De ce e toxică strategia boicotării Referendumului pentru Căsătorie/ CE VOTAM pe 6 si 7 octombrie? “între Realitate și Vis, între Hristos și ideologie, între viață și moarte”/ Referendumul este „școală”, „spital” și „autostradă”
Cum va arăta buletinul de vot la referendumul din 6-7 octombrie 2018 și ce înseamnă întrebarea cuprinsă în el?
***
Biserica Azi. De ce votez „DA” la Referendum (25 09 2018) – invitat: Prof. Dr. Pavel Chirilă, membru, Coaliția pentru Familie:
***
Cristi Nemteanu:
Chemați la ordin la Bruxelles, politicienii coloniei se leapădă de referendum…
Călin file de neveste spune că partidul său nu se implică în campania pentru revizuirea Constituției şi că fiecare român își orânduieşte singur viața.
Veorica a răspuns şi ea stăpânilor că PSD nu se implică în campanie.
E bine de remarcat că Dragnea a absentat la ședința din Camera Deputatilor în care s-a aprobat legea privind referendumul,iar documentul a fost semnat de vicepreședintele camerei.
Bântuie acum prin Parlament un proiect pentru legalizarea parteneriatelor civile.Să-i vezi atunci activi pe eroii noștri…
Biserica e singura care își asumă acțiunea.Şi i se reproșează că face politică.Da,trebuie să facă politica lui Hristos,să se opună oricărei forme de dictatură. Fără consimțământul familiei, în școli circulă manuale de educație sexuală. Peste voința părinților se pornesc campanii de vaccinare obligatorie.
Biserica e singura care poate şi trebuie să ne protejeze!
Şi dacă tot face politică, atunci să susțină în alegeri politicieni ce cinstesc Credința,Familia şi Neamul.
Ivona Boitan:
Dacă intelectualii țării sunt unii care se plâng de oameni că-și fac cruce, numără copiii abandonați din instituții și homosexualii gata să-i salveze, milioanele date aiurea pe un referendum cerut cu CNP și tot tacâmul de peste 3 milioane de oameni, atunci declar cu mândrie că nu sunt intelectual. Sunt țăran, muncitor, oier, gunoier, ce vreți voi, numai intelectual, nu. Dacă țara asta se duce de râpă nu e din cauza homosexualilor, sau a heterosexualilor ci din cauza intelectualilor care sunt mai rău decât o turmă de oi gata să behăie la semnal.
Mai nou toți vorbesc de banii dați pe Referendum ca fiind bani aruncați pe fereastră, se vehiculează sume de la 27 la 43 milioane și cad sentințele mai ceva ca MIGurile. Desigur, intelectualii noștri măreți au exercițiul democrației, ei știu că legea se schimbă-n piață, nu prin Referendum )))) Să dai banii să organizezi o consultare națională pe o temă ridicată de peste 3 milioane de oameni este o prostie din punctul lor de vedere. Să te duci și să strigi înjurături cu pretenție de slogan, aia e ok!!!
Vorbesc de banii aceia de parcă i-ar scoate de la ei din buzunar pe toți, de parcă taxele și impozitele ar fi donații benevole din prea plinul inimii nu bani dați pentru rezolvarea problemelor polisului, de la infrastructură până la structură legislativă. Sunt intelectualii noștri așa orbi? De fapt punctul pe I, cuiul lui Pepelea, boala lui Calache și ce vreți voi nu e în nici un caz Referendumul, ci cine-l cere. Biserica. ”Mama ei de Biserică și de bisericoși, că i-am tolerat cu moaștele lor și cu broboadele lor, și cu popiii lor, i-am tolerat așa duminica la biserica dar acum nehaliții medievali mai vor și referendum. ”. Nu e așa de greu de înțeles că odată ce în spatele acestui referendum este văzută de toată lumea ca fiind Biserica toți cei care-i stau în față sunt oponenții ei. Unii merg la luptă concret, corect, asumat. Alții spun că: aici enumăr manipulările grosolane apărute de când am intrat în linie dreaptă cu referndumul.
1 Este inutil. Nu schimbă nimic.
2 Nu e inutil dar e nedrept. Iubirea e iubire. Ei nu fac nici un rău. Corect, nu fac, întrebarea e dacă nu fac pentru că acum nu au loc de manevră legală sau nu fac fiindcă nu e legislație care să le permită. Homosexualii din străinătate sunt destul de vocali, exhibiționiști și au reușită să determine implementarea multor legi. Îți impun punctul de vedere și duc în fașa legii un cofetar creștin care nu dorește să le facă lor tort de nuntă. Suntem în plin absurd, dar e un absurd care se întîmplă!
3 Nu doar că e inutil dar mai e și scump. Sumele vehiculate sunt după urechea fiecăruia.
4 După ce că e inutil, e scump și e nedrept e pe deasupra manipularea lui Dragnea să schimbe alte legi- Asta a fost tare! Te doare mintea ce subtilă a fost asta, trebuie să recunoaștem că drăcovenia asta a funcționat și a zdruncinat multe minți…cum că noi mergem și dăm drumul să schimbe Dragnea constituția cum vrea mușchiul lui teleormănean. ps poate că ar face asta dacă ar putea, poate că megalomania lui l-ar duce și acolo, dar nu poate, fiindcă nu e singur. Există legi și există organisme făcute să vegheze la aplicarea legii. Acest Referendum nu e iubit de occident, supravegherea se face cu o lupă care mărește bine, așa că orice mișcare greșită ar fi ultra mediatizată.
Să spui că doar tu ai dreptul la părere, că referendumul e ok doar când e dorit de pătura socială din care face parte, să jignești oameni doar fiindcă cred în ceva, să-i faci albie de porci în numele toleranței, arată limpede că intelectualii români când vine vorba de democrație sunt doar la bastonașe și codițe de porc.
***
Anghel Buturuga/ RL:
De ce e toxică și iliberală strategia boicotării Referendumului pentru Căsătorie
Boicotul este o tactică aleasă atunci când urmând regulile jocului nu ai prea multe șanse de a-ți atinge obiectivele. Boicotul poate fi practicat și atunci când vrei să „pedepsești“, simbolic sau nu, un oponent sau pe cineva care din varii motive te-a ofensat.
Boicotul nu e ilegal, iar uneori e și moral. Alteori, însă, este toxic, incorect și degradant. Așa cum este cazul cu tactica #boicot aplicată Referendumului pentru Căsătorie.
În fapt, boicotul este urmarea necesară a tacticilor de sabotare a Referendumului pentru Căsătorie practicate de oponenții acestuia încă de la început. Tactici care, în context și prin conținutul lor, sunt nejustificate, ilegitime. De ce?
Tocmai pentru că trăim într-o democrație liberală europeană. Într-o astfel de democrație, regulile jocului nu se reduc la voința majorității, ci și la existența unor drepturi fundamentale ale omului care sunt garantate constituțional și care nu sunt supuse votului. Jocul democratic se desfășoară în aceste limite constituționale. Mai departe, într-un astfel de cadru, fiecare parte are dreptul de a-și promova nestingherită vederile politice și culturale și de a căuta să convingă oamenii de dreptatea sa. Pluralism, dezbatere, decizie prin vot a cărei arie de aplicare e limitată constituțional – iată datele unei democrații liberale.
În speță, în ceea ce privește căsătoria, cadrul constituțional și european afirmă cu claritate regula că aceasta este definită de către statele naționale potrivit propriilor norme democratice și culturale.
Democrația liberală, dacă interzice manifestarea politică a unor grupuri cu valori specifice care se încadrează, prin revendicările lor, în limitele constituționale, nu mai este democrație liberală, ci iliberală. Cine ar milita, de pildă, pentru limitarea libertății de exprimare a concepțiilor de stânga sau a concepțiilor favorabile persoanelor LGBTQ s-ar face vinovat de iliberalism. Dar ceea ce nu spun mai departe gardienii autonumiți „ai poporului“ este că iliberalism este și atunci când se militează sau se caută să se scoată în afara jocului democratic grupurile cu valori conservatoare sau creștine asupra societății, dacă acestea sunt în limitele constituționale.
Or, oponenții inițiativei cetățenești de clarificare a definiției căsătoriei în Constituție nu au dat nicio șansă dezbaterii democratice pe subiect. De la bun început, tactica lor a fost una a degradării statutului oponentului (bigoți, fanatici religioși), a falsificării inițiativei și argumentelor acestora (se instaurează teocrația „CoalISIS“-ului), a conspirativitei (conservatorii americani care-și dau mâna cu Putin) și a alarmismului (vor fi persecutate minoritățile). O astfel de tactică a presupus ignorarea intenționată a discursului și agendei reale a inițiatorilor referendumului și fabricarea de mituri anticonservatoare. Practic, înseamnă ocolirea înverșunată a confruntării oneste de idei cu oponentul și recurgerea la lovituri sub centură, adică boicotul sub forma trișării.
Un astfel de comportament, în condițiile în care oponentul joacă după reguli și tu ai la îndemână chiar mai multe mijloace de a-ți propaga viziunea decât el – de exemplu, cele mai multe trusturi media s-au opus sau au evitat să dezbată inițiativa cetățenească până acum –, un astfel de comportament, așadar, este profund incorect. Și este incorect nu doar față de oponent, ci față de întregul public, față de ideea în sine de spațiu public, comun. Un astfel de spațiu comun presupune respectarea celor cu idei, valori și agende diferite și practicarea unui discurs rațional. Dacă ajungi, însă, să trișezi în confruntarea publică pentru că nu poți convinge oamenii să te urmeze, dacă ajungi să practici un discurs tezist, sofist și fals, atunci, de fapt, boicotul tău nu este atât la adresa oponentului, cât la adresa democrației liberale. Boicotul tău arată că nu accepți, pentru că nu-ți convine pe moment, să joci după regulile constituționale și europene, că nu accepți că pot exista cetățeni cu alte valori decât ale tale, care se pot exprima politic și pot decide politic. Boicotul tău este toxic și mincinos și este un pericol la adresa ideii că putem avea un spațiu public comun și norme elementare de comportament politic adecvat.
***
Dr. Vasile Astarastoae:
Referendumul și #boicot
Scriam într-o postare anterioară că referendumul, privind revizuirea în Constituție a definiției căsătoriei, va fi însoțit de tactici diversioniste și de o încercare de a-l invalida prin neîntrunirea cvorumului. Viața mi-a dat dreptate. A apărut o mișcare #boicot, care, cu diferite argumente, încearcă să determine populația să nu iasă la vot. Printre ideologii acestei mișcări nu putea să lipsească domnul judecător Cristi Danilet, foarte activ în spațiul public. Doar că argumentele pe care le aduce nu constituie decât o încercare de a deturna dezbaterea de la obiectivul consultării electoratului la subiecte adiacente. Într-un decalog, încearcă să justifice absența de la vot. Ce spune domnul judecător Dănileț? Spune că nu se prezintă la vot și motivează astfel.
Pentru că: ”schimbarea Constituției nu a fost argumentată juridic: în România nu a fost și nu este nicio inițiativă de legalizare a căsătoriilor dintre persoane de același sex.”. Observați manipularea semantică. Vorbește doar despre o inițiativă de legalizare a căsătoriei între persoane de același sex. Nu ne vorbește despre campaniile agresive menite să inducă în opinia publică ideea că o astfel de căsătorie este acceptabilă din punct de vedere legal. Ori domnul Dănileț nu știe, ori se face că nu știe, dar în țările în care o astfel de căsătorie a fost legalizată, inițiativa legislativă a fost precedată de astfel de campanii. Dacă nu se reacționează la timp, în curând poate să apară o asemenea inițiativă și în România.
Pentru că ”Lege Fundamentală, Constituția nu este un dicționar. În Constituție se trec principiile, în legi se dezvoltă normele.” Principial aș fi tentat să-i dau dreptate, mai ales dacă ne raportăm la alte constituții din țări cu democrație dezvoltată. Dar atât timp cât, în Constituția României, căsătoria este definită și singura schimbare care trebuie să fie operată, este înlocuirea sintagmei ”între soți” cu sintagma ”între un bărbat și o femeie”, argumentul domniei sale nu se susține.
Pentru că ”nu cred în dreptul societății de ce a decide ce sex să aibă partenerul pe care o persoană adultă și-l alege în cunoștință de cauză.”. Domnul judecător nu a înțeles (sau se preface că nu a înțeles) că nu e vorba de parteneriat, ci despre instituția căsătoriei. Noțiunea de căsătorie este un construct social istoric și religios, care are numeroase valențe. Atât timp cât statul este secularizat și căsătoria religioasă este o decizie facultativă, căsătoria civilă, pentru cei care doresc să beneficieze de anumite drepturi, nu poate fi reglementată decât de societate. Sunt societăți, care acceptă (legal) poligamia, poliandria etc. Cetățenii au hotărât că e bine așa. În momentul în care o persoană adultă își alege un partener, trebuie să se supună regulilor stabilite de societate. Și ce metodă mai democratică există, în afara referendumului, pentru a stabili care este regula acceptată de majoritatea societății?
Pentru că ”referendumul nu are legătură cu familia, ci cu homosexualii.”. Fals. Referendumul nu este împotriva cuiva, ci pentru ceva. Domnul judecător confundă sexualitatea (implicit orientarea sexuală) cu familia. Familia este tot un construct social –istoric, care nu se reduce la relațiile sexuale. Și din punct de vedere sociologic și juridic, familia (redusă sau extinsă) este definită prin elemente culturale, educative, social-economice, spirituale și nu exclusiv prin sexualitate. Sentimentul de iubire nu poate fi redus la sexualitate pentru că am anula toate achizițiile culturale, morale și am regresa la primitivismul dominat de instincte animalice și de hedonism. Definirea căsătoriei nu împiedică alte minorități sexuale să-și păstreze orientarea sexuală (aceasta ținând de dreptul la viața intimă, de privat și nu de dreptul public).
Pentru că ”în strângerea de semnături și în dezbateri s-a implicat Biserica. Or, eu cred și respect principiul separației dintre Stat și Biserică.”. Din câte cunosc eu (poate greșesc și mă luminează domnul judecător Dănileț), cultele au, în România, dreptul de a se exprima, inclusiv în spațiul public. Biserica face parte din ființa neamului românesc și are nu numai dreptul, dar și datoria să își exprime un punct de vedere. Faptul că Biserica (toate cultele religioase) a susținut o inițiativă a unui ONG, nu înseamnă că se încalcă principiul separației între Stat și Biserică. Statul este cel care va hotărî prin votul Parlamentului și prin referendum dacă această inițiativă este valabilă sau nu. Cât timp peste 87% dintre români declară, în cadrul recensământului, că aderă la un cult religios, a încerca să excluzi din ecuație Biserica, nu este altceva decât o manifestare anti-democratică și ilegitimă.
Pentru că ”trei sau chiar patru milioane de cetățeni români sunt peste hotare și acceptă să își crească copiii în țări unde toleranța este o virtute și unde relațiile homosexuale sunt acceptate social.”. Este adevărat că trei sau patru milioane de cetățeni români trăiesc în alte țări, dar aceștia își pot exprima opinia în cadrul referendumului. Nu cred că domnul Danileț i-a consultat și vorbește în numele lor.
Pentru că ”în paragraful nr. 42 din Decizia 580/2016 CCR spune clar că în România, din punct de vedere legal (juridic), prin căsătorie Constituția actuală înțelege numai uniunea dintre bărbat și femeie, astfel că – conchide Curtea Constituțională – inițiativa de revizuire prin referendumul declanșat nu acordă și nu reduce vreun drept, ci este menită doar a aduce o precizare a sintagmei „între soți”.”. De acord. Atunci nu înțeleg de ce această decizie a CCR-ului nu trebuie să se regăsească în Constituție. De ce trebuie să boicotăm un referendum, care nu face altceva decât să securizeze legislația română.
În concluzie, ideologii #boicot speră ca, bazându-se pe faptul că Biroul Electoral Central nu a revizuit lista de alegători (în acest mod cvorumul pentru validitatea referendumului este mare), să determine cetățenii să nu se prezinte la vot. Lăsând, astfel, posibilitatea ca într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, definiția căsătoriei să poată fi modificată numai în Parlament. Iată de ce trebuie să ne prezentăm la vot.
P.S.: Despre respectarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești ne vorbește și domnul procuror (actualmente judecător la CCR), Daniel Morar – în opinia separată cu privire la referendum. Iată că oamenii evoluează. Pentru că, atunci când era domnia sa procuror la Cluj, a fost condamnat la CEDO tocmai pentru încălcarea acestor drepturi.
***
Catalin Sturza
S-a scos artileria grea în lupta împotriva inițiativei cetățenești a Referendumului pentru Căsătorie. Etichetarea „referendumul urii” este acum întărită cu comparații cu RASISMUL și cu HOLOCAUSTUL. Etichetarea ascunde, în fapt, o formă foarte acidă de ură – de ură împotriva oricărui demers cetățenesc de tip creștin și conservator, și în fapt a unor valori creștine. Dar ascunde și altceva. E o formulare care ascunde o formă de dispreț față de suferința istorică a unor grupuri persecutate– cum ar fi persoanele de culoare și evreii.
Comparația dintre negarea „dreptului“ la o presupusă „căsătorie“ homosexuală și discriminarea rasială este facilă – ba chiar jignitoare pentru persoanele de culoare. O serie de pastori americani de culoare au arătat că „găsim drept dezgustătoare eforturile lobby-ului LGBT de a urmări un drept special bazat pe comportamentul lor sexual prin asemănarea cu mișcarea pentru drepturi civile din anii 1960 și 1970“.
Iar filosoful american Harry Jaffa a scris: „Natura și rațiunea ne spun că un negru este o ființă umană, și de aceea nu trebuie tratat ca un cal sau ca un bou sau ca un câine, așa cum natura și rațiunea ne spun că un evreu este o ființă umană, și de aceea nu trebuie tratat ca și cum ar fi bacilul ciumei. Dar cu aceeași voce, natura și rațiunea ne spun că un bărbat nu este o femeie, și că prietenia sexuală este decentă între cele două sexe opuse, și nu între persoane de același sex.“
În plus, CCR a arătat că ridicarea definiției Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie la rang constituțional nu restrânge nimic şi nu atinge vreun drept al homosexualilor. În acest timp, homosexualii au în România acces nediscriminatoriu la piața muncii, la servicii de educație, de sănătate, se pot căsători în condițiile prevăzute de lege pentru toți cetățenii (cu o persoană majoră, care nu e rudă apropiată, nu e căsătorită cu altcineva, nu suferă de o boală mintală, etc.), își pot lăsa moștenire averea prin notar, iar orice formă de discriminare împotriva homosexualilor este pedepsită prin lege.
Așadar, această încercare de a deligitima, altfel decât prin argumente raționale, admise politic, o inițiativă susținută de trei milioane de cetățeni este, în sine, profund ILIBERALĂ. Oponenții inițiativei cetățenești de clarificare a definiției Căsătoriei în Constituției nu au dat nicio șansă dezbaterii democratice pe subiect. De la bun început, tactica lor a fost una a degradării statutului oponentului, a falsificării inițiativei și a argumentelor acestora, a conspirativitei și a alarmismului. Totul în numele apărării unor presupuse „drepturi” ale unor minorități sexuale – chiar cu prețul călcării în picioare a suferințelor unor grupuri care au fost supuse unor persecuții cumplite în istorie.
***
Dragos Ursu:
Gânduri hai-hui despre Referendum (I)
Sunt consternat de violența discursivă a „neprietenilor” referendumului, o violență de neexplicat mai ales că e profesată în numele toleranței și al drepturilor omului! E straniu și înspăimântător să vezi apologeți ai libertății (sic!) care calomniază, diabolizează, ostracizează cealaltă tabără doar pentru că gândește diferit. Conștient sau nu, aceștia argumentează teama că o minoritate agresivă poate limita libertatea individuală&expresie tocmai în numele toleranței. Prin astfel de poziții „talibane”, „neprietenii referendumului” sunt principalii responsabili de radicalizarea dezbaterii – pentru că injuriile și denigrările nu pot avea efecte pozitive…
Prin reducere la absurdul politic, s-ar putea spune că, paradoxal, referendumul nu ar trebui să aibă opoziție, ci doar să nu provoace interes. De ce? Pentru că oricum întărește constituțional ceva ce deja e legiferat în codul civil. Iar până acum nimeni n-a propus „serios” posibilitatea căsătoriilor gay. E absurdă poziția că referendumul îngrădește drepturi având în vedere că acest drept (al căsătoriilor gay) nu e permis nici în prezent. Astfel, opoziția în forme radicale față de referendum nu are fundament.
Pe de altă parte, un argument „forte” ale neprietenilor e „paternitatea” PSD-istă a referendumului și, chipurile, ar fi utilizat politic de PSDragnea. Dincolo de faptul că referendumul a fost inițiat de CpF, iar PSDragnea doar a îmbrățișat tema pe parcurs, aș spune că tocmai supralicitarea implicării PSD în referendum politizează demersul. Fără să vrea (oare?) cei care acuză că-i manevră pesedistă, nu fac decât să ajute pesedeul, „convingând” electoratul conservator că doar PSDragnea le susține demersul.
Și uite așa, „apologeții libertății”, ce practică violența discursivă și diabolizarea in corpore, devin pompierii piromani, care dau foc la dezbaterea publică și apoi reclamă divizarea societății și radicalizarea acesteia…
O tempora, o mores…
Gânduri hai-hui despre Referendum (II)
Nu știu prin ce alchimie propagandistică ciudată referendumul s-a transformat dintr-unul pozitiv (întărirea constituțională a căsătoriei dintre bărbat și femeie) într-o dezbatere despre căsătoriile gay – în care votul Nu sau Boicotul înseamnă aprobarea căsătoriilor LGBT!
Într-adevăr, campaniile electorale au prostul obicei de a simplifica dezbaterea, care se transformă într-un slogan bun de pus pe afișele electorale. Înțeleg (deși nu-s de acord) cu ideea că electoratul trebuie mobilizat prin mesaje „puternice”, chiar radicale, dar a spune că „boicotul” reprezintă aprobarea căsătoriilor gay denotă inconștiență politică. (Vuiește Facebook-ul cu astfel de postări). Astfel, fără să o ceară cineva, nici măcar comunitatea LGBT, referendumul devine o „șansă” pentru homosexuali – care pot obține „aprobarea societății” pentru căsătorie, în cazul în care referendumul e invalidat. Ceea ce e o prostie atât juridică, cât și politică! Juridic – pentru că, strict constituțional, votul nu-i despre căsătoriile gay, care nici dacă pică referendumul nu vor fi posibile, iar politic – pentru că nu toți cei care se opun referendumului sunt de acord cu căsătoriile gay!
Prin acest radicalism, campania transformă referendumul dintr-unul care întărește familia, într-unul care o pune sub semnul întrebării, dând posibilitatea LGBT să reclame suportul popular dacă referendumul e invalidat.
O astfel de campanie „alarmistă” ar fi avut sens în cazul în care referendumul era inițiat de LGBT și întrebarea era dacă suntem de acord cu căsătoriile gay! Dar așa, un pericol viitor s-a transformat într-un potențial dezastru ce se poate petrece pe 7 octombrie!
Mai mult decât atât, mergând pe firul implicațiilor, se poate spune că evoluția nefericită a dezbaterii din jurul referendumului n-a făcut decât să pună pe picior de „egalitate” cele două tabere – (1) Bisericile creștine, electoratul conservator și nu numai – milioane de cetățeni și (2) comunitatea LGBT și susținătorii ei – câteva mii – cu riscul de a transforma bisericile&co într-o minoritate în raport cu societatea în ansamblu.
Ce-i de făcut? În primul rând mergem la vot relaxați. Apoi?Habar nu am, dar măcar să nu ne „rinocerizăm”, intrând într-o logică „apocaliptică” și amenințând cu transformarea României într-o Sodomă dacă nu trece referendumul…
Dragostea in care cred:
ce votăm
Nu poate trezi din somn un neam, o Biserică ce doarme și propune societății Ortodoxia ca un vis mai bun și mai frumos decât altele.
Biserica trezește din somnul conștiinței, adică, din toate minciunile deodată. Domeniul ei este strict Realitatea. Cuiele Crucii sparg baloanele colorate ale tuturor subiectivismelor, unde se coc toate nevrozele și psihozele. Asta eliberează mirosul de cadravru ascuns în bulele de săpun parfumat ale viselor despre noi și lume. Și Domnului Iisus i s-a spus că Lazăr pute; dar singura care poate scoate duhoarea morții din om este Învierea. Pe când din trupul eliberat de Revoluția Sexuală exhală, ca fumul Sodomei și Gomorei, duhoarea de cadavru a sufletului.
Opusul Ortodoxiei este ideologia. ORICE IDEOLOGIE. Între o ideologie și alta diferă doar gradul de toxicitate, puterea soporifică. Pentru că IDEOLOGIA ține esențial de domeniul visului și nu poate fi decât trenul cu care, cei ce trăiesc cu sufletele adormite, migrează dintr-un vis în altul.
Hristos a răstignit în chinul sufletului Său toate visele, toate iluziile induse de moarte, care ne ucid sufletele. Exact asta fac și dogmele Bisericii în morala pe care au dat-o lumii.
Pe 6-7 octombrie vom vota alegând între Realitate și Vis, între Hristos și ideologie, între viață și moarte.
Arhim. Mihail Daniliuc, Ziarul Lumina:
Referendumul este „școală”, „spital” și „autostradă”
În zilele de 6 și 7 octombrie, românii din țară și diasporă suntem chemați să ne exercităm dreptul câștigat cu jertfa confraților noștri în urmă cu aproape trei decenii, dar și a celor care au suferit în temnițele comuniste ori de-a lungul întregii istorii naționale, pentru că și-au dorit o viață în care credința în Dumnezeu și adevăratele valori creștine să fie prezente în existența lor.
S-au spus și s-au scris multe în mass-media în ultimele zile, păreri pro și contra referendumului. Am apreciat în mod deosebit persoanele publice care nu s-au sfiit să rostească răspicat: „Da, merg la vot!”, „Da, prețuiesc valorile spirituale și culturale ale neamului românesc!”, „Da, voi vota pentru definirea în Constituție a familiei naturale, chiar dacă unii dintre apropiați, prieteni, colegi nu se află în asentimentul meu și cărora încerc să le arăt adevărul!”, „Da, nu-mi este rușine cu Hristos și cu învățătura Lui, căci chiar de la începutul Sfintei Scripturi aflăm că familia – bărbatul și femeia – a reprezentat coroana creației Sale!”.
În același timp, am rămas profund mâhnit de atitudinea celor care, uitând parcă de apartenența la un neam cu profundă credință bimilenară, au născocit felurite asocieri ori reproșuri față de referendumul pro-familie așa cum a creat-o Dumnezeu. De ce s-au pus atâtea piedici organizării acestui vot? De ce adversarii conceptului de familie tradițională contestă aşa vehement utilitatea lui? Nu cumva intuiesc impactul de viitor al răspunsului nostru? Se pare că da, ei știu ce va urma. Ne va veni foarte ușor și nouă să înțelegem la ce „evoluție” decadentă condamnăm viitorimea țării dacă vom arunca o privire în viața societății țărilor care au considerat desuetă familia tradițională, înlocuind-o cu „alte forme de familie”.
Mulți impută suma mare de bani cheltuită cu acest prilej: „S-ar putea construi autostrăzi, școli, creșe, spitale”, zic ei. Dar referendumul nu reprezintă oare și el o „autostradă”? Ba da, și încă una extrem de importantă! El croieşte calea pe care neamul românesc își va continua demn drumul prin istorie, asumându-și deplin credința în perceptele Evangheliei lui Hristos. Și apoi, aveți impresia că Mântuitorul degeaba a spus că: „de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului Se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri” (Luca 9, 26)? Cum credeți: este mai bine să intrăm „în trend” cu ceea ce ni se propune ca alternativă la învățătura dumnezeiască, un curent trecător, de altfel, care deja i-a pustiit spiritual pe cei care l-au îmbrățișat, sau să rămânem alături de Hristos, Domnul istoriei, Care a făcut timpul și stăpânește veacurile?
Se mai afirmă că referendumul ar împiedica construcția de școli. Dar nu constituie referendumul o școală a democrației? Acest demers născut organic din inițiativa poporului arată că într-adevăr nația românească își dorește să cimenteze și să proteguiască o definiție care, în fond, este mai veche decât orice formă de lege, cod civil, cod al familiei: iubirea, pusă ontologic în ființa omului de către Dumnezeu. Referendumul, vasăzică, nu se organizează împotriva a ceva sau a cuiva, ci pentru ceva: pentru protejarea naturalului de a fi al femeii şi al bărbatului; referendumul urmăreşte ocrotirea dreptului viitorimii țării noastre de a se bucura de aceeași atmosferă de binecuvântare a lui Dumnezeu pogorâtă în familia creată de El în rai, apoi sfințită la nunta din Cana Galileei. Îndelung clamata risipire de fonduri, cu care s-ar putea acoperi deficitul școlilor sau creșelor, ar trebui înlocuită cu grija pentru ca familiile astăzi să se ghideze după cuvântul Domnului, ca să se facă părtașe cu Dumnezeu la viață, născând prunci și crescându-i în credință și iubire față de valorile perene ale neamului nostru. Potrivit Institutului Național de Statistică, populaţia României a înregistrat un spor negativ de 8.019 persoane în decembrie 2017; anul trecut s-a înregistrat nașterea a 15.127 de copii şi decesul a 23.146 de persoane. Iată unde duce implementarea politicilor seculariste din Occident. De aceea suntem datori să ne asumăm această inițiativă civică, indiferent de credință și adeziune politică, votând afirmativ. Prin consultarea publică dorită și inițiată de peste cele 3 milioane de semnături ale românilor de fapt construim o „creșă” durabilă pentru poporul nostru, asigurându-i continuitatea în istorie.
„Avem un sistem medical precar și cu banii folosiți pe referendum i-am putea asana, chiar și incomplet, starea”, vociferează unii. Se uită sau nu se vrea a se observa că referendumul este tot „un spital”, unde suntem chemați să ne tratăm de indiferență, de decadență, de practici străine poporului român și credinței creștinești. Prin stabilirea definiției adevăratei familii vom curăți plăgile făcute în sufletul românesc afectat de astfel de ideologii canceroase. Banii folosiţi pentru acțiunea civică de mare anvergură nu se risipesc, ci se investesc în sănătatea spirituală, morală a poporului român, care va naște și va educa oameni capabili să îmbunătățească sănătatea spirituală și fizică a României de mâine.
Ne aflăm în An Centenar. Se tot vorbește despre unitate în cuget și-n simțiri, de solidaritate cu înaintașii care au trudit pentru înfăptuirea visului multisecular al românilor, Unirea. Cred cu tărie că referendumul reprezintă circumstanța favorabilă dăruită de Dumnezeu prin care putem să probăm aceste nobile aspirații. Avem, dacă vreți, un binecuvântat prilej să ne arătăm uniți în jurul mărețului țel prin care, de fapt, ne reafirmăm și ne consolidăm demnitatea și independența noastră ca popor, capabil să spună lumii că este creștin, deschis spre valori europene și universale autentice.
Stiripentruviata:
Activiștii LGBT vor să trimită feministele „exclusive” și oponenții în Gulag, o instituție „umanitară” de reeducare
Studenții activiști LGBTQ de la Universitatea Goldsmiths din Londra au atacat pe Twitter o profesoară feministă, spunând că pot aranja ca ea și toți oponenții lor să fie „trimiși în Gulag”, informează The Daily Telegraph.
Motivul a fost faptul că feministele se opun cerinței acestor activiști de a li se permite bărbaților din campus care „se simt” femei să folosească toaletele, vestiarele și dormitoarele femeilor.
Grupul LGBTQ a scris pe Twitter:
Ideile TERF-elor* și bigoților anti-trans *ucid* literalmente și trebuie eradicate prin re-educare.
* „TERF” = „Trans-Exclusionary Radical Feminist”
(„feministe radicale care exclud/discriminează persoanele trans”)Ei au mai explicat că „propaganda CIA” este vinovată de murdărirea imaginii Gulagului, care în realitate era o instituție „umanitară” de reeducare:
Sovieticii au abolit pedeapsa cu moartea și cea mai lungă condamnare era de 10 ani. Pedeapsa capitală [sic!] era rezervată pentru cele mai cumplite crime. Sistemul penal a fost transformat într-unul de reabilitare care se autosusținea, mult avansat față de noțiunea capitalistă de închisoare din Occident.
Studenții au mai susținut pe Twitter că deținuții erau plătiți pentru munca lor și aveau acces la cursuri, biblioteci, aveau cluburi editoriale care scoteau reviste, de sport, teatru și dans.
Liga Studenților de la Universitatea Golsmiths din Londra a semnat ulterior o declarație care condamna afirmațiile colegilor lor LGBTQ.
Nu este grav că studenții LGBTQ nu știu ce gen sau ce orientare sexuală au. Nici măcar nu este grav că nu cunosc istoria și ce erau cu adevărat lagărele sovietice. Ceea ce este cu adevărat grav este că li se permite să rescrie și istoria, și ADN-ul uman – pentru întreaga societate, care mai nou pretinde a se adapta la fanteziile lor. Istoria și prezentul se rescriu sub ochii noștri mai rapid și mai agresiv decât le-au rescris sovieticii în decenii. Cu acceptul nostru.
Paul Curca/ Crestinortodox:
Un îndemn
Heterosexualii sunt, adesea, oameni cu vederi luminate, progresiste și înaintate. De aceea îi privesc cu simpatie și înțelegere pe gay, încearcă să îi ajute și să le pună la dispoziție tot confortul necesar, așa cum se și cuvine din partea unor oameni care sunt la curent cu mersul istoriei, și vor să compenseze acum umilințele și oprimarea pe care acești oameni le-au suferit cu sute de ani în urmă. Raționamentul unui heterosexual se desfășoară cam în modul următor. „Recunosc că am nevoile mele sexuale, poftele mele, pe care caut să mi le împlinesc. Nu am înclinații homosexuale, dar dacă există homosexuali, atunci e absolut firesc ca și ei să caute să își împlinească nevoile lor sexuale așa cum cred ei de cuviință. Nevoile lor sunt la fel de normale și de firești ca ale mele, eu îi respect și de aceea nu-mi permit să îi judec. E firesc să aibă toate drepturile pe care și le doresc, la fel ca mine. În caz că nu se pot căsători, nu pot adopta copii, sau homosexualitatea nu e privită ca o opțiune egal îndreptățită cu heterosexualitatea, înseamnă că această minoritate greu încercată de-a lungul istoriei este, în continuare, asuprită de retrograzii care nu înțeleg spiritul vremurilor.” Cu un astfel de mod de gândire, oamenii devin promotori ai mariajului gay, și sunt încredințați că fac o treabă foarte bună, se pot odihni liniștiți, cu conștiința că fac un bine omenirii.
Ideile progresiste sună bine pentru o mare mulțime de oameni, sunt seducătoare, sunt în trend. Cu siguranță vor ocupa prim planul în deceniile următoare, vor determina politici publice, vor fi finanțate generos, vor intra în educația copiilor noștri, și probabil le va influența perceperea lumii. Ar trebui însă să vedem puțin și ce consecințe au, ce se întâmplă dacă punem în practică progresismul așa cum este el. Astfel, argumentele pentru căsătoriile gay pleacă de la premisa că există iubire între parteneri, că relația este între oameni maturi, că sunt liber asumate și nu fac rău nimănui. Dacă acceptăm asta, atunci aceste criterii pot fi îndeplinite nu doar de homosexuali, dar pot apărea și situații noi, care încă nu sunt luate foarte în serios. Astfel, o iubire sinceră, între oameni maturi și liberi, poate să existe între o mamă și fiul ei sau între un tată și fiica lui. Ar putea cere și ei să devină o familie, nu? Deocamdată se cheamă incest și este interzis de lege. Dacă însă îndeplinește aceleași condiții ca și căsătoriile homosexuale, care sunt acceptate ca legale, de ce să nu legalizăm și incestul? Dacă permitem căsătoriile homosexuale atunci, conform acelorași criterii care li se aplică și lor, trebuie să legalizăm și incestul. Sau, în continuarea aceluiași raționament, la fel de bine, de ce să limităm numărul partenerilor dintr-o căsătorie la doi? Nu este asta abuziv și represiv? Pot fi trei, patru sau cinci, bărbați și femei în proporții variabile.
Ar putea spune cineva că aceste legături nu sunt cerute de nimeni. Dar să nu uităm că în urmă cu puțini ani nimeni nu cerea căsătorii gay. Urmând un fir logic și firesc, e foarte posibil ca, dacă se legalizează căsătoria gay, să nu mai existe argumente să nu se legalizeze toate celelalte forme de „căsătorie” pe care și le-ar mai putea imagina oamenii. Nu le cere nimeni acum? Au existat cazuri de incest, ca și de conviețuiri de trei persoane, prin urmare legalizarea prin căsătorie a unor asemenea legături poate deveni următorul obiectiv al progresiștilor după ce legalizarea căsătoriei homosexuale se va fi împlinit și vor fi în căutarea unor noi idealuri de atins.
Căsătoria poate însemna orice și oricum, orice fel de persoane și oricâte. Vor fi puse pe același plan legătura dintre un bărbat și o femeie cu legătura dintre doi sau mai mulți bărbați sau femei. Probabil se vor găsi mulți care să aplaude această transformare. Oricum, în familia tradițională existau numai probleme: bărbatul își bătea nevasta și copiii, exista alcoolism, neglijarea educației plozilor. Se va ajunge la lipsa de relevanță a căsătoriei.
Probabil că majoritatea celor care aprobă acum legalizarea căsătoriilor gay nu are în vedere decât o lărgire a sferei de cuprindere a căsătoriei clasice, și nu ia în considerație scenariul în care căsătoria, pentru că poate însemna orice, va deveni irelevantă. Dar dacă se gândesc puțin la consecințele logice ale acceptării căsătoriei gay, vor vedea că aceasta este concluzia firească la care se va ajunge în câtva timp. Pentru Marx și clasicii marxismului, familia este prima formă de exploatare, chiar au încercat să o desființeze în prima fază a revoluției bolșevice, apoi, dacă au văzut că nu pot, au hotărât să o infiltreze. Parțial au reușit, au fost cazuri când soția și-a turnat soțul al Securitate, sau copiii și-au turnat părinții. Însă, în ciuda unor situații izolate, familia a rezistat. Privind la istoria din vremea comunistă, la mărturiile celor ce au pătimit atunci, ne dăm seama că adesea familia a fost un sprijin pentru cei ce au înfruntat sistemul. Iar familia va rămâne o asemenea apărătoare și în cazul unor, din păcate, destul de probabile derive totalitare viitoare. Văzând ce rol de protecție și încurajare are familia, ne putem da seama de ce există unii care o vor desființată. Dar să presupunem că vor urma vremuri calme și nicio dictatură nu va bântui prin acest colț de lume. Și atunci este preferabil ca oamenii să trăiască în familii, dacă se poate mai bine organizate decât sunt în prezent.
Bine, acum obiecția pe care o aduce oricine citește aici este: de ce dacă s-ar legaliza căsătoria dintre doi bărbați sau două femei s-ar desființa familia, când ea doar își lărgește sfera de cuprindere? De fapt, termenul corect nu este că familia se desființează, căci ea va continua să existe, ci că devine irelevantă. Dacă familia nu se mai întemeiază pe legătura dintre un bărbat și o femeie, atunci poate însemna orice. Ceea ce înțelegem acum prin familie va deveni desuet în câțiva zeci de ani, copiii și nepoții noștri vor trăi într-o lume radical diferită de a noastră, care nu știm ce chip va lua. Probabil progresiștii vor vedea o evoluție bună (că nu degeaba își zic ei progresiști, nu?) în timp ce conservatorii vor constata intrarea în colaps a familiei, și nu numai a ei, ci a omului care va rezulta din uniunile benevole care vor exista atunci.
Conflictul care există între viziunea progresistă și cea conservatoare are la bază două antropologii diferite. Pentru progresiști omul se trage din maimuță, este un animal evoluat, și atunci poate deveni evoluția lui poate să continue, adică omul poate deveni și altceva decât este în prezent. Starea omului actual poate fi depășită, de aceea ei acceptă cu ușurință și gender fluid, de pildă, ca și orice transformare a omului sau a societății. De ce ai păstra ceva ca bază a umanității omului, dacă omul e doar un animal evoluat? Poate să evolueze în continuare către noi forme, de care ne putem mândri. În schimb, conservatorii sunt mult mai prudenți. Omul nu este un rezultat al evoluției, ci este creat de Dumnezeu și poartă chipul Creatorului său. Nu putem umbla la acest chip, nu-l putem lăsa să se degradeze, să se animalizeze, să fie un simplu căutător al plăcerii.
Putem alege numai între aceste două variante: omul este un animal sau omul poartă chipul divin în el. În funcție de alegerea pe care o facem, acceptăm orice experiment sau încercăm să păstrăm și să îmbogățim un dat prim fundamental. Astfel, alegerea pe care o avem de făcut la referendum este între progresism și creștinism, între animal și divin. Miza pusă în joc depășește partidul aflat la putere și tot ce mai ține de actualitatea imediată, de foloasele electorale pe care le-ar putea trage unii de aici.
Mi-aș dori ca fiecare credincios să conștientizeze consecințele pe care le va avea actul său de a merge sau nu la vot. Dacă îl va boicota de teamă că va căpăta Dragnea capital politic, atunci va pune interese limitate și pe termen scurt deasupra credinței în Dumnezeu. Va fi ca o apostazie. Credința e mai puțin importantă decât un calcul politic. Pe lângă asta, face și un calcul greșit, căci nu va profita niciun partid sau politician de referendum din moment ce este susținut și de putere, și de partide din opoziție.
Mulți invoca multele probleme pe care le avem: sărăcie în societate, corupție înăuntrul clasei politice, violență peste tot, analfabeți funcțional, uneori cu diplome universitare, manipulare în mass media. Acestea ar trebui să ne preocupe, zic ei, altfel ideea cu căsătoriile gay e o diversiune de la ceea ce este important. Am văzut de multe ori acest argument: referendumul pentru definirea căsătoriei este o atragere a atenției către un subiect minor, în timp ce problemele grave sunt nesocotite. Niciodată n-am priceput cum de oamenii pot aduce un asemenea argument. Faptul că ți se cere să te pronunți la adresa familiei anulează orice alte probleme pe care ți le-ai mai putea pune legat de societatea românească de azi?
E clar că sunt lucruri care merg prost în familia tradițională, la fel și în societatea românească, Biserica are problemele ei mari, de clasa politică nici nu mai vorbim. Dar referendumul trebuie votat de fiecare credincios, căci vorbește de un lucru mai important decât aceste chestii cotidiene, și angajează exact credința fiecăruia. Problemele amintite anterior fac parte din viața noastră zilnică, chiar dacă le ameliorăm ele tot ne vor însoți mereu, sau vor apărea altele asemănătoare. În schimb însă, după ce vezi consecințele în timp ale legalizării căsătoriilor homosexuale, îți dai seama că ai de ales între două viziuni despre om: un animal rațional în căutarea satisfacerii plăcerii sau un purtător al chipului divin care, chiar dacă e aproape șters, mai știe încă în ce direcție să meargă.
Basilica: Cântărețul Vlad Miriță: Referendumul este cea mai concretă definiție a democrației
Tânărul artist a declarat într-un videoclip publicat pe Youtube că „referendumul este cea mai concretă definiție a democrației, iar presa este prima care beneficiază de pe urma democrației prin libertatea de care se bucură”.
Vlad Miriță a continuat spunând că „sunt foarte multe voci care combat acest referendum” și din păcate chiar presa este unul dintre cei mai mari contestatari.
„Simplul fapt că acest referendum este atacat, boicotat, cred că ar trebui să ne motiveze și mai mult să ne mobilizăm la vot”, i-a încurajat cântărețul pe urmăritorii săi.
Artistul a abordat problema costurilor referendumului spunând că cele „trei milioane de oameni care au cerut acest demers, cotizează lunar la bugetul de stat, iar în aproximativ 3 ani de când s-au strâns semnăturile, acești cetățeni au cotizat la stat o sumă cu care se puteau organiza 360 de referendumuri”.„Să spui că este un referendum foarte costisitor și că se puteau face multe alte lucruri utile pentru societate cu banii aceia este o dovadă de rea intenție și de proastă înțelegere a democrației”, a precizat Vlad Miriță.
Cântărețul a făcut referire la țările occidentale spunând că „au foarte multe lucruri frumoase și utile pe care e bine să le preluăm în societatea românească, dar sunt și lucruri mai puțin benefice, iar noi, ca oameni înțelepți cu discernământ, putem face diferența și putem prelua nu totul la pachet, ci în parte ceea ce este bun”.
La final, Vlad Miriță i-a asigurat pe urmăritorii săi că „familia este esențială pentru bunul mers al societății, iar familia începe prin căsătorie”, adică „uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie”.
Adrian Patrusca/ EVZ:
„Unde ni sunt Homosexualii?” I-a pitit Marele Vrăjitor
Ați observat ce lucru ciudat? Din teatrul de război al Referendumului pentru Familie lipsesc Homosexualii și susținătorii lor. Tocmai ei!
Unde este impetuosul Remus Cernea cu coama sa leonină, care nu rata nici o ocazie să se arunce în luptă pentru cauza LGBT și împotriva Bisericii opresoare?
Unde este doamna lui, Ioana Stăniloiu, care a obținut condamnarea profesorului Leon Dănăilă la Consiliul Național împotriva Discriminării?
Unde este Florin Buhuceanu, prețiosul lider al ACCEPT, care să ne din vârful buzelor că nu există nicăieri în Biblie vreun pasaj în care să fie condamnată homosexualitatea?
Unde este Toma Pătrașcu, umanistul cu pușca de la ASUR?
Unde este profesorul iconoclast Emil Moise?
Unde sunt toți ambasadorii occidentali care îngroașă anual rândurile Paradei Gay de la Șosea? Unde este Hans Klemm, cel care a arborat steagul LGBT pe sediul ambasadei SUA?
Unde este Bruxelles-ul? De ce, sosit cu clătinări la București, Jean-Claude Juncker nu a sărit cu obșnuitu-i aplomb și familiara-i băluță din colțul gurii în sprijinul oprimaților minoritari?
Unde sunt Parisul și Berlinul, altminteri atât de pregătite să dea lecții de lecții de bună purtare la toată Europa?
De ce tac toți, exact acum, când în mod normal (pardon!) ar fi momentul suprem să-și apere cauza? Cum ar zice poetul: „Unde ni sunt homosexualii?”
Nu trebuie să fii Miss Marple ca să înțelegi că s-a dat ordin de zi pe unitate pentru tăcere.
Trebuie creată falsa impresie că Referendumul pentru Familie este exclusiv o manevră politică, fără motiv și miză socială.
Trebuie creată iluzia că nu există nici un pericol real la adresa familiei tradiționale.
Bătălia mediatică trebuie împinsă exclusiv în jurul lui Dragnea, al primitivismului său (Tismăneanu: „Paseism neghiob, idilism rural, pășunism în zdrențe”).
Referendumul trebuie prezentat ca o diversiune menită să distragă atenția opiniei publice de la mutilarea Legilor Justiției.
De aceea, tabăra LGBT a primit ordin să tacă. O implicare directă a sa în confruntarea mediatică, nu doar că i-ar da apă la moară lui Dragnea, trasformându-l în „Eroul Referendumului” (ceea ce nu e!), dar ar ridica și temperatura dezbaterii, ar irita electoratul conservator, l-ar zădărî să iasă la urne și, în consecință, ar crește prezența. Implicit, șansele de validare a referendumului.
Acest editorial s-ar putea opri aici. Însă ar fi păcat: de-abia de acum încolo încep lucrurile interesante. Reducerea la tăcere, într-un moment nevralgic, a unui întreg grup social, cunoscut pentru agresivitatea și turbulența sa, printr-o simplă mișcare de baghetă, naște firesc întrebări privind identitatea Vrăjitorului atotputernic.
Cine are capacitatea de a le impune tăcerea lui Cernea, Buhuceanu, ambasadorilor occidentali și spumei ideologice europene în același timp?
Există un centru unic de comandă sau sunt mai multe, care se coordonează între ele?
Unde se află: în țară sau în afară?
Sau și – și?
Care este ierarhia dintre ele și cum circulă ordinele?
Cine decide că „Drepturile Omului” trebuie puse pe tapet astăzi (astfel încât să se creeze un adevărat iureș, capabil să întoarcă o țară întreagă cu fundul în sus, ca în cazul icoanelor sau al orei de religie din școli), iar mâine vârâte sub preș mâine, din interese politice superioare?
Cine crede că Referendumul din 6 – 7 octombrie este un moft se înșală amarnic. În realitate, este un scrutin de o importanță colosală, de însemnătatea Brexitului sau a alegerii lui Trump. Un vot împotriva tăvălugului Noii Ordini Mondiale și globalismului.
“Însă ar fi păcat: de-abia de acum încolo încep lucrurile interesante. Reducerea la tăcere, într-un moment nevralgic, a unui întreg grup social, cunoscut pentru agresivitatea și turbulența sa, printr-o simplă mișcare de baghetă, naște firesc întrebări privind identitatea Vrăjitorului atotputernic.
Cine are capacitatea de a le impune tăcerea lui Cernea, Buhuceanu, ambasadorilor occidentali și spumei ideologice europene în același timp?
Există un centru unic de comandă sau sunt mai multe, care se coordonează între ele?
Unde se află: în țară sau în afară?
Sau și – și?
Care este ierarhia dintre ele și cum circulă ordinele?
Cine decide că „Drepturile Omului” trebuie puse pe tapet astăzi (astfel încât să se creeze un adevărat iureș, capabil să întoarcă o țară întreagă cu fundul în sus, ca în cazul icoanelor sau al orei de religie din școli), iar mâine vârâte sub preș mâine, din interese politice superioare?
Cine crede că Referendumul din 6 – 7 octombrie este un moft se înșală amarnic. În realitate, este un scrutin de o importanță colosală, de însemnătatea Brexitului sau a alegerii lui Trump. Un vot împotriva tăvălugului Noii Ordini Mondiale și globalismului.”
Subscriu. (In sfarsit se pun in scris explicit intrebarile mai adanci…)
https://dragosteaincarecred.blogspot.com/2018/09/ce-votam.html
Da!………
Cineva spune mai sus ca intelectualii sunt principalii vinovati pentru campania anti-referendum, ei au “pus botul”(scuze pentru expresie) la toate manipularile, unele grosolane, impotriva familiei crestine. Majoritatea celor care nu merg la referendum, din pacate, sunt intelectuali. Cu ei nu ai nicio sansa sa ii convingi, pentru ca ei au inteligenta(sic!), sunt deasupra celor care organizeaza acest rerefendum caraghios, care sunt cu mintea ingusta pentru ca merg la biserica. Se fac ca uita ca inteligenta este un concept compozit – inteligenta cognitive, inteligenta afectiva, inteligenta sociala plus inca 3-4 componente cu pondere mai mica in aprecierea globala a unui om pe seama inteligentei.
Uita si ca exista cateva milioane de romani in afara tarii, care muncesc in conditii grele din toate punctele de vedere si totusi s-au adaptat si fac si cinste tarii prin comportamentul lor, chiar daca nu au cine stie ce studii, cine stie ce inteligenta cognitiva, dar se descurca exemplar. Ce ii face pe acesti oameni sa se adapteze acolo? Cu siguranta inteligenta emotionala in primul rand, pe care si-o gestioneaza cu tarie, cu inteligenta sociala de a accepta conditiile de munca si de trai, de a-I accepta pe ceilalti, lucru pe care intelectualii loviti de cognitie din tara nu vor sa o faca si nici nu isi pun problema ca de fapt asa ar trebui sa se comporte niste oameni inteligenti.
Asa cum initiatorii referendumului nu vor ca demersul lor sa fie legat de partide politice sau de biserica, asa si cei ce se opun referendumului nu doresc ca pozitia lor sa fie identificata cu cauza homosexuala. Asta este explicatia pentru tacerea acestui segment minoritar.
De fapt, cred eu, miza nici nu este satisfacerea unei cereri a homosexualilor ci miza este implementarea unui nou mod de gandire.
Asistam de fapt la o revolutie in toata puterea cuvantului. Si ca in orice revolutie, intoleranta este cuvantul de ordine. Oricine gandeste altfel decat promotorii liberalismului trebuie marginalizat. Cu oarecare parere de rau spun ca nu cred sa mai fie cale de intors. Asta e mersul indiferent de referendum sau de rezultatul lui.
PS – nu ma pot abtine sa nu remarc aiuritorul mesaj al lui miriam vis-a vis de “intelectuali”. Cu abordari din astea, sa nu ne mai mire ca nu mai are nimeni chef sa ne asculte pe noi, astia care am mai ramas traditionalisti.
Miriam 🙂
Mai dat pe spate cu inteligenta… mai simplu :
Zis-a cel nebun întru inima sa: “Nu este Dumnezeu!”
Stricați sau făcut , urâți au devenit in căile lor
Nu este nici unul care sa facă binele , nici unul măcar
Domnul a privit din cer peste fii oamenilor
Sa vadă dacă i cineva care înțelege , care îl cauta pe Domnul
Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; Nu este cel ce face bine, nu este nici unul măcar Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea?
Cei ce mănâncă pe poporul meu , nu l-au căutat pe Domnul
Cu frica s-au temut acolo unde nu era frica
Căci Dumnezeu locuiește in neamul celor drepți
Sfatul săracului l ați rușinat
Dar Domnul e nădejdea lui …
https://www.zf.ro/eveniment/noi-schimbari-pentru-referendum-liviu-dragnea-psd-face-actiuni-de-informare-intrebarea-de-la-referendum-este-destul-de-n
Mircea:
Discutie veche pe aici… Unii au impresia ca intelect = nasoale si draci. Si ca unde e cap nu e inima. Si uite asa, uitand ca Domnul ni le-a dat pe amandoua, sfarsim prin a nu mai avea niciuna.
https://doxologia.ro/cuvinte-cheie/cei-mai-mari-sfinti-parinti-erau-intelectuali
Petru:
‘nebunul’ din psalm poate fi si intelectual, si negustor, si taran, si imbecilul satului. ‘Nebun’ e cel care nu crede in Dumnezeu. Sf. Luca al Crimeei, Sf. Ecaterina, sfintii necanonizati ai inchisorilor – de la Mircea Vulcanescu la Nicu Steinhardt – Seraphim Rose, dreptul Nicodim, sfintii Trei Ierarhi, ca sa nu mai vorbim de mari crestini in viata, ca neurochirurgul-preot Stefan Mindrea (sper ca nu gresesc numele) sau par. Rafail Noica, samd samd – Biserica se mandreste cu mari fii si sfinti invatati, inclusiv in stiintele asa-zis ‘pagane’.
Exista intelectuali necredinciosi dupa cum.exista si oameni neinstruiti necredinciosi. Carturarii l au dat predat pe Hristos lui Pilat, asa e, dar plebea l-a ales pe Barabas.
‘Nebunul’ e necredinciosul, nu intelectualul.
Ne ratacim necunoscand Scriptura.
M-as bucura tare mult sa nu deturnati discutia catre tema intelectualilor. E clar ca era vorba despre o categorie a intelighentiei arogante si progresiste, nu despre intelectuali. Subiectul este boicotarea referendumului.
Am ezitat foarte mult inainte sa reactionez cu privire la campania pentru referendumul din 6-7 octombrie. Mi-am pus intrebari si am incercat sa gasesc raspunsuri legate de comentarii si mesaje pe care le primesc aproape zilnic de la prieteni sau cunostinte.
Este insa un aspect pe care nu reusesc sa-l clarific si cred ca am nevoie de parerea unei persoane educate in biserica si in spirrit ortodox. Cu totii suntem indemnati sa votam pentru familia crestina.
Care este definitia FAMILIEI CRESTINE in viziunea crestin ortodoxa?
Poate fi considerata familie crestina o uniune liber consimtita intre barbat si femeie, realizata in fata ofiterului de stare civila asa cum se incearca sa se afirme de catre partizanii referendumului? Sau mai e nevoie si de altceva?
Biserica Ortodoxa, prin preotii ei, spune ca barbatul si femeia care sunt casatoriti conform legilor civile traiesc in pacat atata vreme cat nu sunt cununati la biserica. Noi credem cu tarie in aceste afirmatii facute de duhovnicii nostri, ii ascultam si mergem sa fim binecuvantati prin Taina Sfintei Cununii ca sa devenim cu adevarat familie crestina. Atunci nu prea mai inteleg de ce avem nevoie de schimbare in constitutiei (lege laica). Din cate stiu eu, preotii ortodocsi nu savarsesc Taina cununiei decat pentru familii constituite din barbat si femeie. In mod logic e imposibil sa ajungem sa avem in Romania familii homosexuale declarate crestine, atata vreme cat nu vor fi binecuvantate de preoti.
Altfel am putea sa ne punem intrebarea de ce o uniune liber consimtita (intre un barbat si o femeie), la starea civila, nu este recunoscuta ca suficienta de catre biserica.
@admin:
De acord, dar pe un site crestin un comentariu ar trebui sa aiba si alte virtuti in afara de a fi on-topic. Cel putin pe aceea a claritatii si nuantei,mai ales cand are ca obiect infierarea unei colectivitati.
A inceput Campania pentru referendum, tinerii voluntari se starduiesc sa clarifice problemele legate de referendum in corturi special amenajate. Am vorbit cu ei si mi-au spus ca exista o negativitate crescuta fata de subiect, vorbesc ca si cum I-ar afecta negativ participarea la referendum. Tinerii se lasa abordati si raspund daca sunt intrebati, pentru ca asa sunt instruiti.
Sunt personae care ameninta ca merg la referendum si voteaza ”nu”. Asa inteleg ei boicotul ! ! !
Eu am intrat si la magazinul din colt si am vorbit cu patronul si vanzatoarele si au fost receptivi. Am dat telefoane rudelor si prietenilor si am explicat lucrurile pe care nu le-au inteles.M-am intalnit cu cunoscuti in mijloacele de transport si in conversatie am transmis si mesajul de participare la referendum cu referire la copiii si nepotii persoanelor respective. M-am intalnit pe strada cu diversi si stand de vorba am dat cateva explicatii legate de manipularile antireferendum. Am sa continui asa pana la referendum, mi-am propus sa abordez toate persoanele abordabile.
Am vorbit cu profesori universitari, cu profesori de liceu, cu psihologi, cu oameni din banci, cu oameni din administratia locala(nu-I mai numesc intelectuali, ca nu va place voua) si s-au apucat sa-mi insire toate manipularile anti-referendum ca pe niste judecati ale lor proprii, si din inaltimea “intelighentiei” lor nici nu mi-au dat voie sa le dau explicatii, pentru ca eu nu stiu, nu sunt de nivelul lor. Deci… Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac !
Nu m-am simtit descumpanita, dar am constatat ca in ziua de astazi a fi intellectual inseamna sa fii profesionist(eventual) in domeniul tau si sa nu prea stii ce-i in jurul tau.
Intelectualii pe care I-ati pomenit mai sus aveau un orizont mult mai larg si asta a facut sa le ramana numele in istorie ! Ei au lasat un mesaj valoros spiritual, moral, cultural, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !
Intelectualii de genul celor abordati de mine ce mesaj valoros moral pentru societate lasa in urma ???
Niciodata pana acum nu mi s-a parut mai mincinoasa si mai dezinformanta toata media romaneasca, cu exceptia televiziunii si radioului BOR. Toate se ocupa de boicotarea referendumului, inclusive politicienii si partidele care l-au aprobat. Toate tunurile sunt pe referendum, desi unii baga subtil soparle, in afara de manipularile deja cunoscute.
Daca pana acum mai luam in seama vreo stire/articol, acum pentru mine nu mai au nicio credibilitate nicio televiziune, publicatie etc. Bine ca am renuntat la televizor si nu ii duc dorul.
Referendumul este un eveniment istoric unic pentru romani, care ne va marca viitorul pentru multe generatii. Si asta trebuie explicat celor cu care vorbim despre el.
Doroteea Draga
Zâmbesc . Nu pot decât da zâmbesc când va aprindeti. Iar mie numai pălmi sa îmi dau , sunt focar de neștiința , ia uite la magaru asta a început sa scrie psalmi .. cum scriu cum vin belelele 🙂 La Dna Miriam i-am pus un emoticon zâmbind ..Din experiența veche , știu ca oameni se aprind din ce miri ce ..
Sa nu deturnăm subiectul , așa cum zic bine Admini . Ceea ce au zis Admini , aceea am si scris si gândit .
Cu iertare doamna Miriam daca V-am jignit cu ceva sau supărat cu altceva .
Adrian Patrusca/ EVZ:
“Unde este impetuosul Remus Cernea cu coama sa leonină, care nu rata nici o ocazie să se arunce în luptă pentru cauza LGBT și împotriva Bisericii opresoare?”
Iata-l pe Remus Cernea, iata cum se dezbina imparatia celui rau:
“În acest articol voi discuta însă critic despre marea eroare făcută de camarazii de baricadă în efortul dificil și îndelungat, de decenii, pentru recunoaștrea drepturilor persoanelor LGBT. (…) voi arăta mai jos, cu argumente pe care le consider solide și pentru care nu am primit vreun contraargument puternic, că acum se face o mare eroare prin campania #boicot. ”
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/eroarea-pe-care-se-bazeaza-campania-boicot-122574.html
Şi cine nu merge la vot, este un laş, să fie foarte limpede treaba asta. Este un laş cine nu merge la vot! Dacă mergem noi, călugării, să votăm pentru familie, păi dumneavoastră nu mergeţi? Prezenţa la vot este obligatorie, fără nicio discuţie e obligatoriu şi neprezenţa la vot este păcat, păcat strigător la cer. ( Parintele stareț Iustin ) .
Pt mine : cine nu merge la vot , nu crede in Dumnezeu , degeaba o striga . Faptele spun altceva . Așa ca : Zis-a cel nebun in inima …
Tot de la Remus Cernea citire, caci uneori gura pacatosului adevar graieste 🙂
“Au fost prezentate calcule alambicate care arătau că PSD și ALDE nu ar putea aduce la vot 6 milioane de oameni, dar nu s-a înțeles faptul că acest vot nu e unul partizan politic, ci este unul exprimat în numele credinței religioase. Iar campania și mobilizarea la vot nu vor depinde de partide ori de cum e formulată întrebarea, ci de cei mai eficienți agenți electorali la un astfel de vot: preoții și pastorii. Îndemnul va fi legat de faptul că se votează ceea ce vrea Dumnezeu, detaliile devenind irelevante în context, iar cvorumul de prezență ușor de atins. Încrederea în biserică, deși a scăzut, este încă de 2-3 ori mai mare decât în partide și politicieni…”
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/eroarea-pe-care-se-bazeaza-campania-boicot-122574.html
Iată ce scrie Adrian Papahagi despre referendum:
1. De ce se organizează referendumul exact acum, sub Dragnea?
1. Fiindcă pentru Iohannis și Cioloș nu a fost o prioritate (proiectul de referendum a fost depus în Senat în 23.05.2016). Și de ce „tocmai acum” n-ar fi bine? Era mai bine odată cu alegerile europene, sau cu cele prezidențiale din 2019?
2. Dar era o prioritate acest referendum?
2. Poate nu pentru tine. 3.000.000 de concetățeni au considerat că e important.
3. E referendumul lui Dragnea și al PSD.
3. Nici vorbă. Dragnea a luat act, ca notarul, iar PSD a votat mereu agenda LGBT la Bruxelles. E REFERENDUMUL CELOR 3.000.000 DE CETATENI CARE L-AU CONVOCAT.
4. Organizarea lui costă bani, care se puteau folosi la școli și spitale.
4. DEMOCRATIA COSTA bani. Vreți s-o suprimăm și să decidă o elită luminată totul?
5. Nu rezolvă violența conjugală, condițiile din orfelinate, alocațiile pentru copii etc.
5. Nici nu-și propune. Acelea oricum nu se rezolvă prin referendum, ci prin legislație și administrație, în timp.
6. E obscurantist, din trecut, antieuropean, iliberal, plin de ură etc. etc.
6. În măsura în care așa erau mama și tatăl care te-au adus pe lume.
7. Nu ne interesează ce fac oamenii în dormitorul lor.
7. Exact. Ne interesează doar definiția celei mai importante instituții umane în fața legii.
8. Suprimă drepturi.
8. Nici vorbă, nu schimbă nimic. Toate rămân ca acum în Codul Civil. E doar o măsură de siguranță, ca să nu se poată schimba fără consultarea poporului.
9. Dacă nu schimbă nimic e inutil.
9. Nici vorbă. Un exemplu, ca să înțelegi: Elveția e o țară neutră. Unii cer să iasă din neutralitate. Se convoacă referendum și poporul decide să rămână neutră. Nu s-a schimbat nimic, dar consultarea era importantă.
Putem continua, dar mai avem și alte lucruri de făcut.
https://gandeste.org/adevaruri/adrian-papahagi-nu-e-referendumul-lui-dragnea-ci-al-celor-3-000-000-de-cetateni-care-l-au-convocat/89598
@Petru,
Nici nu am sesizat ca ar fi trebuit sa ma supar. “Nervii” in aceste momente iti iau din energie si din timp si noi nu avem timp pentru nimicuri acum. Avem multa treaba si trebuie sa o incheiem in timp util. Doamne ajuta-ne sa ne iubim unii pe altii si sa Te iubim !
Cat despre intelectuali, vreo 2 au cedat deja dupa ce am facut presiuni prietenesti si eu si altii din jurul meu, cu aceasta ocazie recunoscand si ei ca sunt manipulati grosolan de media si ca ajung sa nu mai gandeasca cu mintea proprie.
Moise Guran se ocupa in aceste zile in emisiunea lui de boicotarea referendumului cu un stil teatral semandicos care ii da pe spate pe multi intelectuali. Cred ca este varful de lance al manipularii , cred, si asta trebuie explicat oamenilor ca nu este decat un actor care joaca bine un rol prost.
Referendumul este despre famile, care este o uniune intre un barbat si o femeie deopotriva la crestini, musulmani, hindusi, budisti, intelectuali, analfabeti etc. Referendumul nu este despre vreo religie sau filozofie ci despre ce este firesc, despre normalitate.
La referendum vor participa multi care nu au motivatii religioase, iar asocierea referendumului cu religia sau cu un anumit nivel de educatie este o greseala care nu va face decat sa dea apa la moara celor care abia asteapta un astfel de pretext pentru a crea diviziuni bazate pe astfel de etichetari.
Observ la unii oameni din jurul meu ca boicotul chiar prinde. Nici n-apuc sa-i indemn sa mearga la referendum, ca incep sa scoata una dupa alta toate “argumentele” adversarilor care au fost demontate aici. Pe primul loc se afla formularea intrebarii cu speculatiile aferente. Le spun cum e de fapt. Atunci sar cu nr. 2 in top: banii, spitale, drumuri… stim placa. La concurenta, nr. 3: familiile disfunctionale, cu violente, betii… cunoastem si asta. Mai vin si cu aberatia ca e treaba alora ce fac in dormitor. M-am saturat sa aud mereu aceeasi timpenie. Familii cu copii la scoala! Le-am spus sa se uite prin manualele lor, sa fie atenti la ce activitati le dau voie copiilor sa participe, sa stea de vorba cu ei. Abia aici incep sa ciuleasca urechile, dar abandoneaza rapid discutia.
Cei despre care am vorbit mai sus nu sint intelectuali. Ei se informeaza de la tv si de pe FB, vitupereaza impotriva preotilor si a orei de religie care le indoctrineaza copiii, dar la care i-au inscris totusi.
Cit despre colegii si cunostintele mele intelectuali, ateii militanti boicoteaza fie pentru ca asociaza referendumul cu Biserica, fie pentru ca se declara “progresisti” (e acelasi lucru). Cu ei nu am putut discuta. Ei nu discuta, ei monologheaza pe un ton doct si ridicat. Insa, culmea! Vin cu aceleasi falsuri ca si ceilalti. Difera exprimarea. Altii, crediciosi sau nu, din ambele categorii, sint hotariti sa mearga. Pentru familie, pentru firesc, vor vota DA!
Cam asa stau lucrurile aici.Si da, strategia boicotarii este toxica si periculoasa. Ea ajunge la toate categoriile de oameni.
Umberto Eco: “Rețelele de socializare dau cuvântul unor legiuni de imbecili”
Fiul vitreg al Gabrielei Firea, Răzvan Firea: „Nu merg la referendum pentru că familia mea nu se simte ameninţată de iubirea dintre doi oameni.” „În ziua referendumului nu votați, faceți dragoste. Sau măcar sex”
https://www.unica.ro/vedetele-sustin-o-campanie-de-boicot-referendumului-iubirea-nu-se-voteaza-252025
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/steinhardt-jurnalul-fericirii-banuiala-smecheri-barbari-vanzare/
Tot vedem peste tot videouri cu “vedetele” care boicoteaza. Sa vedem si opusul, oamenii demni care indeamna la vot cu motive logice, variate, demne, nu cu o singuralinie propagandistica usor de digerat de.. nemintosi. Ce diferenta enorma intre videourile pro boicot si acesta..
https://www.youtube.com/watch?v=nx2OofB843Y