris de Iorga si apãrutã în 1930, prezintã grave si surprinzãtoare deficiente sub toate raporturile (ibidem pag. 291-292).
C Giurescu
„În compendiile din 1945 si 1946 – citim in studiul Ilenei Vrancea, pag. 141 – concluzia lui Cãlinescu despre Iorga este mult mai categoricã decat in textul din 1948: “de pe urma acestui om, totusi de geniu, comparabil cu Voltaire prin personalitate, literatura românã nu ramâne cu nimic: ,,…când e vorba de valoarea literarã a operei lui istorice (…) se poate pune întrebarea îngrijoratã dacã este vreo carte care, fie prin constructia ei, fie prin idei, sã rãmânã. Rãspunsul principal este negativ”.
Alte concluzii ale lui Cãlinescu despre Iorga („genial învãtat si om de litere”): ,,Opera istoricului este in carentã de idei; ca memorialist face impresia a nu sti mai mult decât omul din stradã…”; in lucrarea ,,Sub trei regi” totul e facut din bucãti lipite, farã sentimentul epic si farã ochi de pictor” (ibidem, I. Vrancea, pag. 177).
Sa nu uitam asocierea lui Iorga cu Carol 2 si clica lui (asta spune f multe), rolul lui Iorga in arestarea lui C.Z. Codreanu.
Si in plus, la scoala tot timpul ni s-a spus de marele istoric Iorga, dar erau citati mai mult Xenopol, Giurascu, Balcescu chiar. Da nici unul din astia nu e asa „super” ca Iorga. Iorga e super si atat.
Iorga a fost facut de comunisti „super” ca sa para in ochii lumii legionarii cei mai rai de pe fata pamantului. Si cand colo… cam invers. Si nici macar adevaratii legionari nu l-au asasinat. Ca asta e clar, a fost asasinat (noiembrie 1940).
Iar “legionarii” care l-au asasinat pe Iorga, nu s-au predat ei de bunavoie, cum era modelul legionar, ci au fost prinsi tot de legionari si apoi au fost eliberati de Antonescu. Nu au facut nici o zi de puscarie, seful lor a ajuns prosper om de afaceri in germania si spion pt secu al RSR. In acelasi timp, adevaratii legionari si elevii legionari faceau cate 25 de ani de puscarie in regim de exterminare, arestati fiind de carol2, Antonescu, de comunisti. Si cine, Tutea, Staniloae, Calciu, Papacioc si cati si mai cati… Au dat 90% din Sfintii Inchisorilor. Astea sant faptele.
Problema lui Iorga mai poate fi abordat si in urmatorul mod:
daca legionarii si Iorga au fost prezentati de comunisti ca fiind in relatie de invers proportionalitate, adica Iorga bun – legionarii rai, si stiind ca, comunistii erau mincinosii mincinosilor, e clar ca legionarii au fost buni si Iorga rau.