PROPAGANDA ANTI-REFERENDUM vs. ARGUMENTELE realitatii/ RASPUNSURI celor care manipuleaza ca ar fi “REFERENDUMUL LUI DRAGNEA” si celor care cred ca S-AR INGRADI DREPTURI ALE OMULUI/ Care sunt urmarile legalizarii casatoriilor homosexuale, unde s-a ajuns in tarile “evoluate”?/ JURNALUL COPILULUI HABOTNIC, MANIPULAT DE BISERICĂ/ Ce n-a facut centenarul a facut referendumul?

26-09-2018 38 minute Sublinieri

***

Gabriel Popa/ Stiri pe surse: Pierde sau câștigă Dragnea prin asocierea – forțată – cu Referendumul pentru Căsătorie?

“Nu merg la vot deoarece Referendumul e al lui Dragnea”; „susțin (sau nu susțin) căsătoria dintre un bărbat și o femeie, dar nu vreau să profite Dragnea”.

O logică strâmbă pe care o întâlnim, zilele acestea, pe multe wall-uri, prin rețelele de socializare.

De ce zic că este o logică strâmbă? Deoarece, întâi, Referendumul este un grass roots, o mișcare „pornită de la firul ierbii”. Revizuirea a fost declanşată de persoane private în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta, şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016, când premier era Dacian Cioloş. Inițiativa a fost susținută de majoritatea partidelor politice aflate în prezent la guvernare, cu excepția USR. Unele partide au semnat protocoale cu susținătorii inițiativei – printre acestea se numără PNL.Așadar, Referendumul nu este nici al lui Dragnea, nici al lui Tăriceanu; iar abilitatea sau lipsa abilității unui actor politic de a profita politic de pe urma Referendumului nu delegitimează inițiativa pentru clarificarea definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie în Constituția României.

Dar este o logică strâmbă și dintr-un alt motiv. Este strâmbă deoarece aceia care spun că „Referendumul este al lui Dragnea” îl întăresc, în mod involuntar, chiar pe Dragnea. Inițiativa a fost numită, chiar de detractorii ei, una dintre cele mai reușite mișcări de advocacy creștin din ultimele decenii. Inițiativa a fost supusă unui tir continuu de fake news-uri și de calomnii și a rezistat, vreme de trei ani – fapt care arată că inițiativa este una extrem de importantă și de relevantă. De aceea, dacă „Referendumul e al lui Dragnea”, acest Dragnea capătă, deodată, proporții legendare. Trece drept inițiatorul și promotorul uneia dintre temele despre care s-a vorbit și se vorbește extrem de mult, în ultimii ani – chiar dacă nu este nici inițiatorul, nici susținătorul acestei teme: Dragnea a condiționat, în fapt, sprijinul acordat temei de legalizarea unor parteneriate civile homosexualiste.

Așadar, e simplu: dacă vreți să îl întăriți pe Dragnea, spuneți, în continuare, că Referendumul e al lui Dragnea – și creșteți-l, cu fiecare răspândire a acestui fake news, în ochii naivilor. Dar dacă nu vreți să-l întăriți pe Dragnea și dacă vreți chiar să cadă Dragnea – nu-l mai asociați cu una dintre cele mai populare teme ale ultimilor ani, temă care întrunește susținerea a peste 90% dintre români.Arătați cum, în fapt, Dragnea nu susține tema – a lipsit, de exemplu, de la votul pentru inițiativa cetățenească din Camera Deputaților, el fiind Președintele Camerei Deputaților. Și mergeți și votați la Referendum.

***

Dumitru Stircu (facebook):

Inteleg ca prin neparticiparea la Referendum unii cetateni doresc sa-si exprime nemultumirea fata de actuala clasa politica. Nimic mai FALS.

Tocmai PARTICIPAREA la Referendum reprezinta cel mai bun raspuns al omului de rand pentru clasa politica in ansamblul ei (acel om de rand “in itari si opinci” pe care il bagatelizeaza Tismaneanu cu avant revolutionar).

Si stiti de ce? Pentru ca Referendumul la care suntem chemati a pornit dintr-o initiativa cetateneasca (caz unic pentru Romania) si nu de la Cotroceni, Victoria sau de la un sfert dintre parlamentari(asa cum prevede Constitutia). Asta ar trebui sa va dea putin de gandit.

Trei (3) milioane de cetateni au semnat pentru modificarea Legii Fundamentale, cand ar fi fost nevoie doar de 500.000 de semnaturi. Cum sa spui ca amendezi clasa politica neparticipand la Referendum, cand proiectul de revizuire a fost inregistrat la Senat pentru dezbatere in 23 mai 2016 si adoptat abia in 11 septembrie 2018, in timp ce alte legi sunt dezbatute, votate si promulgate cu viteza luminii?

Comunistii au reusit sa transforme votul ca manifestare de vointa din partea cetatenilor intr-o farsa sinistra. Urmasii lor, apostolii revolutiei sexomarxiste, ne indeamna acum sa stam in casa, sa nu votam. Sa facem ceva pe el de vot, ad litteram! (n.a. – cautare pe google dupa “ma pis pe el de vot!”).

Pe mine nu ma intereseaza ce voteaza unul si altul, DA sau NU, e alegerea fiecaruia in functie de constiinta si optiunile lui personale. Eu spre exemplu votez DA pentru ca in DA-ul de acum se regasesc valorile in care cred. Tu poti sa crezi in altceva, e perfect! Important e sa aratam responsabilitate civica acolo unde se produc cu adevarat schimbarile, adica la VOT.

*

Desmond Is Amazing Is A Drag Kid Changing The World

Desmond is Amazing is the 11-year-old drag kid changing how the world looks at gender expression

Publicată de Seen pe Miercuri, 5 Septembrie 2018

Nu radeti! E de plans, de imbracat in sac si de pus cenusa in cap ca ninivitenii pe vremuri.

El e copilul viitorului, produsul societatii in care traim, una a libertatilor si drepturilor devenite tiranie a minoritatii, e produsul de pus in vitrina al partizanilor teoriei genului si ar trebui sa fim #proud. Sa fim mandri ca ne indreptam cu ochii larg deschisi spre prapastie crezand in continuare ca nu ni se poate intampla chiar noua.

*

Tu cand ai citit ultima data o poveste inainte de culcare?

Eu aseara. Am citit “Vizita lui Dadece (http://www.fabulafia.ro/povesti/vizita-lui-dadece/), o poveste despre o fetita Laura in varsta de 5 ani care este vizitata de un gand intrebator din alta lume. Un gand care ispiteste si bulverseaza intregul sistem de valori al micutei pornind de la insasi raportarea ei la propriul gen.

Gandul, pervers, se face ca nu intelege cum o cheama pe copila. Fetita raspunde ca se numeste Laura si ca este normal sa fie asa de vreme ce este…fetita, dar gandul insista: “si ce daca? nu poti sa fii fetita si sa te cheme Matei?” Apoi in vizor sunt luati parintii, mama si tatal, despre care gandul are formulari dintre cele mai neobisnuite. Mama nu e mama ci “fiinta din camera cu mirosuri” (a se citi bucatarie), iar tatal nu e tata, ci “parintele in pantaloni”. Pentru ca mama si tata trebuie sa dispara din terminologie potrivit teoriei identitatii de gen si inlocuite cu “Parinte 1″, Parinte 2”, “Parinte X”.

Urmeaza apoi un schimb de intrebari si raspunsuri foarte interesante intre fetita si gandul ispititor pentru ca in final copilul sa exprime bulversat ca pentru prima data in viata il doare capul.

Ce-am vrut sa arat pana aici e ca Laura poate fi copilul oricui, al meu, al tau, al nostru, iar gandul care nu-i da pace e ideologia identitatii de gen care tocmai a fost imbratisata tacit si de Romania odata cu ratificarea Conventiei de la Istanbul, respectiv prin adoptarea Legilor 174 si 178 in iulie 2018.

Cititi povestea Vizitei lui Dadece si gasiti singuri raspuns la intrebarea: da de ce pe un copil de 5 ani trebuie sa-l doara capul si n-ar trebui ca singura lui grija sa ramana jocurile copilariei?

Daca ti se pare in regula povestea asta cusuta cu ata in culorile curcubeului, atunci poate ca intr-adevar ar fi mai bine sa ramai acasa pe 6-7 octombrie. Sa nu aud insa ca (te) plangi cand Laura va avea 11 ani si iti va spune ca de fapt e Matei pentru ca, ce sa vezi, de la cinci ani ii da tarcoale un gand si n-a avut puterea sa-i reziste fiind totusi…un copil.

Iar tu, in tot acest timp te faceai ca nu vezi realitatea de langa tine doar pentru a nu-ti strica reputatia de “neutru” in fata vecinilor, cunoscutilor si prietenilor de pe feisbuc.

#referendum
#hailavot
#DA

***

Cristina Popescu (facebook):

După ce sugerează o asemănare a Coaliţiei pentru Familie cu Mişcarea Legionară şi referendumul pentru definirea tradiţională a căsătoriei cu antisemitismul (comparaţie care nici nu merită efortul de a fi demontată, atât de nepotrivită este), lumea fină vorbeşte despre caracterul nedemocratic (!) sau neliberal al acestei iniţiative de revizuire şi despre “rule of law” (domnia legii şi statul de drept) ca mecanism de amendare a opiniei populare.

Doar că se face că nu vede că mecanismul cu pricina constă în respectarea unor limite instituite tot de popor, prin legea fundamentală (că “rule of law” nu pică din cer) şi că organismul însărcinat cu verificarea respectării acestor limite, Curtea Constituţională, a stabilit de două ori că demersul nu încalcă nicio limită şi nu restrânge niciun drept.

*

Ceea ce foarte puțină lume înțelege în privința legalizării căsătoriei homosexuale…

…este că problema nu se reduce la simpla acceptare a coexistenței în societate a unor persoane de același sex care se consideră și sunt recunoscute a fi căsătorite dacă doresc asta (ceva cu care putem la urma urmei trăi, câtă vreme nu trebuie să-i cununăm noi sau să-i luăm în casă).

Nu, nu e ca și cum gay marriage nu ar însemna altceva decât strict că îi lăsăm pe câțiva inși să-și facă o dambla și asta e, nu e niciun alt bai câtă vreme nu ne implică și pe noi. Problema o constituie implicațiile și complicațiile colaterale ce se ivesc automat imediat după legalizarea sa.

Realitatea este că în societate normele, principiile și instituțiile sunt așezate într-o rețea care presupune interdependență, într-un sistem care implică legătura unora cu altele pe diferite niveluri, interdependență căreia, odată modificată una din regulile unei instituții, nu i se pot sustrage celelalte norme conexe; instituția căsătoriei nu e izolată într-un vid normativ, ci este legată în tot acest angrenaj, e parte a ansamblului și schimbarea conținutului ei atrage schimbări și în alte părți.

Cu alte cuvinte, imediat ce redefinim căsătoria pentru a accepta mariajul homosexual, instantaneu cadrul juridic general capătă noi valențe; e ca și cum am acționa un resort care face să se miște diferitele pârghii normative legate în mecanism iar mutarea uneia din piese antrenează schimbarea poziției celorlalte.

E ca și cum într-o cameră mobilată am vrea să mutăm un dulap de pe un perete pe altul; da, este posibil, chiar dacă nu le place unor locatari, dar asta nu se va putea face fără rearanjarea cel puțin a unei părți din restul mobilierului: patul mai la stânga, noptiera la fel, comoda în locul dulapului iar tabloul pe alt perete; iar locatarii trebuie să suporte nu doar dulapul pe un alt perete, ci și schimbarea locului celorlalte piese de mobilă.

Câteva exemple:

– nu va putea exista, în cadrul juridic actual, o căsătorie homosexuală a cărei existență să fie doar “tolerată”; manualele de Educație Tehnologică ori de Dezvoltare Personală care explică elevilor tipurile de familie vor trebui completate cu exemplul familiei homosexuale și nu va exista niciun temei obiectiv de drept care să justifice legitim diferența de tratament între cele două tipuri de căsătorii pentru a o exclude din manual. Poate că nu ne privește că doi gay s-au căsătorit la Făurei, dar rectificarea manualului îi implică și pe copiii noștri.

– orice diferență între căsătorie și căsătoria homosexuală fiind abolită prin ipoteză, nu ar exista nicio justificare pentru acordarea preferinței la adopție unui cuplu heterosexual în dauna unor parteneri gay; probabil se va ajunge ca în alte state unde se dau copii spre adopție după un algoritm de tipul “o adopție din zece acordată unui cuplu gay”.

– a te referi -de ex. în predicile preoților- la căsătoria homosexuală ca fiind una păcătoasă, în timp ce Cununia este considerată o Taină binecuvântată, ar fi categorisită ca o diferență de tratament ce nu se justifică prin nimic de vreme ce ambele forme de căsătorie sunt tratate în drept/lege ca fiind fix același lucru, ceea ce va duce foarte probabil la intervenția educativă a CNCD (Poliția Discriminării).

Prin urmare, gay marriage nu se reduce doar la a satisface moftul a câțiva inși, ci antrenează automat consecințe care se pot intersecta cu drepturile fiecăruia dintre noi; fără a mai vorbi despre urmările în timp asupra prestigiului căsătoriei ca instituție, a implicațiilor asupra vieții de familie și a urmărilor asupra țesutului social.

De fapt, mai ales consecințele subsecvente sunt adevăratele probleme și tocmai ele sunt trecute sub tăcere de avocații gay marriage, pe principiul “întâi să facem și apoi vedem”.

Ceilalți preferăm mai întâi să vedem.

***

O analiză de pe site-ul The spectator de anul trecut, în contextul consultării naționale desfășurată în Australia pe tema legalizării căsătoriei persoanelor intre persoane de același sex (link către articolul sursă în limba engleză, în comentarii): „Ce s-a schimbat în Marea Britanie de la căsătoria între persoane de același sex”.

„În urmă cu patru ani, pe fondul multor incertitudini, 400 de membri ai parlamentului britanic au votat pentru redefinirea căsătoriei în Marea Britanie.

Prim Ministrul de la acea vreme, David Cameron, în ciuda faptului că nu a făcut nicio referire la asta în platforma pre-electorală a partidului său, a declarat că el va fi prim ministrul care a decis soarta căsătoriei.

Acum, a venit rândul Australiei să decidă. Există totuși o diferență. Spre deosebire de Marea Britanie, cetățenii vor fi cei care decid. Toți sunt de acord, indiferent dacă o recunosc sau nu – este o decizie de o semnificație enormă. Prin urmare, pare rezonabil să analizăm consecințele unei potențiale schimbări, în interiorul națiunilor în care s-a făcut anterior o redefinire.

În Marea Britanie, a devenit tot mai clar că redefinirea a afectat mulți oameni, în multe sfere ale societății. La prima vedere, aceste sfere s-au conturat distinct de redefinirea căsătoriei. Cu toate acestea, în urma schimbărilor ulterioare, au arătat că ele sunt în totalitate interconectate.

Gender

Actualul Prim Ministru Conservator, Theresa May, a prezentat o serie de propuneri pentru a anula necesitatea consultării medicale înaine de schimbarea de sex. Este suficientă completarea unui formular. Un comunicat de presă al „Ministerului Egalității” a prezentat explicit că scopul acestei propuneri a fost de a „construi pe progresul” căsătoriei între persoanele de același sex.

Jurnalistul Guardian, Roz Kaveney, a spus cu entuziasm că schimbarea de sex este acum „Aproape la fel de simplă ca schimbarea numelui printr-o declarație legală.”

Manifestările „revoluției gender britanice” nu sunt greu de găsit. Regia de transport din Londra a interzis utilizarea cuvintelor „heteronormative”, ca doamnelor și domnilor. Între timp, universitățile din întreaga țară amenință că-i va „marca” pe studenții care continuă să folosească termenii el și ea. În schimb, „pronumele neutre de gen” trebuie folosite uniform.

Acest radicalism al teoriei gender a încântat Stonewall, cel mai puternic lobby LGBT din UK. Sloganul lor Orwellian „Acceptare fără excepție” poate fi văzut pe afișe și anunțuri. Politicienii încearcă să se întreacă unul pe altul în radicalism, în cursa de a fi campioni originali în viitorul front emancipator al „drepturilor transgender”.

Libertatea religioasă

S-au întreprins multe acțiuni cu privire la presupusele dispense în UK, menite să asigure credincioșii că li se va permite întotdeauna să rămână fideli convingerilor lor. Patru ani mai târziu, aceeași oameni care au făcut aceste „promisiuni sincere”, lucrează neobosit pentru a le submina. Ministrul Egalității, Justine Greening, a insistat că bisericile trebuie făcute să „Țină pasul cu trendurile moderne”. Asemănător, Președintele Camerei Comunelor, o poziție definită de neutralitatea politică, a spus: „Cred că vom avea o căsătorie egală doar atunci când poți să te căsătorești într-o biserică, dacă vrei să faci asta, fără să fie nevoie să te lupți cu biserica pentru egalitatea care reprezintă dreptul tău.”

În timpul alegerilor generale din acest an, a devenit evident cât de militant este lobby-ul LGBT ca urmare a redefinirii căsătoriei. Ținta principală a fost Tim Farron, liderului celui de-al treilea partid politic din Anglia, Democrat-Liberal. Jurnaliștii au aflat că Faron este un creștin practicant. în fiecare interviu ulterior, au cerut să știe. Credea personal că sexul homosexual este un păcat? Farron practic i-a implorat pe membrii corpului de presă să-i permită să-și păstreze credința personală și convingerile legislative separate. Zeci de ani, a subliniat el, a sprijinit public și legislativ lobby-ul LGBT. De asemenea, a susținut căsătoria homosexuală, votând cu entuziasm pentru ea. Pur și simplu aceste lucruri nu mai erau suficiente. La scurt timp după alegeri, Farron a demisionat. A declarat că acum este imposibil ca un creștin să dețină o poziție proeminentă în politica britanică.

Într-o evoluție dureroasă și în ciuda „crizei de părinți adoptivi” din Marea Britanie, părinții adoptivi aspiranți care se identifică a fi religioși, se confruntă cu piedici. Cei care sunt considerați puțin probabil să „celebreze” homosexualitatea, își văd visul de a deveni părinți compromis. De curând, Înalta Curte a Marii Britanii a decis că un cuplu penticostal nu este eligibil. În timp ce instanța le-a recunoscut reputația de succes și iubitoare de adopție, a decretat mai presus de toate: „Prevederile privind egalitatea în materie de orientare sexuală ar trebui să prevaleze”. Cum a devenit Marea Britanie atât de bizară? Sikhii, musulmanii, evreii și creștinii practicanți, care vor să rămână fideli învățăturilor lor religioase, nu mai pot adopta copii.

Libertatea de exprimare

În perioada premergătoare votului parlamentar, am asistat la o agresiune aproape de neînțeles. Casa lui David Burrows, membru al parlamentului, un susținător manierat al Coaliției pentru Căsătorie, a fost împroșcată cu excremente. Copiii lui au primit amenințări cu moartea și adresa școlii lor a fost publicată online. În mod similar, realizatorul „conservator” Iain Dale, a promis să dezvăluie public parlamentarii gay care nu au votat pentru redefinire.

Mulți britanici harnici și-au pierdut locul de muncă. Adrian Smith, de exemplu, a fost concediat de către un trust de locuințe din Manchester, pentru că a sugerat că statul „nu ar trebui să-și impună regulile în locurile de credință și conștiință.” Sau Richard Page, concediat pentru abateri grave, după ce a spus că pentru copii ar fi șanse mai bune dacă ar fi adoptați de cupluri heterosexuale.

În același timp, contrar asigurărilor guvernamentale „ferme”, întreprinderile mici au fost vizate în mod constant. Instanțele din Irlanda de Nord au decis că brutăria familiei Asher a acționat ilagal. Ce infracțiune a comis această mică afacere? A refuzat politicos să ornamenteze un tort cu un mesaj politic în sprijinul căsătoriei între persoane de același sex. Instanțele au susținut că proprietarii de afaceri trebuie obligați să promoveze cauza LGBT, indiferent de convingerile personale.

Până și Trustul Național, o instituție cu peste 4,2 milioane de membri, a decis să se alăture cruciadei LGBT de agresiune. S-a decis ca fiecare dintre cei 62.000 de voluntari ai Trustului să fie obligați să poarte o insignă în culorile curcubeului. Celor care au spus că preferă să nu poarte așa ceva li s-a transmis că vor fi marginalizați până când vor fi pregătiți să demonstreze public toleranța inclusivă.

Prinvind în retrospectivă, majoritatea tăcută din Marea Britanie a rămas tăcută prea mult timp. Reflectând la redefinire, Ben Harris-Quinney, președintele grupului de analiză Bow, a spus: În UK, căsătoria între persoanele de același sex a fost promovată ca o chestiune de presupusă toleranță și egalitate. Ceea ce am văzut este cel mai inegal și intolerant efect al oricărei probleme politice din istoria recentă.”

Copiii

În UK, „educația sexuală” a fost transformată și desfigurată. Programele TV destinate copiilor de trei ani promovează „fluiditatea genului” ca un factor de gândire și individualitate.

În același timp, miniștrii au negat dreptul părinților îngrijorați de a-și retrage copiii din clasele primare. Între timp, „educatorii liberi” îi învață pe copii despre pozițiile sexuale, despre „satisfacția” consumului de pornografie și cum să se masturbeze. Preocupările privind infecțiile transmise sexual și promiscuitatea sunt ridiculizate ca „de modă veche”.

Școlile religioase independente sunt supuse unei presiuni intense. Dame Louise Casey, un consilier guvernamental, a declarat recent că „Nu este în regulă ca școlile catolice să fie homofobe și împotriva căsătoriei gay”.

OFSTED, instituția responsabilă cu evaluarea școlilor, a fost extrem de politizată. În 2013, înainte de redefinirea căsătoriei, OFSTED a vizitat Vishnitz – Școala de Fete Evreiască.

A promovat școala cu laude. Chiar a ținut să evidențieze dedicarea și atenția școlii pentru bunăstarea și dezvoltarea studenților. Patru ani mai târziu, OFSTED a revenit. De data asta a respins promovarea școlii dintr-un singur motiv. Notând din nou că elevii erau „încrezători în gândirea proprie”, raportul OFSTED a subliniat promovarea inadecvată a homosexualității și a schimbării de gen. Ca atare, școala nu a reușit să asigure „o înțelegere deplină a valorilor britanice fundamentale”. Este una dintre cele șapte scoli religioase care se confruntă cu închiderea.

I-am spus unui bun prieten din Partidul Conservator că voi scrie acest articol. A exprimat o îngrijorare reală. Nu am luat în considerare consecințele? Nu am realizat că tot ce am spus în Australia se va afla când mă voi întoarce în UK? „Progresul LGBT este un val de neoprit”. M-a asigurat că este în regulă să cred „în privat” că mariajul este între un bărbat și o femeie. Chiar și el a fost de acord, în privat, că materiile predate în școlile primare sunt exagerate.

Dar s-o spun cu voce tare? S-o și public în ziar? Mi-ar ruina cariera și relațiile personale.

Dumnezeule. Este mult mai importantă instituția căsătoriei și libertatea de gândire, religie și exprimare. Este mult mai important viitorul copiilor noștri, decât orice ambiții naive de carieră pe care aș putea să le am.

Îndemn fiecare australian să analizeze dovezile, rezultatele și să știe clar pentru ce votează. Dacă ar fi fost vorba doar despre căsătorie, ar fi meritat protejată. Dar este infinit despre mult mai mult”.

***

Cristian Stavriu:

De ce să particip la Referendumul pentru familie?

Iată câteva știri nefiltrate dintr-o societate în care ideologia de gen a devenit normă juridică:

###
Alexis Lightcap, o tânără liceană din Pennsylvania, a constatat la un moment dat că la toaleta și la vestiarele fetelor din liceu aveau acces și băieții. Mergând la director să reclame acest lucru, i s-a replicat că: „Aceasta este noua politică a școlii, e ceva firesc și lucrurile așa vor merge de-acum înainte”. Și asta pentru că școala, fără să avertizeze pe nimeni, le-a acordat elevilor permisiunea să aibă acces la vestiare, dușuri și dormitoare în funcție de genul pe care îl preferă fiecare la un moment dat. Astfel, dacă într-o anumită perioadă te identifici ca băiat, te duci la „Băieți”. Dacă ulterior îți dai seama că preferi să fii fată, te duci la „Fete”. Tânăra a dat în judecată școala pentru încălcarea intimității și securității ei, însă a pierdut atât procesul, cât și recursul.

###
La un liceu din statul american Delaware, o femeie cu barbă, ce s-a prezentat ca „bărbat heterosexual care poate naște copii”, căsătorit cu o femeie biologică, a venit să-i învețe pe copii că identitatea de gen nu ține de sexul biologic, nici de ceea ce-ți induc părinții și societatea, ci de „ceea ce simți tu că ești”. De altfel, părinții care susțin că disforia de gen este ceva anormal sunt catalogați de autorități drept dușmani ai propriilor copii. Astfel, în Statul Ohio, o familie a pierdut custodia fiicei lor adolescente pentru că nu a fost de acord cu tratamentul hormonal de schimbare a sexului pe care minora dorea să-l urmeze. Argumentul psihoterapeuților și psihiatrilor LGBT – această nouă poliție a „protecției copilului” – a fost că tânăra s-ar putea sinucide dacă nu este „confirmată” în identitatea de gen pe care și-a ales-o.

###
În virtutea aceluiași tip de legislație, în Norvegia funcționează „Serviciul pentru Bunăstarea Copilului”, cunoscutul Barnevernet, care – o știm deja prea bine – răpește copiii din familii sub pretexte hilare și îi dă ulterior spre adopție unor „familii” non-binare.

###
Recent, guvernul german a propus parlamentului un proiect de lege prin care să fie menționat un al treilea gen în actul de identitate. Și, pentru că această realitate trebuie să se reflecte cumva și în limbă, se creează și o nouă gramatică. Astfel, cei care nu se simt reprezentați de sexualitatea binară (bărbat-femeie), semnificată prin pronume personale el–ea, pretind să fie apelați cu așa-numitele pronume non-binare. De pildă, în engleză, “zir” denumește bărbatul transgender, iar “ze”, femeia transgender. În Canada, în Franța și nu numai, părinții unui copil nu mai sunt numiți „tată” și „mamă”, ci „părinte 1” și „părinte 2”, pentru a nu-i discrimina pe „părinții” homosexuali. Mai mult, termenul juridic de „femeie însărcinată” se vrea înlocuit cu cel de „persoană însărcinată”. De altfel, ideologiile de gen urmăresc să înlocuiască treptat termenul de „om” cu cel de „persoană umană”, să elimine noțiunile de „bărbat” și „femeie” și – culmea absurdului! –, până și terminologia anatomiei genitale a omului se dorește a fi modificată, pentru a elimina orice aluzie la binaritatea sexuală.

###
În Canada, în 2016, a fost implementată strategia educațională “Sexual Orientation and Gender Identification” (SOGI), pe baza căreia copiii sunt învățați de la grădiniță că „unii sunt băieței, alții sunt fetițe, alții aparțin unui gen care este o combinație din amândouă, în timp ce genul altora nu seamănă cu nici unul dintre ele”. Ca materiale didactice sunt folosite cărticele precum “10.000 dresses”, în care copilașii învăță cum să se îmbrace ca să-și exprime corect genul interior. Sau învață cântecele ca Rainbow Song, cu versuri cum ar fi: „Sexul nu decide cum te porți. Unor băieței le place să se gătească, unor fetițe le place să prindă șerpi”. Toate acestea sunt atât de bulversante la această vârstă, încât o fetiță s-a întors acasă plângând și i-a spus mamei: „Mami, eu nu vreau să fiu băiat!”, iar alt copil și-a întrebat confuz părinții: „Eu ce sunt înăuntrul meu, băiat sau fată?”. Potrivit strategiei, orice material didactic care nu promovează fluiditatea de gen și se bazează pe realitatea biologică și științifică a celor două sexe este considerat discriminatoriu.

###
În Statul american Delaware, prin eforturile energice și disperate ale asociațiilor de părinți, a fost respins în august anul acesta un proiect de lege (Reglementarea 225) care urmărea să le permită copiilor, începând de la vârsta de grădiniță (5 ani), să-și schimbe identitatea de gen și de rasă fără acordul părinților – și fără chiar să li se aducă la cunoștință acestora! –, factorul decizional fiind autoritățile școlare. Copiii erau încurajați să păstreze secrete față de părinți, sub pretextul că părinții ar putea traumatiza copilul în cazul în care s-ar identifica cu alt gen decât sexul său biologic. Noutatea acestei reglementări stă în faptul că, în afară de diferențierea artificială între sex biologic și identitate de gen, se introduce și diferențierea între rasă biologică și identitate de rasă. Adică, din punct de vedere biologic, eu pot fi alb, dar psihologic să mă simt negru.

Mai este vreo soluție? Da, soluția este Referendumul pentru familie.

După ce am acceptat pasivi (sau mai degrabă ignoranți) ratificarea Convenției de la Istanbul în țara noastră (2016), care oferă baza teoretică pentru asemenea reeducări, și după ce legile 174 și 178/2018 au fost adoptate fără măcar să aflăm de existența lor, cel puțin în al doisprezecelea ceas să arătăm că suntem responsabili față de copiii noștri printr-o atitudine fermă la Referendumul pentru familie.

Să amintim succint că acest demers urmărește definirea termenilor de „soți” ca „bărbat și femeie” în definiția constituțională a căsătoriei, eliminând posibilitatea interpretării căsătoriei în favoarea ideologiei LGBT – cu tot ce am văzut că implică acest lucru.

***

Catalin Sturza:

Legitimează Referendumul pentru Căsătorie o încălcare a drepturilor omului?

Un răspuns dlui Mircea Cărtărescu

Nu aș vrea să spun că afirmațiile lui Mircea Cărtărescu în sensul că Referendumul pentru Căsătorie „legitimează o încălcare a drepturilor omului” și că e „o diversiune menită să acopere noi infracțiuni ale puterii” sunt la fel de răsunătoare și de goale de orice conținut precum cel mai recent roman al domniei sale, „Solenoid”. Dar sunt, cu siguranță, afirmații răsunătoare și goale de orice conținut.

a) „Referendumul legitimează o încălcare a drepturilor omului”

NOPE: Nicăieri în Carta Europeană a Drepturilor Omului sau în alte forme legislative care decurg din aceasta nu este specificat „dreptul“ la căsătoria homosexuală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

“Articolul 12 (dreptul la căsătorie – n.m.) nu impune Statelor Contractante obligația de a acorda cuplurilor de același sex accesul la căsătorie; articolul 14 (interzicerea discriminării) privit în combinare cu articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), dispoziție cu un scop și câmp de aplicare mai generale, de asemenea nu poate fi interpretat ca impunând o astfel de obligație.”

“Curtea începe cu constatările sale de mai sus, precum că statele rămân a fi libere, în temeiul articolului 12 al Convenției, precum și în temeiul articolului 14 combinat cu articolul 8, să limiteze accesul la căsătorie la cuplurile de sex opus.” (cauza Schalk și Kopf c. Austriei, 2010 – par. 101, 108)

În plus, nimeni nu are dreptul să se căsătorească cu cine dorește. Un părinte nu se poate căsători cu propriul copil (chiar dacă acesta are vârsta potrivită), cu două sau mai multe neveste, sau cu soțul sau cu soția unei alte persoane căsătorite. Aceste restricții sunt bazate pe înțelepciunea milenară a societăților creștine, dar și a altor culturi din întreaga lume.

Așadar, definirea căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie nu le neagă homosexualilor vreunul dintre drepturile cetățenești pe care le au și ceilalți cetățeni.

b) Referendumul e o diversiune menită să acopere noi infracțiuni ale puterii

NOPE. Inițiativa cetățenească este un grass roots care provine din zona societății civile, nu din zona politicului. Reviziuirea a fost declanşată de persoane private în toamna lui 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta, şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016, când premier era Dacian Cioloş.

Inițiativa a fost susținută de majoritatea partidelor politice aflate în prezent la guvernare, cu excepția USR. Unele partide au semnat protocoale cu susținătorii inițiativei – printre acestea se numără PNL. Principalul partid de OPOZIȚIE, PNL, susține în acest moment inițiativa, alături de PMP.

În sfârșit, logica elementară ne spune că abilitatea sau inabilitatea unui actor politic de a profita politic de pe urma referendumului nu delegitimează în nici un fel revizuirea cerută de cei trei milioane de cetățeni. Așa cum nu deligitimează în nici un fel munca enormă a asociațiilor pro-familie care s-au luptat, în ultimii trei ani, pentru ca acest Referendum să se întâmple.

c) A treia afirmație a scriitorului e aceea că așa ceva s-ar întâmpla „doar în România”, țara lui Urmuz.

NOPE – 14 țări au ridicat, până acum, definirea Căsătoriei între un bărbat și o femeie la rang de constituție. Referendumuri legate de chestiunea în discuție (clarificată într-un sens sau altul) s-au organizat în SUA (anii 2003-2004), Croația (2013), Slovacia (2014), Irlanda (2016) şi o consultare populară în Australia (2017).

Așadar, conform scriitorului, și Statele Unite, și Australia ar fi țări „demne de Urmuz”. De remarcat și superbia maestrului, care consideră că e sub demnitatea domniei sale să scrie mai mult decât trei rânduri în care să distribuie două dintre cele mai răspândite sofisme cu privire la acest Referendum susținut de trei milioane de cetățeni (sau de proști?). Plus o butadă „literară” prin care pare să jignească, în fapt, țări de pe tot mapamondul, de la Australia, la Croația, la SUA.

***

Buturuga Anghel (facebook):

Ce n-a facut centenarul a facut referendumul

Ca prin magie, pentru lumea buna, ungurii nu mai sunt minoritati (a spus-o chiar Viski, indirect). Pentru ca sustin referendumul si sunt cam conservatori cand vine vorba de familie si casatorie. Dar, daca nu ar fi fost astfel, nici nu ar mai fi existat, nu? Caci nu s-ar fi perpetuat.

Ca prin magie, nici neoprotestantii, catolicii sau mozaicii nu mai sunt minoritati. Altadata se plangea pe umarul lor. Acum se vede cati bani (chiar, cati?) faceau acele lacrimi de crocodil. Lumea buna nu stie cum sa se faca mai tare, sa inchida ochii mai strans si sa-si astupe urechile astfel incat nege realitatea: minoritatile religioase de la noi sustin referendumul.

Ce n-a facut centenarul a facut referendumul. Romani si unguri, ortodocsi si heterodocsi sau alte religii, impreuna. Oricum ai lua-o, este singura data cand se intampla in istoria noastra acest fenomen.

Cum sa nu te dai cu fundul de pamant? Cum sa nu turbezi de furie?

***

Marian Serafim (facebook):

Despre referendum

Văd că destul de mulți prieteni se împiedică de referendum și cred ca subiectul merită o discuție serioasă, acum că s-a cam intrat în linie dreaptă. Deși tema face parte din acelea care ar trebui să alcătuiască partea evidentă a trăirii împreuna, poate că ar ajuta câteva explicații.

Cred că în primul rând trebuie să fim sinceri. Cei mai mulți dintre cei care nu cred că-i oportun, de fapt sunt împotrivă, pentru ei niciodată nu ar fi oportun, deci, logic, nici acum.Așa că, înainte de a discuta despre oportunitate, avantajul PSD-ului etc, cred că trebuie discutate întrebarile cu adevarat spinoase.

A existat o evoluție absolut spectaculoasă a “drepturilor” homosexualilor în societatea occidentală, de la marginalizare până prin anii ‘60 la exhibarea agresivă și apoi la căsătoria homosexuala în anii 2010. Nimeni nu cred că se poate aștepta ca Romania să fie exclusă din acest curent al schimbării fără existența unei reacții de rezistență. E clar că mesajul anti-referendum nu are la bază menținerea statu-quo-ului (ceea ce referendumul și propune, de altfel), ci exact dorința de a legifera în viitorul apropiat căsătoria homosexuală. Deci, pentru cine consideră că trebuie menținută definiția tradițională a căsătoriei, nu numai ca e oportună, dar e chiar absolut necesară clarificarea definiției în Constituție, pentru a nu ne găsi în situația de fapt împlinit, așa cum au pățit multe țări în care s-a introdus căsătoria homosexuală în moduri total nedemocratice.

Este evident că nu se poate pune problema că ar fi limitat în Romania un drept la căsătorie al homosexualilor, când acesta nu există. In contextul în care un drept la căsătorie al homosexualilor nu există și este clar că nu face parte din categoria drepturilor omului, întrebarea corectă este dacă ar trebui să existe un astfel de drept. Să vedem …

Din perspectivă istorică, trebuie remarcat din capul locului ca nu a fost niciodată recunoscută căsătoria homosexuală în spatiul cultural european. E greu să-ți imaginezi societăți mai deschise homosexualității decât Grecia antică sau Imperiul roman în anumite perioade ale sale. Și, totuși, căsătoria homosexuală nu a fost niciodată legiferată. Motivul a fost diferența clară pe care înaintașii noștri erau în stare s-o facă intre interesul public și cel privat, între practica privată acceptată și o instituție fundamentală pentru existența societății.

Practica dragostei de același sex în Grecia antică lua adesea forma pederastiei sau pedofiliei.De multe ori, relația era undeva între mentorat si sclavie sexuala (v. Sparta). Niciodată grecii antici nu folosesc pentru aceste relații cuvântul folosit pentru căsătorie. Platon, deși inițial lăuda relația homosexuală ca fiind superioară celei naturale, face apoi o critică acidă a hedonismului în Gorgias și sfârșește prin a califica în Legile homosexualitatea drept similară incestului, contra naturii, „urâtă zeilor” și „urâțenia urâțeniilor”. Plutarh considera că actul sexual între soți le permite să actualizeze și experieze căsătoria lor, ca o singură realitate în sine cu două binecuvântări (copii și afecțiune reciprocă). In relații sexuale consensuale întâmplătoare – dragostea homosexuală, dar nu numai – cele două componente esențiale nu se întâlnesc și, prin urmare, acestea nu se pot compara cu căsătoria.

Platon și Socrate, Xenofon, Aristotel, Musonius Rufus și Plutarh, în mijlocul unei culturi homoerotice, critică anume comportamentul homosexual (e adevarat, și celelalte plăceri căutate în afara căsătoriei), pe care îl consideră inapt să atingă binele comun prin intermediul unei relații, așa cum o poate face căsătoria firească.

In Imperiul Roman, conubium a existat doar între un cetățean roman de sex masculin și un cetățean roman de sex feminin, regulă încălcată doar de voința arbitrară a împăratului în două cazuri.

Deci încă de atunci cultura greco-romană a teroretizat în detaliu distincția care trebuie facută între o unire biologică bazată doar pe plăcere și una care, prin unirea biologică, realizează o reactualizare a realității umane depline, unirea celor două realități biologice opuse fiind singura capabilă să dea o uniune personală autentică, singura capabilă sa procreeze.

Ulterior, creștinismul a confirmat intuiția grecilor și a arătat că firescul relației sexuale normale este confirmat de ordinea cerească. Sfântul Augustin, în De Bono Coniugali: Binele comuniunii maritale este realizat prin procrearea și educarea copiilor astfel încât se realizează un lucru intrinsec bun, dragostea reciprocă realizează propagarea rasei umane, în acest fel fiind realizată și “remedierea” dorințelor dezordonate.

Inclusiv în morala post-creștină a lui Kant, masturbarea si homosexualitatea sunt ferm criticate pentru instrumentalizarea corpului și, implicit, subminarea propriei umanități din partea celor care le practică. Realitatea este cunoscută prin judecată, nu prin emoție. În realitate, indiferent de speranțele generoase și visele și impresiile cu care unii parteneri de același sex își asociază actele lor sexuale, aceste acte sunt în mod esențial pur hedoniste.

Deci diferența fundamentală pe care civilizația europeană, de la greci și romani până la creștinism trecand prin iudaism, o face acceptând doar căsătoria bărbat-femeie drept instituție a societății (și încă cea mai importanta) este între plăcere ca scop în sine și plăcerea subsumată responsabilității și procreării.O atitudine fundamental rațională, în care omul nu se revoltă impotriva biologicului, îl acceptă, dar îl și umple de sens. Actele sexuale creează o realitate superioară simplei acuplări doar dacă includ un angajament reciproc, atât pe termen nelimitat, cât și exclusiv, ce poate fi creator – creația fiind de esența umanității. Altfel, restul activităților sexuale sunt considerate ca abdicări de la responsabilități și, deci, neproducătoare de efecte juridice. Și trebuie adăugat aici că tipul tradițional de căsătorie reprezintă și cel mai înalt grad de responsabilitate și respect reciproc din partea soților în istorie, fiind departe de dezinteresul barbatului din timpul matriarhatului sau de relativismul poligamiei/poliandriei, înlăturat de unicitatea si exclusivitatea dragostei în cuplu.

Revenind la interesul public, în cazul căsătoriei el ține de responsabilitatea asumată de soți de a face și crește copii, care vor deveni cetățeni ai respectivului stat. Deci dreptul la căsătorie în acest caz are corespondent în obligația implicită de a forma o familie și a face și a crește copii. Aceasta responsabilitate nu există în cazul cuplurilor homosexuale. Ea pare a fi acoperită oarecum parțial prin permiterea adopției, dar această “soluție” artificială ridică o mulțime de probleme insurmontabile: acei copii nu vin în mod firesc din respectiva uniune, deci scopul este imposibil de atins prin respectiva căsătorie, depinzând exclusiv de o intervenție exterioară – care poate fi voluntară, dar și forțată, așa cum, de exemplu, alocă serviciile sociale copii familiilor homosexuale în Marea Britanie și Norvegia, unde s-a lăsat și cu condamnări din partea CEDO ; apoi, acei copii sunt puși într-o situație diferită față de a celorlalți copii, care beneficiază de o mamă si un tată , fără ca acei copii să-și poată exprima voința – există deja o mișcare a unor astfel de copii ajunși adulți care protestează împotriva situației în care au fost puși.

In concluzie, casatoria homosexuala nu face în nici un fel parte din ADN-ul civilizației occidentale, care de mii de ani a fost martora fenomenului și l-a integrat într-un anume fel în societate.

Creștinismul a confirmat căsătoria așa cum a fost ea inteleasă de greci și romani, adaugându-i o ancoră în Cer. A arătat nu numai că intuiția lor a fost corectă, ci și că, mai mult, iubirea în căsătorie este echivalentă cu modelul ei, de care ea insăși nu era conștientă: Sf. Treime. Părintele Staniloae are pagini superbe despre plenitudinea dragostei care nu se desăvârșește în doi, ci în trei, căci acolo se iese din dragostea egoistă, care poate persista în doi, și ajunge să se impărtășească celui de-al treilea (mama-tata-copil, Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt). Câtă vreme a căutat firescul și a urmat chemarea sufletului și a rațiunii deopotrivă, omul, iată, s-a apropiat puțin de Dumnezeu chiar înainte ca Acesta să se pogoare pe pamânt.

Modernismul pe care civilizația occidentală l-a trăit și care pare să ajungă la un prag după care va bascula într-o parte sau alta (v. Toynbee s.a.), a îmbrăcat atât haina anti-tradițională, cât și pe cea anti-progresistă. Cea anti-tradițională s-a manifestat de foarte multe ori ca un ciocan. Dacă ciocanul poate fi util în testarea rezistenței unor materiale (aici a se înțelege concepte tradiționale), cu siguranță nu poate construi singur o Notre Dame de Paris sau o Sagrada Familia. Deși imitarea sau parodierea unor opere de artă poate duce la crearea altor opere de artă, de cele mai multe ori valoarea ce reiese nu e aceeași ; căsătoria smulsă din propria sa tradiție rămâne golită de sens așa cum Mona Lisei i se acrește zâmbetul clonată în zeci de ipostaze de Andy Warhol. Și nu ne putem aștepta să se bucure de aceeași iubire a unui susținător autentic al frumosului.

Desființarea căsătoriei și înlăturarea tabuurilor sexuale fac parte integrantă din societățile autoritariste din două dintre cele mai reușite distopii – „Noi” a lui Zamiatin și „Minunata lume nouă” a lui Huxley (a doua inspirându-se abundent din prima). În ambele, căsătoria nu mai există, nașterea de copii este o funcție preluată parțial sau total de stat, mama pierzând orice drepturi asupra copiilor, iar oamenii primesc la schimb libertatea de a se impreuna după voie, sub oblăduirea statului.Nu e întâmplător, căci un stat totalitar se impiedică întotdeauna de familie, care îi subminează autoritatea prin simpla sa existență (la fel ca și Biserica, lovită crunt de comunism). Dovadă stă revoluția rusă, care a început prin atacarea familiei ca „instituție burgheză”, promovarea promiscuității, legalizarea „căsătoriilor” de o zi, datoria femeilor de a se pune la dispoziția oamenilor muncii etc. Ce ni se propune acum prin „liberalizarea” căsătoriei: reducerea căsătoriei la o uniune a cărei singură rațiune de a exista este plăcerea – abia așa statul intră în dormitoare, asigurându-se de satisfacția tuturor, împarte plăcere unor copii nevolnici cam cum face Marele inchizitor în Frații Karamazov.

Știm că există probleme în familiile tradiționale, dar revoluția progresistă nu a adus ea oare o rată catastrofal de mare a divorțurilor, urmată de dramele copiilor rupți între mai multe familii, cu incredibile rate de sinucidere în rândul adolescenților? Liberalizarea căsătoriilor va face ca în probabil două generații covârșitoare majoritate a oamenilor să vadă căsătoria doar ca pe un spațiu organizat de a face sex, golit de orice sens superior. Aceasta se va întâmpla în paralel cu preluarea de către stat a responsabilităților pe care cuplurile vor fi gata să le cedeze, în special cresterea copiilor. Deja în mai multe țări vestice copiii sunt considerați în primul rând proprietatea statului (cazul Alfie în Marea Britanie, practica Barnevernet în Norvegia). E visul oricărui stat totalitar să ia copiii de la părinți și să-i îndoctrineze cum vrea el.De aceea, familia trebuie intărită, caci din ea se hrănește orice comunitate vie. Homosexualii, cei extrem de puțini care chiar vor să intre într-o relație juridică (să nu uităm că rata instabilității cuplurilor homosexuale e de 5 ori mai mare decat a celor normale), n-au decât să încheie un contract (nu parteneriat civil, că știm toți că o să fie anticamera juridică pentru căsătorie) prin care să regleze situația lor patrimonială.

E puțin spus că România a ars etapele în perioada postdecembristă. Unul din puținele avantaje este că a beneficiat astfel de avantajul de a putea vedea rezultatele politicilor pe care le aplică încercând să ajungă din urmă Vestul chiar în timpul în care elabora acele politici, un fel de profeții gratis. A pus pe picioare economia de piață văzând în același timp unde aceasta a eșuat și renașterea interesului pentru natură sau pentru producția locală. Vede efectele imigrației necontrolate înainte de a fi nevoită să se confrunte cu ea. Vede efectele politicilor publice nivelatoare cultural în timp ce le elaborează. Nu tot timpul a știut să profite de experiența Vestului. Refuzul de a relativiza căsătoria este una din puținele acțiuni preemptive, ce pot intârzia declinul moral al societății. Știu nu puțini vestici, inclusiv funcționari la Comisie, care deplâng revoluția sexuală din anii ‘60 prin prisma ratei catastrofale de divorțuri pe care a cauzat-o. Așa cum ar trebui să luptăm împotriva defrișărilor ar trebui să luptăm pentru salvarea căsătoriei. Sigur, poti reîmpăduri apoi, dar ai pierdut tot ceea ce era natural și ai pădure ca-n Belgia care încă e departe de a-și fi refăcut biodiversitatea inițială după ani de eforturi. Cu atat mai greu e cu morala, care o data decăzută …

Trebuie spus că renunțarea la tradiție este cerută dintr-o perspectivă dogmatic-progresistă, foarte similară cu cea a lui Marx, dar și cu cea a comunismului românesc, în care locul judecății de valoare și al testului timpului este luat de axioma progresului, care raportează totul la un „viitor luminos”, în care nimeni n-a trăit (și știm că nu va trăi niciodată). Știm care sunt efectele căsătoriei tradiționale și sunt toate bune. Nu știm care sunt efectele introducerii căsătoriei homosexuale, dar se prezumă ca ele vor fi și mai și, deși nu avem nici cea mai mică dovadă în acest sens. Din contră, avem o serie de efecte negative asupra libertății de expresie pe unde s-a implementat. Merită criticată (și e o uriașă discuție aici) insistența unei minorități vocale (nu mă refer la gay, ci la ONG-urile progresiste) de a impune dogma progresului și renunțarea la paradigma integratoare a civilizației europene/occidentale și fragmentarea ei cât de mult posibil, prezentându-se aceasta ca un mare pas înainte (spre ce?).

O dată permisă căsătoria gay, oricărui creștin, iudeu sau musulman i se poate interzice calificarea homosexualității drept păcat, pentru că ar ataca astfel un drept civil. În sistemul public de școli nu se va mai putea preda Biblia decât în varianta cenzurată, fără arderea Sodomei, fără avertismentele lui Hristos sau ale Sf Pavel despre soarta de după moarte.Pentru toate aceste situații există deja exemple în țările care au adoptat acest fel de căsătorie, iar activitatea de până acum a CNCD ne arată că de abia așteaptă momentul. Dezincriminarea homosexualității a dus la protejarea celor de alte orientări sexuale, ceea ce a fost mai mult decat binevenit („cel fără de păcat să ridice primul piatra”), dar căsătoria homosexuală trece și afirmă homosexualitatea ca normă și ca valoare pozitivă, ceea ce nu poate fi acceptat de nici una dintre cele trei principale religii monoteiste. A o legifera înseamnă a legifera împotriva credinței propriului popor.

Acceptarea ei ca normă duce la împiedicarea exprimării opiniei contrare și, automat, cenzurarea convingerilor religioase sau de altă natură. Aceasta este consecința ultimă a absolutizării relativismului: nu pot fi acceptate decât acele idei/credințe care acceptă propriul lor relativism. Pe teritoriul României și în Ortodoxie, în general, Biserica nu a adoptat niciodată o poziție autoritaristă, singura „pedeapsă” pentru îndepărtarea de credință fiind savuroasa „ceartă” dintre Moromete și Catrina : https://www.youtube.com/watch?v=n0s6gsP3h0A Cum ar fi fost ca Nilă să fi fost gay, pe lângă leneș, era urgent eliminat Preda din manual pe motiv de ură de gen …

Civilizația occidentală, în toate declinările ei – greacă, romană, creștină – a ales în mod conștient superioritatea rațiunii, a sufletului asupra trupului, dominarea și controlul laturii instinctuale prin inteligență. Căsătoria în forma ei milenară, barbat-femeie (cu detalierile subsecvente : incest etc), este expresia cea mai importantă a acestei paradigme, poate lupta cea mai mare câștigată de umanitate, locul în care se întâlnesc cu ușurință creștinii și umaniștii, creaționiștii și evoluționiștii: ridicarea deasupra instinctelor.Căsătoria, în stransă legatură cu creștinismul, e adevărat, reprezintă valoarea centrală a Europei. Relativizarea ei înseamnă întoarcere la domnia instinctului, servitutea prin plăcere rebranduită ca libertate.

Rămân problemele circumstanțiale, care sunt și cele mai simple:

Referendumul nu e și nu a fost niciodată al PSD-ului, mai ales că PSD-ul e foarte departe de a urmări vreun ideal creștin, fix pe tema rubricată votând o droaie de rapoarte progresiste (ca să nu le zicem marxiste) prin Parlamentul european ; referendumul e o mișcare tipică grassroots și e profund incorect să se vina cu o argumentație de genul „valuta de la sediul PNȚ”.

Nu poate favoriza PSD-ul decât în măsura în care celelalte partide i se opun – ceea ce ar trebui să ridice mari semne de întrebare asupra felului în care acele partide își reprezintă alegătorii, în condițiile în care procente uriașe s-au declarat împotriva căsătoriei gay. PSD excelează în inteligența de animal politic, atent să nu-si antagonizeze direct alegătorii, când poate să-i păcălească zicându-le din vioară la ureche și bagându-le mâna în buzunar în același timp. PNL a înteles situația și a votat în masă pentru, după lungi discuții interne pe tema asta. USR-ul și-a trădat electoratul, care se declarase 70 la sută împotriva căsătoriei gay, iar platforma lui Cioloș riscă să-i urmeze prostul exemplu. Din păcate, „noua opoziție” aplică inversul devizei cațavencilor „alegătorii noștri sunt mai puțin inteligenți decât noi” și așa că nu pot spera să fie aleși decât de nișa de followerși de pe facebook cu simpatii progresiste, în loc să nu-i mai fie rușine de propria tradiție și cultură și să lanseze platforme cu adevărat naționale.

Cât despre prioritate, nimeni nu-i oprește pe alții să propună alte teme de interes national care să strângă sute de mii sau milioane de semnîturi ; în plus, chiar nu se blochează România dintr-un referendum, multe alte teme ar putea fi urmărite in paralel, doar să se vrea…

Cred că nu a fost deloc rea tactica CpF de a anticipa și a propune clarificarea definiției căsătoriei înainte ca alții să propună modificarea ei invers. Altfel, nu reacționezi la una, nu reacționezi la alta și te trezești că redenumești sărbătorile publice să nu deranjeze musulmanii, cum e prin Vest. Și sigur că au dreptate cei care au arătat că, o dată deschisă cutia Pandorei, nu e nici un motiv să ne oprim aici, căci nu poate exista nici un baraj logic intre căsătoria homosexuală, cea poligamă, cea cu tine însu(ă)ți, cea incestuoasă sau chiar zoofilia (să nu aud de lipsa consimțământului).

În final, cred că doar berea consumată împreună, ca altădată pipa păcii, mai poate ajuta la înțelegerea tuturor pe acest subiect. Sau țuica. De aceea propun ca #boicot să fie înlocuit de #borhot, fiind de sezon și mult mai constructiv.

***

Vlad Fiscutean (Facebook):

In Canada si in alte tari, sunt interzise deja “mama” si “tata”. Este potrivit doar “parinte 1” si “parinte 2”.

Disparand taxonomia Mama si Tata, dispare intr-o generatie de aici incolo si conceptul.

E simplu pentru mine fiindca exact asta face brandingul, iti denumeste categorii, ca sa iti creeze concepte separate in minte, ca sa nu existe doar Masini (oarecare), ci sa existe Masini, Masini Electrice, Masini BMW sau Tesla, si daca exista doar “mijloace de transport”, nu putea exista o Tesla, etc.

Rolul in branding e tocmai ca sa creezi taxonomii diferite, pe scurt, categorii diferit denumite, care, fiind noi, ajung in minte ca grupuri distincte astfel tu avand oportunitatea sa le dai alte insusiri, caracteristici. E ca si cum faci o coloana noua in Excel, daca vrei, cu randurile ei (insusiri) pe care poti scrie ce vrei, fiind goale, la cea noua.

Cand denumesti ceva, ii creezi un loc nou in minte si ii poti adauga insusiri. Ce nu e definit taxonomic separat, nu exista in mintea umana de sine statator.

Disparand categoria Mama si categoria Tata, denumirile, dispare in sine conceptul de mama si tata din minte, care nu doar ca exista diferiti si cu insusiri diferite, ci exista unici pentru mine, personali, ai mei, din care am venit eu, din care te tragi, originezi, ideea ca sunt doua persoane ca tine, doua ale tale, autoritatea lor de mama ta si tatal tau, etc…

Prin folosirea “Parinte 1”, “Parinte 2” asistam la transformarea mamei mele si a tatalui meu in simpli “ingrijitori de ordin general”, care sunt oricare, sunt oricum, se sugereaza ca pot sa fie oricati si sunt acolo doar ca sa ma asiste. Intreaga dinamica se schimba, intreaga raportare. Nu mai exista raportul fiu si fiica, ci copil generic.

Raman deci, copiii nimanui psihic, fara radacini, fara sa se traga din ceva particular, abandonati, exact ca cei de la orfelinate care si ei au Parinte 1 si Parinte 2, Parinte “n”, dar nu au o mama si un tata, un parinte personal si nu sunt fiul si fiica nimanui. Copiii crescuti asa, nu vor avea cum sa isi rezolve nevoi firesti psihologice ca autoritatea parintilor, apartenenta, originea individuala, etc.

Intrebarea mea este: Cine va suplini aceaste nevoi, fiindca ele nu va disparea. Unii cercetatori din SUA, spun ca Guvernul. Suna plauzibil.

E unul din motivele personale pentru care merg la Referendumul asta, fiinca inteleg mecanismul, am studiat o viata crearea de categorii in minte iar pentru mine pericolul politic din lume, inclusiv din Europa este foarte palpabil. La o intalnire, acum mult timp cu CpF, m-am ridicat de la masa si am plecat. Nu sunt fan, dar actiunea e buna si pericolul palpabil.

Cei care nu merg la Referendum pentru ca vor ca cei din orfelinate sa fie adoptati, tot asta isi doresc pentru ei, o mama si un tata personal, probabil ca sunt doar confuzi cu privire la ce metoda le va aduce acest rezultat.

Pe langa referendum, mai trebuie facute multe ca sa nu ne intoarcem mai rau decat in Comunism.

***

Cristiana Chircu:

JURNALUL COPILULUI HABOTNIC, MANIPULAT DE BISERICĂ

Da. Din nefericire pentru toți cei care m-au “atacat” pe privat sau public în ultimele săptămâni, și eu sunt copilul habotnic, manipulat de BOR, de popi și asociații dubioase. Da, din nefericire, și eu am drept de vot. Îmi pare rău să vă dezamăgesc pe toți cei care mi-ați spus că aveați încredere în “capacitatea mea de a pune în balanță lucrurile”. Voi vota cu toată inima pentru familia tradițională ce stă sub motivul crâșmei, al bătăii, al infidelității, în care copiii nu au parte de educație și nu se pretează așteptărilor societății. Nu, nu votez cu familia LGBT, open-minded, iubitoare, tolerantă…ideală.

De ce?

E numai vina părinților mei, aveți dreptate. E numai vina faptului că, într-o bună zi, îmi doresc să am o familie exact ca cea în care am crescut. Tinerii spălați pe creier de Biserică să știți că nu sunt bucăți de carne cu sentimente; tinerii spălați pe creier de Biserică au sărit coarda cu părintele, au fost cu el la înghețată, i-au făcut cu mâna când trecea cu mașina, au mâncat pizza și s-au pictat pe mâini împreună (și am dovezi foto 😉 ). Tinerii ăștia spălați pe creier au avut conștiința faptului că, înainte de a arunca cu noroi în ceva/cineva, trebuie să fii “insider” ca să îți dai seama care e treaba și cum stau lucrurile. De aia tinerii ăștia pe care Biserica îi crește și îi spală pe creier sunt adulții ce își cresc copiii în spiritul pe care și l-au însușit, la umbra Duhului Sfânt care aduce liniștea, bucuria, UNITATEA (că tot vorbeam de Centenar). Tânărului care a făcut voluntariat pentru bătrâni sau copii împreună cu părintele din sat nu poți să îi spui ca BOR e o mafie în sutană, că o să vadă cum îi huruie matizul preotului când vine la ateliere ( și am dovezi foto x2 😉 ) și o să se prindă din care parte vine manipularea.

Și în cazul în care n-am dreptate, atunci ador să mă manipuleze niște oameni care îmi spun să nu mă opresc niciodată din a citi și a cerceta, niște oameni care m-au învățat că rațiunea umană se poate potența corect numai în bucurie și frumos, niște oameni care m-au învățat că moralitatea nu e o “deprindere”, ci normalitate, niște oameni care m-au învățat să apăr această normalitate, lucru pe care eu și toți prietenii mei habotnici îl vom face în octombrie prin exercitarea unui drept absolut democratic.

Nu vă mai pierdeți timpul încercând să mă convingeți că sunt spălată pe creier. Nu aveți cum să demontați miile de amintiri din tinda bisericii. Nu vă mai obosiți să îmi explicați de ce trăiesc în Evul Mediu – voi sunteți singurii antrenați în “vânătoarea de vrăjitoare”.

***

Active News:

Cristian Curte: Mesaj pro-referendum, faza pe libertăți

„Cu ce te împiedică pe tine, care te consideri om normal, legătura legală între doi bărbați sau două femei?”

Cuvintele nu sunt ale mele. Îi aparțin maestrului Victor Rebengiuc și sunt preluate dintr-un interviu acordat postului Digi 24. Sunt convins că întrebarea lui se învârtește prin mințile multor oameni. „Ce-ai cu cuplurile de același sex? Fiecare cu viața și năbădăile lui!”
Problema este că progresiștii multilateral dezvoltați nu s-au oprit niciodată doar la căsătoriile gay. În toate statele prin care au trecut ca o furtună nebună au avut mereu și un plan B, un plan prin care au vizat impunerea cu forța a propriei ideologii. Și cum o ideologie tâmpă se poticnește în două libertăți fundamentale ale omului – libertatea de conștiință și libertatea de exprimare, oriunde au putut le-au atacat. Mersul a fost simplu – mai întâi au legalizat căsătoriile gay, apoi adopțiile de copii pentru cupluri de același sex, iar în final au dezlănțuit teroarea față de oricine îndrăznea să se pronunțe împotriva lor. Pârghia legală de care s-au folosit a fost „discriminarea” și ceea ce ei numesc „hate speech”, adică „discursul urii”. Doar că stigmatul discursului urii se lipește doar adversarilor. Progresiștii sunt scutiți, ei pot urî pe oricine întrucât o fac pentru o cauză luminoasă. Vă amintiți? Așa făceau și tovarășii lor, pe vremuri, cu ura de clasă. Istoria se repetă chiar și pentru cei care nu o uită. Și, pentru că sunt jurnalist, haideți să trecem în revistă câteva fapte, că de comentarii pro și contra cred că sunteți sătui. Vă decideți apoi dumneavoastră ce trebuie să votați duminică la referendum.

Cum să dai afară din facultate un student pentru că își asumă public credința

Când Felix Ngole a scris în 2016 pe pagina lui de facebook că „Biblia și Dumnezeu identifică homosexualitatea drept un păcat” nu cred că își imagina că această scurtă sentință va duce la exmatricularea sa din facultate. Evident, cred că nici dumneavoastră nu vă imaginați că așa ceva se poate întâmpla în UE. În fond, trăim într-o uniune unde dreptul la liberă exprimare și la libertatea de conștiință sunt respectate cu scrupulozitate, nu? Ei bine, nu.

Potrivit The Guardian Felix Ngole, din Barnsley, South Yorkshire, care pe atunci urma un master în asistență socială la Universitatea din Sheffield, s-a trezit dat afară din facultate pentru postarea amintită. Comitetul „Fitness to practice” al universității, care îi analizase cazul, a fost prezidat de profesoara Jacqueline Marsh, o cunoscută promotoare a drepturilor persoanelor LGBT. Evident, comitetul a concluzionat că Felix Ngole a discriminat prin respectiva postare cuplurile de același sex. El specificase pe facebook că „o căsătorie între persoane de același sex este un păcat, fie că îți place asta sau nu. Este cuvântul lui Dumnezeu, iar sentimentele omului nu pot schimba cuvântul Lui”. Așadar, își apărase, decent din punctul meu de vedere, propria credință religioasă, care credință, nota bene, este universală în spațiul creștin. Cu excepția unor ramuri ale bisericilor luterană și anglicană, nicio altă confesiune nu permite căsătoria persoanelor de același sex. Deci catolicii, ortodocșii, copții, armenii, majoritatea protestanților și anglicanilor și toate cultele neoprotestante i-ar fi dat dreptate. Ceea ce Felix Ngole a și susținut anul trecut în fața instanței londoneze, unde a declarat că nu a făcut altceva decât să exprime un punct de vedere tradițional creștin. În van… Judecătoarea Rowena Collins Rice i-a dat dreptate facultății, menținând exmtricularea, pe motiv că „Discursul public religios trebuie privit în context reglementat din perspectiva cititorilor din spațiul public. Asistenții sociali au o putere considerabilă asupra vieții utilizatorilor vulnerabili ai acestor servicii și încrederea este un bun profesional prețios.”

Adică, așa cum a punctat Andrea Williams, avocata lui Felix Ngole, „Curtea a hotărât că deși domnul Ngole este îndreptățit să își susțină viziunea sa biblică asupra sexualității, el nu este îndreptățit să și-o exprime.”Vă sună cunoscut? Mie da. Și pe vremea multslăvitului nostru conducător puteai să ai o „viziune biblică”, doar că nu puteai să ți-o exprimi. Libertate era privată, public era doar Partidul. Unicul drept, luminos și binefăcător. Trăiască unica viziune acceptată public – progresismul virtuos! Tananaaaaaa!

Când preoții vor fi obligați să oficieze cununii pentru homosexuali

Nu, nu la noi. Se întâmplă în Suedia unde biserica evanghelică luterană, confesiunea majoritată a statului nordic, a decis să urmeze autoritățile civile și să oficieze și ea cununii pentru cuplurile de același sex. De altminteri, episcopul de Stockholm, doamna Gerd Eva Cecilia Brunne, este lesbiană declarată și cununată oficial cu o altă doamnă. Dar, cu tot liberalismul, Biserica Suediei a decis să lase la latitudinea fiecărui pastor decizia de a cununa sau nu un cuplu de același sex. Dacă tu, ca pastor luteran, crezi că o astfel de ceremonie este împotriva evangheliei poți să spui pas.

Deocamdată, cel puțin, pentru că prim ministrul Suediei, Stefan Löfven, se gândește că statul trebuie să facă un pas înainte și să le impună preoților să oficieze căsătoriile gay. „Noi, social democrații, lucrăm pentru a ne asigura că toții preoții îi vor cununa pe toți oamenii, inclusiv cuplurile de același sex.”, a declarat el într-un interviu acordat ziarului Kyrkans Tidning, o publicație a Bisericii Suediei. Și, ca să fie limpede, a făcut o comparație cu moașele care asistă nașterile și care sunt obligate prin lege să asiste și avorturile. „Dacă ești o moașă fie vei face și avorturi, fie va trebui să îți găsești o altă meserie. Aceeași situație este și în cazul preoților care nu vor să oficieze cununii pentru homosexuali.” Clar? Fie vă aliniați toți la comandamentele progresiste, fie vă căutați de lucru oriunde doriți, dar nu în biserici! Acolo veți face ce spunem noi! Păi și libertatea de conștiință, care este o libertate fundamentală a omului? Ei bine, nu mai e. Sau, cel puțin, nu atât de „fundamentală” ca drepturile pe care le inventează pe bandă rulantă progresiștii. Și pe care, dacă le încalci, te poți trezi în închisoare.

Cum era să facă pușcărie un cardinal al Bisericii Catolice

Pe 13 mai 2016 cardinalul Antonio Cañizares, arhiepiscop de Valencia, a spus intr-o predică: „Familia este urmarită azi în cultura noastră de un șir nesfârșit de dificultăți majore, iar acest lucru nu e ascuns de nimeni. Avem o legislație contrară familiei, avem acțiunea forțelor politice și sociale, la acestea se adaugă mișcări și acțiuni ale imperiului gay, ale feminismului radical sau ale celei mai insidioase ideologii dintre toate ideologiile – teoria de gen.” După predică, mai multe ONG-uri active în protecția drepturilor persoanelor LGBT l-au denunțat pe cardinal pentru discursul urii, care în justiția spaniolă este sancționat cu pedepse care pot ajunge până la trei ani de închisoare. Fani Boronat, coordonatorul ONG-ului Lambda, care unește comunitatea LGBT din Valencia, a spus că așteaptă ca înaltul prelat să țină o nouă predică prin care să facă o declarație „puternică” în favoarea comunității LGBT, prin care să sprijine „diversitatea, egalitatea și feminismul”. Acestor atacuri la adresa cardinalului s-au raliat și liderii politici locali – Valencia este condusă de o coaliție între Podemos, IU-Valencia, un partid comunist și Compromís, o asociație a stângii. Guvernatorul Valenciei, Ximo Puig, l-a acuzat pe cardinalul Antonio Cañizares de „instigare la ură”.
Totuși, judecătorii care au analizat plângerile contra cardinalului nu au dat curs acuzațiilor și l-au achitat pe înaltul prelat. E o victorie de etapă pentru creștinii catolici spanioli, pentru că Podemos a pregătit un proiect de lege care să sancționeze aspru orice încercare de atac la adresa minorităților sexuale.Dacă acest proiect trece de parlament, atunci orice predică de genul celei ținute de cardinalul Antonio Cañizares ar putea fi echivalată în ani de pușcărie și amenzi usturătoare. Și asta pentru că drepturile minorităților sexuale au ajuns să bată în instanță libertatea de conștiință sau libertatea de exprimare. La fel ca în vremea dictaturii comuniste, când dreptul partidului era în toți și toate, iar libertatea umbla în zeghe.

„Putem să încetăm odată să mai vorbim despre toleranță? Trebuie să vorbim despre acceptare (a homosexualilor n.mea.).” declara luna trecută Justin Trudeau, premierul Canadei, la începutul unei parade gay. Când reporterii l-au întrebat ce ar trebui să însemne asta pentru milioanele de creștini care cred că homosexualitatea este un păcat, premierul nu a răspuns. Tăcerea sa înseamnă foarte mult.

În loc de concluzii

„Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra pana la moarte dreptul tău de a o spune” era, crede Evelyn Beatrice Hall, atitudinea lui Voltaire. Undeva, pe drum, progresiștii nu numai că au pierdut această atitudine, dar luptă împotriva ei din toate puterile. Ei inventează drepturi, ranforsându-le legal prin lobby, ocolind consultarea alegătorilor, iar apoi atacând violent pe oricine încearcă să vină cu o opinie contrară. Toate aceste exemple (lista este extrem de lungă, dar m-am oprit aici din lipsa de spațiu) sunt o dovadă în acest sens. Ele m-au determinat să merg duminică la referendum și să votez DA, în favoarea proiectului de lege care va revizui Constituția României. Nu o fac împotriva cuplurilor homosexuale, ci o fac contra progresiștilor, care trebuie să înțeleagă că o idee se impune prin justețea argumentelor ei și prin vot democratic, nu cu pumnul și bâta sau… cu secera și ciocanul. Românii trebuie să se poată exprima liber, fără frica unei cenzuri impuse tovărășește și trebuie să poată avea libertate de conștiință, fără să li se dea o listă cu credințe onorabile și o alta cu credințe penale. În fond, pentru asta au murit pe străzi în decembrie 1989 strigând: „Vom muri și vom fi liberi!” Le suntem datori, măcar cu o conștiință civică trează.

Timișoara: Un mesaj care avertiza oamenii în privința adopției copiilor de către cuplurile de același sex a fost ELIMINAT din spațiul public. Jurnalistul Mirel Curea: Da, așa este, exact cum scrie pe panoul ăla din Timișoara!

Un panou imens afișat pe un bloc din Timișoara a fost înlăturat, după ce celebra pagină de facebook, „Corupția Ucide”, a criticat mesajul de pe respectivul banner. Referendumul pentru căsătorie va avea loc pe 6 și 7 octombrie.

Pe panou, era scris textul: „Vino la Referendum! Votează „Da” pentru căsătoria dintre un bărbat și o femeie! Apără familia și copiii României! Dacă nu vii la vot, doi bărbați vor putea adopta copilul tău”

Mesajul a stârnit mânia celor care administrează pagina „Corupția ucide”, care au acuzat Coaliția pentru Familie că ar fi în spatele mesajului.

„Coaliția pentru Familie investește bani serioși în dezinformările aduse în spațiul public.

Aceștia apelează la frică în încercarea de a aduce suficienți oameni la referendumul din 6-7 oct”, au scris cei la Corupția Ucide. Primarul Timișoarei a intervenit și a cerut să fie înlăturat.

„Deși textele de campanie sunt asumări pe proprie răspundere ale celor ce le aduc în spațiul public, am intervenit pe lângă asociația de proprietari implicată cu rugămintea ca acel mesaj potențial generator de tensiuni să fie înlăturat. Le mulțumesc ca au înțeles, el nu făcea cinste Timișoarei”, a explicat primarul Nicolae Robu pentru opiniatimisoarei.ro.

Între timp și Coaliția pentru Familie a negat că mesajul i-ar aparține. Jurnalistul Mirel Curea a scris că mesajul afișat la Timișoara este corect.

„Da, așa este, exact cum scrie pe panoul ăla din Timișoara: ”Dacă nu vii la vot, doi bărbați vor adopta copilul tău”, de s-au oripilat toți tefeliștii cu dresurile în vine și tefelistele nebărbierite!

Da, există această posibilitate! Un român a pățit asta în Anglia. Copiii românului Florin Barbu au fost luați de la părinți, reclamați de un vecin pentru certuri, dar fără a fi identificate, însă, scene de violență fizică.

În ciuda a zeci de demersuri, minorii au fost dați spre adopție unui cuplu de gay, măsură devenită definitivă”, a notat el.

Senatorul Titus Corlățean: Referendumul pentru Căsătorie reprezintă cea mai bună investiție care se poate face în viitorul societății românești și al copiilor noștri. În prezent sunt foarte multe minciuni și manipulări lansate pe piață

Senatorul PSD Titus Corlățean a vorbit, într-o conferință de presă, despre valul de manipulări legate de referendumul din 6-7 octombrie, referendum care nu se referă la redefinirea familiei, ci la definiția legală, constituțională a căsătoriei. Referindu-se la cheltuielile cu organizarea referendumului, așa cum denunță cei care se opun consultării populare, Corlățean susține că „nu este o cheltuială, ci reprezintă cea mai bună investiție care se poate face în viitorul societății românești și în viitorul copiilor noștri’”, scrie dcnews.ro

„Au fost foarte multe obstacole, iar în prezent sunt foarte multe minciuni și manipulări care se lansează pe piață din partea celor care se opun acestui referendum. Nu este vorba de o redefinire a familiei în niciun caz. Relațiile private și de familie, în toată complexitatea lor, sunt ocrotite în Constituție de articolul 26. Asta înseamnă și familia monoparentală, care va continua să fie sprijinită de către statul român, și drepturile copiilor din afara căsătoriei, care rămân egale cu ale copiilor din căsătorie, dar și alte opțiuni din societate, de tipul celor LGBT’”, a spus Corlățean.

Acesta a adăugat că referendumul se referă la definiția legală, constituțională a căsătoriei. „Este, însă, un alt subiect, și aici intervine elementul de manipulare și de minciună din partea celor care se opun referendumului, acest referendum nu se referă la redefinirea familiei, ci la definiția legală, constituțională a căsătoriei, ceea ce presupune o opțiune socială, cetățenii pot decide o formă sau alta a definiției respective, în funcție de sistemul de valori pe care îl consideră important pentru existența lor”, a afirmat fostul ministru de Externe.

Întrebat de ce e nevoie de organizarea unui referendum de modificare a Constituției din moment ce există, deja, această definiție a căsătoriei în Codul Civil, Corlățean a spus că legea poate fi modificată mai ușor.

„Răspunsul este foarte clar: Codul Civil este o lege care poate fi modificată oricând, foarte simplu, prin Ordonanță de Urgență a Guvernului. Norma constituțională are o alte greutate juridică și ea se stabilește prin voința suverană a cetățenilor, prin referendum. Acest lucru nu se schimbă de pe o zi pe alta. (…) Teoria generală a dreptului ar putea să vă explice un lucru foarte simplu. În trecerea timpului, au existat mai întâi normele morale, care n-au forță juridică obligatorie. În special, cele cu adevărat importante la nivelul societății în materie de norme morale, ulterior se codifică, se înscriu în lege. Între normele juridice, inclusiv din Codul Civil, există norme care exprimă valori fundamentale ale societății și norme care exprimă valori importante sau, poate, mai puțin importante, dar care sunt codificate. Noi vorbim de instituția căsătoriei, care este o normă fundamentală în interiorul societății”, a explicat Titus Corlățean.

***

Stiri pentru viata:

Manuela Hărăbor, DA la referendum: „Nu voi fi niciodată soacră mare și nici bunică. Dar asta nu mă oprește să mă gândesc în ce lume vor trăi copiii României”

Aceasta e convingerea mea. Și am rugămintea de a fi cel puțin respectată. Este ceea ce gândesc.

O inițiativă care nu are de a face cu politicul. Puteau să o facă și guvernele precedente, dar nu au făcut-o. Convingerea mea cu privire la acest subiect ține de normalitate. De perfecțiunea zidită dintru început de Dumnezeu.

Și dacă îndrăznesc să mă număr printre copiii Lui Dumnezeu, încerc să nu mă abat de la nicio învățătură primită de la El. Eu îmi asum orice faptă și nu mă rușinez să mărturisesc.

Și această inițiativă nici măcar nu mă privește direct. Sunt mamă, dar nu voi fi niciodată soacră mare și nici bunică. Dar asta nu mă oprește să mă gândesc în ce lume vor trăi viitorii copii ai României.

Cu siguranță viețile lor nu vor fi doar lapte și miere, cu siguranță se vor izbi de multe greutăți și poate multe lipsuri. Dar cel puțin vor avea șansa să trăiască într-o lume nemodificată din prea multă corectitudine politică.

Avem un Ziditor care a creat viața într-o rânduială perfectă. Cei care vor să o schimbe s-au lepădat demult de El. Eu nu mă lepăd de Hristos, oricare ar fi consecințele.

***

Presat de useriști să-și schimbe fotografia pe Facebook, gospodarul sas Willy Schuster votează DA la referendum

Cu cinci ore în urmă, Willy Schuster, fost candidat la Senat pe listele USR, și-a schimbat fotografia de profil cu cea cu tricolor pe care scrie: „Sunt unul din cei 6 milioane de români care vor vota la referendumul de pe 7 octombrie”.

Peste două ore, în dreptul acestei fotografii de profil apărea mențiunea:

M-au îndemnat colegii USR să-mi schimb poza de la cover. Am schimbat-o.

Află de mai jos cu ce a înlocuit-o!

Willy Schuster a înlocuit poza de profil care nu le convenea colegilor de partid cu propria fotografie de candidat USR, peste care a încărcat o ramă de Facebook cu mesajul: „Susțin căsătoria dintre un bărbat și o femeie”.

Noua fotografie de profil era însoțită de comentariul posesorului:

Am încercat să acopăr sigla USR.

Willy Schuster este un sas născut în România și emigrat, care s-a întors din Germania după Revoluție ca să facă agricultură biologică în țară. Este proprietarul femei Bio Moșna din județul Sibiu, inițiatorul unei cooperative locale care-și desface produsele către consumatorii din zonă și un fervent apărător al micilor întreprinzători agricoli din România în relația cu autoritățile naționale și europene.

***

Tg. Mureș: Patronul unui restaurant – hărțuit după ce a anunțat că votează DA la referendum

Patronul restaurantului „Zeppelin Bistro” din Târgu Mureș a fost atacat verbal, jignit și apostrofat de către susținătorii cauzei LGBT, după ce pagina de facebook a restaurantului a fost publicată o postare în care se anunța susținerea și prezența la Referendumul din 6/7 octombrie.

Patronul luase decizia ca pe caserolele oferite de restaurant să fie un sticker inscripționat cu mesajul „Susțin familia! Vrem Referendum!”.

„Oameni buni, plecand de la ideea de a avea o opinie publică, fără substrat politic sau alte strategii de marketing, s-a ajuns prea departe. Aici ideea de „a susține ” (punct) s-a transformat în „a respinge / a fi împotrivă / a discrimina etc ” (total greșit). La noi e bine-venit oricine, nu am conditionat servirea spre o anumită categorie de oameni ( gay…etc) , voi ați creat acest context și apoi ați acuzat! Singurul lucru interzis la noi în local, este fumatul! Legea prevede asta , nu noi.

La fel cum am răspuns multora în privat am avut angajați aproape de toate orientările și am colaborat bine spre același scop chiar dacă susținerile erau diferite! A existat respect în opinie.

Ne-am exprimat public, crezând în democrație, dar nu s-a respectat, în schimb noi am tratat fiecare exprimare a celorlalți cu respect chiar și față de cei care ati jignit în privat și public, pe motivul limbajului și a degenerării discuției am fost determinați să ștergem postul, în privat am răspuns tuturor. Susținem în continuare familia compusă din bărbat și femeie bazată pe sentimente, pentru asta vom spune DA”, a scris restaurantul pe pagina sa de facebook.

LEGATURI:

REVOLUTIA SEXUALA, pericolul NOII ORDINI TOTALITARE a lumii si MIZA MAI PROFUNDA A REFERENDUMULUI pentru normalitate. “Adevarata cinstire a memoriei martirilor din inchisorile comuniste este continuarea luptei lor impotriva Comunismului, care s-a intors acum in varianta Revolutiei culturale sexuale, a ideologiei gender”


Categorii

1. DIVERSE, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Referendum casatorie familie, Sexualizarea copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “PROPAGANDA ANTI-REFERENDUM vs. ARGUMENTELE realitatii/ RASPUNSURI celor care manipuleaza ca ar fi “REFERENDUMUL LUI DRAGNEA” si celor care cred ca S-AR INGRADI DREPTURI ALE OMULUI/ Care sunt urmarile legalizarii casatoriilor homosexuale, unde s-a ajuns in tarile “evoluate”?/ JURNALUL COPILULUI HABOTNIC, MANIPULAT DE BISERICĂ/ Ce n-a facut centenarul a facut referendumul?

  1. Pingback: PĂRINTELE IUSTIN, starețul Mănăstirii Oașa – cuvânt-bisturiu despre REFERENDUMUL pentru apărarea NORMALITĂTII și FAMILIEI: “Este un laş cine nu merge la vot! NEPREZENȚA LA VOT ESTE PĂCAT STRIGĂTOR LA CER. După aceea vei da socote
  2. Pingback: Foarte grav si fara precedent: SABOTAREA INSTITUTIONALA A REFERENDUMULUI. Coalitia pentru Familie este obstructionata de BEC, comunicarea pe tema referendumului este limitata arbitrar, iar in unele judete inca nu exista Birouri Electorale!
  3. Pingback: Foarte grav si fara precedent: SABOTAREA REFERENDUMULUI LA NIVEL DE INSTITUTII. Coalitia pentru Familie este obstructionata de BEC, comunicarea pe tema referendumului este limitata arbitrar, iar in unele judete inca nu exista Birouri Electorale!
  4. Pingback: CUVINTE ARZATOARE si INSUFLETIT(OAR)E, APELURI EMOTIONANTE si CLARIFICARI NECESARE pentru a sublinia importanta CRUCIALA a votului la REFERENDUMUL pentru NORMALITATE si FAMILIE. Arhim. Hrisostom Rădășanu, Nichifor Horia si Clement Paunescu (video, audi
  5. Pingback: MESAJUL PĂRINTELUI CIPRIAN GRĂDINARU din Belgia pentru PARTICIPAREA LA REFERENDUM: “A nu mărturisi public crezul că înţelegem căsătoria ca unirea între un bărbat şi o femeie de frica bârfelor ori din comoditate e o lepădare de credinț
  6. Pingback: REFERENDUM FRAUDE. Cronica unei contestări anunțate a referendumului. ULTIMUL ASALAT, SI CEL MAI AGRESIV, DE DEMOBILIZARE: DIVERSIUNEA FRAUDELOR
  7. Pingback: SUSTINERE PENTRU REFERENDUM din SFANTUL MUNTE ATHOS. Staretul EFREM de la VATOPEDU si Parintii Schitului PRODROMU ii indeamna pe români la MARTURISIRE prin vot si prin cuvantul de propovaduire si ii sfatuiesc “sa nu-si plece urechea la soaptele ins
  8. Pingback: Părintele Tudor Ciocan despre DEZINFORMAREA OBIȘNUITĂ A MASS-MEDIA și CAMPANIA ANTIHRISTICĂ ÎMPOTRIVA BOTEZULUI COPIILOR PRIN AFUNDARE: “Să fiţi cu luare aminte și să nu lăsaţi ca îndoielile pe care ei le seamănă sistematic să vă zg
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare