Guvernul a aprobat “pe sest” proiectul de lege care reglementeaza EXPLOATAREA DE LA ROSIA MONTANA. Moise Guran la Ora de Bussines despre PLASA NATIONALA a RMGC si reactia presedintelui ALBURNUS MAIOR (VIDEO)

Moise Guran despre ROSIA MONTANA la Ora de Business pe TVR 1 (23.08.2013)

• ZF: Guvernul a aprobat proiectul de lege pentru exploatarea minereurilor de la Roşia Montană – surse

Proiectul de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană a fost aprobat în şedinţa de marţi a Guvernului şi va fi transmis Parlamentului spre adoptare, au declarat agenţiei MEDIAFAX surse oficiale. 

Surse au declarat anterior că documentul a fost introdus pe agenda şedinţei de guvern, neanunţată public.

În urmă cu peste o lună, premierul Victor Ponta anunţa că negocierile pentru investiţia Roşia Montană vor fi finalizate până la începutul sesiunii parlamentare, în septembrie, iar lucrările vor începe dacă Parlamentul va aproba proiectul de lege pe care Guvernul îl va propune în acest sens.

Exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an, iar participaţia statului ar creşte cu încă 5,69%, la 25% din acţiuni, dar condiţionat de emiterea la timp a tuturor autorizaţiilor, potrivit unui draft al Acordului între Guvern, Gabriel Resources şi Roşia Montană Gold Corporation pentru începerea exploatării.

Investitorul va plăti Guvernului o redevenţă de 6% din valoarea producţiei, statul având opţiunea de a solicita companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ca plata redevenţei să se facă în natură, conform proiectului.

Conform draftului citat, participaţia statului va creşte la 25% în două etape, ambele condiţionate de îndeplinirea cumulativă de către autorităţile române a mai multor obligaţii.

Astfel, în prima etapă va fi transferată o cotă de 3,6858% din acţiuni, rezultând o participaţie a statului de 23%, dar cu obligaţia ca acordul de mediu privind implementarea proiectului să fi fost emis şi aprobat prin hotărâre de guvern şi să nu conţină modificări semnificative faţă de proiectul prezentat şi propus prin raport şi studiul de fezabilitate, iar proiectul de lege care să aprobe exploatarea să fie adoptat.

În a doua etapă va fi transferată statului încă o cotă de 2% din acţiuni, dar cu condiţia ca toate autorizaţiile pentru începerea exploatării comerciale să fi fost emise în termene care nu au înregistrat întârzieri semnificative faţă de termenele prevăzute in calendarul de autorizare, iar proiectul de lege care aprobă exploatarea să fie în vigoare şi să îşi produce efectele.

În urma acestor operaţiuni, cota de participare a statului va urca la 25% şi va rămâne la acest nivel pe toată durata de valabilitate a licenţei de exploatare.

În ceea ce priveşte beneficiile statului român, cele două părţi estimează că proiectul Roşia Montană va genera pentru bugetul de stat şi bugete locale venituri de aproximativ 2,3 miliarde dolari şi un efect direct în economia României de aproximativ 2,9 miliarde dolari, la un preţ de referinţă de 1.200 dolari/uncie (lingouri tezaurizabile), totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România fiind estimate la peste 5,2 miliarde dolari, în condiţiile menţinerii parametrilor relevanţi ai legislaţiei fiscale incidente din România, a preţului aurului, a costurilor aferente lucrărilor, serviciilor şi produselor necesare exploatării miniere, precum şi a prevederilor planului de afaceri al RMGC asumat public conform regulilor pieţei de capital.

Scrisoare deschisă către Moise Guran ca urmare a emisiunii ”Ora de business” de vineri, 23 august 2013

Stimate domnule Moise Guran,

Nu avem nici o îndoială privitor la buna-credinţă cu care aţi abordat în seara de 23 august subiectul Roşia Montana; salutăm faptul că aţi rămas unul din ultimii jurnalişti români care mai au curajul să spargă embargoul mediatic şi să discute, argumentat, problemele legate de acest proiect minier la o oră şi pe o televiziune de maximă audienţă.

În legătură, însă, cu afirmaţiile Dvs. şi, mai cu seamă, concluzia pe care aţi părut să o trageţi, dorim să facem câteva observaţii care, sperăm, în linia onestităţii mai sus-pomenite, vă vor da de gândit:

– cum e şi firesc, principala linie de raţionare din spatele emisiunii Dvs. este una strict economică. În acest sens, aţi discutat refacerea acordului dintre Statul Român şi RMGC, prin care participaţia şi redevenţa vor creşte. Ar fi, poate, util să ştiţi că beneficiul total al statului pe care în cele mai optimiste şi umflate variante îl promite compania canadiană este de 5,2 miliarde de dolari, în vreme ce valoarea estimată a zăcământului de la Roşia Montana (luând în considerare exclusiv aurul, nu şi argintul şi celelalte metale despre care s-a discutat foarte mult) este de 22,2 miliarde. Iar beneficiile pe care le-am pomenit şi care nu ating nici măcar un sfert din valoarea aurului extras vor constitui în infimă măsură rezerve la Banca Naţională, ele fiind în cea mai mare parte cheltuieli de parcurs cu salarii, taxe etc.

– aţi descris cu foarte mare claritate mecanismul de capturare a României într-o afacere toxică, folosind metafora unei plase croşetate cu mare atenţie şi foarte mulţi bani. Concluzia Dvs., însă, cea potrivit căreia nu mai putem da înapoi, suferă tocmai datorită faptului că lasă la o parte o mulţime de considerente, în primul rând de natură juridică. Dacă în ciuda imensului efort de convingere (pe care noi am numi-o fără ezitare cu un cuvânt mai puternic, corupere) desfăşurat de Companie, proiectul nu a pornit într-un deceniu şi jumătate, e pur şi simplu fiindcă el fie încalcă flagrant, fie intră în conflict irezolvabil cu legislaţia şi normele legate de mediu, protecţia patrimoniului, urbanism, regimul constituţional al proprietăţii etc. Noul acord despre care vorbiţi cu atâta optimism este tocmai o lege specială, gândită de noua putere cu scopul de a excepta acest proiect, declarat de utilitate publică, punct cu punct de la toate elementele de legislaţie care l-au ţinut în loc de-a lungul timpului.

– România nu are şi nu poate avea nici un fel de responsabilitate materială pentru neînceperea unui proiect datorată incapacităţii propunătorului de a respecta legea. Există, e adevărat, datorii ale statului român către RMGC, rezultate din majorările de capital făcute până acum de companie – în sumă de circa 100 de milioane de dolari. În rest, discuţia despre ‘datoria morală’ pe care am avea-o faţă de acest investitor – idee lansată în ultima vreme de unii politicieni – este, în opinia noastră, şi nejustificată, şi deosebit de periculoasă, câtă vreme toate aceste sume astronomice declarate de companie au fost investite tocmai în construirea ‘plasei’ de care aţi vorbit. Continuând metafora care a dominat întreaga dvs. abordare a problemei: credeţi cumva că o muscă prinsă în plasa păianjenului e datoare moral să accepte în linişte momentul când acesta o va consuma cu adevărat?

– defetismul şi crearea impresiei de ‘numai această direcţie de dezvoltare există’ sau chiar de lucru gata făcut, întâmplat, e cea mai puternică şi subtilă tactică folosită de Companie de la venirea ei în România încoace; nu credeam însă că această strategie ar putea face şi din dvs. şi emisiunea dvs. o victimă. Pluralitatea de opţiuni, corectitudinea confruntării concurenţiale, libertatea de decizie a oamenilor constituie principii fundamentale pe care le-aţi promovat tot timpul – de aceea, concluzia Dvs. de ieri, potrivit căreia ‘nu mai putem da înapoi’, este pentru noi stupefiantă. În măsura în care, însă, vă mândriţi cu privitori care nu iau de-a gata ceea ce le furnizaţi (‘te-ajută, dar nu te face mai deştept’), suntem convinşi că telespectatorii au înţeles pe deplin direcţia în care, în ciuda recomandării dvs. explicite, trebuie să meargă publicul românesc: atunci când te afli într-o capcană, nu te resemnezi şi aştepţi cu seninătate moartea, ci te pregăteşti să rezişti prin orice mijloace agresorului.

– în fine, aveţi perfectă dreptate când spuneţi că acest caz e de pus în cărţile de istorie: am afirmat în repetate rânduri că finalul poveştii Roşia Montana va fi un semn hotărâtor despre prăbuşirea sau, dimpotrivă, despre demnitatea şi conştiinţa de sine a României ca întreg. Singura diferenţă – sperăm, temporară – de poziţionare între noi şi Dvs. e că, după ştiinţa noastră, există în ţară masa critică revoluţionară care poate face din salvarea Roşiei Montane un prim model moral pentru o Românie mai puţin coruptă, mai puţin sensibilă la minciună şi manipulare, mai pregătită să-şi ia propria soartă în mâini.

Cu respect,

Eugen David,

Președinte Asociația Alburnus Maior