REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE – PE 7 OCTOMBRIE?/ Liderii Coalitiei pentru Familie: IDEOLOGIA DE GEN A DEVENIT POLITICA DE STAT. Manuale pro-LGBT in scoli “fără ca şcoala să informeze părinţii, fără să existe discuţie publică, fără să fie certificate”/ REFERENDUMUL NU DIVIZEAZA!/ “Ce crezi tu, popor român, că mai reprezintă astăzi căsătoria pentru tine?”/ PRIN CNCD SI FACEBOOK SPRE NOUL TOTALITARISM/ „Zmeii progresişti“ USR vs. „pupătorii de oase“ CpF 

Pentru video cu conferinta, vezi mai jos

• Hotnews: Referendumul pentru redefinirea căsătoriei va avea loc pe 7 octombrie

Conducerea PSD a decis, sâmbătă, în timpul ședinței grupurilor parlamentare, că referendumul pentru redefinirea noțiunii de căsătorie în Constituție va avea loc pe 7 octombrie, au declarat surse pentru HotNews.

Camera Deputaţilor a adoptat, în mai 2017, iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie și nu între soți, așa cum este în prezent. Propunerea trebuie să fie votată și de Senat, înainte de a fi supusă votului la referendum.

Articolul 48 (1) din Constituție stipluează în prezentă că ”familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

• Agerpres:

Gheorghiu (Platforma Civică Împreună): Ideologia de gen a devenit în România politică de stat

Preşedintele Platformei Civice ”Împreună”, Mihai Gheorghiu, susţine că ideologia de gen a devenit în România politică de stat, există în manualele şcolare fără a fi supusă discuţiei publice, iar copiii învaţă lucruri care contrazic sistemul de valori tradiţional.

“Ideologia de gen a devenit în România politică de stat. Legi, hotărâri de Guvern care trasează direcţii de acţiune, direcţii de dezvoltare a pedagogiei, a sistemului de învăţământ românesc. Deja intruziunea ideologiei de gen în manuale există, manualele se tipăresc, sunt predate la clasă. Pas cu pas de zece ani această ideologie pătrunde în şcoli fără a fi supusă discuţiei publice, fără ca nimeni să fie informat că acest lucru se întâmplă. (…) Întregul nostru sistem, chiar dacă acum nu este vizibil, se va schimba pe aceste coordonate. Copiii de la clasa zero până la clasa a XII – a vor avea de învăţat un nou vocabular, o nouă realitate antropologică, vor învăţa ceva care îi va contrazice tot ceea ce învaţă în mediul familial. Pare un proces firav, dar adevărul este că procesul este masiv, este politică de stat şi va afecta generaţii la rând”, a declarat Mihai Gheorghiu, luni, într-o conferinţă de presă.

El a dat exemplu un curs al Fundaţiei Accept care se numeşte “Curs pentru combaterea discriminării LGBT în liceele din România”, care în opinia sa este un curs pentru educaţie pro homosexuală.

“Fără ca şcoala să informeze părinţii, fără să existe discuţie publică, fără să existe necesitatea predării acestor lucruri, fără să fie certificate. Sub acest titlu se ascunde răspândirea unor informaţi false din punct de vedere antropologic, medical, moral şi acest manual este din 2016 şi făcea parte dintr-un program care a atins zeci de licee din România”, a punctat preşedintele Comitetului de Iniţiativă al Coaliţiei pentru familie.

Gheorghiu susţine că introducerea acestor manuale se face prin protocoale semnate direct cu conducerea liceului – ocolind inspectoratul şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

Acesta a explicat că părinţii trebuie să cunoască realitatea. “Trebuie să înţeleagă ce este cu acest limbaj hieroglific cu rolurile de gen, cu stereotipiile de gen, cu aşa zisa homofobie, cu aşa zisa heteronormativitate, această limbă de lemn a unei noi ideologii. Din păcate statul român nu informează părinţii asupra acestor lucruri. Suntem captivi unei tăceri absolute a instituţiilor de stat”, a susţinut Gheorghiu.

Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Coaliţiei pentru Familie, Ana Corina Săcrieru a mai adus ca exemplu un manual auxiliar de clasa a III-a.

“În această vară s-a dispus introducerea în manualele şcolare a unor noţiuni de ideologie de gen, mai concret s-a dispus introducerea combaterii eliminării rolurilor stereotipe de gen. Ce se înţelege prin roluri stereotipe de gen? Legea defineşte rolurile stereotipe de gen ca fiind sistemul de credinţe, concepţii, convingeri, pe care noi le arogăm atribuţiilor pe care le îndeplineşte femeia şi bărbatul. Dacă noi credem că femeia trebuie să facă mâncare acesta este o gândire şi un rol stereotip de gen. (…) Stereotipurile de gen pot fi generatoare de atitudini care determină prejudecăţi, care nu sunt bune, dar prin introducerea în bloc a acestui concept – combaterea stereotipiilor de gen – se poate ajunge la situaţia descoperită într-un manual de clasa a III-a. În manual era combătut de exemplu că o fetiţă nu are nicio importanţă că este fetiţă ea poate să se numească Matei, chiar dacă este fetiţă. În lecţia respectivă fetiţa era încurajată că poate avea şi nume de băiat chiar dacă ea îşi susţinea punctul de vedere că se numeşte Laura”, a explicat Săcrieru.

Ea a subliniat că părinţii trebuie să conştientizeze importanţa maximă a situaţiei din prezent.

“Urcarea în Constituţie, în definiţia căsătoriei a faptului că femeia poate fi soţie şi bărbatul poate fi soţ consacrăm constituţional stereotipia rolurilor de gen în România. În aceste condiţii ele nu mai pot fi combătute prin legi inferioare Constituţiei”, a spus purtătorul de cuvânt al Coaliţiei pentru Familie.

Ana Săcrieru (Coaliţia pentru Familie): Referendumul pentru familie uneşte societatea românească

Referendumul pentru familie uneşte societatea românească, iar informaţiile care se vehiculează cum că acest demers divizează societatea sunt simple dezinformări, a declarat, luni, purtătorul de cuvânt al Coaliţiei pentru Familie, Ana Corina Săcrieru.

“Acest referendum are drept principală aşteptare, dacă el va avea loc, conştientizarea faptului că este demersul care uneşte cel mai mult societatea românească, pentru că este un demers despre ea însăşi. (…) Acest referendum este demersul care mai mult decât orice altceva uneşte societatea românească, ca o oglindă care i se pune în faţă şi în care ea se vede aşa cum este astăzi”, a spus Ana Corina Săcrieru.

În opinia sa, informaţiile care spun că referendumul pentru familie divizează societatea românească sunt simple dezinformări.

“Manipulările şi etichetările nefericite – fie că sunt dictate, fie că sunt din ignoranţă -, cum că acest referendum divizează societatea românească sunt simple dezinformări. În realitate, însăşi Curtea Europeană de Justiţie invită fiecare stat membru al UE să îşi definească termenul de căsătorie. Căsătoria ca instituţie (…) este o instituţie juridică. Şi Tratatul de funcţionare al UE şi instanţele europene (…) recunosc suveranitatea dreptului naţional în a-şi defini căsătoria. Iată că un referendum despre căsătorie nu face decât să unească o societate, să răspundă invitaţiei care i se adresează – ce crezi tu, popor român, că mai reprezintă astăzi căsătoria pentru tine şi mai mult decât atât realizează şi conţinutul ultimei condiţii din definiţia ultimă a genului, aşa cum este ea reglementată de Convenţia de la Istanbul. Aceasta spune că genul este un construct social potrivit rolurilor de gen, astfel cum o societate le consideră adecvate la un moment dat”, a explicat Săcrieru.

Referendumul pentru familie va fi organizat pe 7 octombrie, a anunţat preşedintele PSD, Liviu Dragnea, sâmbătă, la finalul şedinţei CExN de la Neptun.

• EVZ: Statul român execută 26.000 de părinţi care şi-au apărat copiii din calea educaţiei homosexuale

Părinții vor fi judecaţi săptămâna aceasta de către Consiliul Naţional pentru Combaterea (CNCD) Discriminării, la reclamaţia unui transsexual şi a Asociaţiei ACCEPT, care promovează drepturile LGBT. Consiliul este partener ofi cial al ACCEPT.

Anunţul de sâmbătă al PSD, că referendumul pentru familie va fi organizat pe 7 octombrie, vine pe fondul chemării, săptămâna aceasta, la judecata Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a organizaţiei părinţilor din judeţul Vrancea, care are nu mai puţin de 26.000 de membri, a inspectorului şcolar din acelaşi judeţ, a unui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, a decanului baroului Vrancea şi a purtătorului de cuvânt al Coaliţiei pentru Familie. Toţi aceştia au fost reclamaţi la CNCD de către un transgender, care le-a vorbit, în februarie, la 300 de elevi din Vrancea despre faptul că identitatea de gen şi orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, şi ACCEPT, un ONG care promovează drepturile persoanelor LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender) din România.

De remarcat că ACCEPT este partener oficial CNCD într-un proiect amplu de combatere a discursului religios în ţara noastră, ceea ce l-a făcut, ieri, într-o conferinţă de presă, pe Mihai Gheorghiu, liderul Coliţiei pentru Familie, să se îndoiască că cei de la Discriminare vor fi judecători neutri.

De altfel, reprezentanţii Platformei civice Împreună, care reuneşte 1000 de organizaţii civice şi intelectuali din tot spaţiul românesc, şi-au exprimat, tot ieri, îndoiala că referendumul pentru familie, care a fost amânat de mai multe ori, din 2015 încoace, va fi în cele din urmă organizat. Aceasta şi pe fondul adoptării în această vară a Hotărârii de Guvern 365/2018, care dispune introducerea în manualele şcolare a ideologiei de gen, fără dezbatere publică, fără ca părinţii să fie întrebaţi şi fără ca cineva să-şi pună problema încălcării interesului superior al copilului prin manipularea lui la o vârstă la care nu are discernământul necesar de a decide singur.

O Hotărâre de Guvern scandaloasă

Concret, HG 365/2018 prevede includerea în programa școlară a unor noțiuni privind violența de gen și egalitatea de gen; integrarea și egalitatea de gen; integrarea perspectivei de gen în manualele școlare, combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor. Acestea vor conduce, atât timp cât cadrul legislativ există, la organizarea unor campanii de sensibilizare și promovare a rolului și importanței dezvoltării abilităților non-cognitive la adolescenți cu accent pe eliminarea stereotipurilor. Mai mult prin legile 174/2018 și 178/2018, ambele promulgate în luna iulie, s-a definitivat în România normativizarea ideologiei de gen care anihilează feminitatea, masculinitatea, tradiția, educația în sensul mentalității românești și a transmiterii valorilor legate de familie și educație. Aceste două acte normative, intitulate „pentru prevenirea și combaterea violenței în familie”, respectiv „egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați”, au în continutul lor definiții juridice şi noțiuni noi precum: roluri de gen şi stereotipuri de gen. […]

Egalitatea de gen, promovată elevilor prin manualele şcolare

Strategia Naţională privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi a fost aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 365/2018, publicată în Monitorul Oficial în data de 6 iunie 2018. În nota de fundamentare scrie că în cadrul strategiei „sunt identificate acțiuni în domenii prioritare: educație, sănătate, piața muncii și participare echilibrată la procesul la decizie, introducerea perspectivei de gen în politicile naționale”. Cel mai şocant punct îl găsim la capitolele care se referă la educaţie, autorităţile propunându-şi prin această lege să combată stereotipurile de gen în rândul tinerilor. Cum? La capitolul VII al Hotărârii de Guvern scrie că obiectivul va fi atins prin „integrarea perspectivelor de gen în manualele şcolare” şi prin „includerea în programa şcolară a unor noţiuni privind violenţa de gen şi egalitatea de gen”. Actul normativ îşi mai propune „introducerea perspectivei de gen în politicile naţionale” prin „elaborarea unei metodologii unitare privind abordarea integratoare de gen în politicile şi programele naţionale”, „formarea unei reţele naţionale de experţi în domeniul egalităţii de şanse” şi prin „capacitarea ONG-urilor de a se implica în formularea şi promovarea de propuneri alternative la politicile publice iniţiate de Guvern în domeniul bugetării de gen”.

Copiii trebuie să înveţe legea de pe băncile şcolii

Aceeaşi Hotărâre de Guvern mai anunţă că prin ordin al ministrului educaţiei se vor introduce în curricula şcolară noţiuni privind „egalitatea de gen”, dar şi că vor fi elaboraţi „termeni de referinţă privind perspectiva de gen în procesul de elaborare a manualelor şcolare”. Documentul prevede şi care sunt rezultatele aşteptate: „includerea în programa şcolară a unor noţiuni privind egalitatea de gen” şi „creşterea gradului de conştientizare a copiilor şi tinerilor cu privire la prevederile legale din domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi”. Ultima formulare sugerează, practic, că tinerii vor fi educaţi mai degrabă prin ameninţarea urmărilor legale în cazul nerespectării reglementărilor privind egalitatea de gen.

În organismele de supraveghere intră cine trebuie

La finalul lunii iulie,în Monitorul Oficial a fost publicată, după adoptarea de către Parlament, “Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați”. Legea reglementează în sine regimul “ocupaţiei de expert în egalitatea de şanse”. Legea stabileşte chiar şi apariţia unor organisme naţionale şi locale care să monitorizeze implementarea egalităţii de gen, dar ceea ce atrage atenţia este categoria persoanelor care nu au voie să facă parte din aceste organisme. Este vorba de oameni care au fost sancţionaţi „pentru fapte de discriminare de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării”. Practic dacă un om a fost sancţionat de către CNCD pentru că, spre exemplu, a refuzat să îşi lase copiii să meargă la conferinţele de promovare a minorităţilor sexuale, nu va avea nicio şansă să facă parte din organismul local care monitorizează implementarea păcii între sexe. Practic componenţa acestor organisme poate fi controlată prin plângeri multiple la CNCD împotriva unor oameni care, să zicem, au viziuni diferite de linia corectitudinii politice.

Experimentul Focşani

Organizaţia de părinţi din Vrancea este chemată la judecata CNCD după ce a protestat că pe 24 februarie elevilor de liceu din Focşani le-a vorbit un transexual despre faptul că „identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina în orice fel posibil”. Iată pasaje din ce le-a spus conferenţiarul transsexual celor 300 de elevi, adunaţi sub pretextul unei dezbateri despre discriminarea femeilor şi violenţa domestică: „Cred că este extraordinar de recompensator să facem exercițiul să gândim dincolo de binaritatea masculin-feminin, pentru că fiecare avem în noi, fie că e 0,1%, fie că e 70%-80%, din genul pe care îl/se consideră celălalt; și la fel de bine, și la fel de valabil, sunt acele identități care se numesc non-binare, care nu aparțin nici genului masculin, nici genului feminin, s-ar putea să aparțină amândurora în proporții diferite și variabile sau niciunele”.

 „Identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina în orice fel posibil. Eu acum mă identific ca un bărbat trans. Hetero, sacro, romantic și pan-sexual nu mă întreba ce înseamnă, vreau să vă faceți voi exercitiile!”.

„Am avut relații de lungă durată cu femei pe care le-am considerat heterosexuale, pentru că eu – și asta vreau să fac mențiunea pentru că persoanele trans s-au săturat să fie reduse la corpul lor, la organele lor genitale; nu vrem să fim reduși la asta. Genul e aici (arată spre propriul cap). Dar există persoane trans care sunt heterosexuale, care pot fi homosexuale și care sunt homosexuale”.

Prea corectul politic Klaus Iohannis

Într-un comunicat de presă din 3 mai, Comitetul de inițiativă cetățenească privind revizuirea art. 48 alin, 1 din Constituția României şi Platforma civică Împreună arătau că „au luat act de cea de-a treia jignire gravă pe care Președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, a adresat-o milioanelor de români care au promovat și susținut cea mai importantă inițiativă cetățenească a poporului român, aceea privind definirea constituțională a Căsătoriei, o inițiativă democratică cu un obiectiv susținut de 90% din populația României, care, în opinia domnului K.W. Iohannis, „inflamează societatea”. Este ca și cum ai spune că a afirma că 2 + 2 fac 4 inflamează societatea. Astfel, după ce anul trecut a asociat această acţiune civică cu „fanatismul”, iar acum trei săptămâni ne-a spus despre luna mai că nu este o lună bună pentru referendum, recent domnul K.W. Iohannis a declarat că inițiativa semnată de trei milioane de români „inflamează spiritele” în societate și încurajează intoleranța față de comunitatea LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali). Aceasta în condițiile în care, în ultimii ani, am asistat la nu mai puțin de şase inițiative ale unor organizații de lobby LGBT de a introduce parteneriate civile asimilabile căsătoriei între cuplurile de același sex”.

Bulgaria a declarat neconstituţionale prevederile Convenției de la Istanbul

Recent, Curtea Constituțională a Bulgariei a considerat drept contrare Constituției prevederile Convenției de la Istanbul, prin care s-a introdus pe ascuns ideologia de gen. Principalul argument al constituționaliștilor bulgari era legat tocmai de definirea genului drept construct social: „În Convenție, prin definirea genului ca fiind un construct social, granițele de gen dintre bărbați și femei sunt relativizate și, dacă societatea își pierde abilitatea de a distinge între femeie și bărbat, lupta împotriva violenței exercitate asupra femeii devine ceva formal, un angajament neîmplinit.” În fapt, susţine activistul pentru familia creştină Anghel Buturugă, constituționaliștii bulgari s-au raportat la o contradicție inerentă evidentă a ideologiilor radicale de gen. Acestea pornesc de la premisa fundamentală că nu există o natură umană obiectivă, premisă din care decurg, cu necesitate, o serie de consecințe. Una din cele mai importante: negarea binarității și „naturaleței” genului. Astfel, femininul și masculinul nu mai sunt categorii ale naturii umane, ci sunt constructe sociale, produse ale unor procese socio-culturale. Cu alte cuvinte, femininul și masculinul sunt artificiale, nicidecum naturale. Din acest motiv, ideologiile de gen se mai pot numi și constructiviste.

• Ziarul Lumina/ Ana-Corina Sacrieru: Ideologia de gen şi identitatea copiilor noştri

În ultima perioadă, în legis­lația românească au intervenit modificări în ceea ce privește educația copiilor. Astfel, prevederi ale Convenției de la Istanbul au fost transpuse în legis­lația internă, cu privire la educație, prevă­zân­du-se în mod expres că Ministerul Educației Naționale are obligația de a efectua demersurile necesare pentru a include în curriculumul școlar al fiecărui nivel de educație și abordări didactice referitoare la rolurile de gen.

În Strategia națională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice, aprobată prin HG 365/24.05.2018, sunt prevăzute în mod expres: organizarea unei campanii de informare şi educare privind eliminarea stereotipurilor de gen, modelelor culturale, obiceiurilor şi tradi­țiilor ce influenţează direct concilierea vieții profesionale cu viața familială, includerea în programa școlară a unor noțiuni privind egalitatea de gen, integrarea perspectivei de gen în manualele școlare, combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor și organizarea unei campanii de sensibilizare și promovare a rolului și importanța dezvoltării abilităților non-cognitive la adolescenți, cu accent pe eliminarea stereotipurilor.

Definiția „stereotipurilor de gen”

Ca să înțelegem ce va fi combătut în manualele școlare drept „stereotipuri de gen”, ne ducem tot în lege și aflăm că „prin stereotipuri de gen se înțeleg sistemele organizate de credințe și opinii consensuale, percepții și pre­judecăți în legătură cu atribuțiile și caracteristicile, precum și rolurile pe care le au sau ar trebui să le îndeplinească femeile și băr­bații”. Aceste convingeri – despre rolurile pe care noi știm că le îndeplinesc femeile și bărbații – trebuie așadar „combătute”. Cu alte cuvinte, noua lege definește stereotipurile de gen drept ceea ce noi credem sau am fost învățați să credem că trebuie să îndeplinească o femeie în calitatea ei de femeie și un bărbat în calitatea lui de bărbat. Acestea trebuie combătute în manualele școlare, iar adolescenții trebuie „sensibilizați” în sensul eliminării convingerilor despre ce credem, în general, că reprezintă rolul femeii și al bărbatului.

Copiii noștri nu vor mai învăța aceste „stereotipuri de gen”, precum, de exemplu, acela că intră în rolul unei femei să nască, să își crească copiii, să îi educe ori acela că intră în rolul unui bărbat să își ocrotească familia, să-i confere sentimentul de siguranță, să le asigure un mediu sigur de dezvoltare, să le dea sentimentul de putere prin rolul său de apărător al familiei. Cu alte cuvinte, ideologia de gen a devenit o realitate juridică, cu care se confruntă în prezent familia și educația, ele fiind obligate să accepte ideea potrivit căreia genul nu este cel în care ne-am născut, ci este cel în care ne identificăm.

Avem nevoie de referendumul pentru definirea termenului de soți

Potrivit Statutului de la Roma, genul era definit funcție de datul biologic al individului. Această definiție a genului ca dat biologic înseamnă că fiecare este genul funcție de sexul în care s-a născut: fetițele – pentru că s-au născut fetițe, având sex feminin – au genul de femeie, iar băieții – pentru că s-au născut cu sex masculin – au genul de bărbat. Aceasta era definirea genului funcție de datul biologic, adică funcție de sexul cu care s-a născut individul.

Această concepție juridică a primit o dezlegare și o viziune nouă prin Convenția de la Istanbul, convenție care are titlul „Con­venția privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice” și care, spre deosebire de Statutul de la Roma, a definit genul ca fiind un construct social.

Astfel, potrivit tezei finale a literei c, art. 3 din Convenție, genul este definit ca fiind construct social, funcție de rolurile de gen pe care o societate le consideră adecvate. Adică, într-un fel, această definiție raportează accepțiunea genului la concepția societății respective.

De aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să ne spunem punctul de vedere cu privire la ceea ce consideră societatea românească drept adecvat în ceea ce privește definirea genului și a rolurilor de gen. De aceea, în aceste condiții, referendumul pentru definirea în Constituție a termenului de soți ca fiind bărbat și femeie devine crucial pentru că ocrotește – la nivelul cel mai înalt juridic – cei doi termeni de bărbat și femeie. 14 state au definit deja în constituțiile lor, înaintea noastră, căsătoria ca fiind uniune între un bărbat și o femeie, tocmai pentru a-și apăra copiii. Suntem în prezența unei realități noi, iar noi trebuie să facem față acestei realități, în primul rând conștientizând ceea ce se întâmplă. Ideologia de gen vine în cuprinsul ei cu definiții ca noțiunea de egalitate de gen – care nu înseamnă egalitatea dintre femeie și bărbat, ori ca noțiunea de roluri de gen, în paradigma cărora o femeie e femeie doar pentru că își asumă rolul de femeie, o femeie e mamă doar pentru că „joacă” rolul de mamă.

Ideologia de gen învață copiii că o fetiță e fetiță doar pentru că a fost îmbrăcată în roz; un băiat e băiat doar pentru că a primit avioane și puști drept jucării, că, dacă ar fi primit păpuși, atunci el n-ar mai fi fost băiat, ar fi fost fetiță; că, de fapt, rolurile de gen sunt cele pe care ni le alegem, fără legătură cu sexul cu care ne naștem. Acest complex de elemente noi pe care le aduce ideologia de gen reprezintă o paradigmă nouă, o realitate nouă, pe care familia românească este pusă în fața situației de a o asimila, așa, peste noapte.

Egalitatea de gen nu înseamnă egalitatea între bărbat și femeie

Părinții trebuie să se raporteze la această nouă paradigmă, în primul și în primul rând începând prin a-și cunoaște drepturile lor ca părinți. În momentul în care va veni copilul de la școală și va spune părinților că este invitat la o activitate școlară, părinții trebuie să cunoască drepturile pe care le au atunci când semnează acordul cu privire la participarea copilului la respectiva activitate.

O astfel de activitate desfășu­rată în provincie a fost cea din luna februarie anul acesta, în Vrancea, în care liceenilor din orașul Focșani o persoană transgender le-a spus că „este extraordinar de recompensator să facem exercițiul să gândim dincolo de binaritatea masculin – feminin, pentru că fiecare avem în noi – fie că e 0,1%, fie că e 70-80% – din genul pe care îl are sau se consideră celălalt. Și la fel de bine, și la fel de valabil sunt acele identități care sunt nonbinare, care nu aparțin nici genului masculin, nici genului feminin. S-ar putea să aparțină amândurora în pro­porții diferite și variabile sau nici unora”. Li s-a mai spus copiilor: „Identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina în orice fel posibil. Genul e aici (arătându-se spre cap), dar există persoane trans care sunt heterosexuale, care pot fi homosexuale și care sunt homosexuale sau orice altă identitate sexuală, orientare sexuală. Se pot îmbina în foarte multe feluri”. Acestea au fost cuvintele ce au fost spuse în fața copiilor într-o activitate educațională.

Părinții care și-au dat sau nu acordul cu privire la participarea copiilor lor la astfel de activități educaționale ar trebui să știe: care sunt drepturile lor ca părinți în concurs cu activitatea educa­țională; ce înseamnă rol de gen, identitate de gen, egalitate de gen; ce înseamnă activități educa­ționale care au în titlu combaterea violenței împotriva femeilor – care este și titlul Convenției de la Istanbul – și ce alte noțiuni mai învață copiii lor în cadrul acestor activități ce au un titlu nobil și absolut legitim ca cel al combaterii violenței împotriva femeilor.

Pentru aceasta, un părinte trebuie să știe conținutul noțiunilor care sunt puse în discuție în activitatea educațională la care urmează să participe copilul său.

Așadar, trebuie să se știe că egalitatea de gen nu înseamnă ceea ce noi am crede la prima vedere, respectiv egalitatea dintre femeie și bărbat, ci, aici, se pune accentul pe gen. Adică eu, ca individ, pot îndeplini în mod egal un rol de gen sau altul. Pot fi 1% femeie, deși am sex de femeie, dar în realitate mă simt 80% bărbat. Deci, în mod egal pot fi celălalt gen, la fel cum pot să nu am nici un gen, să fiu o entitate nonbinară, toate acestea astfel cum au fost învățați copiii din Vrancea.

În paradigma ideologiei de gen, definiția rolurilor de gen este ansamblul de atribute pe care o persoană și le asumă, și nu cele cu care s-a născut. Toate acestea, cumva, pentru a fundamenta ideea că rolul de gen este doar funcție de alegerile noastre, și că un băiat e băiat doar pentru că a fost îmbrăcat în albastru și pentru că a primit jucării de băiat. Mai mult, el nu este băiat pentru că s-a născut cu sex de băiat, ci pentru că a primit nume de băiat. Aceasta afirmă, în esență, ideologia de gen. Aceasta învață copiii noștri.

Drepturile părinților privind educația propriilor copii

Este foarte important să cu­noaștem toate aceste definiții, pentru a ne apăra copiii, pentru că avem această posibilitate în baza dreptului prevăzut de art. 29 alin. 6 din Constituția României, de a asigura educația copiilor în concordanță cu propriile noastre convingeri ca părinți. Acest drept este prevăzut nu numai în Constituție, ci și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, unde se statuează foarte clar dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice.

Părinții ar trebui să cunoască toate aceste aspecte, înțelegând că ceea ce învață copiii astăzi nu este ceea ce am învățat noi și de aceea trebuie să facem acest efort cognitiv de a ști ce semnăm când ne dăm acordul pentru participarea copiilor la activități educa­ționale, în sensul de a ști exact ce înseamnă noțiunile și temele abordate pentru că în discuție este însăși ființa copilului nostru aflat încă în formare.

Totodată, art. 12 din Convenția de la Istanbul, ratificată de România în mai 2016, stabilește că statul care a ratificat Convenția – în cazul nostru România – se obligă să schimbe modelele sociale, culturale și de comportament, bazate, printre altele, pe rolurile nestereotipe de gen, stereotipiile de gen fiind ceea ce credem noi că intră în atribuțiile unei femei ori ale unui bărbat, ca roluri pe care ei le îndeplinesc.

Așadar, acestea trebuie înlăturate în viziunea ideologiei de gen, pentru ca noi să putem avea egalitate de gen, adică să putem îndeplini în mod egal orice rol de gen, funcție de alegerile noastre individuale, nu funcție de ceea ce am fost învățați că suntem și facem ca femei și ca bărbați.

Când distincția naturală dintre bărbat și femeie dispare

Este lăudabil ceea ce au făcut cultele creștine din statele din jurul nostru care au realizat o amplă activitate de conștientizare în interiorul creștinilor cu privire la aceste realități noi, în așa fel încât părintele, în deplină cunoștință de cauză, adică în mod drept, să poată lua o hotărâre, nu doar să se bazeze pe autoritatea școlii. Așa s-a ajuns ca state din jurul nostru să nu ratifice Convenția de la Istanbul, cu titlu de exemplu citând argumentul Curții Consti­tu­­ționale a Bulgariei, care a afirmat că „în Convenție, prin definirea genului ca fiind un construct social, granițele de gen dintre bărbați și femei sunt relativizate și, dacă societatea își pierde abilitatea de a distinge între femeie și bărbat, lupta împotriva violenței exercitate asupra femeii devine ceva formal, un angajament neîmplinit”.

Spre deosebire de statele din jurul nostru, în România, Con­venția de la Istanbul a fost ratificată, iar prevederile ei au fost transpuse în legile interne. Însă ceea ce trebuie să știm noi, părinții creștini, dar și toți românii care ținem la valorile familie și edu­cație, este că, odată conștien­tizată agresiunea pe care această ideologie de gen o exercită împotriva ființei copilului care ar putea ajunge să învețe la școală că el nu este ceea ce s-a născut, ci este ceea ce el singur alege să fie, noi suntem aceia care ne putem apăra copiii invocând dreptul constitu­țional prevăzut de art. 29 alin. 6 din Constituția României.

În acest sens, zeci de mii de părinți din țară s-au mobilizat și continuă să se mobilizeze în vederea notificării Ministerului Edu­cației Naționale și Institutului de Științe ale Educației cu privire la opoziția lor împotriva introducerii ideologiei de gen în educația copilului. Interesant este că auto­ritățile publice nu sunt la prima încercare de introducere a acestor noțiuni în educația copiilor. Astfel, la începutul anului, în planurile-cadru propuse pentru învăță­mântul liceal apărea o disciplină nouă, intitulată „Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei”. Și atunci, mii de părinți din toate județele țării s-au mobilizat și au transmis lipsa acordului lor pentru modificările de acest gen vizate în propunerile făcute pentru planurile-cadru la liceu.

În concluzie, este demn de remarcat capacitatea părinților din România de a se uni pentru apărarea minții și sufletului copiilor lor, cu notarea efortului constant, de lungă durată și, din păcate, din ce în ce mai intens față de ceea ce se reglementează pentru copiii noștri. De aceea, dacă ne pasă de generația de mâine a României, dacă ne pasă de integritatea morală și de firescul societății noastre, fiecare dintre noi ar trebui să sprijine mai mult părinții români care încearcă să își apere copiii.

Să nu uităm ce spunea Papa Ioan Paul al II-lea despre programul politic pentru anularea identității de gen a bărbatului și a femeii, pe care îl definea ca fiind noua „ideologie a răului”, iar Gabrielle Kuby explica presiunea acestei ideologii asupra educației copiilor prin aceea că „pentru a crea noul om gender trebuie acaparat tineretul – cât mai devreme posibil”.

Demnitatea oricărei persoane este corolarul tuturor drepturilor omului, indiferent de sexul și orientarea ei sexuală, dar aceasta nu înseamnă că viitorul țării, copiii României, trebuie educați conform ideologiei de gen, ci că ei trebuie educați potrivit interesului superior al copilului, fără relativizarea ființei lor într-o perioadă de creștere și dezvoltare.

• Romania Libera: Prin CNCD și Facebook spre un nou totalitarism. „Combaterea discriminării“ sau combaterea societății civile conservatoare?

Reprezentanți ai societății civile, șefi de instituții și episcopi reclamați la CNCD pentru că nu sunt de acord ca elevii să fie expuși ideologiei de gen în instituții publice, administratorii paginilor „Coaliția pentru Familie“, „Referendum pentru România“, „Împreună“ blocați pe Facebook fără nicio explicație. Trăim oare într-o societate orwelliană în care „toți suntem egali, dar unii dintre noi sunt mai egali decât ceilalți?“

CNCD: partener al activiștilor LGBT, judecător al societății civile conservatoare

Asociația Accept și activistul pentru drepturile persoanelor transgender Patrick Brăila au depus la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) o petiție prin care reclamă „discriminare directă, hărţuirea şi dispoziţia de a discrimina pe criteriile gen, orientare sexuală şi identitate de gen, în contextul interzicerii organizării conferinței «Women Talk» în luna februarie la Ateneul Popular de la Focșani“, după cum a anunțat asociația amintită pe rețelele de socializare. Potrivit Accept, cei reclamați sunt: Valentin Gheorghiţă, director Ateneul Popular „Mr. Gh. Pastia“, Dorin Cristea, inspector școlar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea, Ioan Ioanovici, decan al Baroului Vrancea, Ana Corina Săcrieru, vicepreşedintă, Asociaţia „Părinţi pentru Ora de Religie“ Vrancea și purtătoare de cuvânt a Coaliției pentru Familie, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.

Înfățișarea în cadrul căreia va fi judecată reclamația Accept va avea loc pe 6 septembrie 2018. Este interesant că, după cum rezultă din citațiile emise de Colegiul Director al CNCD, titularul cazului este însuși președintele CNCD, Astalosz Cszaba.La fel de interesant este că CNCD colaborează instituțional cu Asociația Accept într-un proiect intitulat „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI“, ce se desfășoară între ianuarie 2018 și iunie 2019, proiect care prevede inclusiv „contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor“ și promovarea „drepturilor persoanelor transgender, în privinţa recunoaşterii juridice a identităţii de gen şi a asigurării suportului medical în tranziţie.“ Sunat în cursul zilei de ieri din redacție pentru a-și exprima punctul de vedere, dl. Astalosz nu a răspuns la telefon.

În aceste condiții, se poate pune întrebarea în ce măsură va garanta CNCD o evaluare neutră și obiectivă a acestei spețe, de vreme ce Astalosz Csaba, președintele instituției și titular al dosarului, s-a pronunțat critic față de demersul legal al Coaliției pentru Familie de organizare a unui referendum pentru căsătorie și este partener al Accept și al activiștilor pentru drepturile persoanelor transgender.

Activistul transgender Patrick Brăila a scris pe rețelele de socializare, la sfâșitul lunii iulie, când a fost depusă reclamația, că „dacă prestația mea la Conferința «Women Talk», din februarie, de la Focșani, vibrează încă în inimile și mințile membrilor și simpatizanților Coaliției pentru Familie, ne-am gândit că n-ar strica să întrebăm Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării dacă nu cumva am fost (și încă sunt) discriminat, hărțuit și s-a instigat la ură împotriva mea. Sper, astfel, că o să putem privi mai atent către discursul instigator la ură, cum se propagă acesta și ce repercusiuni poate avea.“

De partea cealaltă, cei reclamați pentru discriminare de gen consideră că la mijloc sunt drepturile constituționale ale părinților de a-și educa proprii copii potrivit convingerilor lor.

Astfel, contactată pentru a-și exprima punctul de vedere, avocata Ana Corina Săcrieru, din Baroul București și Vrancea, a afirmat următoarele:

„Eu și o organizație de părinți compusă din 26.000 de membri suntem chemați la CNCD pentru că în luna februarie, în Vrancea, a avut loc o activitate educațională în care o persoană transgender le-a spus copiilor că „este extraordinar de recompensator să facem exercițiul să gândim dincolo de binaritatea masculin – feminin, pentru că fiecare avem în noi – fie că e 0,1% fie că e 70-80% – din genul pe care îl are sau se consideră celălalt. Și la fel de bine și la fel de valabil sunt acele identități care sunt nonbinare, care nu aparțin nici genului masculin nici genului feminin. S-ar putea să aparțină amândurora în proporții diferite și variabile sau niciunele.“ Li s-a mai spus copiilor: „Identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina în orice fel posibil. Genul e aici (arătându-se spre cap), dar există persoane trans care sunt heterosexuale, care pot fi homosexuale și care sunt homosexuale sau orice altă identitate sexuală, orientare sexuală. Se pot îmbina în foarte multe feluri“. Un număr de 26.000 de părinți au solicitat să le fie respectată lipsa de acord pentru participarea copiilor lor la această activitate educațională. „Astăzi, această organizație de 26.000 de părinți și subsemnata suntem chemate la CNCD, reclamate fiind de partenerul acestei instituții, respectiv de organizația Accept alături de persoana transgender. Opinia juridică a subsemnatei a fost făcută publică în ultimii trei ani în sensul respectării dreptului constituțional al părinților prevăzut de art. 29 alin. 6 din Constituția României. Acesta este dreptul în baza căruia părinții își pot educa, potrivit propriilor convingeri, copiii. Dacă acest drept constituțional va fi anihilat ca urmare a represiunii ideologice pe care o trăim, înseamnă că măsura acestei represiuni este aceea a unui veritabil sistem totalitarist.“

De altfel, Platforma civică „Împreună“ și „Coaliția pentru Familie“ organizează, astăzi, la orele 12:00, în București, pe strada Matei Basarab nr. 46, conferința de presă intitulată „Apărați copiii României! Apărați drepturile părinților!“, în care vor face declarații despre acțiunea CNCD, considerată un „atac fără precedent împotriva părinților români.“

În Focșani, în luna februarie a.c., a avut loc conferința „Women Talk“, în cadrul căreia elevilor din localitate urma să li se vorbească despre stereotipuri de gen, dar și despre identitatea de gen, o teorie contestată conform căreia genul diferă de sexul biologic al persoanei. Conferința, inițial, ar fi trebuit să aibă loc la Ateneul Popular „Gheorghe Pastia“, instituție publică. În urma demersurilor făcute de Asociația pentru Ora de Religie, filiala Vrancea, cea mai numeroasă din țară, Inspectoratul Școlar Județean a constatat că instituția nu-și dăduse acordul pentru desfășurarea acestei activități cu elevi, iar conducerea Ateneului Popular a anulat evenimentul, care s-a desfășurat într-un cadru privat.

O libertate de exprimare bine controlată

Recent, administratorii paginilor de Facebook „Coaliția pentru Familie“, „Referendum pentru România“ și „Împreună“ au fost blocați de rețeaua socială, fără nicio explicație sau avertisment din partea companiei. Blocarea administratorilor face imposibilă comunicarea prin intermediul paginilor de Facebook citate. Mihai Gheorghiu, președinte al Comitetului de inițiativă cetățenească pentru revizuirea Constituției României și unul din administratorii blocați, ne-a transmis următoarea declarație de presă:

„mă aștept ca Facebook să ne șteargă pagina sau s-o facă de neutilizat. Interzicerea accesului meu ca administrator la paginile noastre este preludiul probabil pentru blocarea paginilor «Coaliției pentru Familie», «Împreună» și «Referendum pentru România». De altfel, avem destule probleme de acces și vizibilitate de peste un an de zile. Totul este un atac la libertatea noastră de exprimare, în condițiile în care discursul nostru a fost în permanență unul moderat și corect.“

Într-adevăr, mai mulți utilizatori ai rețelei de socializare au reclamat diverse probleme legate de accesul la postările paginilor amintite. Accesul la știrile și noutățile publicate de paginile de Facebook este un întreg proces și e intermediat de algoritmi. Pentru a primi cu regularitate pe propriul „news feed“ de pe contul de Facebook noutățile de la paginile preferate, este necesară abonarea, care se face prin Like (Îmi place) sau Follow (Urmărește). Or, mai mulți abonați ai paginilor „Coaliția pentru Familie“, „Referendum pentru România“ și „Împreună“, dar chiar și administratorii acestora, reclamă că nu primesc pe propriul „news feed“ noutățile publicate pe paginile menționate. O altă neregularitate semnalată este că motorul de căutare al Facebook nu include printre primele sugestii titulatura „Coaliția pentru Familie“, ci alte titulaturi ale unor pagini parodice sau contrare acesteia. În mod normal, sugestiile de căutare ar trebui să reflecte fie paginile oficiale care au titulatura respectivă, fie pe cele mai populare. Pagina „Coaliția pentru Familie“, cu 69.000 abonați, întrunește ambele criterii, ceea ce face ca sugestiile motorului de căutare al Facebook-ului românesc să fie greu explicabile. Toate aceste nereguli sugerează o marginalizare a vocilor conservatoare pe Facebook, prin suspendarea unor conturi, blocarea administratorilor de pagini și manipularea părtinitoare a news feed-urilor și a motorului de căutare.

Publicistul Cătălin Sturza, trecând în revistă incidente recente asemănătoare, care au afectat artiști plastici, administratori ai unor pagini religioase, jurnaliști, personalități publice, consideră că ele reflectă tendințele de stânga ce se resimt și în compania Facebook.

„Ar fi de făcut un recensământ al conturilor și paginilor blocate pe Fb în ultimul an – Silviu Dancu a primit interdicție «pe viață» pe vechiul cont, după ce toate postările din ultimii ani i-au fost luate la puricat. Reportul pornise, dacă îmi amintesc bine, de la folosirea cuvântului «rom» în forma incorect politică într-o postare. Lui Silviu i-a luat câteva luni să revină cu un cont nou; unde a fost șicanat, investigat de Fb și, în cele din urmă, tolerat. Și acum își reconstruiește, încet-încet, audiența pe contul nou. Patrick Andre de Hillerin a pățit, din câte știu, o chestie asemănătoare. Bogdan Duca a trebuit să-și reconstruiască, și el, contul și pagina de la zero – după ce a trecut fix prin aceleași etape: toate postările din ultimii trei ani (sau cinci?) luate la puricat. Chiar și Teodor Baconschi a fost blocat – iar dl Baconschi e totuși un fost diplomat al României. Pictorul Paul Hitter a fost blocat pentru că a scris pe Fb despre propria etnie (!). Dintre prieteni, Mircea Morar, Mihai Șomănescu și Cătălin Vasile, pe pagina ProDocens, sunt trimiși la «mititica» cu regularitate. Exemplele sunt mult mai numeroase – înșir aici doar ce îmi vine în minte, la o primă strigare. Am ajuns să avem un fel de «buletin de știri» al cenzurii care circulă pe Messenger și în SMS-uri: cine a mai fost blocat, pentru cât timp, de ce. De regulă – răspunsul este fix «de aia»: contul a fost raportat la Fb, și asta e suficient, ține loc și de dovadă, și de justificare. Azi au fost blocați adminii paginilor «Referendum pentru România», Platforma «Împreună» și «Coaliția pentru Familie» (…) E o formă nepermisă de cenzură; de închidere forțată a dezbaterii democratice; și confirmă spusele lui Mark Zuckerberg de acum câteva luni, care arăta că din păcate multe dintre companiile din Sillicon Valley sunt „extrem de înclinate spre stânga“.

Inclusiv actualului director editorial al «României libere», conservatorul Iulian Capsali, i-a fost blocată definitiv pagina personală și a fost de mai multe ori blocat pe diferite termene, care ajung la 30 de zile, pe contul pe care a trebuit să și-l refacă.

De altfel, chiar angajați ai Facebook contestă practicile rețelei de socializare. Brian Amerige, un inginer din cadrul companiei, a denunțat, recent, „monocultura politică“ a Facebook, într-un mesaj intern care a întrunit adeziunea a peste 100 din colegii săi de serviciu, alături de care a înființat un grup intitulat „FB’ers for Political Diversity“. „Suntem o monocultură politică intolerantă față de viziunile diferite“, a scris Amerige. „Pretindem că suntem deschiși către toate perspectivele, dar suntem grabnici în a ataca, deseori în grup, pe oricine care afișează o viziune care pare în opoziție cu ideologia de stânga“. Deși grupul este deschis atât punctelor de vedere de dreapta și de stânga, este, deja, acuzat de alți angajați ai Facebook de postări ofensive față de minorități.

Problema limitării libertății de exprimare a persoanelor cu vederi conservatoare sau, pur și simplu, „deviante“ față de dogmele noii stângi a fost ridicată de mai multe ori inclusiv de către președintele SUA, Donald Trump. „Giganţi Social Media reduc la tăcere milioane de oameni. Nu pot face acest lucru chiar dacă asta înseamnă că trebuie să continuăm să auzim Fake News ca CNN, ale cărui ratinguri au suferit grav. Oamenii trebuie să îşi dea seama ce e real şi ce nu e, fără cenzură!“, a scris Trump pe contul său de Twitter la finele lunii august.

• ActiveNews/ Anghel Buturuga: Divizează Referendumul?

Una din temele recurente anti-CpF este că “referendumul divizează”. Deloc original, dl Baconschi o preia, pe nemestecate.

Să cugetăm, înainte să ne aruncăm.

Un referendum, o temă, nu poate diviza în sine, ca atare, ci doar raportat la condițiile specifice în care se desfășoară. Aceste condiții țin de starea opiniei publice, de opțiunile majorității, de poziționările partidelor politice, atitudinea sistemului mediatic și agenda activiștilor profesioniști.

Doar după o evaluare a acestor condiții ne vom da seama dacă referendum divizează și, dacă da, atunci putem aproxima și cauzele.

1. Opinia publică…

…este covârșitor favorabilă inițiativei CpF. Aici nu încape prea multă discuție. Cercetări recente, din străinătate sau din țară, au relevat că opinia majoritară a românilor este pentru căsătoria între femeie și bărbat și împotriva căsătoriilor între persoanele de același sex. Nu văd ce efect de divizare poate avea referendumul aici, când vorbim despre majorități stabile și largi.

2. Pozitionarile partidelor politice…

…cu excepția USR, care se laudă că e singurul partid parlamentar care se opune referendumului, celelalte partide susțin, declarativ, inițiativa, sau măcar nu i se opun. Multe au încheiat și protocoale cu CpF. Inclusiv opoziția. Din nou, nu văd ce efect de divizare poate avea la nivel de sistem politic, dacă doar un partid minoritar care practică o opoziție dubioasă para-politică se opune explicit. Chestiunea electorală e o discuție diferită, însă poate fi gestionată dacă există inteligență politică, a.i. să nu profite un partid anume de inițiativa.

3. Sistemul mediatic…

…abia de aici încep problemele. Inexplicabil, având în vedere opiniile majorității și prudență politică a partidelor, sistemul mediatic, aproape integral, fie ignoră strident subiectul, fie se opune, uneori, îndârjit. Oferă tribună ideilor nelegitime anti-CpF (fake-uri, manipulări, calomnii etc.). Nu discuta subiectul, sau, dacă o face, în mod tendențios. Asta și pentru că o mare parte din …

4. Activiștii profesioniști…

…au acces privilegiat la sistemul mediatic și influențează cu succes politicile editoriale și agenda mediatică. O bună parte din rețeaua de talking heads și ONG-uri ale „societății deschise” doar pentru ei este angajată intens în combaterea inițiativei CpF.

Astfel că, trăgând linie, ce remarcăm?

Divizarea nu e un fenomen al naturii și nici nu ține de ceva intrinsec referendumului. Nu reflectă conflicte sociale între grupuri relevante sociologic. Ține de acțiunea umană care se regăsește în politicile editoriale ale unei consistente părți a massmedia și a ONG-urilor actrivistilor de profesie.

Divizarea e manufacturată, e un produs artificial, intenționat. O invenție.

• Stiripesurse/ Catalin Sturza: 

Al cui e, în fapt, Referendumul pentru Căsătorie?

Tot aud repetată ideea că Referendumul pentru clarificarea definiției Căsătoriei în Constituția României ar fi „al lui Dragnea”.

Cei care spun asta trec cu vederea sau se prefac că uită faptul că Inițiativa pentru revizuirea Constituției este o inițiativă cetățenească demarată în 2015 și un grassroots autentic. Inițiativa a fost numită chiar și de detractorii ei cei mai agresivi „cea mai reușită mișcare de advocacy creștin din ultimii ani din țara noastră”. Mișcarea nu poate fi revendicată de nici unul dintre partidele politice și de nici unul dintre politicienii din diversele tabere politice – este o mișcare declanșată de persoane private, și a trecut până acum prin (sau pe sub) mandatele a cinci premieri: Victor Ponta, Dacian Cioloș, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă. De asemenea, a „prins” două Parlamente și doi președinți în exercițiu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis.

Mă întreb, acum – sub cine ar fi trebuit să se organizeze acest Referendum, tergiversat deja de trei ani, astfel încât acesta să nu fie „al cuiva”? Dacă s-ar fi organizat în vremea premierului Grindeanu (și guvernul Grindeanu ar fi fost mai longeviv), ar fi urlat unii că e al lui Grindeanu și al lui Dragnea; dacă lucrurile s-ar fi mișcat repede și s-ar fi organizat în vremea lui Dacian Cioloș (sau dacă Dacian Cioloș ar fi revenit după alegeri în fruntea guvernului), ar fi strigat alții că este al lui Cioloș. Nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost dacă Referendumul s-ar fi organizat în vremea lui Ponta-Dottore. Ar fi fost asociat, probabil, cu plagiatul, și s-ar fi spus că am „plagiat” tema de la croați. Nu vreau, iarăși, să-mi imaginez cum ar fi fost dacă Referendumul s-ar fi organizat în vremea lui Băsescu-Golden-Blitz. Ar fi fost asociat, probabil, cu beția, și s-ar fi spus că e inițiativa bărbaților care își bat soțiile după ce trec pe la cârciumă la „una mică”; ah, stați, asta s-a spus deja. Sau ar fi fost asociat cu paparazzi, și s-ar fi spus că e inițiativa celor care își bagă nasul în dormitoarele altora; ah, stați, și asta s-a spus deja – de parcă ar exista cineva care n-ar fi de acord că ceea ce face omul în dormitor trebuie să rămână în fapt ÎN DORMITOR; și că ideea de bază, în cazul acestui Referendum, este tocmai aceea că acesta reprezintă o reacție în fața încercării de a transforma ceea ce face omul în dormitor și preferințele sau perversiunile sexuale ale omului într-o PROBLEMĂ POLITICĂ. Nici una dintre aceste asocieri nu este mai puțin aberantă decât speculația că Referendumul este al lui Dragnea-Ciuma-Roșie; cu atât mai mult cu cât aceste inginerii sociale neomarxiste care ne bat la ușă ne amintesc în chiar mai mare măsură de adevărata Ciumă Roșie din Rusia troțkistă decât ne amintește eticheta de „corupt” a lui Dragnea.

De ce nu spunem, apoi, că acest Referendum este al lui Iohannis? În fond, el este președintele în exercițiu. E adevărat, Iohannis pare să-și fi asumat fără rezerve agenda LGBTQ, când i-a numit pe cei trei milioane de semnatari ai inițiativei CpF „fanatici religioși” și apoi când a dat mâna cu ACCEPT, vorbind despre „toleranță” în termenii principalei organizații de lobby LGBTQ din România. Dar și Dragnea a condiționat susținerea Referendumului de impunerea temei parteneriatelor civile – fapt care nu-i face deloc fericiți pe cei 96% dintre votanții PSD care susțin definiția tradițională a Căsătoriei. Nici Iohannis, nici Dragnea nu sunt, în fapt, pro-Referendum. Nici unul dintre ei nu-i pricep (sau se fac că nu-i pricep) mizele; și unul, și altul se comportă de parcă un politician oarecare ar putea veni să redefinească ceea ce omenirea nu a redefinit în mii de ani; ceea ce e mai vechi decât orice stat și decât orice politician. Și atunci, de ce să nu fie al lui Iohannis? Sau și al lui Dragnea, și al lui Iohannis? Sau al tuturor premierilor și președinților pe sub care a trecut Legea Referendumului? Sau, mai bine, al nici unuia?

Repet, Referendumul pentru clarificarea definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie în Constituția României este un grassroots. Poți să fii sau poți să nu fii de acord cu miza lui; dar nu te poți preface că nu înțelegi ce este acela un grassroots. Prin definiție, un grassroots nu poate fi al unui politician sau al unui partid politic; deoarece pornește de jos, de la firul ierbii, și nu de la vârful piramidei de carton, unde le place să locuiască politicienilor. Așa cum nu te poți preface că nu înțelegi ce este aceea o Căsătorie. Prin definiție, o Căsătorie nu poate fi între un bărbat și între un bărbat sau între două femei și un bărbat sau între o femeie și piatra ei din grădină (cum am văzut că a încercat să demonstreze, recent, o artistă britanică); deoarece Căsătoria, bazată pe atracția naturală dintre un bărbat și o femeie, este o instituție infinit mai fundamentală decât baza piramidei de carton a societății, pe care le place s-o submineze activiștilor; și decât vârful piramidei de carton, unde le place să locuiască politicienilor.

85% dintre votanții Opoziției și 96% dintre cei ai Puterii susțin definiția tradițională a Căsătoriei. Le vor respecta aleșii opțiunile sau îi vor dezamăgi?

85% dintre votanții PNL și MRÎ și 70% dintre votanții USR se opun căsătoriei între persoanele de același sex, în vreme ce 96% dintre votanții PSD și 87% dintre votanții ALDE susțin definiția tradițională a Căsătoriei, conform unui studiu CURS realizat la începutul lunii iulie.

În vremea aceasta, Referendumul pentru clarificarea definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie în Constituția României este amânat deja de mai bine de doi ani – de când a primit avizul favorabil al CCR. Inițiativa pentru revizuirea Constituției este o inițiativă cetățenească demarată în 2015 și un grassroots autentic – și a fost numită chiar și de detractorii ei cei mai agresivi „cea mai reușită mișcare de advocacy creștin din ultimii ani din țara noastră” (link aici). Curtea Constituţională a României a avizat această propunere de modificare în 2016, reținând că ea nu implică nicio ingerință vreunui drept individual. Mișcarea nu poate fi revendicată de nici unul dintre partidele politice și de nici unul dintre politicienii din diversele tabere politice – este o mișcare declanșată de persoane private, iar la amânarea acestui Referendum au pus deja umărul cinici premieri: Victor Ponta, Dacian Cioloș, și toți cei trei premieri din ultimii doi ani numiți de PSD.

Până în prezent, organizării democratice a acestui Referendum i s-au opus, așadar, politicieni din toate partidele, în frunte cu președintele în exercițiu al României, și i s-au opus mai toate trusturile mari mediatice. Iar, atunci când unul din partidele majorității, anume PSD, s-a decis să-și asume organizarea Referendumului– care, de altfel, ar fi trebuit să fie decisă demult de întregul Parlament ca un act de elementară normalitate civică –, a făcut-o venind la pachet cu proiectul parteneriatelor civile pentru persoanele de același sex.

Cei care au încercat prin toate mijloacele ca acest Referendum să nu aibă loc s-au străduit să deturneze atenția publicului prin știri false și dezinformări cu privire la obiectul acestui Referendum și prin calomnii și linșaje mediatice ale susținătorilor Căsătoriei între un bărbat și o femeie. În același timp, ei au încercat mereu să ascundă mizele reale ale acestor inginerii sociale de tip neomarxist pe care unii le vor aplicate și în România – și consecințele dramatice pe care aplicarea acestora le poate aduce asupra societății.

În luna septembrie, politicienii din toate formațiunile politice vor fi chemați să voteze proiectul Referendumului pentru clarificarea definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie în Senatul României. Se vor pune din nou de-a curmezișul politicienii români și își vor astupa ei iarăși urechile față de vocea și de aspirațiile propriilor electori – alienându-și și mai mult, dacă era posibil, electoratul? Sau vor respecta acești politicieni, în cele din urmă, opiniile și valorile celor care îi votează și îi trimit în funcțiile pe care le dețin? Asta condițiile în care 89% dintre români declară că NU sunt de acord cu legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex, iar două treimi dintre români ar fi nemulțumiți dacă partidul favorit ar respinge în Parlament Referendumul pentru Căsătoria naturală.

• Adevarul/ Catalin Sturza:

„Zmeii progresişti“ USR vs. „pupătorii de oase“ CpF 

Câteva observaţii empirice legate de teza useriştilor că cele trei milioane de semnături ale CpF ar trebui să fie false, pornind de la experienţa strângerii de semnături pentru iniţiativa #farapenali.

Teza s-a bazat fie pe observaţia – empirică şi nesusţinută de nici un fel de dovezi – că efortul de a strânge cele un milion de semnături pentru #farapenali a fost prea mare, şi prin urmare CpF nu ar fi putut să facă un efort asemănător cu al lor pentru a strânge trei milioane de semnături; fie pe speculaţia – paralelă cu ceea ce spune în fapt legislaţia noastră – că unii dintre primari nu cunoşteau procedura de atestare a tabelelor cu semnături.Le iau pe rând.

La (1) – că efortul ar fi fost prea mare: Traduc obiecţia prin „nimeni nu e ca noi; dacă noi, nişte ZMEI cu superputeri, ne-am confruntat cu atâtea greutăţi, darămite amărâţii, ştirbii, pupătorii de oase de la CpF, cum să fi fost ăia în stare de aşa o realizare?“ Nu vreau să intru în jocul lor şi să spun că ei nu şi-au strâns semnăturile în mod corect. Însă observaţiile mele pur empirice îmi arată că aceşti userişti chiar sunt nişte ZMEI dotaţi cu superputeri.

a. De exemplu, am tras şi eu cu ochiul, de curiozitate, pe site-ul lor – farapenali.ro. Până în noaptea de 30 iulie, ritmul era de 6-7000 de semnături pe zi. Din 30 iulie, a crescut brusc ritmul, sărind la peste 20.000 de semnături pe zi. Acest salt al mediei zilnice este ceva cu totul remarcabil, mai ales când se întâmplă într-o zi de marţi; şi când miercuri e 1 august, când teoretic 2/3 dintre români sunt fie în concediu, fie în mood de concediu. După cum ziceam – superputeri.

b. Asta în condiţiile în care am trecut, în multe rânduri, când ieşeam de la serviciu pe lângă cortul de semnături #farapenali de la Aurel Vlaicu şi nu prea am văzut cozi acolo. Sloganurile erau strigate tare şi in your face – „Opriţi-i pe penali; Semnaţi împotriva penalilor“ – şi cu toate astea rar întorcea careva capul, şi foarte rar oprea cineva. Or, în Pipera eu unul m-aş fi aşteptat să găsesc publicul-ţintă ideal al iniţiativei bătându-se pe pixuri mai ceva decât tech geekşii pe noile modele de iPhone. Într-adevăr, observaţiile mele empirice confirmă că useriştilor le era FOARTE GREU să strângă acele semnături. Dar poate că au fost cozi, dar au fost, toate, în zilele şi la orele când nu treceam eu pe acolo. Sau poate cele mai multe semnături au venit nu din Pipera, ci de la Fundul Răcăciunii. E posibil – dacă ai superputeri.

c. Tot empiric, şi tot la vreme de concediu, am auzit la radio o reclamă la iniţiativa #farapenali. Era o reclamă plasată, dacă îmi amintesc bine, între un spot la o clinică de fiţe de sănătatea sânului („cea mai bună din Moldova“), şi un spot la un o pensiune cu SPA. La un post de radio comercial din Gura Humorului. Eu unul nu ştiu ca CpF să fi avut spoturi sau reclame la radiouri comerciale locale – în orăşele de 17.000 de locuitori. După cum ziceam – alte superputeri.

Aşadar, „pupătorii de oase“ nici nu şi-au accelerat media naţională de creştere de 3-4 ori într-o noapte de marţi la început de august, nici n-au avut reclame la radiouri cool în orăşele mici. Nu au avut, aşadar, astfel de superputeri. Au avut, poate, la dispoziţie o parte din infrastructura Bisericii, disciplina cultelor evanghelice, şi entuziasmul unor voluntari, desfăşurat pe parcursul a câteva luni. Şi s-au târât şi s-au chinuit şi ei, nu ca nişte ZMEI progresişti, ci ca nişte amărâţi lipsiţi de superputeri.

La (2) – că primăriile nu ştiu cum se validează semnăturile iniţiativelor cetăţeneşti. În primul rând, semnăturile CpF au trecut prin faza validării în martie 2016, iar în iunie 2016 au avut alegeri locale şi mulţi primari au fost înlocuiţi în funcţie de alţi primari (elementary, my dear Watson).

În al doilea rând, cei care au venit cu astfel de acuzaţii nu au prezentat nici un fel de evaluare concretă a acestor cazuri – câte sunt, care sunt primarii, unde sunt dispuse pe hartă aceste localităţi; să ajungi la certitudini pe baza unor zvonuri reprezintă, fără îndoială, alte superputeri pe care numai ZMEII le deţin.

În al treilea rând, legea spune că CCR este instituţia care verifică dacă listele sunt sau nu atestate de primari, iar CCR a verificat listele de semnături depuse de CpF, şi a constatat că 62.039 de semnături din totalul de 2.760.516 nu au fost legal atestate – adică în cazul acelor semnături nu fuseseră respectate în literă dispoziţiile de legalitate pentru asemenea iniţiative, printre care se numără şi atestarea semnăturilor de către primari (iarăşi, elementary, my dear Watson).

De unde deducem că CCR a verificat listele de semnături depuse de CpF şi că iniţiativa CpF a îndeplinit condiţiile legii, conform verificării CCR. Rămâne de văzut dacă şi iniţiativa #farapenali va îndeplini condiţiile legii. Şi rămâne, iarăşi, de văzut şi dacă iniţiativa useriştilor va primi avizul de constituţionalitate – în sensul că ea nu implică vreo ingerinţă vreunui drept individual. Dacă cumva se va decide că iniţiativa nu respectă Constituţia, mă tem că de vină va fi, a priori, corupţia sistemului care blochează, iată, noul Punct 8 de la Timişoara, care, după cum am auzit, l-ar putea trimite pe Dragnea la închisoare. Iarăşi, nu aş vrea să intru şi eu în jocul lipsit de fair play pe care l-au jucat mulţi dintre aceşti userişti vizavi de Referendumul pentru Căsătorie şi să spun că iniţiativa lor este inutilă. Dar sunt voci care arată că iniţiativa nu este chiar Punctul 8 de la Timişoara, şi că în fapt nu l-ar putea trimite pe Dragnea la închisoare. Oricum ar sta lucrurile, cert e că şi aceasta este o superputere zmeiască – să înlocuieşti respectul pentru oponentul de idei cu călcarea lui în picioare, respectarea legii cu autovictimizarea şi respectul pentru raţiune cu sloganistica.