IMPLICAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI si a M.A.E. in CAZURILE NAN, BODNARIU, RADULESCU si pentru alte 4 FAMILII. Mircea Dolha: “Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vom avea un dialog fără mănuși!”/ IN ULTIMII 5 ANI, 26 DE COPII ROMÂNI AU FOST SEPARATI DE PARINTI IN NORVEGIA!/ Un inventar al celor mai cunoscute cazuri litigioase din diverse tari/ Raspunsurile NESIMTITE si NECINSTITE primite in ultimele zile de la autoritatile scandinave

16-01-2016 35 minute Sublinieri

wp-1452949576412

NOI PROTESTE IN SPRIJINUL FAMILIILOR ROMANESTI DEPOSEDATE DE COPII, CU MII DE OAMENI SI OFICIALITATI IN STRADA, LA SUCEAVA SI ARAD

CAZUL SI MAI DRAMATIC AL FAMILIEI RADULESCU, ALTI ROMANI TOT CU 5 COPII RAPITI DE BARNEVERNET INCA DIN 2012, PENTRU CARE NU A IESIT, DIN PACATE, NIMENI IN STRADA: Nici nu ştiu dacă mai îmi trăiesc copiii! Ni se închid uşile…”

***


Doi parlamentari SE IMPLICA in cazurile NAN SI BODNARIU… de medialert

A doua parte din emisiunea Sinteza Zilei cu Mihai Gadea (Antena 3) – 13 ianuarie 2016 despre cazurile Bodnariu si Nan – doar doua dintre cele 7 sau 11 familii romanesti carora li s-au confiscat copiii in Norvegia, fara a-i primi pana acum inapoi

Interventii: Oana Stancu-Zamfir, Victor Alistar, parlamentarii romani Mircea Dolha si Liviu Pop. Secvente din filmul “3 prietene”.

  • Digi24:

Mircea Dolha: Deputații români vor cere parlamentarilor norvegieni să își armonizeze legislația cu cea europeană

O delegație alcătuită din membri ai Comisiei pentru românii din afara granițelor țării de la Camera Deputaților va face săptămâna viitoare o deplasare în Norvegia pentru a vorbi cu familiile Bodnariu și Nan, cu vecinii familiei Bodnariu, cu autorități și parlamentari norvegieni, cărora le vor solicita să își armonizeze legislația referitoare la protecția copilului cu cea europeană, a anunțat joi vicepreședintele acestei comisii Mircea Dolha.

Mircea Dolha a spus că din delegația condusă de el vor mai face parte deputații Mircea Lubanovici, Maria Grecea, Ovidiu Iane, Aurelian Mihai, iar vizita în Norvegia va fi făcută în perioada 19-22 ianuarie.

„Ne vom deplasa la familia Bodnariu acasă, vrem inclusiv să luăm contact cu vecinii acestei familii, ne vom întâlni cu reprezentanți ai Parlamentului norvegian dar și cu comunitățile de români din Norvegia. Vom avea de asemenea întâlnire cu un secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe norvegian, apoi cu conducerea Departamentului pentru copii, tineri și familie. Vom merge inclusiv la unitățile de învățământ să întrebăm educatoarele, profesorii cum sunt acești copii, dacă au venit plângând la școală, dacă au fost loviți și să ni se prezinte și niște dovezi. Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vrem un singur lucru, să aflăm adevărul, nu mergem acolo nici să acuzăm familia Bodnariu, nici să acuzăm autoritatea pentru protecția copilului”, a precizat Mircea Dolha, potrivit Agerpres.

El a adăugat că deputații au constatat cu nemulțumire că există o barieră extrem de groasă ridicată în comunicarea părții norvegiene și partea română care are nevoie de informații, inclusiv presa din România.

Vrem să aflăm dacă s-au respectat toate normele legale în acest caz, dar și în alte cazuri și că acești cetățeni români sunt bine reprezentați, mai mult decât a putut să o facă până în prezent Ambasada României de acolo, Ministerul Afacerilor Externe și Guvernul României care poartă un dialog diplomatic cu foarte multe mănuși de catifea groase. Noi parlamentarii suntem obligați să arătăm cetățenilor români aflați în afara țării că sunt reprezentați de noi, vom avea un dialog fără mănuși și cu ministerul de resort și alte instituții. Cred că este important ca parlamentarii să vadă drama prin care trec aceste familii, ambasadorul de acolo sau miniștrii nu o meargă niciodată în satul respectiv să vorbească cu vecinii, noi putem acest lucru și nu ne poate interzice nimeni și nici nu ne poate aresta”, a precizat Mircea Dolha.

Vicepreședintele Comisiei pentru românii din afara granițelor țării a mai spus că deputații români o să îi roage „cât mai oficial” pe parlamentarii norvegieni să înțeleagă că este momentul să își armonizeze legislația cu cea europeană pentru că Norvegia este o țară europeană.

Legea norvegiană prevede că acțiuni precum „violența fizică sau psihică, rele tratamente, abuz sexual sau alte forme de gravă încălcare a modului de îngrijire”, reprezintă motivele legale pentru emiterea ordinelor de plasament. Părinții au dreptul la un proces echitabil, inclusiv un avocat plătit de către guvern, dreptul de a fi audiați și de a contesta decizia Consiliului la Tribunalul Districtual. O dată pe an părinții au dreptul să depună cerere pentru revocarea ordinului de plasament.

EXCLUSIV: Cele 13 cazuri Bodnariu din Norvegia. În ultimii 5 ani, 26 de copii români au fost separaţi de familii

Ministerul de Externe are în evidenţă acum şapte familii de cetăţeni români ai căror copii au fost separaţi de părinţi şi preluaţi de stat. Câte alte cazuri au mai existat în ultimii cinci ani şi cum s-au soluţionat ele.

ACTUALIZARE 15.10.

Ambasada Norvegiei în România a avut o reacție în legătură cu situaţia familiei Bodnariu. Oficialii Ambasadei spun că au primit multe solicitări în legătură cu demonstrațiile care au avut loc recent, pentru susţinerea familie rămase fără copii în Norvegia. Din proprie inițiativă, Ambasada a luat legătura cu Ministerul Român de Afaceri Externe, Parlamentul și Biroul primului ministru, pentru a oferi informații despre Serviciul norvegian de protecție a copilului și principiile care stau la baza lui. Ambasada a subliniat principiul confidențialității.

Cazul Bodnariu nu este singular. În acest moment, şapte familii în care cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean român trec prin experienţe similare, în total 16 copii fiind preluaţi de autorităţile norvegiene de resort. Informaţiile sunt puse la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti, la solicitarea Digi 24, autorităţile române aratând în acest context că

pentru toate cazurile aflate încă în derulare, demersurile de asistenţă ale MAE continuă”.

În atenţia Ministerului Afacerilor Externe şi a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) se află, în prezent, șapte cazuri ale unor familii de cetățeni români, ai căror copii (în total, 16 copii) au fost preluați de autoritățile norvegiene”,

explică MAE.

Potrivit răspunsului furnizat de MAE,

în ultimii cinci ani, au mai fost gestionate, pe baza sesizărilor primite, alte șase cazuri ale unor familii de cetățeni români, totalizând 10 copii, care s-au soluționat, în cinci cazuri, prin repatrierea a opt minori, iar într-un alt caz, prin revenirea a doi copii în familia unor cetăţeni români rezidenţi în Norvegia”.

Date fiind circumstanţele, măsurile întreprinse în tot acest timp de autorităţile de la Bucureşti au inclus şi declanşarea unor anchete sociale paralele în România, concluziile lor stând ulterior la baza unor solicitări oficiale transmise guvernului norvegian pentru repatrierea minorilor.

Pe plan intern, ANPDCA a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliul părinţilor din România şi în familiile extinse ale minorilor. În majoritatea cazurilor, anchetele s-au finalizat cu decizia părţii române de a solicita părţii norvegiene repatrierea asistată a copiilor. Pentru toate cazurile, solicitarea autorităţilor române competente de repatriere a copiilor a fost notificată pe cale oficială părţii norvegiene de către Ambasada României din Oslo”,

transmite MAE.

Ministerul Muncii confirmă cifrele

Reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție au confirmat, pentru Digi 24, datele aflate în evidența MAE, arătând în plus că pentru 11 copii au fost transmise solicitările de repatriere prin intermediul MAE și al Ambasadei de la Oslo. În trei cazuri urmează a fi demarate anchete sociale la domiciliul familiilor, urmând a fi cerută „repatrierea/returnarea copilului în România”.

Precedente internaționale și un raport critic

Cazurile Bodnariu, Nan și toate celelalte în care sunt implicați părinți de naționalitate română nu sunt nici pe departe unice. Din 1990 încoace, sute de mii de copii de naționalități diferite au fost luați din sânul familiei și plasați în familii adoptive, potrivit unui raport întocmit, în 2012, de Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului (NCHR).

Din experiența noastră, se pare că sunt vizate de serviciile sociale din Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda în special familiile tinere, monoparentale, familiile cu o educație și o situație economică mai precară, familiile cu probleme de sănătate și familiile formate din imigranți. De asemenea, părinții cu credințe religioase și filosofice care nu par să fie acceptate politic sunt mai adesea considerați ca fiind părinți neadecvați, ceea ce determină consiliile sociale, la sfatul asistenților sociali, să îndepărteze copiii de familiile lor și să-i plaseze în familii adoptive”,

se arată în raportul NCHR.

Documentul amintește și că Norvegia și Finlanda au fost deja condamnate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului pentru încălcarea drepturilor copiilor și părinților.

Cazuri similare:

– La începutul anului 2012, relațiile diplomatice dintre Norvegia și India au intrat în impas după ce asistenții sociali au luat din sânul familiei doi copii, de 3, respectiv 1 an. Tatăl, cercetător, lucra în Norvegia din 2007, iar copiii au fost plasați în familii surogat în mai 2011. Motivele? Dormeau în pat cu părinții, iar mama îi hrănea cu mâna. A fost nevoie de luni de presiune și de intervenția ministrului de Externe indian pentru ca situația să se rezolve. Totuși, în urma îndelungatei separări de părinți, băiețelul în vârstă de 3 ani a încetat să vorbească.

– În noiembrie 2011, copiii de 8, respectiv 12 ani ai unei familii originare din Sri Lanka, aflată în Norvegia de două decenii, au fost luați de Protecția Copilului și plasați în două familii surogat.

Ni s-a spus că nu știm să ne creștem copiii. Fiul și fiica noastră împărțeau aceeași cameră și același pat, fapt cu care serviciul de Protecție a Copilului nu a fost de acord”,

declara, în martie 2012, tatăl copiilor. Potrivit acestuia, în raportul de circa 100 de pagini care i-a fost prezentat apărea și acuzația că

dă copiilor prea multă ciocolată”.

– În 2015, o familie turcă a reușit să-și păstreze copiii doar pentru că a plecat la timp din țară.

Într-o zi, au invitat-o pe fiica mea de 17 ani la o audiere. Am ezitat la început, dar apoi mi-am făcut repede bagajul și am fugit în Turcia. Câteva zile mai târziu, o persoană de la instituție ne-a informat că există un dosar pe numele nostru. Dacă am fi așteptat încă un pic, ne-ar fi luat copiii”,

declara mama, care trăise în Norvegia peste 30 de ani. Cât despre motivele invocate în dosar, pe listă figura acela că și-a pus fiul care suferă de epilepsie să doarmă în cameră cu ea.

– La începutul anului trecut, preşedintele Cehiei, Milos Zeman, a avut o ieşire publică violentă împotriva statului norvegian, pe care l-a acuzat de practici similare celor naziste. Asta, după ce, în 2011, doi fraţi, copiii unui cuplu ceh, au fost luaţi în custodie de autorităţile din Norvegia, separaţi unul de celălalt şi plasaţi în îngrijirea a două familii surogat. Potrivit presei din Rusia şi Cehia, care a prezentat speţa, ca şi declaraţia liderului de la Praga, cazul fraţilor Michalákov a fost declanşat de sesizarea unei educatoare, potrivit căreia unul dintre copii ar fi spus că tatăl i-a strecurat mâna în pijama.

– Un al doilea caz care vizează părinți de origine cehă a apărut cu doar câteva zile în urmă, fiind vorba de o fetiță de 9 luni, luată de Protecția Copilului din Norvegia în jurul Crăciunului și internată într-un spital, în condițiile în care copilul suferă de probleme congenitale la rinichi și necesită tratament medical constant până când se va putea realiza un transplant. Potrivit informațiilor apărute în presa cehă, părinților li s-ar fi reproșat că nu s-au ocupat suficient de copil.

– În octombrie 2014, copilul de 5 ani al unei familii de origine rusă, Natalya și Sergey Shianok, nu s-a mai întors acasă de la școală, fiind luat de asistenții sociali și plasat în custodie. Potrivit părinților, cu câteva zile înainte copilul povestise colegilor cum își pierduse un dinte de lapte când mama sa l-a schimbat de tricou. În raportul Protecției Copilului a apărut însă că mama, în mod intenționat și abuziv, i-a scos dintele. În ciuda implicării oficialilor ruși, băiatul se află în continuare în grija unei familii norvegiene adoptive, fără ca mama să aibă informații despre aceștia și despre locul în care se află fiul său.

– Și în Lituania au fost discuții aprinse pe tema modului în care autoritățile norvegiene reacționează la presupusele încălcări ale drepturilor copilului, după ce mai mulți părinți de origine lituaniană s-au trezit că le sunt luați copiii. Motivele au variat de la „insuficientă grijă parentală” la „copilul este forțat să învețe prea mult”.

Mai jos, răspunsurile integrale furnizate de Ministerul de Externe și Ministerul Muncii, la cererea Digi 24:

[…] INTEGRAL LA SURSA

Din emisiunile “Subiectiv” (ultima parte) si “Sinteza zilei” (prima parte) (Antena 3) din 13 ianuarie 2016 despre cazurile copiilor romani rapiti de Protectia Copilului din Norvegia. Interventii: Marius Reikeras, Razvan Dumitrescu, Steluta Cataniciu,Bogdan Chirieac, Tinel Gheorghe, Serban Nicolae, Mihai Gadea, Mugur Ciuvica.

De patru ani, Marius Rădulescu şi-a văzut copiii preluaţi de autorităţile norvegiene doar în poze

  • Adevarul:

România îi cere Norvegiei, de patru ani, cinci copii luaţi de la părinţi. Autorităţile române nu au fost lăsate nici să-i vadă pe copii:Nu ar fi în interesul copiilor”

Cazul familiei Bodnariu a declanşat o dezbatere intensă pe tema modului în care acţionează Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia. Înainte de a fi, însă, cazul Bodnariu, a fost cazul Rădulescu. Nimeni nu a protestat în stradă pentru familia Rădulescu şi cazul a „murit”. Potrivit MAE, autorităţile române au lucrat pe acest caz, dar fără rezultat, oficialii români nefiind lăsaţi nici măcar să vadă copiii.

Cazul lui Marius şi Ruth Bodnariu seamănă în unele puncte izbitor de mult cu cazul familiei Marius şi Claudia Rădulescu, doi soţi din Arad care au rămas fără cei cinci copii preluaţi de autorităţile norvegiene în anul 2012. Încă de atunci, soţii Rădulescu şi-au făcut public cazul, acuzând autorităţile norvegiene de preluarea abuzivă a copiilor. Cazul Rădulescu vs Norvegia a devenit cazul România vs Norvegia. Cu toate acestea, rezultatul a fost egal cu zero. Pe scurt, potrivit www.aradon.ro, soţii Rădulescu au rămas fără copii după ce autorităţile norvegiene i-au acuzat că au probleme cu legea şi nu îşi îngrijesc copiii. Potrivit sursei amintite, Marius Rădulescu a fost acuzat de fapte penale grave, printre care comiterea a 18 jafuri armate. Rădulescu le-a declarat jurnaliştilor arădeni că nu a fost niciodată condamnat, demontând toate acuzaţiile într-o instanţă norvegiană care a şi obligat autorităţile norvegiene să îi plătească românului daune morale şi cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea, familia Rădulescu nu şi-a primit copiii înapoi. Iar dacă în cazul familiei Bodnariu, în momentul preluării de către Barnevernet, copiii aveau cetăţenie norvegiană, obţinând cetăţenia română după scoaterea din familie, în cazul familiei Rădulescu, copiii sunt doar cetăţeni români. Asta a atras după sine şi implicarea Ministerului de Afaceri Externe, care a comunicat în 16 august 2012 că Ambasada a notificat pe cale oficială Ministerului Afacerilor Externe norvegian solicitarea expresă a părţii române de repatriere a copiilor. În acelaşi comunicat, citat de Mediafax, MAE arată că „în prezent, suntem în aşteptarea răspunsului autorităţilor norvegiene. MAE a solicitat clarificări asupra acestui caz inclusiv prin intermediul Ambasadei Regatului Norvegiei la Bucureşti”. „Trebuia doar ca domnul Rădulescu să aibă puţină răbdare”, declara în 2012 o reprezentantă a Protecţiei Copilului din România, pentru Pro TV.

[- Vezi prezentarea cazului, cu reportaje video, in postarea de AICI -]

Au trecut trei ani şi jumătate de atunci, iar situaţia familiei Rădulescu este aceeaşi. Copiii sunt tot în grija autorităţilor norvegiene. Într-un interviu pentru www.aradon.ro, tatăl copiilor, Marius Rădulescu, a declarat că autorităţile române nu s-au implicat în rezolvarea acestui caz.

Nici nu ştiu dacă mai îmi trăiesc copiii! Ni se închid uşile… Nu se poate ca noi să fim mereu oaia neagra! Ei ne lovesc, ne bat, mi-au bătut soţia şi tot ei sunt victime… Îşi bat joc de noi pentru că este lipsă de bun simţ lipsă de implicare la autorităţile române” .

La solicitarea „Adevărul”, Ministerul Afacerilor Externe din România a prezentat o situaţie la zi a cazului Rădulescu, familie ai cărei copii au exclusiv cetăţenie română. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe din România, cazul a intrat în atenţia autorităţilor române încă din 2012, iar „MAE şi misiunea diplomatică au întreprins o serie de demersuri de asistenţă consulară pentru această familie pe lângă Ministerul norvegian de Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale din Norvegia şi serviciile locale de protecţie a minorilor”.

Tot pentru rezolvarea acestui caz, autorităţile române au efectuat o anchetă socială la domiciliul din România al familiei, respectiv al familiei extinse după care au solicitat repatrierea copiilor în vederea reintegrării treptate în familie.Autorităţile norvegiene nu au dat curs acestei solicitări, instanţele judecătoreşti locale dispunând atribuirea custodiei copiilor serviciului local de protecţie a minorilor, arată Ministerul Afacerilor Externe.

Oficialii Ministerului de Afaceri Externe din România au mai arătat, în documentul transmis ziarului „Adevărul” că le-au solicitat autorităţilor norvegiene permisiunea ca un oficial român să îi poată vizita pe copii, dar nici măcar acest lucru nu a fost acceptat. „În cadrul demersurilor de asistenţă consulară, misiunea diplomatică română a solicitat vizitarea copiilor de către consul în familiile de plasament, însă serviciile locale de protecţie a minorilor au respins cererea, susţinând că o astfel de vizită nu ar fi în interesul copiilor. De asemenea, consulul român s-a deplasat la tribunal pentru a asista la termenele de judecată, dar instanţele locale i-au refuzat accesul, motivând că şedinţele nu sunt publice”, a mai arătat MAE, potrivit căruia pe rolul instanţelor judecătoreşti din Norvegia se află un dosar care are ca obiect decăderea din drepturile părinteşti a soţilor Rădulescu.

„Relaţii excelente cu Norvegia”

În toată această perioadă în care Norvegia i-a refuzat României cererile de repatriere a celor cinci copii cetăţeni români, iar serviciile locale de Protecţie a Copilului nu acceptau nici măcar o vizitare a copiilor de către autorităţile române, Ambasada României de la Oslo, anunţa relaţiile excelente dintre Norvegia şi România. Dovadă stă chiar comunicatul de pe siteul Ambasadei României de la Oslo, din 21 noiembrie 2014, cu ocazia aniversării a 50 de ani de relaţii diplomatice la nivel de Ambasadă între România şi Regatul Norvegiei. Cu această ocazie s-a organizat un Seminar cu tema “Relaţiile diplomatice dintre România şi Regatul Norvegiei: 2014 – un an aniversar”, precum şi vernisarea, la Biblioteaca Naţională a Norvegiei, a expoziţiei ”Relaţiile diplomatice dintre Norvegia şi România”. Câteva date din comunicatul postat pe site-ul Ambasadei României la Oslo, cu ocazia aniversării a 50 de ani de relaţii bilaterale.

„La Seminar, vorbitorii din România şi Norvegia s-au referit pe larg la stadiul foarte bun şi la dinamica excelentă a relaţiilor bilaterale, au prezentat oportunităţile de cooperare oferite de Granturile SEE (Spaţiul Economic European) şi Granturile Norvegiene, cu un accent special asupra evoluţiilor recente din unele programe semnificative şi au oferit inclusiv o perspectivă istorică inedită”.

„România şi Norvegia sunt aliaţi şi parteneri atât în cadrul NATO cât şi în Spaţiul Economic European, iar relaţiile dintre cele două ţări nu au fost niciodată mai strânse sau mai dinamice. Ciclul actual de finanţare al Granturilor Norvegiene şi ale SEE contribuie de o manieră foarte bună la întărirea cooperării sectoriale în toate ariile de interes prioritar pentru ambele părţi, precum şi la diversificarea relaţiilor bilaterale şi a contactelor inter-umane”.

„Toţi vorbitorii s-au arătat oportunişti [sic! – nota noastra, C.Or.] în ceea ce priveşte dezvoltarea în continuare a relaţiilor de ansamblu dintre România şi Norvegia, pornind de la o bază istorică solidă şi având în vedere situaţia actuală”.

„Totodată, în sesiunea de concluzii a a reieşit că, în pofida ştirilor de presă care oferă uneori o imagine incompletă a situaţiei, cetăţenii români din Norvegia ocupă locuri fruntaşe printre cetăţenii altor state ale Uniunii Europene din aceasta ţară, în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, fiind pe locul trei ca rată de succes, după suedezi şi danezi”.

[…]

Cum funcţionează sistemul norvegian de protecţie a copiilor. Explicaţiile unui român, director al unei grădiniţe din Oslo

george-alexander-231x300George Alexander, scriitor român şi director la două grădiniţe norvegiano-spaniole în Oslo, descrie pentru „Adevărul“ cum funcţionează Barnevernet (Protecţia Copilului) în Norvegia, dar şi cum vede el întâmplările dn cazul familiei Bodnariu.

[…]

– Cum vedeţi dvs. intervenţia Protecţiei Copilului în familia Bodnariu?

– Nu deţin toate datele în acest caz, dar, în opinia mea, cred că puteau fi şi alte soluţii. E cam drastic. Chiar este aceasta soluţia cea mai bună – să împartă copiii în toate orizonturile? Versiunea mea este că soţii Bodnariu nu au ştiut să se apere, au fost frustraţi, poate, de atitudinea celor de la Barnevernet, au răspuns nervos (inadecvat, deci) şi s-au creat neînţelegeri. Barnevernet nu este Dumnezeu! Iar asta ar trebui să o ştie fiecare parlamentar norvegian.

– Şi dacă soţii Bodnariu nu au respectat legea din Norvegia, nu trebuie să plătească?

Nu este nici în interesul Norvegiei, nici al copiilor şi nici al părinţilor naturali să se ajungă la astfel de soluţii dramatice. Nu era mai bine pentru toţi ca părinţii să fie remodelaţi (educaţi prin cursuri, şcoală, de exemplu) decât ca familia să fie dezmembrată? Ce a obţinut, de fapt, societatea prin asta? Dacă suntem preocupaţi numai în a administra pedepse, nu vom realiza nimic. Aceşti părinţi trebuie integraţi în societate, nu etichetaţi, izolaţi, marginalizaţi. Dacă au nevoie de ajutor, atunci noua patrie ar trebui să le sară în ajutor, inclusiv să-i înveţe să devină părinţi competenţi.

– În România s-a folosit de atât de multe ori sintagma „dar ce face ţara pentru mine?“ Anul trecut, ne-am mai trezit şi noi şi am zis că e timpul să schimbăm lucrurile, să nu mai aşteptăm să facă „ţara“ ceva.

– Românii au fost oameni de sacrificiu mai din toate timpurile. Nu sunt învăţaţi să-şi ceară drepturile. Ei sunt obişnuiţi să îndure şi să se descurce cum pot pentru că ştiu că nu se pot baza pe nimeni. Nimeni nu-i ajută. Alta este situaţia însă în Scandinavia. Ţine de cultura lor, de felul lor de viaţă, să fie solidari şi să trăiască bine toţi. Din acest punct de vedere, Finlanda este campioană în Scandinavia: în timp ce norvegienii ascultau discursurile rasiste ale lui Carl I. Hagen, de acum câţiva ani, despre imigranţi, în Finlanda se vorbea deschis, chiar la televiziunea naţională, despre beneficiile sosirii lor pentru ţară – „Suntem dependenţi de ei! De ei depinde progresul nostru!“, spuneau finlandezii. Acesta este un lucru de admirat. Deci, este normal în orice ţară civilizată ca statul să contribuie la integrarea imigranţilor în societate. Integrarea lor înseamnă, de fapt, schimbarea statutului imigranţilor din asistaţi social în contribuitori în societate.

– Au intervenit oare şi diferenţele de cultură, de gândire…?

– Românii care locuiesc în străinătate nu-şi cunosc toate drepturile pe care le au. Uită, de asemenea, că aici este o altă cultură, iar angajaţii de la Protecţia Copilului din Norvegia pot interpreta lucrurile total diferit faţă de ei. Există, în plus, şi probleme de comunicare, nu numai diferenţe culturale şi, în general, de integrare în această societate. Protecţia Copilului dispune de prea multă putere, iar angajaţii lor nu se ridică la nivelul aşteptărilor uneori. Este posibil să se fi întâmplat câte ceva din toate acestea în cazul Bodnariu.

– Mai cunoaşteţi cazuri asemănătoare?

– Da, mai există, din păcate, si alte cazuri, iar alţi români m-au rugat si mai înainte să-i ajut în raporturile cu Barnevernet. Oamenii se tem. Îi voi ajuta în mod dezinteresat pe toţi românii care au nevoie de ajutor în faţa Barnevernet. Condiţia mea este însă să-şi respecte propriii copii şi să-i trateze corect. Aici, în Norvegia, se vorbeşte despre Barneperspektivet, adică Perspectiva Copilului = Copilul înainte de toate.

Obiectivitate jurnalistica

Adevarul are azi un interviu cu un roman director de gradinita in Norvegia. Jurnalistul intreaba si romanul raspunde. Iata 3 dintre intrebarile jurnalistei Iulia Rosu:

-În presa internaţională s-a scris despre protestele la adresa Barnevernet faţă de unele aşa-zise abuzuri….(intrebarea e implicita aici)
Au apărut tot felul de teorii isterice despre sistemul care „fură“ copiii imigranţilor pentru a-i da spre adopţie. Se vorbeşte despre un sistem abuziv în mod conştient?
– Şi dacă soţii Bodnariu nu au respectat legea din Norvegia, nu trebuie să plătească?

Cum se vede, duduia Rosu vrea sa imprime subtil anumite directii (asa zise abuzuri, teorii isterice, sa plateasca familia Bodnariu ca e vinovata) si sa contureze anumite pozitii ale intervievatului, pe care acesta le ocoleste insa inteligent, cum veti afla citind tot textul de mai [sus].

[…] Socotesc de aceea că le aduc cel mai frumos omagiu autorităților norvegiene atunci când le spun că anumite lucruri din legislație sunt aberante si trebuie schimbate cât mai repede.

… Au trecut douăzeci si ceva de ani de când am auzit un comentariu de la un norvegian nemulțumit de atitudinea mea critică. “Dacă nu-ți place ce este în țara asta, -mi-a spus el, atunci- ia-ți lucrurile si pleacă în țara ta!”.

Iată că lucrurile au evoluat în societate exact în direcția indicată de mine acum douăzeci de ani, iar norvegianul respectiv nu numai că nu mai spune nimic astăzi, ba, dimpotrivă, îsi asumă toate schimbările pozitive care s-au întâmplat!

Sper totusi să nu mai treacă alți douăzeci de ani pentru ca abia atunci să se schimbe ceea ce trebuie schimbat imediat acum!

Rog încă o dată autoritățile norvegiene si, mai ales, parlamentarii norvegieni, să schimbe legislația privind Barnevernet (Protecția Copilului) care, în multe puncte, aminteste mai mult de trecut. Ceea ce astăzi pare bun si funcțional – dar, în realitate, nu funcționează cum ar trebui!- mâine va fi aruncat la cosul istoriei. Vă rog să vă reamintiți, de exemplu, de politica statului norvegian dusă împotriva propriilor cetățeni, eschimosii si alte naționalități, acum nu mai mult de 60-70 de ani, când acestora li se luau copiii si se plasau în familii norvegiene sau instituții pentru a-i “civiliza” si “integra” în societatea norvegiană!…

Vă rog încă o dată să priviți înapoi la istorie! Ceea ce ieri a fost bun nu mai este astăzi suficient, iar ceea ce dumneavoastră considerați acceptabil astăzi este deja depăsit de vremuri.

Este adevărat că în multe cazuri, Barnevernet acționează corect, protejând într-adevăr copiii, iar acest lucru este de apreciat. Problema este că, datorită legislației aberante, care lasă loc de interpretări, în anumite cazuri, Barnevernet a ajuns să nu mai respecte drepturile nimănui!

Îi rog pe conaționalii români să rămână uniți si să treacă peste orice orgolii personale! Uneori, lucrurile sunt greu de schimbat chiar si în propria țară. În străinătate, însă, poate fi uneori si mai greu! Este necesar, de aceea, să colaborăm cu autoritățile norvegiene si să fim constructivi.

Nu putem să ne luăm jucăriile si să plecăm dacă, eu stiu, ceva nu ne convine în societatea aceasta! Dar, prin munca noastră, o putem schimba în bine!

Ca lider în unități educaționale am colaborat peste douăzeci de ani cu Barnevernet (Protecția Copilului) si, în ciuda legislației care îi acordă acestei instituții puteri discreționare, nu am avut niciodată probleme cu părinții, iar aceasta se datorează faptului că i-am tratat totdeauna cu respect.

Totul depinde însă de fiecare om. De Omul din tine. Fiecare Om în parte joacă un rol important în viață si în societate.

Putem schimba totul în bine dacă, într-adevăr, ne dorim asta si suntem solidari unii cu alții. Este necesar, de aceea, să ne privim cu mai multă înțelegere si cu Dragoste unii pe alții… Nu are importanță, în definitiv, naționalitatea sau religia cuiva căruia i s-au furat, confiscat copiii. Sufletul, deci!…

Gândeste că mâine poți fi chiar tu următorul!… Potrivit legislației în vigoare, o scrisoare anonimă de la un “binevoitor” sau o reclamație de la o persoană bolnavă de suspiciune, declansează ancheta. Aceasta este problema! Dar, mai sunt si altele, din păcate…

Vă mulțumesc încă o dată pentru părerile exprimate si, ținând cont de ele, încerc să fiu constructiv:

  1. Am tradus scrisoarea precedentă în norvegiană pentru ca si norvegienii si autoritățile norvegiene să o citească.
  2. Asociația românilor din Norvegia, organizație al cărui membru sunt, va trimite o scrisoare deschisă autorităților norvegiene si parlamentului norvegian în care va solicita înapoierea copiilor, explicând paragrafele din diferitele legi care sunt aberante si care încalcă până la urmă drepturile omului.
  3. Dacă familia Marius si Ruth Bodnariu, familia Dumitru si Mihaela Nan, si alte familii cărora li s-au luat copiii, vor ajutorul nostru, îl vom acorda. Asociația românilor din Norvegia prin presedintele său, domnul Emanuel Sorin Cioacă, va depune toate eforturile pentru susținerea acestora.
  4. Nu pot să afirm că le stiu pe toate, dar, totusi, cu experiența mea îi pot ajuta pe mulți care se confruntă cu probleme serioase privind Barnevernet sau alte instituții din societate. Oamenii nu îsi cunosc, de multe ori, drepturile… Chiar si în fața Barnevern-ului te poți duce însoțit de o persoană de încredere, care să te susțină.

Am hotărât, de aceea, să ofer consultanță gratis tuturor românilor din Norvegia care au nevoie de ajutor. Pentru cei interesați: mă găsiți pe facebook, la Jurnal de Nord sau la Asociația românilor din Norvegia.

Cu prietenie, George Alexander”


Doi copii din CEHIA rapiti unei mame de statul norvegian…
Cazuri internationale cutremuratoare de copii rapiti de statul norvegian – INDIA, POLONIA, LITUANIA...

***

[…]

Cazurile de romani care au ramas temporar sau definitiv fara copii nu sunt singulare. Alte cateva sute de cehi, polonezi, lituanieni, indieni, turci dar si alte nationalitati au fost si ei tinta anchetelor sociale.

Un reportaj al televiziunii ruse facut acum un an, prezenta mai multe cazuri de familii ai caror copii au fost luati de autoritati.

Unul dintre cazuri este cel al unui baietel in varsta de 5 ani. Bunica a povestit ca nepotelul a fost luat din familia fiicei sale cand educatoarea a aflat ca aceasta si-a ajutat copilul sa-si scoata un dinte de lapte. “I-au invinuit pe ambii parinti de rele tratamente aplicate copilului.”

Parintii copilului sunt cetateni rusi iar bunica sustine ca se aflau pe teritoriul Norvegiei pentru o perioada scurta de timp.

Un alt caz este al Tatianei, divortata de un cetatean norvegian care de trei ani se lupta cu protectia copilului. Baietelul ei in varsta de 5 ani i-a fost luat de la gradinita, sustine ea pentru ca autoritatile ar fi aflat ca voia sa calatoreasca in Belarus. A aparut suspiciunea ca femeia nu se mai intoace cu baiatul. Mama mai spune ca i s-a explicat ca in Norvegia copiii, chiar si ai strainilor care vin la ei in tara, nu apartin parintilor, ci statului.

“Cand mi-au luat copilul aveam o casa foarte buna. Aveam un loc de munca, aveam un venit. Eram considerata mama normala”

Copilul a fost dat in alta familie, iar Tatiana are tot mai putine sperante ca il va mai primi inapoi. In ambele cazuri, familiile au cerut ajutor in tara de origine, Rusia.

Pavel Astahov, consilierul presedintelui Rusiei pentru drepturile copilului: Aceste servicii isi arata independenta lor absoluta. Adica independenta fata de orice, fata de guvern, fata de orice norme si principii internationale. Toti copii care sunt pe teritoriul Norvegiei, nu conteaza nationalitatea, cetatenia, sunt considerati copiii Norvegiei.”

Demersurile autoritatilor ruse au fost incununate in unele cazuri de succes. Insa toate aceste drame arata cat de rigid si de aspru este sistemul de protectie al copilului in Norvegia. Lipsa de transparenta, mai ales in cazurile internationale, creeaza suspiciuni. Au avut loc abuzuri? Sau copiii luati de autoritati chiar aveau nevoie de o protectie dusa pana la adoptarea lor de catre o alta familie, norvegiana.

Deputatul Mircea Dolha (PNL), vicepresedinte al Comisiei pentru romanii din afara granitelor, a declarat, sambata, ca in Norvegia exista 11 familii de romani ai caror copii au fost preluati de catre Barnevernet, insa doar sapte au fost de acord sa discute cu membrii delegatiei parlamentare care urmeaza sa se deplaseze la Oslo saptamana viitoare.

“Stim ca in Norvegia exista 11 familii de romani ai caror copii ar fi fost preluati de Barnevernet, iar dintre acestea doar sapte familii se vor intalni cu noi, printre care se afla si familiile Nan si Bodnariu.

Nu stim inca motivul refuzului celorlalte patru familii, care nu doresc sa se intalneasca cu delegatia din Romania”, a spus Mircea Dohla.

Deputatul liberal a sustinut ca, in cazul care Barnevernet va dovedi ca familiile n-au respectat legislatia norvegiana, vinovatii trebuie sa raspunda.

“Daca se constata ca au fost facute greseli, atunci sa se aplice legile regatului norvegian si cei vinovati sa fie trasi la raspundere, dar drepturile copiilor sa fie respectate. Sa ramana impreuna, nu despartiti, sa nu fie trimisi in locuri necunoscute. Pot fi incredintati unor apartinatori ai familiei sau chiar repatriati, sa poata sa-si vada periodic parintii biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat ca delegatia parlamentara asteapta dovezi convingatoare privind situatia copiilor preluati de autoritatile norvegiene.

“Avem nevoie de explicatii cat mai convingatoare asupra celor doua cazuri cunoscute. Daca pana ieri (vineri – n.red.) toata lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legatura, nu da niciodata informatii, are independenta si putere totala etc, acest mit a cazut.

Si este si meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a facut foarte bine ca incepe sa dea aceste lamuriri si era si mai bine daca o facea mai demult pentru a nu se ajunge in situatia de a lasa sa planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale si sa nu mai fie necesara deplasarea unei delegatii parlamentare a Comisiei pentru comunitatile de romani aflate in afara granitelor Romaniei din Camera Deputatilor in Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.

Purtatorul de cuvant al Ministerului Afacerilor Externe, Raluca Lunculescu – declaratie de presa si comentarii in emisiunea “La ordinea zilei” cu Dana Grecu si Radu Tudor (Antena 3)

– interventii: Adrian Ursu, Ilie Serbanescu, Sorin Iliesiu, plus: Marius Reikeras (consilier juridic, activist pentru drepturile omului in Norvegia), George Alexander (director de gradinita Oslo), Trygve Jordheim si Vebjorn Selbekk (jurnalisti norvegieni). Protestul inedit al unor copii de la Liceul de Arta din Craiova.

Demersul de comunicare publică în cazul Bodnariu a ținut cont de dorințele exprimate de familie, dar și de sensibilitatea situației, fiind luată în calcul respectarea legislației, dar și a familiei, a declarat, miercuri, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Raluca Lunculescu, într-o conferință de presă. Aceasta a mai anunţat că minorii vor putea fi vizitaţi de consul ambasadei României la Oslo.

Raluca Lunculescu, purtător de cuvânt MAE, a prezentat, într-o declarație de presă, demersurile autorităților din România în privința soluționării cazului familiei de români ai cărei copii au fost preluați de autoritățile norvegiene.

Autorităţile române se află permanent în contact cu familia Bodnariu, în Norvegia, şi i-au recomandat doi avocaţi norvegieni care s-au ocupat de cazuri similare, a anunţat purtătoarea de cuvânt a MAE, Raluca Lunculescu.

Aceasta a precizat de asemenea că atât Barnevernet, cât şi familia Bodnariu au confirmat că acţiunea privind copiii familiei nu vizează aspecte religioase.

Cazul copiilor familiei Bodnariu, preluaţi de Barnevernet (n.r. instituţia de protecţie a copilului din Norvegia), nu are implicaţii de natură religioasă, lucru confirmat atât de instituţie, cât şi de familie, a declarat Raluca Lunculescu, purtătoarea de cuvânt a MAE.

S-a tinut cont de dorinta familiei si respectarea legislatiei norvegiene. Interesul copiilor si al familiei este un principiu primordial. Dorim sa evitam orice elemente sau actiuni care pot sa creeze orice fel de daune. (…) Astazi Ambasada Romaniei a avut discutii la cald la Ministerul de Externe. La Ministerul de Externe ambasadorul a propus realizarea unei cooperari politice in acest caz. Ambasadorul roman a transmis mesajul ferm al autoritatilor romane privind intensificarea discutiilor pentru gestionarea optima a cazurilor de acest gen. Ancheta Barnevernet nu a pus in discutie aspecte religioase“,

a declarat Raluca Lunculescu.

Ambasadorul României la Oslo, consulul român şi un expert din MAE au avut mai multe întâlniri cu familia Bodnariu şi au analizat cum îi pot sprijini autorităţile române.

Familiei i s-au recomandat alţi doi avocaţi norvegieni, care s-au ocupat de cazuri similare“,

a spus Lunculescu.

Ambasadorul român a solicitat permisiunea ca minorii să poată fi vizitaţi de consul în astfel de situaţii şi a transmis mesajul preşedintelui Klaus Iohannis, al premierului Dacian Cioloş şi al ministrului de Externe, Lazăr Comănescu privind “dorinţa de intensificare a dialogului politic” şi a cooperării practice la nivel de instituţii pentru găsirea unei soluţii.

În urma discuţiilor, consulul român poate vizita copiii aflaţi în plasament, cu menţiunea că astfel de vizite pot fi acceptate de autorităţile de protecţie a copilului dacă interesul superior al minorului nu este lezat.

Aici, partea norvegiană a subliniat faptul că această solicitare trebuie formulată și de familie. A solicitat sprijin pentru a permite consulului să viziteze copiii aflați în plasament. Partea norvegiană a arătat că acest lucru este posibil cu mențiunea că astfel de vizite pot fi acceptate de autoritățile de protecție a copilului, dacă interesul superior al minorului nu este lezat”,

a mai spus Lunculescu.

Oficialul MAE a arătat că autorităţile române au fost înştiinţate încă din 18 noiembrie de cazul Bodnariu, printr-o sesizare a fratelui lui Marius Bodnariu, tatăl copiilor.

Lunculescu a mai precizat că cei 5 copii ai familiei Bodnariu au primit certificate de naştere româneşti, în regim de urgenţă, în luna decembrie, astfel că ei au acum dublă cetăţenie, română şi norvegiană.

Potrivit acesteia, ambasadorul român la Oslo a avut discuții la Ministerul de Externe norvegian, unde a subliniat că este vorba despre un caz social cu impact emoțional și media foarte mare și a propus o cooperare politică în gestionarea sa.

Ambasadorul României la Oslo a avut întâlniri atât cu familia Bodnariu, cât și cu ministrul norvegian al Copiilor, Egalităţii și Incluziunii Sociale, unde a accentuat interesul superior al copiilor de a nu fi separați.

  • Digi 24:

Ambasadorul Norvegiei, despre cazul Bodnariu: Luarea unui copil sub protectie este ultima solutie

Luarea unui copil sub protecţie este o măsură drastică, spune ambasadorul Norvegiei la Bucureşti, care vine şi cu o completare: este ultima soluţie, niciodată prima. Un interviu cu Tove Bruvik Westberg, în plină dezbatere a cazului Bodnariu.

– Doamnă ambasador, copiii norvegieni învaţă de când sunt foarte mici, de la grădiniţă, despre drepturile lor, despre cum să le folosească şi cum să le apere. Puteţi să ne spuneţi cum funcţionează sistemul norvegian în această chestiune?

– Da, mulţumesc. Voi face acest lucru cu plăcere. Dacă ne referim la şcoli, aşa cum aţi menţionat, aş vrea să spun că noi de pildă începem prin a ne învăţa Constituţia, aflăm cât de veche este, din 1814, şi cunoaştem drepturile care sunt scrise în Constituţie. Când vine vorba despre sistemul de protecţie a copiilor, aş vrea să spun despre Convenţia Naţiunilor Unite pentru drepturile copiilor că este integrată complet în legea norvegiană. Iar articolul despre protecţia copilului are prioritate prin convenţia drepturilor omului şi de asemenea este explicat în Constituţie. Deci, drepturile copilului sunt foarte importante în sistemul legal norvegian. Copiii învaţă despre dreptul lor de a avea un mediu sigur, de a fi auziţi, de a putea să-şi exprime părerile şi despre dreptul lor de a nu fi abuzaţi sau tratat incorect indiferent de situaţie. Învaţă de mici cum să se apere într-o manieră dreaptă şi corectă.

Avem ca fundament statul de drept şi, în acest sistem, avem un nivel ridicat de încredere în Serviciul de Protecţie a Copilului. Este făcut pentru a ne proteja copiii, pentru a le oferi un sistem celor care ar putea avea nevoie şi este important că nimeni nu poate influenţa un Consiliu de district, este imparţial şi atunci când apare un caz se urmează procedurile standard şi indiferent care este familia implicată, aceasta are dreptul să primească un avocat, plătit din fonduri publice, şi acesta se va ocupa de proces, după un set de reguli, în cel mai bun mod cu putinţă, cu interesul copilului ca obiectiv principal.

Dacă vorbim despre sistemul de protecţie a copilului, fiecare municipalitate are un serviciu de protecţie socială. Iar principalul lor rol este să asiste familiile care au nevoie de ajutor, indiferent dacă vorbim despre copii sau despre părinţi. Uneori apar cazuri când Serviciul de Protecţie al Copilului observă motive de îngrijorare, legate de violenţă, neglijenţă sau abuz şi pot interveni şi pot prezenta cazul Consiliului Independent pentru protecţia copilului de la nivelul districte.

– Ştiu că un copil poate să reclame dacă a fost abuzat. Dar au fost cazuri în care un copil, care să spunem că a fost frustrat de un părinte şi pur şi simplu reclamă ceva ce nu există? Ar fi posibil un astfel de lucru?

Este adevărat că un copil este crescut în spiritul exprimării adevărului. Nu pot să comentez sau să vă dau un exemplu, dar dacă Serviciul de Protecţie Socială este informat, prin intermediul şcolii sau de un copil, sunt obligaţi să facă investigaţii. Şi poate este interesant de ştiut că atunci când sunt dezbateri despre Sistemul de Protecţie a Copilului în Norvegia, este vorba mai des despre autorităţile care nu reacţionează, decât despre momentele când chiar acţionează.

– Cum evoluează o anchetă făcută de sistem? Să ne imaginăm că este un copil care reclamă un abuz. Ce se întâmplă, care sunt procedurile standard?

Procedura generală, dar vreau să adaug că nu sunt un expert în domeniu, dar dacă Serviciul de Protecţie Socială dintr-o municipalitate primeşte informaţii, încearcă să desluşească problema.

– Şi întreabă vecinii, profesorii?

Aş vrea mai degrabă să explic aşa: în cursul firesc al informaţiilor, dacă se observă ceva la şcoală de pildă, şcoala este cea care anunţă (n.r. Serviciul Social) sau care îşi exprimă îngrijorarea. Dacă este ceva observat de o clinică unde copilul este dus pentru vaccin sau pentru un control de rutină, analize sau ceva asemănător, ar trebui de asemenea să anunţe. De regulă sunt mai multe surse de informaţii pentru un singur caz. Iar şcolile au, bineînţeles, o responsabilitate specială pentru a acorda atenţie bunăstării copilului.

– Are acest sistem rezultate?

– Este o întrebare bună, pentru că în majoritatea cazurilor despre protecţia copilului o să descoperiţi că familiile sunt ajutate, într-un fel sau altul. Ar putea fi de exemplu o familie care are probleme cu drogurile sau cu alte probleme, dar mai mult de 7 din 10 cazuri se acordă asistenţă pentru a se continua să trăiască alături de familie, pentru că acesta este un lucru important. Vreau să subliniez că principalul obiectiv este ca un copil să rămână cu familia lui şi în acest sens este asistată familia. Este ultima variantă să se emită un ordin de luare sub protecţie. Pentru că este o măsură drastică şi este ultima soluţie, niciodată prima.

– Deci, ca să subliniem acest aspect, legea norvegiană vrea copilul în grija familiei sale naturale, nu să trimită copilul abuzat spre adopţie.

– Absolut. Şi aceasta este o altă dimensiune. Adopţia de părinţi care îi iau în plasament este ceva foarte rar. Pentru că şi aceasta este o măsură drastică şi primul scop este ca un copil să fie bine îngrijit de propria lui familie şi dacă acest lucru nu reuşeşte, se poate emite un ordin de luare sub protecţie, pentru că principalul lucru este protecţia copilului, principalul obiectiv şi în acest context, este foarte rar ca părinţii care au copii în plasament chiar să îi adopte. Adopţia este posibilă doar după un proces foarte lung. Sunt măsuri foarte stricte care trebuie verificate şi îndeplinite până când cineva să poată adopta pe cineva.

Cazul Bodnariu | Prima reacție a Protecției Copilului din Norvegia

A apărut prima reacţie a Serviciului de Protecţie a Copilului din Norvegia în cazul preluării celor cinci copii ai familiei Bodnariu, obţinută de jurnaliştii de la ziare.com.

Instituţia norvegiană spune că un ordin de plasament este emis de către Consiliul regional de Protecţie Socială sau de către Tribunalul Districtual doar dacă există deficienţe serioase în îngrijirea de zi cu zi sau dacă minorul este maltratat sau supus acasă altor violenţe grave, abuzuri sau neglijării”.

Mai mult, Protecţia Copilului din Norvegia a comunicat că aceleaşi prevederei legale se aplică tuturor copiilor de acolo, indiferent de statutul lor rezidenţial, de naţionalitate sau de cetăţenie. Încă o precizare făcută de reprezentanţii instituţiei este că potrivit prevederilor legale, motivele religioase nu pot sta la baza plasării în custodie a unui copil”. Copiii au fost luaţi din familie din luna noiembrie. Rudele spun că iniţial nu li s-a oferit nicio explicaţie şi cred că au rămas fără copii din cauza credinţei lor. Ulterior s-au adăugat acuzaţiile de violenţă în familie.

Ombudsman-ul Parlamentar pentru Administrația Publică din Regatul Norvegiei precizează, într-un răspuns către Avocatul Poporului, că, la acest moment, nu există motive pentru a investiga cazul familie Bodnariu.
“Ombudsman-ul Parlamentar pentru Administrația Publică din Regatul Norvegiei, Aage Thor Falkanger a răspuns, la 8 ianuarie 2016, adresei înaintate în 23 decembrie 2015, de către Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, în legătură cu cazul celor cinci copii preluați de la părinții lor de către autoritățile de protecție a copilului (Barnevernet) din Regatul Norvegiei”, se arată într-un comunicat al Avocatului Poporului remis joi AGERPRES.
În document, Ombudsman-ul Parlamentar pentru Administrația Publică din Regatul Norvegiei precizează că “poate investiga majoritatea cazurilor care au fost gestionate de autoritățile publice și în care acestea au emis decizii, în Norvegia. Cu toate acestea, Ombudsman-ul poate controla autoritățile publice doar după ce acestea au gestionat un anumit caz”.
În scrisoare se mai afirmă că “ordinele de preluare în îngrijire a copiilor sunt emise de Comisia Districtuală de Bunăstare Socială”. “Părinții au dreptul la un proces echitabil, inclusiv la avocat plătit de guvern, dreptul de a fi audiați și dreptul de a contesta decizia Comisiei la Tribunalul Districtual. Totuși, Ombudsman-ul nu poate investiga deciziile instanțelor, conform articolului 4, paragraful 1, litera c) din Legea Ombudsman-ului, care precizează că Ombudsman-ul nu are competență în ceea ce privește funcțiile instanțelor. În calitate de supraveghetor al Serviciului de Bunăstare a Copilului, aceasta este responsabilitatea Guvernatorului Districtului. O copie a mesajului dumneavoastră, precum și acest răspuns au fost transmise Guvernatorului Districtului, în Sogn og Fjordane”, se arată în document.

Am asteptat mult inainte sa scriu despre cazul Bodnariu. Nu doar pentru ca informatiile erau fragmentare, ci si pentru ca este greu sa scrii “la rece” despre drama unor parinti care isi vad copiii smulsi din brate de catre niste “asistenti sociali” care pretexteaza  “binele superior al copilului” si care se ascund apoi in spatele “confidentialitatii”.

Am citit si comunicatul in limba de lemn birocratica a ambasadei Norvegiei din care nu reiese deloc ca este pus pe primul loc interesul superior al copiiilor.

Am citit si articolul slab (nu vreau sa speculez de ce) scris de Ioana Ene Dogioiu, care se ridica (pe drept) impotriva mentalitatii de tip “eu te-am facut, eu te omor“, insa justificand, de facto, mentalitatea (la fel de periculoasa) “eu te-am facut, dar statul te creste [corect]“.

222Pentru Ioana Ene Dogioiu, abuzurile (reale!) la care sunt supusi multi copii in Romania devine o justificare pentru abuzurile la care Barnevernet a supus si supune familiile in Norvegia, unde totul pare a fi un paradis al legalitatii:Si mai constat ceva: avem o grava problema de intelegere a conceptului de aplicare a legii. Norvegia are o lege. Ea spune asa: daca exista suspiciuni de violenta asupra copilului, acesta este imediat luat din familie, se face ancheta cu copilul in siguranta si in functie de rezultatul ei este luata decizia finala. Un functionar a constatat o situatie care cade sub incidenta legii respective si a aplicat-o rece. Ca e cu lacrimi, cu proteste, ca se da un cult religios sau o televiziune cu fundul de pamant, asta e, aplicarea legii nu se negociaza.

De aceea m-am bucurat cand am citit articolul fulminant scris ieri de Dan Tapalaga, unul dintre cele mai bune scrise vreodata de el, pentru ca pune punctul pe i si ridica in fata cititorilor monstrii hâzi ai unei legislatii care considera din start parintele ca fiind vinovat de orice vina imaginabila si cauta orice pretext aparent legal (da, cele mai mari cruzimi se petrec cu legea in mana si in numele unei legislatii absurde!) pentru a desparti copiii de parinti.

Or, asta e o crima, nu un act de dreptate!

Dan Tapalaga pune corect problema: in Norvegia niste functionari care lucreaza in conditii de maxima opacitate (oficial: “confidentialitate”), ale caror decizii sunt luate pe criterii din cele mai fanteziste (vedeti referintele articolului sau), si ale caror decizii nu pot fi suspendate (ci doar contestate) in Justitie (timp in care copiii petrec luni sau ani separati de familiile lor!) aplica o lege care are in subtext urmatoarea filosofie socialista dusa la perfectiune tipic scandinava: Statul, nu parintii, stie cel mai bine cum trebuie crescuti copiii. 

Juridic vorbind, pentru cineva care provine din sistemul de drept continental european, lucrurile sunt simple:

111Problema este ca de la decizia administrativa pana la o sentinta definitiva in justitie pot trece doi-trei ani, timp in care copiii stau departe de parintii lor. In plus, decizia administrativa nu este predictibila, dupa cum rezulta dintr-o serie de cazuri. Parintilor le-a fost luat copilul din cauza ca era hranit cu mana sau din cauza ca dormea in acelasi pat cu unul dintre parinti. Apoi, acesti parinti nu dispun de nici o cale de atac impotriva deciziei administrative. Nu-si pot recupera copiii decat in cadrul unui proces. Aceasta procedura incalca orice norma de drept, iar de multe ori decizia administrativa pare profund disproportionata in raport cu situatia de fapt” (Tapalaga).

Or, situatia aceasta s-a tradus prin condamnari usturatoare la CEDO, de care Norvegia nu a parut sa se sinchiseasca prea tare. Norvegia are o traditie nazista a abuzarii copiilor in numele unui “bine superior”, insa asta nu justifica (cel mult explica) situatia actuala. Oricat de dure ar fi cuvintele de final ale lui Tapalaga, ele sunt prea slabe pentru modul in care trebuie dispretuit si luptat impotriva acestei tendinte moderne de a distruge familia traditionala, in numele unui ideal politic de stanga si anti-religios (anti-crestin, sa o spunem pentru respectarea Adevarului), cel de a rapi (la propriu si la figurat) copilul din familie si de a-l incredinta Statului.

Citez din nou pe Tapalaga:

“Toate aceste excese nici macar nu pot fi puse in totalitate in carca unei stat care a ajuns cu corectitudinea politica la extrem. Acestea sunt cazuri robotizare totala, lipsa de empatie, dezumanizarea avansata a unor functionari pusi sa ridice copii din familii asa cum ridica municipalitatea masini de pe strada”.

Ce trebuie sa stie cititorii Politeia este ca tarile scandinave au fost mereu in avangarda acestei miscari de distrugere a familiei traditionale. Aduc aici in atentia un articol luminos al lui Allan Carlson, care este tradus in romaneste din 2006:  Ce le-a făcut statul familiilor noastre? si care se refera nu la Norvegia, ci la Suedia. Insa situatia e identica.

Spicuiesc doar trei fragmente, lasandu-va placerea sa il cititi integral:

333În anii 1930, social-democraţii Gunnar şi Alva Myrdal s-au prevalat de „criza demografică” rezultată de aici, pentru a pretinde colectivizarea completă a creşterii copiilor. Politica lor „familială”, implementată în următorii peste patruzeci de ani, a distrus practic familia autonomă în Suedia, substituindu-i o „societate clientelară”, în care cetăţenii sunt clienţi ai funcţionarilor publici.”

Aceasta însemna îmbrăţişarea unui nou tip de asistenţialism: „El vizează o politică socială preventivă, îndeaproape călăuzită de idealul de ameliorare a calităţii materialului uman şi, în acelaşi timp, de punere în practică a politicilor de redistribuţie radicală, apte să transfere o mare parte din povara susţinerii materiale a copiilor în grija societăţii”. Birocraţia de stat nu se bucurase niciodată, până atunci, de un asemenea mandat. Prin însăşi natura cuvântului, o politică „preventivă” făcea ca toate familiile suedeze să devină eligibile pentru sprijin, inspecţie şi control. Nu se putea şti niciodată de unde putea să apară o problemă: prin urmare, pentru a face din prevenţie o realitate, trebuiau implementate măsuri de intervenţie birocratică universale… Accentuând imperativul acesta, soţii Myrdal conchideau: „chestiunea populaţiei se transformă, astfel, în cel mai eficace argument pentru o remodelare totală şi radical socialistă a societăţii”. Alternativa, spuneau ei fără ocolişuri, era extincţia naţională.

444Apelurile la libertate şi la autonomia familială au fost întâmpinate cu răspunsuri la fel de tăioase. Soţii Myrdal considerau că „dorinţa individualistă eronată” a părinţilor de a dispune de libertatea de a-şi creşte propriii copii este de origine nesănătoasă: „… o mare parte din obositorul patos care sare în apărarea ‘libertăţii individuale’ şi a ‘responsabilităţii pentru familia proprie’ se bazează pe dispoziţia sadică de a extinde această ‘libertate’ până la proporţiile unui drept nelimitat şi necontrolat de a-i domina pe ceilalţi”. Pentru a creşte copii potriviţi pentru o lume cooperatistă, „trebuie să îi eliberăm mai mult pe copii de noi înşine”, lăsându-i, pentru îngrijire şi formare, în seama experţilor acreditaţi de stat. Creşa colectivă de zi, coordonată de experţi controlaţi de stat, era mai adecvată obiectivului corespunzător eliminării claselor sociale şi al construcţiei unei societăţi bazate pe democraţia economică, decât mica familie patologică“.

Nu am mare lucru de comentat pe marginea unei drame precum cea a familiei Bodnariu. Simt in suflet (de cand mi-am format o opinie personala) furie, ura si dispret la adresa unei tari si a unei legislatii socialist-naziste care distruge familia traditionala sub pretexte ridicole si revoltatoare (a se vedea referintele articolului lui Tapalaga).

Consider ca educatia si cresterea unor copiii nu se face cu bataia (romaneasca), insa ea se face cu atat mai putin cu separarea bebelusului de patru luni (!!!) de mama sa.

777Curat paradis norvegian al copiilor dati spre adoptie fortata de la sanul ranit al unei mame!

Nu imi vin in minte decat cuvintele Mantuitorului: “Lasati copiii sa vina la Mine“. In Norvegia, in locul Mantuitorului e un functionar socialisto-nazist care ii rapeste de la sanul mamei, cu legea in mana, si ii da spre adoptie fortata, spre “binele” lor.

Trag nadejde ca orice functionar norvegian care face asta in mod abuziv sa suporte, candva, acelasi tratament, ca parinte. Atat.

Iată analiza politică scrisă de europarlamentara PSD Claudia Țapardel, pentru dcnews.ro:

Abuz, nedreptate, cruzime sau lipsă de umanitate sunt acuzele pe care cei mai mulți români le aduc la adresa Barnevernet, serviciului de protecție a copilului din Norvegia. Cazul Bodnariu este încărcat de emoție și este practic imposibil să judeci rațional un gest atât de radical, cum este separarea copiilor de părinți.

De ce nu am așteptat mai multe informații înainte să îmi exprim public susținerea pentru reîntregirea familiei Bodnariu și totodată indignarea față de gestul abuziv făcut de autoritățile norvegiene:

Să fie clar. Nu discutăm despre o diferență de mentalitate în acest caz. Nu dezbatem ce înseamnă să-ți disciplinezi fizic copilul sau cum interpretăm noi și norvegienii, diferit, astfel de gesturi. Vorbim despre practica unei instituții girate de stat de a separa părinții de copii, fără o justificare corespunzătoare, fără o decizie a unei instanțe neutre, fără transparență. Din orice punct de vedere ai privi problema, devine cu atât mai clar că practica autorităților norvegiene nu se înscrie în nicio normă pe care lumea o poate înțelege.

Atitudinea total netransparentă a norvegienilor este primul motiv care m-a făcut să cred în familia Bodnariu și în cauza sa. Mai mult decât atât, nu este singurul caz semnalat de abuz direcționat împotriva unor familii de români. 16 copii români au fost separați de familie, folosind aceleași proceduri. Refuz să cred că suntem atât de incompatibili, noi românii, cu normele impuse de un stat civilizat cum se pretinde a fi Norvegia.

Respectăm legea, dar legea ce respectă?

S-a discutat foarte mult despre legislația norvegiană pentru protecția copilului. Fără a face o analiză empirică a sistemului legislativ din Norvegia, consideră cineva că este drept sau just să răpești 5 copii din sânul familiei, fără o decizie finală, definitivă și irevocabilă a justiției? Până la urmă legea ne dictează că trebuie să avem încredere în competențele angajaților unei instituții independente (Barnevernet) atunci când vine vorba despre un subiect foarte sensibil, cum este separarea a cinci copii de către părinții lor. Aceeași lege ne dictează că interpretarea unui copil de 9 ani poate atrage după sine distrugerea celulei familiale, dacă acesta spune, în urma unui interogatoriu, ce au nevoie să audă „anchetatorii”.

Și legile pot fi abuzive, sau chiar dacă nu sunt, acestea pot fi interpretate în mod abuziv. De ce trebuie să avem noi încredere în interpretarea legislației de către angajații serviciului local pentru protecția copilului din Norvegia? Putem contesta deciziile lor, putem protesta, ne putem adresa justiției, dar asta numai după ce acești oameni acționează și pur și simplu răpesc copiii din familia care i-a crescut.

Solidaritatea românilor cu familia Bodnariu îmi dă încredere că familia va fi reîntregită.

Drama familiei Bodnariu este drama unei națiuni. Românii s-au unit și au reacționat, îndemnați de empatie și solidaritate, în sprijinul unei familii care trece prin momente deosebit de dificile. Sunt rare cazurile care pot să mobilizeze un popor sau o națiune. Acesta este unul dintre ele.

Nu trebuie să ne oprim aici, cazul Bodnariu trebuie să fie vizibil și analizat, inclusiv la nivel european.

Cred cu foarte multă convingere că protecția cetățenilor români, care sunt supuși unui abuz, este de îndatorirea directă a instituțiilor naționale și europene.

Știu că Norvegia nu este parte a Uniunii Europene, știu că regulile și legile norvegiene trebuie să fie respectate, dar mai știu că cetățenii UE trebuie să fie protejați și familia europeană susținută, indiferent în ce parte a globului ar alege aceasta să locuiască. Acesta este mesajul care mă aștept să aibă un ecou în Parlamentul European, în Comisia Europeană poate chiar în Consiliul European sau în Consiliul Europei.

La finalul oricărei discuții, în Norvegia sunt copii reținuți, plasați în familii surogat, separați de părinții lor naturali, fără acceptul acestora, fără o decizie judecătorească, fără respectarea drepturilor fundamentale ale omului și ale copilului, fără transparență și fără a respecta nici cea mai mică urmă de prezumție de nevinovăție.

Există speranță pentru familia Bodnariu. Oricând de greu ar fi, mi-aș dori ca părinții să nu înceteze să lupte. Din fericire nu sunt singuri, cei mai mulți dintre noi sunt alături de ei!

Notă: Titlul și textul aparțin autoarei. Titlul de homepage și lead-ul aparțin redacției.

Cătălin Ivan este de părere că autoritățile române ar putea să se implice mai mult în astfel de cazuri prin suplimentarea personalului din consulate și ambasade.

“Cei care sunt in consulate și ambasade sunt un fel de eroi, pentru că, având resurse limitate, fac foarte mult. Vorbind pe un alt palier, gestul de a lua copiii dintr-o familie și ai da spre adopție este unul extrem. Se ajunge aici în ultimă instanță, nu este un gest preventiv. Dar să-i iei să-i duci de lângă părinți și după aia să urmeze ancheta este un abuz incredibil, greu de justificat într-o țară civilizată”, a explicat europarlamentarul.

Cătălin Ivan se întreabă, de asemenea, de ce nu au avut comunitățile internaționale care luptă pentru drepturile copiilor o reacție până în acest moment și a subliniat faptul că gestul de a lua copiii de lângă familie până la o sentință finală este unul extrem.

“Citeam într-un articol că nu se întâmpla asta doar cu familiile de români în Norvegia. E o politică a lor pe care o au în lege, o respectă toată lumea. Cred că eu, ca tată, m-aș gândi foarte serios dacă să mă duc în Norvegia. Chiar și așa, nicio legislație nu poate să încalce dreptul copiilor de a trăi lângă familie. Cred că instituțiile internaționale ar fi trebuit să se autosesizeze în acest caz. Este un caz de încălcare a drepturilor copilului. O reacție mai dură din partea comunităților internaționale ar trebui să aibă loc. Până la decizia definitivă, scoaterea copilului din familie este o decizie extremă”, a continuat politicianul.

De asemenea, potrivit acestuia, suplimentarea personalului în consulate și ambasade este necesar pentru a rezolva și problema abuzului la locul de muncă, în cazul românilor care aleg un job în străinătate.

„Este obligatoriu și trebuia făcută de mult. Nu e suficient să spui că ești cetățean european și ai drepturi. Cei mai mulți care vin la muncă în alte țări vin din zonele sărace ale României, primesc contractele să le semneze în limba țării respective și nu înțeleg nimic și sunt bucuroși că primesc 500 de euro pe lună. Dar nu e suficient să ai drepturi dacă nimeni nu-ți explică ce drepturi ai. În consulatele și ambasadele românești sunt oameni competenți, dar puțini și fără resurse”, a mai spus Cătălin Ivan.

Mitingul, care a fost anunţat pe o reţea de socializare, Marius Bodnariu, tatăl celor cinci copii fiind originar din comuna suceveană Iaslovăţ, s-a desfăşurat în faţa Palatului Administrativ din Suceava, printre participanţi numărându-se şi preşedintele grupului parlamentar de prietenie cu Norvegia, senatorul PSD Ovidiu Donţu.

Acţiunea a început cu intonarea imnului, participanţii având pancarte cu mesaje precum ”Norvegia, opreşte răpirea copiilor” sau ”Opriţi Barnevernet”, scrie Mediafax.

Oamenii au declarat că sunt şi alături de familia Nan, care este stabilită tot în Norvegia şi care a rămas fără cei doi copii în luna octombrie a anului trecut.

Organizatorul mitingului, David Reguş, coleg de facultate cu Daniel Bodnariu, fratele lui Marius Bodnariu, a spus că ”este strigător la cer” ceea ce s-a întâmplat în Norvegia.

”Ceea ce se întâmplă azi, aici, la Suceava, în faţa Prefecturii, este un semn evident că solidaritatea există. De solidaritatea noastră au nevoie românii care trăiesc drama de a fi deposedaţi de copii lor”, a precizat David Reguş.

De asemenea, aproximativ 1.500 de persoane au participat, sâmbătă, în centrul Aradului, la un marş şi un miting de susţinere a familiei Bodnariu, din Norvenia, participanţii având şi o fanfară şi fiind însoţiţi de primarul Gheorghe Falcă.

În urma unor apeluri lansate pe reţelele de socializare, peste 1.500 de arădeni s-au adunat, sâmbătă, pe strada pietonală Meţianu, de unde au plecat într-un marş pe Bulevardul Revoluţiei, până în faţa Primăriei, îngreunând circulaţia rutieră.

Manifestanţii au fost însoţiţi de o fanfară, ei oprindu-se pentru câteva zeci de minute şi în Piaţa Revoluţiei.

La acţiune a fost prezent şi primarul oraşului, Gheorghe Falcă, el spunând că este alături de familia Bodnariu, căreia autorităţile norvegiene i-au luat copiii.

  • Agnus Dei:

COMUNICAT Daniel Bodnariu: Nu suntem singuri, am simtit prin voi ca Dumnezeu este alaturi de noi toti si nu ne-a lasat

In numele familiei, va multumim tuturor pentru sustinerea dvs in rugaciune si post! Va multumim pentru ziua de astazi, pentru ca ati fost si sunteti alaturi de noi si prin aceste demonstratii pasnice! Nu suntem singuri, am simtit prin voi ca Dumnezeu este alaturi de noi toti si nu ne-a lasat, toti suntem o familie.

Dumnezeu va face dreptate copiilor Sai si adevarul va triumfa. In toate aceste zile de demonstratii s-a vazut cat de importanta este pentru noi crestinii, familia, si daca o familie sufera toti suferim, daca o familie este atacata, toti suntem atacati. Numai astazi, peste 10.000 de crestini au manifestat pasnic, denuntand abuzurile facute impotriva familiei Marius si Ruth Bodnariu de catre autoritatea de protectie a copilului din Norvegia, Barnevernet si totodata au proclamat valoarea familiei asa cum a creat-o Dumnezeu!

Vom strange randurile si nu ne vom opri pana cand cel rau va fi invins si planurile lui de distrugere a familiei vor fi date pe fata. Ne rugam in continuare pentru Marius si Ruth, pentru copiii lor si pentru toate familiile distruse de acest sistem diabolic, ne rugam si pentru biserica adormita din Norvegia si pentru toata Norvegia ca Dumnezeu s-o trezeasca din somn.

Ne rugam si pentru lucratorii de la protectia copilului barnevernet si aparatorii lor, ca Dumnezeu sa-i cerceteze si sa le nimiceasca planurile de distrugere a FAMILIEI! Ne rugam, postim, iesim in strada, vom face tot ceea ce tine de noi si stim ca Dumnezeu va lucra! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Daniel Bodnariu

protest-suceava-bodnariu-miting-norvegia-355779

Legaturi:

***


Categorii

1. DIVERSE, George Alexander, Rapirea copiilor/ cazul Bodnariu s.a., Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “IMPLICAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI si a M.A.E. in CAZURILE NAN, BODNARIU, RADULESCU si pentru alte 4 FAMILII. Mircea Dolha: “Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vom avea un dialog fără mănuși!”/ IN ULTIMII 5 ANI, 26 DE COPII ROMÂNI AU FOST SEPARATI DE PARINTI IN NORVEGIA!/ Un inventar al celor mai cunoscute cazuri litigioase din diverse tari/ Raspunsurile NESIMTITE si NECINSTITE primite in ultimele zile de la autoritatile scandinave

  1. Tot un caz de rapire de catre Barnevernet, dar in cazul asta este vorba nu de romani, nu de cehi, lituanieni sau rusi, ci este vorba chiar de cetateni… americani. Am descoperit intamplator pe YT.

    https://www.youtube.com/watch?v=N1UucuCQsRE

  2. Pingback: IN NUMELE COPILULUI – reportaj TVR despre drama FAMILIEI BODNARIU (Video). Mitingurile de solidarizare cu familiile românești abuzate din Norvegia au continuat in marile orase | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: TRAUMELE CUMPLITE ALE COPIILOR FAMILIEI NAN, confiscati si abuzati de Barnevernet, infatisate la TVR, de MAMA COPIILOR si de DR. PAVEL CHIRILA/ Ajutor pentru FLORIN BARBU, românul din Marea Britanie ai caror copii ar putea fi dati unui CUPLU GAY pe 20 IU
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare