George Friedman: jurnalul geopolitic al vizitei din ROMANIA. Despre DEZACORDUL cu Traian Basescu si seful NATO, iluzia garantarii SIGURANTEI NATIONALE prin parteneriatele euro-atlantice si O “OFERTA” CINICA
- George Friedman (Stratfor): Geopolitical Journey: The Search for Belonging and Ballistic Missile Defense in Romania
In timpul Razboiului Rece, Romania ne-a indus in eroare pe toti. Mult timp dupa ce brutalitatea din celelalte tari comuniste intrase in declin, Romania a ramas un stat care a folosit niveluri ale violentei comparabile cu cele folosite in Coreea de Nord de astazi. Nicolae Ceausescu, numit de amiratori Geniul din Carpati, a condus Romania cu o irationalitate nemiloasa. Politicile guvernamentale au lasat tara in frig si intuneric, iar bunurile de zi cu zi care se gaseau la doar cativa kilometri mai departe, in Bulgaria, erau o raritate in Romania. In acelasi timp – si acesta este paradoxul – Romania era ostila si necooperanta cu Sovieticii. Bucurestiul refuza sa se supuna Moscovei, iar acest lucru nu a fost inteles de multi dintre noi. Rezistenta fata de puterea sovietica, in mintile noastre, insemna liberalizare, asa cum am vazut in Ungaria si Cehoslovacia. Dar nu si in Romania; Romania a jucat un joc diferit.
Romania este o tara care tanjeste sa fie integrata mai bine in sistemul international – o postura dificil de mentinut. De fiecare data cand ma intorc in Romania, observ aceasta lupta cum se desfasoara. Daca Bucurestiul era o exceptie in blocul sovietic, ii este acum mult mai greu sa se adapteze Europei decat altor tari ca Poloniei. Pentru Romania, a fi normal inseamna a ajunge sa fii parte a Europei, iar asta inseamna integrarea in UE si NATO. Ideea ca nu sunt deplin acceptati la Bruxelles creeaza o angoasa reala la Bucuresti. Cand am aratat dificultatile evidente ce afecteaza ambele institutii (UE si NATO – n.n.) si am sugerat ca apartenenta s-ar putea sa nu fie cea mai buna solutie pentru Romania, am fost ferm respins. Si-au adus aminte de ceva ce uneori uit: dupa nebunia lui Ceausescu, ei au nevoie sa fie europeni. Nu conteaza cat de precara este Europa astazi, gandul sa fie izolati asa cum au mai fost este de nesuportat.
SUA joaca un rol unic in culturile unor tari ca Romania. Parintii mei din Ungaria, tara vecina cu Romania, ascultau Vocea Americii in 1944. Cand au auzit de debarcarea Aliatilor din Normandia, au crezut ca vor fi salvati de germani si sovietici. Nu au fost salvati, insa parintii mei isi pusesera sperantele in americani – nobili si invicibili in imaginatia lor. De-a lungul Razboiului Rece, europenii din rasarit ascultau Vocea Americii si isi imaginau eliberarea de sovietici. Cand aceasta eliberare a devenit realitate in 1989, era neclar in ce masura si daca americanii contribuisera la precipitarea colapsului URSS. A ramas la fel de neclar, insa in Europa de Est si in Romania, ideea eliberarii este fixata si, in ciuda grikii lor pentru UE, SUA a ramas eliberatorul.
Regiunea aceasta este probabil ultimul loc din lume unde SUA este vazuta inca drept nobila si invincibila. Puterea este complexa – cu cat obtii mai multa, cu atat devii mai ambiguu. Pentru o putere in crestere, exista un moment dinaintea exercitatii responsabilitatuu in care apari ca fiind perfect. Nu ai facut inca nimic care sa ceara brutalitate sau lipsa de mila, desi ai aratat ca ai putere. Aceasta era imaginea SUA in timpul celor doua razboaie mondiale. Pe masura ce SUA a devenit matura, lumea a descoperit ca puterea distorsioneaza chiar si cele mai bine intentionate vointe. Dar, in Europa de Est, sensul originar al imaginii SUA, desi, desigur, sifonata si uzata de complexitatea puterii reale, este inca o forta vie. In opinia mea, relatia dintre SUA si Romania trebuie intretinuta, nu prin proiecte de impact redus, ci prin dezvoltarea substantiala a relatiilor economice si militare. Poate ca asta nu suna fascinant, insa este in interesul sigurantei nationale a ambelor parti.
Perceptii diferite
Viziunea mea asupra locului Romaniei in lume, aparent, nu concorda cu cea a secretarului NATO Anders Fogh Rasmussen si cu cea a lui Traian Basescu. Discutiile mele cu acesti lieri sunt o poveste ce merita spusa, de vreme ce m-au condus intr-o adevarata calatorie geopolitica.
In timpul vizitei din Romania, m-am intalnit cu Traian Basescu, premierul Ponta si alte oficialitati. Am tinut un discurs si la BNR. In timpul acestor intalniri, am expus argumente ce sunt familiare cititorilor mei. Am argumentat ca lumea post-Razboiul Rece este incheiata si ca Romania trebuie sa-si reduca asteptarile legate de apartenenta la UE. Am spus liderilor romani ca ar trebui sa fie multumiti ca Romania inca are propria sa moneda. Am argumentat, de asemenea, ca NATO nu are nici intentia comuna nici capacitatea militara sa actioneze impreuna, de vreme ce cea mai mare parte a armatelor europene le lipseste capacitatea de a sustine operatiuni militare. NATO nu este o alianta ci o grupare de tari – o coalitie a carei vointa – asa cum s-a vazut in Libia sau Mali, nu este prea puternica.
Am aratat, mai departe, ca Rusii nu-si urmaresc interesele nationale prin intermediul fortei militare. Mai degraba Moscova profita de slabiciunea UE pentru a crea o retea de relatii comerciale in tarile Europei de Rasarit, creand un fait accompli economic. Rezulta de aici ca interesele de siguranta nationala ale Romaniei ar fi mai bine protejate prin intermediul investitiilor americane – mai ales in sectorul strategic al energiei si cel mineral – decat prin intermediul UE sau NATO.
Romanii inteleg slabiciunea acestor aliante. Dar, spre dezorientarea Europei, credinta Romaniei in Europa este puternica. Credinta in blocul economic european, precum si in NATO, o alianta ce include SUA, este un principiu fundamental al culturii politice a Romaniei. Poate ca cea mai mare preocupare a liderilor romani, totusi, si una care a dominat multe din conversatiile mele, este dezvoltarea sistemului antiracheta din Europa.
Intregul spectru al sprijinului militar
SUA a permis unui program antiracheta construit in Europa sa devina simbolul principal al angajamentului american in regiune. Europenii din Rasarit, mai cu seama, vad in acest sistem un semn al angajamentului american, chiar daca acesta nu este destinat sa protejeze tara in care este construit. Teoria este ca oriunde va exista o instalare a SUA, trupele americane vor fi acolo sa o protejeze. Gandirea Washingtonului cu privire la sistem antiracheta a fost in continua schimbare de pe vremea administratiei Bush. Tehnologia evoluata a deschis posibilitatea unei instalari alternative, insa romanii au interpretat altfel cauza schimbarii: obiectia majora a rusilor fata de sistem. Desi rachetele lor ar putea sa depaseasca sistemul cu usurinta, rusii cred, laolalta cu Est-Europenii, ca programul este pur si simplu prima faza a desfasurarii americane de-a lungul frontierei sferei de influenta rusesti. Americanii nu au nicio dorinta sa se confrunte cu rusii pentru ceea ce este marginal din punctul de vedere al Washingtonului si cauta constant cai de a iesi din angajament.
Acest lucru zgandareste nervii din regiune, mai ales ca UE se dezintegreaza. Am argumentat ca scutul antiracheta nu ar trebui sa fie singura masura a angajamentului american. Romania si celelalte tari Est-Europene au nevoie, cu siguranta, de sprijin si asistenta militara substantiala. Dar au nevoie de sisteme anti-tank si anti-rachete, superioritate aviatica si logistica – si au indeajuns de multa nevoie de aceste lucruri pentru a face fata unor amenintari de siguranta nationala mai imediate si mai concrete. Sistemul antiracheta este destinat unei anume dimensiuni a securitatii Romaniei, dar nu este utila cu nimic in alte dimensiuni, mai izbitoare.
Am argumentat ca Romania ar trebui sa se concentreze strategic in achizitionarea de sisteme conventionale care pot face fata amenintarilor in curs. SUA nu ar trebui, prin urmare, sa fie evaluata in angajamentul sau prin sistemul antiracheta ci prin disponibilitatea de a contribui la intregul spectru al nevoilor de securitate al Romaniei. La fel, NATO nu ar trebui evaluat prin prisma angajamentului sau antiracheta ci prin vointa membrilor sai de a colabora si de capacitatea fortelor armate de a o face.
Amenintari reale si percepute
Rasmussen s-a intalnit cu presedintele roman la cateva zile dupa ce am fost acolo, si se pare ca opiniile mele au iesit la iveala. Intr-o declaratie publica, Rasmussen a spus ca nu este de acord cu afirmatiile mele. El a subliniat ca Romania va fi protejata de o amenintare cu rachete si a mai spus ca NATO a adoptat o faza de adaptare in construirea sistemelor antiracheta, cu scopul de a acoperi intreaga populatie a Europei si a natiunilor din NATO, inclusiv Romania. Rasmussen a spus ca se asteapta ca a treia si a ultima faza sa fie finalizate pana in 2018.
Problema cu afirmatia lui Rasmusssen este ca asuma faptul ca Romania se confruna cu o amenintare cu rachete. Spus atlfel, daca eu iau in considerare intregul spectru al amenintarilor pe care Romania le infrunta, atacul cu rachete nu este printre primele. Rusia nu e probabil sa le foloseasca, si oricum sistemul nu ar putea sa le blocheze. Iranienii nu au un sistem balistic de rachete, si o optiune ofensiva ar fi o solutie mult mai eficienta pentru amenintarile ce vin dinspre Iran. Pe scurt, sistemul antiracheta presupune cheltuieli uriase de bani fara sa rezolve vreunul din interesele nationale reale ale Romaniei. Acestea includ securizarea fata de actori non-statali, securitatea la granita si viitorul Moldovei in cazul in care aceasta tara se destabilizeaza.
Ce ma intereseaza cel mai mult legat de acest dialog a fost ca atunci cand am fost intrebat de sistemul antiracheta nu am fost intrebat despre NATO ci despre SUA. Nu am fost intrebat, de asemenea, despre un sistem antiracheta european ci despre componentele din Romania. Ceea ce romanii voiau era o baza militara americana in Romania, si vedeau planurile americanilor ce ar putea elimina o asemenea baza ca un abandon al angajamentului SUA catre Romania. In orice caz, presedintele roman a confirmat pozitia lui Rasmussen si a respins-o explicit pe a mea.
Rasmussen este seful NATO, o organizatie ce are putine proiecte semnificative in curs – si acesta este unul major. A auzi pe cineva spunand ca proiectul major al NATO nu este util pentru cerintele de securitate nationala ale Romaniei evident ca il irita, mai ales ca stie ca sistemul antiracheta, in loc sa fie strategia NATO, este, de fapt, un substitut al acesteia. NATO nu are o strategie reala acum pentru ca nu exista o intelegere politica asupra a ceea ce ar trebui sa fie aceasta strategie.
Argumentul final pe care l-am spus romanilor a fost ca numai ei pot, in final, sa garanteze securitatea nationala. SUA poate fi determinata sa participe in functie de interesele sale strategice si economice, insa nu poate fi un substitut al fortelor romanesti care sa protejeze interesele nationale ale Romaniei. Aceasta a fost calea prin care NATO a functionat de-a lungul Razboiului Rece, si astfel trebuie sa functioneze si acum. Numai puterea Romaniei poate sa asigure dimensiunile anevoioase si multiple ale securitatii nationale romanesti. NATO sau SUA pot servi drept ultim recurs, insa ele nu pot fi prima optiune. De aceea, Romania ar trebui sa urmareasca intarirea elementelor de baza, nespectaculoase pentru o aparare adecvata. Bucurestiul nu ar trebui sa fie preocupat cu implementarea unei piese de harware avansat destinata unui singur scenariu daca acest lucru inseamna ca nu exista capacitati de a gestiona celelalte scenarii. Europa ca intreg poate ca are nevoie de sistemul antiracheta, insa Romania si granitele sale care au cunoscut ocupatia sovietica au nevoie mult mai mult de alte lucruri.
Am discutat, de asemenea, interesul Romaniei de a se alinia Poloniei si Turciei. Aceste trei tari au o istorie comuna de infruntare cu Rusia. Toate trei au nevoie si vor sa construiasca legaturi comerciale cu rusii, insa au nevoie sa se asigure ca aceste interese comerciale nu reduc autonomia nationala sau submineaza interesele nationale. Am scris in trecut despre Intermarium – alianta natiunilor de la Marea Baltica la Marea Neagra – si pentru Romania, Polonia si Turcia sunt parteneri potentiali importanti.
Argumentul meu impotriva bazei antiracheta nu este ca e in mod intrinsec o idee rea, sau ca participarea la cele mai inalte nivele ale acesteia nu ar fi in interesul Romaniei, ci ca NATO este, in prezent, incapabil sa abordeze cerinte de securitate mai presante in regiune, mai ales securitatea liniei ce trece prin Polonia, Slovacia, Romania, Bulgaria si Turcia. Aceasta linie reprezinta frontiera de est a peninsulei Europene si astazi, in timp ce fiecare tara trebuie sa aiba comert extensiv cu Rusia, trebuie, de asemenea, sa fie capabile sa se protejeze singure. Dolarii americani cheltuiti pentru a limita puterea dura a Rusiei din regiune ar fi mai buni pentru Romania decat sistemul antiracheta, si ar fi mai in concordanta si cu interesele SUA. In aceasta discutie, NATO, din pacate, nu joaca un rol semnificativ. In timp ce un angajament substantial de a apara Romania ar putea veni din partea SUA, o grupare regionala, fie inauntrul, fie in afara NATO, este necesara pentru a crea un cadru de colaborare semnificativa.
Dezvoltarea unei relatii cruciale
Provocarea ce sta in fata Romaniei consta in crearea unei dimensiuni economice a relatiei sale militare si politice cu SUA. O relatie multidimensionala este inerent mai substantiala decat una politico-militara. Problema nu e lipsa de proiecte, care sunt potential destule. Problema este birocratia romaneasca, care poate deveni paralizanta. In relatiile economice, predictabilitate, transparenta si eficienta sunt esentiale. Niciuna din acestea nu exista in Romania. Unul din punctele pe care le-am subliniat in vizita din Romania a fost ca reducerea birocratiei si cresterea vitezei administrative sunt lucruri ce tin de siguranta nationala. SUA, ca alte state, va sprijini mai usor tarile unde are interese economice.
Avand in vedere slabiciunea UE si dezorientarea NATO, Romania are nevoie sa-si alimenteze relatia cu SUA, si acest lucru cere sa se mearga dincolo de relatia cu Washingtonul. Afacerile militare sunt discutate la Washington DC, afacerile sunt facute in Seattle, Huston si Chicago. […] Romanii trebuie sa inteleaga SUA asa cum este si ca angajamentul Washingtonului fata de o tara creste odata cu interesele de afaceri. Daca Romania vrea legaturi militare mai apropiate cu SUA, rationalizarea regulilor de investitii este mai importanta decat sistemul antiracheta.
Nu este clar daca SUA intelege importanta strategica a Romaniei sau a altor tari Est-Europene. Nu este clar daca Romania intelege cum functioneaza SUA si cum o poate atrage intr-un angajament strategic. SUA a cheltuit ultima parte a Razboiului Rece fiind derutata de Romania, si Romania a cheltuit timpul trecut de la caderea comunismului fiind dezorientata de SUA. Din punctul meu de vedere, conversatia trebuie sa depaseasca obsesia americana cu tehnologia complexa, nevoia NATO de a avea un proiect ce pare semnificativ fara, insa, a fi adresat riscurilor serioase si fricii Romaniei de a fi exclusa din Europa. SUA si Romania trebuie sa se concentreze pe calculul rece al intereselelor nationale, inclusiv lucruri de baza ca vanzarea elicopterelor de transport sau procesarea rapida a proiectelor de catre administratori. Daca un sistem antiracheta este dezvoltat pe aceste linii, nu am obiectii. Daca este construit in locul acestor directii, atunci ar trebui sa citim toti istorii despre Linia Maginot.
– traducere razbointrucuvant. Preluarea nu se poate face decat cu acordul nostru explicit –
Nota noastra:
O dare de seama crystal clear, cum ar zice americanul, asupra calatoriei geopolitice a lui Friedman din Romania, in care editorul Stratfor arata explicit ce anume mesaj a vrut sa transmita elitelor politice romanesti.
Cateva observatii pe scurt:
– analiza raportului Romania – UE, Romania – NATO, importanta scutului antiracheta si a riscurilor geopolitice care ne ameninta este foarte corecta. De asemenea, ideea unui parteneriat cu Polonia si Turcia este corecta, intr-o anumita masura. Poate ca nu e neaparat cazul cu Turcia, insa ideea unor aliante regionale este perfect normala si a fost politica Romaniei Mari din perioada interbelica. Faptul ca aliantele gandite atunci nu au functionat nu a fost cauzat de nefezabilitatea acestora ci de contextul geopolitic mai larg in care puterile europene vestice au renuntat la Europa de Est in favoarea Germaniei si Rusiei.
Oricum, concluzia lui Friedman ar trebui sa rasune in capul fiecarui neganditor euro-atlantic: singura care poate garanta siguranta nationala a Romaniei este… ROMANIA INSASI. Asta cu toata spaima atavica a romanilor de “izolare de tip ceausist” mentionata mai sus. Aceasta spaima nu ar trebui sa duca la paralizia unei gandirii proprii, a unei gandiri din perspectiva intereselor nationale romanesti. Dupa cum se vede, analiza lui Friedman porneste de la ideea ca importante in politica internationala sunt interesele nationale. Mai subtire, adica, cu bla-bla-ul institutiilor supranationale... Daca nu exista acest exercitiu de gandire, definire si promovare a intereselor romanesti, atunci le vor defini altii pentru noi – si nu o vor face decat pentru a-si sluji propriile lor interese. Lucru care, de altfel, se intampla si in acest caz.
– faza de negare in care se afla elita romaneasca politica si nu numai constatata si sugerata, discret, de Friedman. Elitele romanesti nu vor sa schimbe cadrul conceptual al “integrarii in UE si NATO” si nu vor sa dea drumul unei dezbateri autentice pe marginea acestui subiect. Pur si simplu o fi prea riscant pentru ele, e mai comod sa lase prostimea sa creada in iluzii si sa doarma pe ea, pe cand ei isi vad mai departe de comisioane si cariere. Faza de negare este mai cu seama legata de ideea CLARA exprimata de editorul Stratfor conform careia SUA nu mai are chef sa aiba negocieri cu Rusia pe linia noastra si pe cazul scutului antiracheta. De asemenea, SUA nu are chef sa se mai lege la cap cu Romania si sa fie nevoita sa negocieze in numele nostru, ca facand parte din sfera lor de influenta, cu Rusia.
– partea cinica a analizei lui Friedman consta in semi-santajul la care reduce parteneriatului Romani-SUA: vreti sa fim co-interesati de protectia voastra, in conditiile in care va puteti lua adio de la NATO si UE? Dati-ne pe tava gazele de sist, cuprul, aurul si mineralele, cumparati-ne elicopterele de la Lockheed Martin si noi, poate, ne vom gandi sa intervenim, totusi, intr-un ultim moment, daca e sa fiti calcati in picioare de careva si daca asta va corespunde intereselor noastre nationale. Cam la asta se reduce oferta americana asa cum este ea prezentata de Friedman si asa cum este, aproape sigur, in realitate. Vi se pare strigator la cer? Nu ati inteles, atunci, contra-oferta romana: veniti si luati totul, singurul lucru pe care-l cerem este sa ne acceptati sa stam langa voi la receptii si sa ne pozam cu voi odata la patru ani la Casa Alba! Protectie? Calcule? Ce ne mai batem capul, dupa noi, potopul!
De fapt, e simplu: Friedman spune ca, in loc sa arunce cu banii pe un sistem antiracheta fistichiu care ii mai si creeaza o imagine ce ar pune probleme (SUA ameninta Rusia, SUA garanteaza Europa de Est impotriva Moscovei), SUA mai bine ar renunta la aceste investitii si, in schimb, ar cere totul pentru a da nimic (sau, in fine, doar o perspectiva teoretica insa deloc garantata). In loc sa dea bani pe scutul antiracheta, mai degraba SUA ar conditiona eventualul sau sprijin militar de achizitionarea de catre Romania de echipamente militare de la complexul militaro-industrial american si de vanzarea pe nimic a resurselor energetice si minerale corporatiilor americane. Caci, nu-i asa, seful Stratfor spune ca aceste relatii trebuie sa fie calculate la rece. Problema noastra este ca nu e nimeni care sa ne reprezinte si sa faca astfel de calcule pentru interesele romanesti. In fata unei astfel de viziuni cinice, mai ca-ti vine sa-i intelegi pe alde politicienasii romani cum se agata ei de ideea scutului antiracheta si de iluzia UE si NATO. Doar ca, stiind ca nu o fac pentru ca nu vor sa devina fraierii americanilor, ci pentru ca nu-i duce capul si buzunarul la mai mult, atunci acest sentiment de empatie dispare rapid.
– partea mai mult decat cinica, chiar …riscanta pentru interesele romanesti, este sugestia ca greutatile birocratice sa fie considerate drept amenintari la adresa sigurantei nationale. Cu alte cuvinte, daca o agentie nu-si da avizul pentru RMGC sau pentru gazele de sist atunci vom avea de-a face cu o amenintare la adresa sigurantei nationale?! La cat de slugarnici sunt ai nostri, nu o sa se multumeasca cu atat, ci mai degraba o sa includa la acelasi capitol si protestele anti-gaze de sist si, de ce nu, inclusiv exprimarea dezacordului…
- Dupa Stratfor, CARNEGIE: expert american care ne indeamna sa NE “IMPACAM” CU RUSIA DUPA MODEL POLONEZ/ Basescu il “dezavueaza” pe FRIEDMAN si apara SCUTUL ANTIRACHETA
- GEORGE FRIEDMAN, ANALISTUL CIA trimis in Romania ca “SOL DE RAZBOI”. Interviu foarte important al sefului STRATFOR despre posibilitatea unei INVAZII RUSESTI pe teritoriul Romaniei si rolul tarii noastre de AVANPOST AMERICAN intre GERMANIA si RUSIA (video)
- George Friedman in Romania: EURO NU, GAZE DE SIST DA! Romania, “PRIZONIERUL INSTITUTIONALIZAT” al marilor imperii
Intre timp, se intampla:
http://www.mediafax.ro/politic/cristian-diaconescu-romania-trebuie-sa-abordeze-teme-pragmatice-in-parteneriatul-strategic-cu-sua-10912520
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14905296-george-maior-romania-din-mai-mult-tinta-explicita-amenintarii-teroriste.htm
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14904236-michael-guest-fostul-ambasador-american-bucuresti-intr-discutie-reprezentantii-comunitatii-lgbt-din-romania-receptie-venit-trei-oameni-mine-unul-spus-soapta-suntem-multi-tine-aceasta-tara.htm
Se pare ca Rusia livreaza pana la urma sistemele de rachete S300 catre Siria – Cand parea ca se linistesc apele, iata ca se intampla exact pe dos – Planul de indepartare al lui Assad nu a functionat si se va recurge la operatiuni regizate – cel mai sigur cu suportul Turciei – Deja s-a capturat un flacon de 2 kg de gaz sarin ,gasit in casa unui “militant” Al Qaeda(&CIA)undeva in provincia Adana…
http://rt.com/news/air-defense-syria-assad-993/
În mod cert experții și elitele noastre sunt în stare să se certe pe bune cu americanii numai să nu pară că nu îi iubesc îndeajuns pe aceeași americani.
Și această intervenție este în linia celor anterioare, clară ca bună ziua.. și numai bună de ignorat, pe motiv de excentricitate!
Dar domnul Friedman spunea că este într-un turneu și se scuza că nu a ajuns în Bulgaria, însă văd că e al doilea articol despre România în doar 3 săptămâni din partea fondatorului Strafor. Insistent nu glumă! Sau poate neinteresante celelalte destinaţii. Oricum, mesajul e identic celui anterior, acum şi un soi de replică adresată lui băsescu şi domnului Rasmussen.
La noi însă e linişte şi pace. Domnul C.Diaconescu pare-se că a uitat şi limba română la Washington.. Avem probleme mari la bibilică.. asta e clar!
Inseamna ca sunt si “elite” politice racolate de alte Puteri cu care USA sunt in competitie ?…..ca altfel nu inteleg insistenta acestui mesaj, cand stim bine ca Ro este condusa de Pasha of Bucharest.
Numai prost, nerod, cretin să fii să crezi că alții vor asigura securitatea României, iar noi să stăm pasivi. Numai că ai noștri guvernanți îl vor contrazice și vor afirma sus și tare că securitatea României poate fi asigurată numai de alții: NATO.
Sa nu zicem ca nu ni s-a spus…
Oricum, sa faci Romania interesanta pentru America nu inseamna neaparat sa dai voie Chevronului la exploatarea gazelor de sist. Chiar daca pomeneste problema energiei, G. Friedman o face pentru ca asta este obsesia Americii in ultimele decenii (si am mai aratat aici ca pana si “petrolistul” Bush jr. urmarea cu totul altceva decat imbogatirea companiilor petroliere). Dar Friedman pomeneste si insista asupra birocratiei romanesti care paralizeaza totul. Insista asupra faptului ca nu proiectele comune sunt problema ci birocratia romaneasca, altfel spus, locul in care se simte bine coruptia.
Sunt multi americani bogati – in termenii nostri – care sunt dispusi sa investeasca in proiecete profitabile. Numarul lor este de sute de mii poate milioane. Coasta pacifica a Asiei este plina de astfel de “aventurieri”. Dar aici coruptia si birocratia ei nu o pot invinge, ci doar companiile mari precum Chevron. Chevron nu discuta decat cu primul ministru sau presedintele unei tari de nivelul Romaniei (dupa buget), daca e sa dea o mita o da acolo unde nu poate transpira acest lucru, pentru ca altfel legile americane sunt foarte drastice in aceste cazuri. In cazul nostru insa sunt aproape convins ca nici nu a fost nevoie, e suficient sa se fi burzuluit putin la Ponta si s-a facut deal-ul. Au insinuat putin ca au relatii (la nivel de lobby) in guvernul american, ambasadorul are si el niste interese absolut private la ei si ii ajuta cu o declaratie sau un telefon, ca la nivelul asta nu se supara nimeni, poate doar idiotii de romani care inca mai asteapta sa vina americanii cei buni si nobili.
Friedman ne-a spus aproape pe sleau ca tine de noi. Daca nu facem cumva ca tara aceasta sa fie compatibila cu ceea ce inteleg americanii – chiar cei de rand – atunci sa nu neasteptam din partea lor decat la chevronuri care se comporta in mod clar dupa principiul “ia tot ce mai e de luat si repede, ca oricum plecam de aici”.
Din “relatii economice” cu SUA nu ai cum sa iesi altfel decat in pierdere.
S-a foarte clar vazut la intocmirea/incheierea contractului cu Bechtel:
– statul roman plateste catre Bechtel 250 de milioane de euro in avans, sub formă de imprumut, fara dobanda, bani ce urmau a fi justificaţi integral abia la finalul lucrărilor.
– termenul de finalizare a autostrăzii stabilit pentru anul 2011
– prelungit cu un an
Dupa 11 ani:
– pentru suma de 1.4 miliarde de euro
– 52 km de atostrada construiti din totalul de 415 km prevazuti in contract
– penalitati de 13.000 de euro pe zi, de la Ministerul Transporturilor catre Bechtel, pentru neplata lucrarilor executate, valoarea despagubirilor achitate cifrandu-se la 70 milioane de euro.
– rezilierea contractului posibila doar prin plata a 37.200.000 euro despagubiri catre Bechtel
Tot aici trebuie amintit ca semnarea, sub aceasta forma, a contractului cu Bechtel, a fost ca o conditie pentru aderarea Romaniei la NATO, adica santaj.
Vreti relatii economice cu noi, SUA? atunci lasati-ne sa va jecmanim !
“Ideea ca nu sunt deplin acceptati la Bruxelles creeaza o angoasa reala la Bucuresti. Cand am aratat dificultatile evidente ce afecteaza ambele institutii (UE si NATO – n.n.) si am sugerat ca apartenenta s-ar putea sa nu fie cea mai buna solutie pentru Romania, am fost ferm respins. Si-au adus aminte de ceva ce uneori uit: dupa nebunia lui Ceausescu, ei au nevoie sa fie europeni. Nu conteaza cat de precara este Europa astazi, gandul sa fie izolati asa cum au mai fost este de nesuportat.”
Saracul Friedman merege dintr-o inselare in alta: bietul de el crede ca Romania tijeste sa-si piarda independenta, suveranitatea, unitatea si integritatea teritoriala, sa vina strainii sa-i demoleze economia nationala si apoi sa le-o fure. Pe linga grozaviile pe care le-a facut Ceausescu, el pe acestea le-a pastrat, este o minciuna ca Ceausescu a subminat economia nationala prin politica sa. Inselat va ramine Friedman pe veci, chiar daca ar ajunge sa i se arate realitatea: URSS a disparut si cu aceasta si pericolul cel prezenta(nu discut de Rusia de azi, romanii au trezvie si nu sunt naivi cum cred unii, sunt prea rabdatori), majoritatea romanilor s-au trezit si vad adevarul(care este diferit de propaganda occidentala: NATO, SUA, SUE), exista o buna parte de romani (sper sa fie majoritatea) care prefera izolarea decit sa piarda ceea ce Ceausescu a pastrat (ceea ce politicienii de dupa 1989 au dat sau vor sa mai dea strainilor).
Doamne ajuta pe romani si lumineaza pe straini.
Amin.
Daca prin comentariul precedent m-am inselat eu, atunci Friedman vrea sa insele pe toti romanii ca sa creada ce spune el.
Doamne iarta, miluieste si mantuieste pe cei drept credinciosi.
Amin.
“parintii mei isi pusesera sperantele in americani – nobili si invicibili in imaginatia lor. De-a lungul Razboiului Rece, europenii din rasarit ascultau Vocea Americii si isi imaginau eliberarea de sovietici. Cand aceasta eliberare a devenit realitate in 1989”
Gura pacatosului adevar graieste?
Vrea sa spuna Friedman ca revolutia (lui Iliescu, Brucan, Stanculescu, Roman,… si alti de-ai lor) din 1989 a fost facuta de SUA? Daca da, atunci el raspunde la aceasta intrebare pe care si-o pun nu putini romani.
“NATO nu are nici intentia comuna nici capacitatea militara sa actioneze impreuna, de vreme ce cea mai mare parte a armatelor europene le lipseste capacitatea de a sustine operatiuni militare”
Iata un adevar spus de Friedmna: Romania ca si celelate tari Europene a fost aduse in starea in care nu are practic armata(aceasta este subordonata militarilor SUA), armatei noastre ii lipseste capacitatea de a sustine operatiuni militare in interesul Romanilor.
Sa ia aminte ametitii astia de romani, care-i pupa pe americani!
Asta a spus CLAR ca NATO nu mai este ceea ce era (sau – PARE!) iar americanilor, nu le ARDE sa se i-a la tranta cu rusii de dragul mamaligarilor de romani!
Eu stiam asta, si voi …. mai toti (astia lucizi)stim/stiam, ce joc dublu si pervers au facut INTOTDEAUNA americanii pe spuza tarilor mici sau mijlocii – indiferent de strategiile geo-politice ‘materializate’ prin scuturi (mai bine-zis scutece) menite opririi deversarii d.p.d.v. anatomo-fiziologic a fricii, pe care o vor simtii din toti porii, cei ramasi (d)in Romania!
”Scutul” de la Deveselu pare că a fost de la început o carte de jucat în negocierile cu rușii. Rușii s-au prefăcut foarte speriați, americanii l-au prezentat ca o garanție că suntem sub o aripă protectoare iar în România s-a cântat aria ”parteneriatului strategic”.
Tehnic vorbind, ”scutul” are o hibă și anume poate fi scos din funcțiune de rachetele rusești. Mai rușinos este că în cazul unei invazii este luat cu totul și dus peste Munții Urali și expus ca trofeu. De aici aluzia cu tancurile, etc. de care ar avea nevoie România.
S.U.A. n-ar ceda strategic România dar nu au încotro: nu au cu ce s-o apere, iar noi nu avem bani să cumpărăm de la ei ce ar trebui. Ah, asta explică și de ce suntem îndemnați să normalizăm relațiile. Suntem atât de îndoctrinați încât le-am putea face vreo surpriză neplăcută. Câteodată succesul în operațiuni militare privind controlul informației (total câștigat în cazul nostru) poate deveni o povară. Intervine îndemnul de a sprijini investițiile americane, etc. care ar menține politic și economic România în sfera lor de influență cu cheltuieli minime.
Băsescu nu este proamerican, a jucat și el pe unde s-a cântat. De ceva vreme are datorii la doamna Merkel așa că, politic vorbind, e legat.
U.E. probabil că se va destrăma, dar iarăși spun, Băsescu este ”proeuropean” în măsura în care și doamna Merkel este.
Domnul Friedman este puțin trist: a pierdut războiul energetic în Europa. Nabucco este încă un vis iar rușii au jucat măiastru cartea gazelor în Europa, deocamdată.
Tot visând la vasta și bogata Rusie americanii au scăpat din vedere de vreo 15 ani ce a devenit China. Desigur, din puctul lor de vedere au calculat corect: China era controlată economic prin mecanismele de schimb comercial. Nu avea cum să ajungă un… dragon. Intervine în scenă Rusia care calculând riscurile și beneficiile hrănesc dragonul în devenire cu petrol, gaze și tehnică militară. Și iată cum presiunea pe Rusia scade și se mută în Asia.
Poate fi China o superputere? Desigur, în măsura în care petrolul și gazele vor curge în continuare. De aici jocul confuz cu care Rusia a menținut alianța cu Iranul. Iranul poate hrăni bestia, în care caz China devine de necontrolat. Așa că Iranul nu se poate baza cu totul pe Rusia în cazul unui atac american. Siria este o altă problemă…
Dacă ne întoarcem în Europa, vom asista probabil, încet dar sigur, la o polarizare mai mare între țările europene în ce privește interesele economice și politice. N.A.T.O. există doar în conflicte cu Libia, apuse vremuri când voioși cu toții se distrau deasupra Serbiei. Germania nu are pe cine se baza economic iar restul s-au cam săturat de ”austeritate”.
Germania joacă prudent dar e clar că va ”trăda” S.U.A. cu prima ocazie serioasă. America știe aceasta și caută să destrame ”Statele Unite ale Europei” înainte de a deveni un bloc suficient de omogen economic și militar, controlat desigur de Germania.
De aceea a curtat mai mult Europa de Est ca un fel de cal troian mizând pe aversiunea distorsionată istoric, dar foarte convenabilă, pe care o au aceste popoare față de fosta U.R.S.S. (care nu este Rusia de astăzi).
Rusia duce o bătălie informațională teribilă. Dacă nu va contrabalansa propaganda ”civilizației occidentale” în care este prezentată și astăzi ca un fel de căpcăun mâncător de copii, va pieri. Singură, așa cum este acum, nu va putea rezista militar. S.U.A. au încheiat ”parteneriate” cu zeci de țări care, încet, au fost structurate informațional și militar să preia un rol distinct fiecare în cadrul unei alianțe. Această alianță tinde să devină globală. De aceea riscă o alianță militară cu China și caută să se deschidă economic și cultural către vest dar cu grijă, fără să infesteze filonul național, seva de rezistență.
Contraoferta romana din nota finala ilustreaza stralucit modul de abordare la nivel de institutii si sefi – Imaginati-va cum vor sta agatati ca paduchii de flapsurile si eleroanele avioanelor s-o huscheasca din tara la prima strigare a unei treceri rusesti – mai ales ca si-au ingrasat ceva conturi prin bancile din occident…