PS MACARIE, Episcopul românilor din Europa de Nord – CALDE CUVINTE PĂRINTEȘTI de LIMPEZIRE, ÎMBĂRBĂTARE și TREZIRE după căderea la testul REFERENDUMULUI: “Să transformăm, lucrând duhovnicește, această înfrângere. Să redevenim cu adevărat și PÂNĂ LA CAPĂT CREȘTINI. Să ne implicăm în viața cetății, DISOCIINDU-NE DE ORICE FEL DE PARTIZANAT POLITIC, devenind însă creștini cu conștiință civică”
“Traim vremuri de restriste si de cernere pentru crestini. Contractul pe care ni-l propune lumea de astazi este sa dam sufletul nostru si al celor din casa noastra ca in schimb sa primim senzatii tari care sa ne faca sa uitam de adevarata noastra menire si sa amuteasca astfel glasul constiintei noastre si zvacnetul inimii noastre. Suntem urati, defaimati, stigmatizati, pentru faptul ca aparam familia si viata si patria noastra. Suntem urati pentru Hristosul nostru, pentru ca refuzam sa-L transformam intr-un idol modern, intr-un simulacru care sa justifice nonvalorile tolerantei, egalitatii, diversitatii, aceste slogane goale care ascund atata ura fata de creatia lui Dumnezeu. Singura noastra arma binecuvantata de Dumnezeu in fata acestui asalt al rautatii este blandetea izvorata din demnitatea si fermitatea Fiului lui Dumnezeu.
Sa ne rugam Domnului sa avem si noi aceeasi blandete pe care a avut-o Domnul in fata lui Pilat din Pont, in fata carturarilor si fariseilor, in fata lui Petru cand acesta i-a retezat urechea acelui slujitor, Malhus, in gradina Ghetsimani si sa avem aceeasi blandete pe care a avut-o Domnul atunci cand s-a rugat pentru dusmanii Sai!”
***
Episcopia Europei de Nord
CUVÂNT DE ÎMBĂRBĂTARE
În aceste zile de durere și confuzie, cauzate de rezultatul Referendumului pentru Familie, am fost martor al neliniștilor și nedumeririlor frățiilor voastre. Ca păstor și părinte duhovnicesc care dă seamă înaintea lui Hristos pentru păstoriții săi, vă adresez tuturor cuvânt de îmbărbătare și de încurajare!
Fiecare dintre noi – ierarhi, preoți sau laici – am participat la acest Referendum având ferma convingere că votul nostru pentru Căsătorie are o valoare de mărturisire publică a credinței și a convingerilor noastre și puternica nădejde că prin acest act ne putem proteja familia și patria.
Însă nu a fost să fie după cum am sperat. Mașinăria propagandei neo-marxiste care a găsit aliați neașteptați chiar dintre noi, a reușit să acopere și să reducă la tăcere glasul conștiinței creștine din multe inimi „căldicele”. Strategia folosită de aceștia e veche. O întâlnim încă din primele capitole ale Scripturii: cultivarea neîncrederii. Fructele oricărei ideologii totalitare conțin, inevitabil, semințele îndoielii față de orice autoritate, iar Cuvântul limpede și ziditor al adevărului este destructurat în interpretarea otrăvită a șarpelui.
Suntem îndurerați, fiindcă nu ne așteptam la acest lucru. Orice criză are însă mai multe stări: e starea de șoc, apoi cea de tristețe adâncă și apoi – după ce acestea se vor fi decantat – vine acea stare în care căutăm răspunsuri și uneori și „vinovații”. Mulți au și făcut-o deja. Să nu cădem în aceeași capcană! „Biserica Ortodoxă Română” suntem TOȚI cei care ne-am născut din Apă și din Duh în Taina Sfântului Botez. Suntem cu toții membre ale Aceluiași Trup tainic al lui Hristos (Romani 12, 5). Suntem cu toții „conectați” duhovnicește și căderile fiecăruia se transformă în răni sângerânde ale întregului Trup. Să nu dăm, așadar, glas frustrărilor și dezamăgirilor provocate tuturor de eșecul Referendumului, acuzând și condamnând, ci să ne „purtăm sarcinile unii altora, împlinind astfel legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).
Să transformăm, lucrând duhovnicește, această înfrângere. Să fie un catalizator care să reaprindă zelul nostru misionar și legea lui Dumnezeu să redevină singura „lumină a cărărilor noastre” (Psalmul 118). Să înmulțim rugăciunea și să ne curățim de patimi prin lucrarea ascetică creștină – reamintindu-ne că adevărata menire a Bisericii este pregătirea oricărui om pentru veșnica Întâlnire cu Hristos.
Să ne aducem aminte că a fi în Biserică înseamnă a deveni „omul cel nou, cel după Dumnezeu” (Efeseni 4, 24) și că pocăința înseamnă „schimbarea minții”, adică dobândirea înțelepciunii lui Hristos și lepădarea înțelepciunii acestui veac. Să redevenim cu adevărat și până la capăt creștini, care, deși trăiesc în lume, nu sunt din această lume!
Să cultivăm mai intens cateheza. Să redescoperim valoarea sacramentală a familiei, să spunem bărbaților și femeilor care vin să se cunune în fața altarului că sunt de acum o familie creștină, o mică biserică și că în Taina Nunții lor s-au rugat pentru ca Dumnezeu să transfigureze atracția și sentimentele reciproce în iubire hristică, așa cum a transformat odinioară apa din Cana Galielii în vin (Ioan 2, 1-11).
Preaiubiți părinți și împreună slujitori la Altarul lui Hristos, să răspundem ne-încrederii și îndoielii care începe să paraziteze societatea românească cu mai multă în-credințare în lucrarea cea puternică a lui Dumnezeu– în această lumină să căutăm, după cuvântul Apostolului, să nu fim pricină de sminteală și să eliminăm orice cât de mic prilej ce poate deveni poticneală pentru cei încredințați nouă spre păstorire, „nedând ocazia niciunei sminteli întru nimic, ca să nu fie slujirea noastră defăimată, ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi și în strâmtorări” (2 Corinteni 6, 3-4).
Prețuind pe acei directori de conștiință care dovedesc în viața publică – atât în faptă, cât și în cuvânt – că ne sunt fii și fiice, frați și surori în Hristos, să ne aducem aminte că Evanghelia a fost propovăduită și de pescari, de mironosițe, de oameni cultivați, însă și de oameni simpli. Să ne implicăm în viața cetății, disociindu-ne de orice fel de partizanat politic, devenind însă cetățeni activi, creștini cu conștiință civică, mai ales în acele aspecte ce țin de educația și formarea copiilor noștri.
Și să nu uităm: cu toată mașinăria propagandistică și cu tot boicotul, nu suntem puțini cetățeni fideli Familiei!
Așadar, să nu deznădăjduim, ci să ne întărim având în minte acea dimineață a Învierii, când, în pofida evidenței și a senzației că întunericul a biruit, mormântul era gol!
Al Vostru Părinte, Frate și Prieten,
fierbinte rugător către Domnul și de tot binele voitor,+Episcopul Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord
***
Votul pentru familie: curajul purității!
În urma eforturilor noastre de comunicare cu fiecare parohie în parte dar și direct cu numeroase familii de români, în pofida distanțelor mari din Scandinavia, ținând seama de numărul redus dar și de dispersia conaționalilor noștri în tărâmurile nordice, cu toate aceste dificultăți creștinii noștri au ieșit la votul pentru familie. Unii dintre ei au parcurs sute de kilometri până la secția de votare, însă numărul total al votanților nu a atins așteptările noastre… Din constatările de la fața locului, în urma discuțiilor directe, a reieșit faptul că cei mai mulți dintre ei erau dezinformați, unii chiar derutați de zvonistica din mass-media și din rețelele de socializare, însă cei mai mulți erau pur și simplu nehotărâți, indeciși.
În calitate de Părinte și Păstor, le mulțumesc, din adânc de inimă, celor care au făcut jertfa de a merge la vot și de a mărturisi valorile fundamentale ale credinței noastre și mă rog cu osârdie și nădejde pentru luminarea celor care acum, din diferite pricini, nu au răspuns chemării Bisericii Mame.
Totodată, îi binecuvântez și îi îmbrățișez fierbinte pe cei de acasă, din România, care au avut curajul și râvna de a mărturisi firescul și puritatea vieții!
Nu ne temem, nu deznădăjduim, nu abdicăm de la valorile Evangheliei lui Hristos! „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați!”
Al Vostru Părinte, Frate și Prieten
+ Episcopul Macarie al Episcopiei Europei de Nord
http://corortodox.blogspot.com/2018/10/ps-ignatie-biserica-referendum-resetare.html
Cu exceptia odelor aduse lui Baconschi, care numai ortodox nu e, e pe aceiasi linie cu PS Macarie.
@ RobertCr: Mie nu mi s-a parut. Chiar deloc 🙁 Sunt prea multe…exceptii acolo.
Am suferit o infrangere, sa ne-o asumam si sa vedem ce foloase duhovnicesti putem agonisi din asta. Mi-a placut smerenia PS Macarie. Credeti-ma, nu mi se pare deloc un moment in care sa tinem strans la piept pacatoasa asta de mandrie. Ce sa inteleg dintr-un mesaj de genul: o victorie nedeplina? Cum vine asta?
Si inca un aspect care mi-a placut: fara partizanat politic. Pai, noi ne facuram frate cu d….. ca sa trecem puntea. Iar el, dupa cum ii e obiceiul, la mijlocul puntii ne facu vant in mocirla (ca nu pot sa zic in apa).
Multumesc lui Dumnezeu ca se mai aud si astfel de cuvantari!
Ceea ce au reușit apostolii și împărații bizantini distruge încet și sigur tăvălugul multiculturalismului. Durerea nu este că nu a reușit Referendumul, ci că mulți creștini și români se lasă amăgiți și prinși de ideologii anti-creștine. Cuvântul simplu și nemeștușigit al pescarilor-apostoli este biruit în inimile lor de gălăgia manipulărilor din mass- sau social-media.
Din nefericire, mulți din Biserică preferă discursul progresului social în dauna propriului suflet și a credinței lor. Și nu doar cu privire la familie și gay.
Referendumul a mizat pe cumințenia oamenilor, dar constatăm că ea nu mai este dominantă. Necesitatea (re)evanghelizării ar trebui să fie evidentă, și nu discursul oficios și implicarea socială a Bisericii (deși nu e rea, ci necesară).