NEPOMENITORII SAU SFASIEREA CAMASII LUI HRISTOS. Suntem contemporani cu o noua RUPERE din BISERICA, iar raul nu poate fi tratat cu comunicate AUTIST-AUTORITARISTE
- Jurnal de emigrant: „NEPOMENITORII” – CĂMAŞA LUI HRISTOS ÎNCĂ ODATĂ STĂ A FI SFÂŞIATĂ
Piaţă. Gri. Zăpadă frământată. Manele din portbagajul unui Mercedes S Classe. Sunt cu gândurile în buzunarul de la piept… Din privire găsesc dorinţa pentru care sunt în acest loc. Comand, număr banii… când, domnul vânzător, mă întreabă franc: „sunteţi pomenitor sau sunteţi cu noi, nepomenitorii?”
Parcă nu am auzit bine. Mă uit lung… „Vă văd cu barbă, sunteţi preot, nu?” Nu reuşesc să răspund. Interlocutorul intră peste bâlbâiala mea: „Ne-au vândut credinţa în Creta. Trăiesc în lux şi nu au nicio grijă, le place să le spunem Preasfinţia Voastră, să le sărutăm mâinile, dar să ţină credinţa dreaptă nu au putut? Doar altă grijă nu au…Şi acum vor să fie pomeniţi? Ferice preoţilor curajoşi…Suntem lângă ei!”
Sunt teribil de încurcat… Încerc un răspuns, nu foarte teologic. Însă îmi dau seama că orice argument teologic aş aduce, domnul meu, are adevărul lui. Şi o credinţă puternică! Ce bine era dacă acest bărbat rămânea lângă duhovnicul său, lângă biserica sa…Ce ar fi fost cu acest bărbat râvnitor dacă cineva nu i-ar fi sucit minţile şi credinţa sa cea dreaptă?
Dau să fug. Am [în] gură un gust amar… Oare aşa s-a simţit şi Sfântul Grigorie Teologul în piaţa din Arianz? A mers să-şi cumpere pâine. Simplu. La fel de simplu a fost întrebat: „Îţi dau pâine dacă îmi răspunzi la o întrebare: Fiul este născut din Tatăl ori este cea dintâi creatură a Tatălui?”
Nepomenitor de meserie
Am ajuns să trăim vremuri patristice. Ca în timpul Sfinţilor Părinţi, acei stâlpi ai credinţei ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea credinţei celei drepte şi adevărate. Lupta cu erezia, cu schisma, cu tendinţele gnostice şi chiar filosofice, toate la un loc au fost câmpul de luptă al Părinţilor. Da, azi asistăm la încă o rupere a Cămăşii lui Hristos – Biserica. Suntem contemporani cu o nouă rupere. Şi nu îmi dau seama de ce acest lucru este privit cu atâta linişte?
Încă de pe 13 august scriam că se naşte o nouă miscare care se va crede „adevărata Biserică Ortodoxă” Şi mai sunt cel puţin încă şase în România. Cu una în plus sau în minus, cu ce ne ajută ori cu ce ne încurcă?
Şi aşa s-au născut „nepomenitorii”… Sau se vor naşte mâine, 19 ianuarie 2017. Unde? La schitul Rădeni din judeţul Neamţ! Cu mare vâlvă este anunţată organizarea Sinaxei Nepomenitorilor. Tradus – în sfârşit se vor întâlni faţă către faţă, clericii răzvrătiţi (cel puţin şapte la număr) şi un număr de credincioşi cărora li s-au sucit minţile.
Durere sau nepăsare?
Sinaxă (σύναξις) = adunare, strângere la un loc. Acum, în acest moment, doar sinaxă. Poate de mâine încolo, încă o bisericuţă cu tedinţe de biserică. Cu ce ne încurcă? Biserica Ortodoxă Română este majoritară, nu? Sunt doar o mână de agitatori! Aşa este. Acum. Însă este o nouă sfâşiere a Cămăşii celei dintr-o singură ţesătură a lui Hristos. Dar ce o să ne facem atunci când vor intra în bisericile noastre, vor lăsa texte şi hârtiuțe pe la icoane, vor acuza public pe clericii noştri?
Ce ar fi făcut Vasile, Ioan Hrisostomul sau Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul? Chiril al Alexandriei ori Epifanie al Salaminei? Credeţi că la ceas de linişte, seara, ar fi citit pe FB reacţiile nepomenitorilor?
Nu acuz pe nimeni de nepăsare, însă cei cărora li se suceşte mintea şi credinţa, sunt credincioşii noştri! Fraţii noştri! Şi nu cei de Paşti ori de Crăciun, ci cei mai fierbinţi!
Credeţi-mă, zilele acestea îmi trăiesc drama mea, proprie şi personală… Însă am ţinut să scriu aceste rânduri…
Când, la mijloc de august scriam Întru apararea părintelui şi a păstorului nostru Teofan, spuneam că noi vom participa la „încă o dezbinare, încă o schismă, încă o grupare care se va crede de zilele viitoare „adevărata Biserică Ortodoxă” …mai sunt câteva fraţilor, din păcate.., în loc să strângem rândurile în jurul părintelui nostru Mitropolit…”, am fost luat în derâdere.
Na, azi – deşi am sperat să nu fie aşa – se materializează. De mâine, 19 ianuarie 2017, am simţământul că vor exista oficial „nepomenitorii”. Şi hăul se va căsca la nesfârșit…
De mâine vom fi „pomenitori” şi „nepomenitori”…Din nepăsare. Şi orgoliu. Din lipsă de rugăciune. Ce ar fi dacă am lăsa la o parte Săptămâna de rugăciune pentru Unitatea Creştinilor şi am propune o „ZI PENTRU UNITATEA ŞI UNIREA ORTODOCŞILOR”?
Cum ar fi, dacă la ceas de rugăciune am frânge genunchiul pentru „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh […]”?
Fraţilor, credinţa comună în Dumnezeu, Hristos şi Biserică, ne uneşte în jurul Jertfei şi a Potirului. Nu există altă unire, altă unitate ori altă „sinaxă”. NU EXISTĂ „POMENITORI” ŞI „NEPOMENITORI”!
Să credem, cu toată tăria, că acolo unde nu mai este pomenit episcopul, Euharistia nu se poate săvârși. „Când vă supuneți episcopului ca lui Iisus Hristos, îmi păreți că viețuiți nu după om, ci după Iisus Hristos (…) Este, așadar, de neapărată trebuință să nu faceți nimic fără episcop, ci să vă supuneți și preoțimii ca Apostolilor lui Hristos, nădejdea noastră”, spune Sfântul Ignatie Teoforul, teologul Euharistiei.
Să rămânem lângă Euharistie şi lângă episcop, căci vă garantez că vom rămâne lângă Hristos, Domnul Dragostei Răstignite!
Nota noastra
Nepomenitorii nu au facut doar o simpla adunare (sinaxa) la Radeni. Ei sunt si foarte activi, online si pe teren. Au deja o minima infrastructura comunicationala, au legaturi cu personalitati ale vietii ortodoxe. Sunt dinamici si hotarati. Si, deja, impartiti in grupari rivale care nu se suporta si mai au doar un pas pana la a …“intrerupe pomenirea” reciproc, intre ei, adeverind, astfel, lucrarea duhului schismatic.
Dar, daca schismaticii, istoric vorbind, pre limba lor pier, destramandu-se in puzderie de grupuri si grupulete care se anatemizeaza reciproc, problema de fond, terenul pe care au aparut aceste miscari ale nepomenitorilor ramane.
Desi s-au facut progrese, la nivel ierarhic, uneori consistente in materie de constientizare a crizelor din Biserica, de indreptare a unor rele practici si obiceiuri, iar unii ierarhi sunt exemplari in aceasta privinta (tocmai ei fiind si cei mai contestati), raman, inca, tare serioase care pot amplifica/escalada faliile din Biserica. Una din ele este legata de modul in care e gandita autoritatea in BOR si relatia cu credinciosii. Unii nu isi dau, inca, seama, sau, si mai rau, nu le pasa ca au trecut definitiv vremurile in care ierarhul se putea inchide in turnul de fildes al ceremoniilor marilor sarbatori si al consilierilor lingusitori si paraziti.
Autoritatea ierarhilor nu va mai fi niciodata nechestionabila. Daca vrea sa fie episcop, mitropolit sau patriarh, ierarhul va trebui sa invete sa comunice, sa explice, sa se implice. Sa iasa din turnul de fildes si sa coboare pe teren. Acolo sunt oamenii racolati de gruparile schismatice, pentru care va da socoteala in fata Arhiereului Cel Vesnic. Acest lucru nu e valabil doar pentru problema specifica a nepomenitorilor, ci este o situatie generala care, daca va fi ignorata, va duce la si mai multe falii, sfasieri si dezbinari in Biserica, fie pe motive de credinta, fie pe motive ce tin de multiplele crize pe care le traversam.
Degeaba are Patriarhia trust de presa si au invatat cei de la Basilica sa faca meme pe Facebook daca fluxul e, in continuare, unidirectional, de la “centru” spre turma privita, in continuare, ca un receptacol pasiv. Nu mai este cazul, demult, pentru un asa stil. Nu ne mai putem permite sa fim autisti sau sa gandim in functie de retete generale de comportament si comunicare, ci in functie de un public care are constiinta de sine, are propriul bagaj de credinte si atitudini, adica in functie de niste oameni reali.
Un exemplu de proasta inspiratie si atitudine total defazata este, spre exemplu, comunicatul de dupa Sinodul BOR de la finele anului trecut. Emana autosuficienta si denota un autism ingrijorator. Spuneam, atunci, referitor la comunicat:
Daca nu ar fi fost paragraful care se refera la “denigrarea sinodului din Creta” (cum adica “denigrare”!?!) si la “sancțiunile administrative și canonice disciplinare” (deci masuri punitive dure si atat, facand uitata sau ucisa Legea Iubirii si raspunzand literei fanatice cu alta litera a Legii autoritariste), comunicatul se putea justifica, pastrandu-se in liniile acceptabile ale celorlalte pozitii anterioare, de afirmare clara a unicitatii Bisericii dreptslavitoare, singura intru care se poate realiza unitatea si de necesitate a apararii unitatii Bisericii, intelegandu-se primejdia dezbinarii si fiind legitima combaterea instigatorilor la schisma.
Insa la modul la care se procedeaza acum, interzicand, practic, orice critica adusa asa-zisului Sinod (si punandu-l implicit laolalta cu Sinoadele Ecumenice) si trecand la masuri de forta impuse de la centru, sinodal, impotriva celor care il contesta, nu se face decat sa se dea apa la moara acestor miscari centrifuge si sa se intareasca neincrederea in păstorii care nu se mai comportă cu dragoste de păstori si care interzic dezbaterea libera a unei intruniri panortodoxe mai mult decat controversate.
Da senzatia ca Patriarhia (vorbind insa in numele intregului Sinod al BOR, ceea ce e mai grav) nu stie altceva, confruntata cu o criza, decat sa recurga la bagarea pumnului in gura. Nu se intelege ca in felul acesta se potenteaza tocmai dezbinarea si razvratirea, se pierd multe oi bune care isi vor urma in schisma pe pastorii lor in care au incredere si care pot sa fie doar INSELATI de o ravna fara discernamant, dar nu de rea-credinta.
Ciudat este si faptul ca se da acest comunicat la 4-5 zile de la incheierea sinodului BOR (plus ca inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, umbrind-o!), ceea ce sugereaza ca, de fapt, redactarea lui in aceasta forma s-a facut, la Patriarhie, ULTERIOR Sinodului din week-endul trecut.
Oare Patriarhia nu stie cate frustari sunt acumulate sub structura ierarhic-administrativa a BOR? Exista multe tensiuni atat in relatia ierarhie – preoti, cat si in cea ierarhie – monahi. Desigur, nu este ceva generalizat, sunt ierarhi si ierarhi, dar problema exista. Si, daca la preoti si la monahi mai exista instrumente “administrative” de presiune si de aducere la disciplina, dar a caror aplicare poate sa aiba efecte perverse (scandal, inclusiv mediatic), cu mirenii ce vor face? Ii vor afurisi? Ca sa isi puna apoi pe status, pe facebook decizia de afurisire sa isi rada de deciziile lor sau chiar sa o transforme in stampila de “ortodoxie prigonita”, deci adevarata?
Sigur ca trebuie luate masuri. Ar trebui cunoscute, analizate si respinse in mod fundamentat, la cirta, patristic si canonic, argumentele si discursurile nepomenitorilor. Nu ca ar avea vreun efect la cei fanatici sau la instigatori, dar asa a fost intotdeauna in viata Bisericii si asa trebuie facut pentru cei care sunt disponibili fata de argument. Nu trebuie ignorate, nici expediate superficial, din condei sau pe baza de “regulamente”, argumentele celor care pretind ca e justificata intreruperea pomenirii. Apoi, ar trebui deschisa usa larg dezbaterilor, oricat de critice, cu privire la sinodul schiop din Creta. Respingerea ca neintemeiata a intreruperii pomenirii ierarhilor NU trebuie legata de vreun statut sacrosant acordat Sinodului din Creta! Si, intr-adevar, nu ar fi deloc rau, ba chiar foarte potrivit, sa se introduca in liturghii ectenii speciale pentru pastrarea unitatii Bisericii in fata provocarilor eretice si schismatice.
Despre criza de fond in relatia dintre Biserica si mireni am mai scris aici:
- PARINTELE AMFILOHIE de la Diaconesti, cu discernamant despre SINODUL DIN CRETA, dincolo de aparente, in contextul mai larg si mai profund al geopoliticii mondiale: “CATI NU S-AR BUCURA SA FIE UN SCANDAL IN BISERICA, CATI NU RAVNESC DEZINTEGRAREA TARII? Trebuie sa tinem ca la ochii din cap de aceasta unitate a Bisericii” (VIDEO)
- PARINTELE RAFAIL NOICA despre SINODUL DIN CRETA, POGORAMINTELE LUI DUMNEZEU si ANTINOMIILE ORTODOXIEI:“Daca suntem prea rigoristi, L-am pierdut pe Dumnezeu, daca suntem nepasatori, L-am pierdut pe Dumnezeu! NU E CAZUL INCA SA NE DESPARTIM!” (VIDEO)
- IPS IEROTHEOS VLACHOS la MANASTIREA DIACONESTI: “Nu poate spune cineva: eu cinstesc Biserica, dar nu cinstesc Episcopul! Dacă face acest lucru, înseamnă că nu are cuget bisericesc”
- Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS in conferinta de la Iasi despre SINODUL DIN CRETA si IESIREA DIN BISERICA, ecumenism si fanatism, diplomatie si discernamant: “AVETI DESAVARSITA INCREDERE IN MITROPOLITUL TEOFAN! E mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli care au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința ortodoxă”
- SINODUL BOR “ia act” de continutul DOCUMENTELOR DE LA CRETA, dar si de… posibilitatea explicitarii, nuantarii sau dezvoltarii lor de care un viitor Sfant si Mare Sinod, care sa intruneasca un CONSENS PANORTODOX. Totodata, sunt “semnalate” GRUPARI SCHISMATICE fata de care se cer “masuri de informare” in parohii. NIMIC DESPRE NECESITATEA UNUI DIALOG PARINTESC CALD PENTRU RECUPERAREA “OILOR PIERDUTE” SI NICI DESPRE IESIREA DIN C.M.B.
- COMUNICAT DUR AL PATRIARHIEI despre manifestarile publice impotriva ierarhilor români semnatari ai documentelor de la Creta. “Aceşti răzvrătiți din Biserică, sub pretextul că apără Ortodoxia, tulbură din interior pacea şi unitatea Bisericii…”ATITUDINILE EXTREMISTE AU “REUSIT” SA ANULEZE SANSA REDISCUTARII POZITIEI BOR IN SINODUL LOCAL? “Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una”
- IMPOTRIVA DEZINFORMARILOR SI IN CIUDA CONTESTARILOR, Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS lauda poziția BISERICII ORTODOXE ROMÂNE la SINODUL DE LA CRETA: “Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență”. PATRIARHUL DANIEL SI DOCUMENTUL CONTROVERSAT: “De multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta”
- POZITIE MARTURISITOARE a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei, referitoare la DOCUMENTUL 6 AL SINODULUI DE LA CRETA, raportarea Bisericii Una la celelalte confesiuni si la invataturile lor ERETICE: “Putem considera acest document în stare de analiză, NEDEFINITIVAT, într-un proces de REVIZUIRE totală sau parțială”! PREMIERA IN B.O.R.: se cere o dezbatere asupa mentinerii calitatii de membru in CMB!
- O reactie inadmisibila. IPS IRINEU DE ALBA IULIA DESPRE SINODUL PANORTODOX: “Este o blasfemie sa numesti acest Sinod eretic”
*
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@Doroteea
Pomenirea ierarhului are alt înțeles decât cel pe care-l presupui. Prin pomenirea lui se afirmă la Liturghie că ai credința lui, că-l recunoști ca ierarh ortodox. Practica întreruperii pomenirii este veche în caz de învățături greșite; canonul 15 doar o limitează.
Documentul 6 din Creta nu recunoaște BO drept cea „una, sfântă, sobornicească și apostolică”, ci ca pe o continuatoare autentică, după cum spune în Enciclică (pct. 2). Documentul referitor la ecumenism este manipulator în această privință: nu spune răspicat că este, ci că ar fi. Iar din tot articolul 1 se deduce că este doar continuatoarea fidelă și, de aceea, trebuie să aibă grijă și de Bisericile celelalte (surori mai mici) să le aducă la unitate. Ea consideră că deține un loc principal pt că a păstrat fidel tradiția și trebuie să fie în fruntea celorlalte Biserici, care au deviat, dar sunt tot în Biserica lui Hristos generală. Pe când „conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe” spune tocmai contrariul, că trebuie să se păzească de lupii în haine de oaie, pe care îi așteaptă la pocăință, dar îi consideră în afara Bisericii lui Hristos și dușmani ai lui Hristos (ca și fariseii).
Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o teorie a ramurilor într-o versiune modernă, diplomatică.
@ Doroteea,
Sa-mi ingadui ca, pentru prigoana si anii de temnita indurati de Parintele Nicolae Bordasiu, coslujitor la acest “eveniment”, sa nu dau detalii…
@un ieromonah1:
‘Pomenirea ierarhului are alt înțeles decât cel pe care-l presupui. Prin pomenirea lui se afirmă la Liturghie că ai credința lui, că-l recunoști ca ierarh ortodox. Practica întreruperii pomenirii este veche în caz de învățături greșite; canonul 15 doar o limitează.”
Multumesc pentru explicatie! Deci sa inteleg ca pomenirea nu are nimic de-a face cu rugaciunea catre Dumnezeu pentru ierarh (‘Pomeneste, Doamne…”)? Nu este SI rugaciunea o componenta a pomenirii? Ea are doar valoare de recunoastere si atat?
Oricum, inteleg ca nici dumneavoastra nu sustineti nepomenirea, in pofida ‘mdernismului” si ‘diplomatiei’ documentelor semnate la Creta, nu?
In rest, admit ca am citat din memorie (am citit la vremea respectiva cat am putut de atent textele, dar am inteles pe masura priceperii – adica nu mare lucru). Ce mi-a fost insa pana si mie clar este ca respirau o neclaritate si o imbacseala a sensurilor de rau augur.
@Doroteea
Are și sensul de rugăciune, cerând pt ierarh să fie sănătos, îndelungat în zile, ba chiar să-l întărească să învețe drept cuvântul adevărului, dar în măsura în care nu are abateri de la adevărul de credință ca și condiție. Acum practica pomenirii ierarhului este mai scurtă, dar în vechime se pomeneau și toți arhiereii răposați ca semn al recunoașterii ortodoxiei lor și a continuității cu ei. De aceea a fost scos Sf. Ioan Gură de Aur din diptice de Chiril al Alexandriei post mortem (deși pe nedrept) și apoi recunoscut ca sfânt când s-a convins de nevinovăția lui.
Eu personal văd nepomenirea ca o măsură de ultimă instanță. Mai ales în contextul în care cei contra Sinodului sunt minoritari. Dacă ar fi fost doar câțiva ecumeniști, s-ar fi justificat întreruperea comuniunii cu ei pt a-i exclude repede și eficient. În situația de față, cu documentele acestea alambicate, e nevoie de prudență. De aceea am spus că e nevoie de o formulare limpede a învățăturii ortodoxe despre erezie și condamnare în termeni clari a ecumenismului (ce și cât este greșit). Consider greșită întreruperea pomenirii ca atitudine (pripită), nu la nivel canonic, dogmatic. Poate devia chiar spre schismă dacă se bazează pe o înțelegere eronată.
Acuma, IPS Teofan condamnă teoria ramurilor, dar nu se dezice de Sinodul din Creta și recunoaște ecumenismul lucid alături de Sinodul BOR. Dacă mai și caterisește pe unii nepomenitori (depinde de motivare), ce să mai înțelegi și ce atitudine să ai?
Se folosește ca argument comuniunea cu Biserica Bulgară, dar se ignoră condamnarea Sinodului din Creta de aceasta. De aici ar rezulta logic că e nevoie de mărturisire a credinței și așteptare a celorlalți să condamne și ei documentele cretane. Până atunci, ca Biserică autonomă, bulgarii sunt nepărtași la ecumenismul din Creta. Dar cei din alte Patriarhii? Grecii încă nu au validat deciziile cretane… Noi cum stăm? Păstrarea comuniunii fără recunoașterea categorică a Sinodului din Creta mi se pare o poziție onorabilă prin îngăduință la momentul actual pt a forța o lămurire a lucrurilor. La rigoare, orice părtășie cât de mică cu erezia este pierzătoare, dar în istoria Bisericii au fost destui clerici care au rămas în comuniune cu eterodocșii și ortodocși în cugetul lor din slăbiciune sau din tact. Fiecare trebuie să ia o atitudine pe măsura sa duhovnicească pt a nu face valuri destabilizatoare și fără concesii în materie de credință. Dacă poate cineva să fie mărturisitor, i se cuvine cinstea menționată de canonul 15, numai să nu fie bravadă sau ură în loc de mărturisire.
Văd că mulți se dau mărturisitori, dar nu pot să-și țină limba în frâu și folosesc un limbaj colorat. Cum pot ei să arate cu astfel de fapte că au credință autentică, nu moartă? Și iudeii erau riguroși, totuși Hristos i-a dovedit fățarnici.
@un ieromonah1:
Multumesc, parinte, pentru clarificari. Inteleg ca lucrurile sunt mai complicate… Eu una apreciez mult pozitia pe care o sustineti, mi se pare chibzuita si pertinenta, fara excese dar si fara indulgente, adecvata momentului.
Dar am o intrebare: de vreme ce acest numit sinod nu a implinit cerintele de participare, vot si tematica corespunzatoare unui autentic sinod, de ce, pur si simplu, nu este expediat ca validitate doar pt aceste motive?
@ un ieromonah1
Mulțumesc, părinte. Multe mi-aţi lămurit. Acum ştiu ce am de făcut. Doamne ajută !
Citeam zilele trecute in viata Sfantului Ioan Gura de Aur cum crestinii care erau pregatiti sa primeasca Taina Sfantului Botez (daca-mi amintesc bine era chiar noaptea Sfintei Invieri a Domnului) au fost goniti din Biserica de prigonitorii Sfantului Ioan. Nimeni altii decat o parte dintre episcopii care doreau moartea Sfantului. Pentru ca nu l-au gasit pe Sfantul Ioan in Biserica (era sechestrat in resedinta sa) i-au ucis pe preotii care urmau sa savarseasca Taina Botezului, astfel incat apa in care urmau a fi botezati catehumenii s-a inrosit de la sangele preotilor ucisi. In chiar Casa Domnului. Acestea vazandu-le catehumenii au fugit pe camp si in padurile din jurul Constantinopolului si au cerut preotilor care au fugit impreuna cu ei sa continue Taina. Aceia, catehumeni fiind, nu s-au smintit de episcopii ucicasi de frate si nu au renuntat la Biserica. Iar noi, cei de astazi, cu atata usurinta de despartim de Biserica…
Doamne, miluieste poporul Tau si lumea Ta!
@Doroteea
Modul organizării Sinodului doar agravează deciziile luate. Problema este care e mărturisirea de credință a episcopilor participanți și a celor care l-au aprobat ulterior în țară. Dacă ar fi participat cu forța, cred că n-ar fi avut nici o vină. Sau dacă s-ar dezice ulterior și ar avea o mărturisire dreaptă și fără concesii.
@un ieromonah1:
Multumesc, parinte, pentru clarificari! Doamne ajuta!
@Ingrid:
Interesanta pilda ta, dar nu e chiar asa. Ai chiar aici marturisiri despre converitri la ortodoxie a sotului eterodox. Pot sa adaug si eu una de care stiu si tot asa pot sa adaug si in partea cealalta, adica o parasire a Bisericii pentru sotul de alta confesiune. Prima, cea buna s-a produs “acolo”; a doua, aici. Aici pilda ta se potriveste.
De ce asta? Pentru ca “acolo”, Biserica insasi este compusa din alti oameni, in speta americani, majoritatea de origine grecesti. Si pentru ca sunt altfel de oameni, ei chiar fac lucrurile altfel, ei se implica in vita comunitatii, aproape te obliga (cu blandete) sa faci parte din comunitatea lor. Biserica se implica in viata comunitatii prin fiecare membru al ei. Asa au fost castigat un catolic sa treaca la ortodoxie.
Aici, la noi, tot ortodocsi, dar de alta natie, scuzata-mi fie totusi comparatia, dar e reala. Noi aici nu ne implicam, si daca cineva se implica va afla curand ca cei pentru care se oboseste chiar ei nu privesc cu ochi buni eforturile care se fac pentru ei. Noi aici ne suntem suficienti. Nu cerem dar nici nu dam, nu dam, dar nici nu cerem. Dincolo, vei gasi oameni bucurosi sa fie ajutati, sa fie apreciati, si iubiti. Aici, la noi, nu.
Si intorcandu-ma la pilda, te intreb pe tine, de ce nu s-a urcat si preotul pe masa ca sa-l ridice pe sotul de alta credinta? Daca nu reuseau asa, de ce nu a mai chemat cativa mai in putere din parohie? A fost mai usor sa stea deoparte si sa demonstreze imposibilul, nu-i asa? E, uite asa suntem noi, toba de stiinta, intelepti, dar nu facem nimic.
@Titus
Convertiri la ortodoxie, in mediul parohial, am intalnit si eu in strainatate, la români. Spre exemplu era o familie cu 5 copii, mama catolică, el ortodox. Primul copil a fost botezat la catolici, ceilalți la ortodocși, si ulterior a trecut si mama si prima lor fata. Mai era o familie in care nu aveau copii, el nu trecuse încă (catolic), dar participa la fiecare Liturghie si deja se punea problema. Mai era o familie de negri, cu mulți copii care era toată trecută la ortodoxie, nu stiu exact daca au fost din familii mixte nu eram prietenă cu ei, dar asa am auzit la altii din Biserică faptul că erau convertiti de curând.
Nu e vorba că la parohiile din România nu este implicare… depinde de la parohie la parohie.
Eu fac parte dintr-un mediu teologic, am multi prieteni la fel, si ne rugam inclusiv pentru alte rude ale prietenilor, am avut o bucurie de curand tot la o familie mixta, eu fiind prietena cu o rudă a sotiei, si in sfarsit cei trei copii au fost botezati ortodox, copiii având vârste până in 10 ani, el este incă de religie catolică, nepracticant nici el nici ea, la insistentele rudelor din Romania s-au botezat copiii.
De asemenea duhovnicul meu de acum este foarte apropiat, si s-a implicat f mult in sustinerea celorlalti membri ai familiei mele, chiar daca nu se spovedesc la același duhovnic, mai am in familie care nu se spovedesc deloc si s-a implicat alaturi de mine in atragerea lor. Recapitulând si amintindu-mi lucruri mai vechi, nu e singurul duhovnic care s-a implicat, ci si alti duhovnici pe care i-am mai avut au incercat să se implice.
”daca cineva se implica va afla curand ca cei pentru care se oboseste chiar ei nu privesc cu ochi buni eforturile care se fac pentru ei.”
Din astia sunt peste tot, nu ai dreptate.
”Nu cerem dar nici nu dam, nu dam, dar nici nu cerem. Dincolo, vei gasi oameni bucurosi sa fie ajutati, sa fie apreciati, si iubiti. Aici, la noi, nu.”
E ciudat ce spui, nu e limpede la ce te referi. Si eu, oricat de mari lipsuri am avut, studentă fiind, am preferat lipsa si nu au stiut nici cei mai apropiati prieteni că trec printr-un moment dificil, pt că asa mi s-a părut ok pt demnitatea mea să nu mă plâng.
Dar ajutorul vreuneia din cunoștințe si eventuala lor implicare nu m-ar fi facut să-mi schimb credinta, credința nu se cumpără nici nu se vinde. Era o doamna din acelasi bloc care, la un moment dat, incantata de ajutor material, a trecut la Iehovisti. Azi o convingeam eu inapoi de ortodoxie si maine venea cu ideile iehoviste reimprospătate. Cum adică încântați să fie ajutați, apreciați, iubiți? Ce treabă are asta cu credința? Pentru nici un fel de iubirism si apreciere nu e credința de vanzare.
Iar de dăruit, românii sunt darnici, sunt mult prea darnici, nu stiu in care colt de Românie ai fost de n-ai găsit oameni darnici. Cu cât sunt mai săraci și mai puțin umblați prin occident, cu atât sunt mai darnici. Cel putin asta este experiența mea.
Pilda este de la protestanti, dar nu asta este important. Tu o strici de tot. Pai chiar dacă se urcau si preotul, și alți 10 pe masă, nu aveau voie să-l forțeze să urce pe masă, că nici Dumnezeu nu forțează pe nimeni să creadă în El.
Apoi oricât de săritori ar fi, comunitatea și preotul nu pot să ajute decat cu rugăciunea si cu cateva vorbe adresate sotului din când in când, dar greutatea convertirii trebuie să o ducă soțul, sotia, sau exepțional rude foarte apropiate: mama/soacră, soră/cumnată, tată/socru. O pildă e doar o analogie simplificată, nu poate cuprinde toate nuanțele.
@ Ingrid: nu eu stric pilda, ea e stramba interpretata. Si parca nu era vorba de fortare, ci de putere. Ca doar venise omul de buna voie, nu? Dar ce se strica usor se repara greu si e nevoie de mai multi sa repare ce a reusit sa strice unul. In rest, sa zicem ca opiniile tin foarte mult de experienta fiecaruia. Dar crede-ma ca suntem foarte diferiti si nu spre lauda noastra. Nu vorbesc de cazuri individuale, aici s-ar putea sa “batem” pe multi, dar laolalta uite ca nu ne iese, pentru ca laolalta nu suntem bine. Imi vine acum in minte ce spunea Nae Ionescu: ca la ortodocsi iubirea de aproapele inseamna ca nu suntem noi mai ceva decat aproapele, ca nu ne punem pe noi primii, dar nu insemana ca ne apropiem de celalalt. Dincolo, unde sunt mai “narcisisti”, asa, se iubesc foarte mult pe ei, dar cand vine vorba de iubit aproapele sa stii ca il iubesc cu atat mai mult si se apropie de el. Noi ne departam de noi in timp ce ei se apropie de celalalt. De asta ei au comunitate in timp ce noi avem o suma de individualitati. Stii cum incepe convertirea atunci cand nu intervine revelatia personala? Nu cu eforturi si presiuni din partea sotului/sotiei, nici cu predici si ore de educatie, ci cu o invitatie din partea comunitatii, mai la o intalnire, la o petrecere, apoi “veniti si pe la noi la biserica sa vedeti ce frumos este”, “dumneavoastra ce parere aveti despre…” si cu multa rabdare si insistenta plina de bunavointa si calm si multe zambete. Zambete care raman si dupa convertire, pentru ca sunt sincere. Catehizarea se face pe parcurs, din mers. Si tot asa fac si altii care “ne fura” din credinciosii bisericii.
Dar asa, noi ii chemam pe ceilalti parca la lupta, in timp ce ceilalti parca ne chema pe noi la ospat. E si lupta nu zic ca nu este, si ce lupta! Dar minunile au inceput la nunta din Cana Galileii, minunile au inceput cu un ospat.
Te rog sa ma ierti, dar aici la noi e multa incrancenare. De aici nepomenirea si de aici si furia impotriva nepomenitorilor. Ar trebui sa ii acceptam sa-i pomenim noi pe ei, fara sa le cerem nimic in schimb. Daca fratele tau pleca, nu ii arzi harta cu drumul de intoarcere, ci ai grija sa o aiba cu el permanent.
@Titus
Vino în Iasi la Biserica de mir Talpalari, sa vezi ce agape sunt dupa fiecare Liturghie, sunt si in alte parti agape.
Asa ceva nu este doar in strainatate.
Dar sincer, talentul preotului la predica este mai important pentru convertire decat agapele. (Ajuta mult si cântările sa fie pe lineara, nu sofisticate sau cu falseuri, sa poata fi inganate. Eu deja prefer psaltica, dar pentru incepatori e mai atragatoare lineara).
In prima Biserica din Husi unde am fost „convertită”, talentul unui preot la predică facea sa se convertească foarte multi din oraș, te cucerea cu câteva cuvinte. Te duceai sa aprinzi o lumanare si erai cucerit. Nu era nevoie de nici un alt indemn. Nu se organizau agape, dar am ramas prietenă cu toti cei care mergeam acolo, vorbeam din Filocalie, ne impartaseam fiecare ce a mai citit pe drumul de intoarcere (era la marginea orasului, prin urmare drum comun), ne vizitam. Nu era individualism, ci o familie adevarata.
De asemenea, familia a fost cucerita fara efort, fara presiuni, povestind acasa cu drag lucrurile pe care le aflam de la Biserica, si despre noii prieteni de la Biserica. Cine n-a fost cucerit asa, n-a mers nici mai tarziu.
In Germania, pentru convertire, preotul de la comunitatea cea mai apropiata de orasul unde locuiam organiza agape, la predica nu se pricepea deloc, cel mult citea, sau se citea la strana. Nu facea nimic cu agapele, nici o convertire, (cele de care am povestit sunt de la o alta parohie din acelasi land). Era multa mizerie, efort pentru preot ca el raspundea de Biserica inchiriata, si cu totul inutil.
Ca si altii folosesc tactica materiala cu ospete, intalniri… stiu bine, fata unei cunostinte catolice a invatat sa fumeze la manastirea catolica din oras, ca maicutele, ca să atragă tineretul, dadeau ospete unde veneau tineri si se simteau bine si mai si fumau.
La Biserica Manastire din centrul orasului unde merg acum, nu se fac agape dar nu suntem deloc individualisti, Cand e vb de spovedanie oarecum deasa, in mai putin de 2 ani ajungi sa cunosti pe cei mai multi din Biserica de la spovedanie (sunt mai mulți duhovnici la Manastire, oricum deja cunosc mare parte si din ceilalti). Prieteniile se leaga si fara ospete.
Din ce am discutat cu colegii, multi s-au „convertit” fiind atrasi de cate un preot cu predica, fără revelatii personale ingeresti sau de altă natură.
Minunile au inceput in Cana Galileii la ospăț, dar convertirile Apostolilor au inceput pe malul Iordanului și a Mării Galileii, prin predică.
A nu se intelege că sunt impotriva agapelor.
Si Pavel spune:
”Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.
Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.”
@Ingrid: Foarte bine, atunci de ce sa spui ca nu se poate? Iata ca se poate. Si ma bucur ca acum o spui chiar tu. Dar sa stii ca nu mi-am inchipuit niciodata ca putem sa-i convertim (a se citi: castigam) pe toti. Si din nefericire, mai si pierdem din frati.
Si ca veni vorba: de unde toata aceasta discutie in care m-am implicat. Voiam sa spun ca uniunile mixte nu trebuie sa fie piatra de poticnire in Biserica. Asa cred eu. Pentru ca poate exista o abordare potrivita din care Biserica sa nu lipseasca si fara sa se dea binecuvantare si sa se faca cununie, asteptand sa fie momentul si pentru acestea. Sa luam exemplu de la imparatii si imparatesele Bizantului caci de multe ori s-au intors unul pe altul la credinta. Deci nici sa se dea binecuvantare in avans (cum aflu ca s-a hotarat la sinod) dar nici sa nu se supere cineva, ci cu rabdare…
Apoi nici “nepomenirea” sa nu fie piatra de poticnire. Caci se spune de catre semnatarii de la sinod: nu s-au schimbat dogmele, nici tipicul slujbelor. Dar nici “nepomenitorii” nu le schimba. Si atunci? Ma gandesc: oare harul Duhului Sfant se muta intr-o parte sau in alta dupa galceava dintre noi? Nu stiu, si siguranta celor care stiu nu m-a convins. Rau intentionati sunt de ambele parti si doar faptul ca intr-o parte sunt mai multi tot nu ma ajuta sa ma hotarasc: nu multimea hotareste care este adevarul, ci ea doar trebuie sa isi suporte alegerile, ca si fiecare dintre noi.
Spuneam sa nu ardem harta cu drumul de intoarcere a fratelui. Poate asa il vom putea gasi daca cumva avem noi nevoie. Daca nu rupem legaturile, Biserica cea vie va hotari in timp cine are dreptate. Sa zicem si noi dupa Gamaliel fariseul:
Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.
@Titus L
„Foarte bine, atunci de ce sa spui ca nu se poate? Iata ca se poate. Si ma bucur ca acum o spui chiar tu.”
Nu inteleg la ce te referi? Ce anume se poate?
”Voiam sa spun ca uniunile mixte nu trebuie sa fie piatra de poticnire in Biserica. Asa cred eu. Pentru ca poate exista o abordare potrivita din care Biserica sa nu lipseasca si fara sa se dea binecuvantare si sa se faca cununie, asteptand sa fie momentul si pentru acestea.”
Te referi la unuini civile, ca acelea sunt fara nici un fel de cununie? Acelea sunt din belsug, si din punct de vedere bisericesc sunt simple preacurvii. Necununatii nu ai voie nici să-i pomenesti la Sfânta Liturghie!
”Deci nici sa se dea binecuvantare in avans (cum aflu ca s-a hotarat la sinod) dar nici sa nu se supere cineva”
Dar si homosexualii se supără, însă păcatele lor sunt liber asumate, nici aceia nu pot fi pomeniti la Sfânta Liturghie, ca și necununatii heterosexuali.
”Spuneam sa nu ardem harta cu drumul de intoarcere a fratelui.”
Spuneai să-i pomenim noi la Sfânta Liturghie? Afară de niste nume de preoti nu circulă pe net nimic altceva, nu e rau. Biserica i-a scos din preotie/mănăstiti, dar nu i-a afurisit, deci pb ii putem pomeni
”Sa zicem si noi dupa Gamaliel fariseul:
Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.”
asa e
Admin , te rog, explica-mi acest caz referitor la părintele Onisim Banu de la mansatirea Făgetel care pt nepomenire a fost caterisit. Dar ăsta nu e tot , în plus, nu mai are voie sa poarte haina monahala. E parcă al doilea caz după Tanacu unde i se ia dreptul unui ieromonah sa mai poarte haina monahala. Mi se pare prea de tot iubirea ierarhilor pentru turma lor.Sa mergi pana acolo la interzicerea dreptului de a purta haina calugareasca este mult tare. Nu știu , voi ce spuneți ?
@ Luc:
Da, nu ni se pare in regula legat de scoaterea din monahism, nu putem intelege asa ceva. Caterisirea insa aproape ca si-a cerut-o singur, totusi, nu din cauza nepomenirii doar, ci a intregii atitudini publice fata de episcop. Ar fi si absurd sa se planga de asta.
@Ingrid: iar nepomenire?
http://www.activenews.ro/cultura/Sfantul-si-Marele-Sinod-Ortodox-din-Creta-sau-cum-sa-sapi-dupa-pace-dezgropand-securea-razboiului-137188
http://www.activenews.ro/stiri-social/Divortul-de-realitate-de-ce-a-pierdut-Occidentul-batalia-pentru-casatorie-si-familie.-%E2%80%9ECasatoria-intre-persoane-de-acelasi-sex-nu-este-cauza-ci-efectul-disolutiei-familiei-137739
Doamne ajuta si salutari respectuoase tuturor!
As dori sa imi exprim citeva ginduri de nedumerire privind, de pilda, modul in care e privita motivatia grupului proto-schismatic de la Radeni. S-a scris cuvnatul “ravna”. S-a adus in discutie ideea ca “ii pierdem pe ravnitori, nu pe crestinii de Duminica/Craciun/Pasti”.
Este o viizune gresita!
De ce?
Pentru ca, in Biserica, a cunoaste inseamna, ca si credincios, a incepe cu catehesis-ul. Si, sa ma iertati, dar rolul central al episcopului (indiferent de titlul sau secundar, administrativ) in Biserica este un aspect din cateheza cea mai debaza, cea mai elementara. Cine nu stie sau, mult mai rau, nu tine seama de necesitatea episcopului pentru toate lucrarile Bisericii, nu poate fi definit ca un credincios. Nu mai spun ca nu poate fi privit ca unul ravnitor.
Cine “umbla” la alcatuire vie a Bisericii, mai ales punind in discutie rolul succesorilor apostolilor (caci asta sint episcopii; probabil schismaticii de la Radeni au uitat si ce inseamna “succesiune apostolica”) comite erezii eclesiologice. Clar. Biserica a fost intotdeauna nu o ierarhie solitara, nu o comunitate amorfa: a fost si este o comunitate ierarhica, aflata in comuniune peste limitele spatiului si timpului, cu toti cei ce au fost si sunt, si cu Arhiereul cel Vesnic, pe Care Il mancam si bem.
Daca cineva iese din comuniunea cu toate madulare Bisericii, iese din comunitatea celor ca cautam mantuirea. Adica iese din comuniunea cu Hristos.
Asa ca, daca niste indivizi, care habar nu au de lucruri elementare, vor sa iasa din comuniunea cu atorcefalia noastra romaneasca, isi fac, in primul rand, lor insisi rau. “Teologii” care se agita pe acolo au habr de fraza “nimic sa nu se faca fara episcop”? Stiu cine a spus-o?
Va multumesc.
@Ingrid
Ingrid, cred ca Titus nu se referea la uniunile civile, ci la casatoriile mixte binecuvantate de Biserica. Argumentul lui, mi se pare mie, e si cel pe care eu insami l-am avut in minte: cata vreme exista atatea cazuri (cum tu insati ai avut prilejul sa constati prin propria experienta) de casatorii mixte soldate cu intoarcerea la credinta a sotului eretic sau/si cu botezul ortodox al progeniturii (mai ales casatoriile cu catolici, din cate observ atat din relatari cat si din propria experienta), este limpede ca mentinerea unei marje de manevra (‘de la caz la caz’) in materie este o solutie inteleapta.
@TitusL
mi-a placut aia cu harta, tu ai inventat-o? 🙂
@Doroteea
”Voiam sa spun ca uniunile mixte nu trebuie sa fie piatra de poticnire in Biserica. Asa cred eu. Pentru ca poate exista o abordare potrivita din care Biserica sa nu lipseasca si fara sa se dea binecuvantare si sa se faca cununie, asteptand sa fie momentul si pentru acestea.”
Acestea sunt cuvintele lui Titus, specifica faptul ca e vorba de uniuni mixte fără binecuvantarea Bisericii, adică unuini civile.
”cata vreme exista atatea cazuri (cum tu insati ai avut prilejul sa constati prin propria experienta) de casatorii mixte soldate cu intoarcerea la credinta a sotului eretic sau/si cu botezul ortodox al progeniturii ”.
Cazurile de convertire la ortodoxie sunt rare si intoarceri sincere aproape nule. In general este vorba de ortodocsi cu numele, nepracticanti, daca trecerea la ortodoxie s-a facut la insistenta rudelor, sau ceva mai practicant daca in ciuda mandriei desarte, Dumnezeu a lucrat convertirea prin sotul oarecum practicant.
@Titus
Da, iar nepomenire, nu am avut curajul nici macar persoane dragi din familie sa le trec pe pomelnic la Sfânta Liturghie daca traiesc necununati. Se trec la Psaltire, acatist.
@Doroteea:
Asa mi-a venit sa spun…
Ideea e ca legatura dintre noi nu este univoca, este biunivoca. Ea nu se poate rupe unilateral, trebuie sa fie rupta de ambele parti. Nu numai mama este mama pentru fiu ci si fiul este fiu pentru mama. Atat timp cat una dintre parti nu rupe legatura, ea exista. Este firul Ariadnei dupa care ne vom gasi unii pe altii la nevoie.
Sa vedem si ca legatura cu Dumnezeu este de acelasi fel. Iisus nu era Hristos pentru cananeeni si asta i-a spus femeii cananeence, dar ea atat de mult a insistat, incat pana si Dumnezeu n-a avut ce face si i-a implinit voia, femeia cananeeanca nu a rupt legatura cu Dumnezeu, Iisus era Hristos pentru ea.
Deci nu fie nimeni sigur ca legatura cu Dumnezeu prin harul Duhului Sfant se intrerupe pentru vreunul doar ca cineva se hotaraste la nepomenire. Este doar o posibilitate care nu e la indemana noastra. Ruptura se vadeste doar in timp, cand se arata ca Duhul nu mai lucreaza. Deci sa avem rabdare si daca tot trebuie sa avem rabdare, poate ca Duhul nu-si va intrerupe niciodata lucrarea daca macar unul va ramane care sa nu rupa legatura.
@Ingrid:
Da, asa am spus cum ai citit tu.
@Ingrid, @Titus L
In cazul in care era vorba de uniuni neconsfintite prin casatorie, atunci sunt de acord cu Ingrid.
Insa in ce priveste convertirea nu cred ca putem sti cu adevarat motivele intime ce o determina si – mai ales! – modul in care lucreaza apoi Duhul Sfant in om. Botezul este o Taina uriasa, ‘imbracare in Hristos’, Liturghia o alta Taina etc.. Prin aceste Taine Dumnezeu lucreaza in om, dincolo chiar de vointa lui. Ii ducem pe copii la Liturghie de mici, chiar daca stau pe jos si se joaca cu masinutele sau chiar daca dorm in bratele noastre, tocmai pt ca Duhul Sfant lucreaza tainic in fiinta lor (si a noastra) cand se savarseste Sfanta Liturghie. Simplul fapt ca Dumnezeu a oferit acestor oameni sansa convertirii nu este intamplator, si fiecare are destinul lui pe care numai Dumnezeu il cunoaste, si care se dezvaluie in timp, misterios si nu intotdeuna abrupt si liniar. Iar daca e sa vorbim de superficialitate si fariseism, sa fim seriosi: ne bantuie de atatea ori si pe noi, astia practicantii si ‘autenticii’, din plin…
@Doroteea: Ufff…, dar pana si eu sunt de acord, ca mai Gica contra decat mine, mai rar!
dar,
Ingrid, de nepomenit nu-i pomenesti, insa le duci pasca de Pasti, le duci anafora dupa fiecare Sfanta Liturghie, sarbatoresti cu ei sarbatorile crestine, esti atenta la ce nevoi spirituale au (caci toti au, chiar si cei necasatoriti care traiesc in concubinaj) si le spui ce au de facut dupa ce vorbesti cu parintele, le spui si lor ca ai vorbit cu parintele despre ei, ii inviti la slujba, le spui ca de vor le poti fi impreuna cu sotul oricand nasi de cununie, ii tii, intr-o propozitie, aproape de Biserica, nu-i dai afara si le spui veniti cand va puneti in regula. Si doar asa, ramanand in ritmul vietii Bisericii vor intelege ce au de facut. Si atunci ori pleaca ei de tot si te dau si pe tine afara din casa lor, ori vin la Biserica cu totul, oricat de mult ar dura, chiar si o viata. Pe urma ii vei putea pomeni. Asta insemana sa nu se rupa legatura din ambele parti.
@Titus L
Sa fim realisti, legătura dintre soti este diferita radical de cea intre copii si părinți.
Chiar dacă legătura este bilaterală, că doi sunt cei care devin una, legătura se poate rupe unilateral, si celalalt n-are voie sa-l forteze si sa-i refuze (1 Cor 7, 15-16).
În cazul rudeniei de tip mama-fiu, verisor, frate etc, aceea nu se poate rupe unilateral.
Despre femeia canaaneancă, in Vechiul Testament Dumnezeu a vestit prin prooroci de multe ori convertirea neamurilor. Prin urmare atitudinea Mantuitorului nu insemna vreun divort de canaanei sau o lipsire totală de orice fel de har. Invatatura Bisericii Ortodoxe este aceea că la căderea lui Adam harul Dumnezeiesc s-a intunecat, dar nu a disparut asa cum eretic spun catolicii.
Însă altul este harul pe care il au păgânii, fii lui Adam, altul este cel pe care il aveau iudeii in Vechiul Testament, altul cel pe care-l au fiii Bisericii si altul pe care-l au sfinții Bisericii.
Mantuitorul cunostea credinta femeii si a provocat-o, ca intoarcerea ei la Legea Domnului să fie mai puternică si ca să arate tuturor inima sincera si smerită și intelepciunea ei. Altă dată, când a fost vorba de sluga sutasului, alti păgâni de religie idolatră romana, s-a comportat cu totul alt fel.
”Deci nu fie nimeni sigur ca legatura cu Dumnezeu prin harul Duhului Sfant se intrerupe pentru vreunul doar ca cineva se hotaraste la nepomenire.”
Nu asta inseamna nepomenirea! Intelegi prost tot ce inseamna pomenire sau nepomenire la Sfânta Liturghie, sau la alte slujbe (psaltire, acatist).
Asa cum preotul nu are voie să-i primeasca la Sfânta Impartasanie pe cei necununati atâta timp cât nu renunță la acest păcat, deși la Sfânta Spovedanie nu are voie să nu-i primească, tot asa nici mireanul nu are dreptul să-i pomenească la Sfânta Liturghie. Desigur asta nu inseamnă că cel ce trăieste necununat si-a pierdut harul botezului, nu se reboteaza… Sau că a pierdut orice fel de har. Harul aceluiasi Duh Sfant a grăit prin proorocul păgân Balaam, deci ce cugetare este aceasta să credem că s-a pierdut orice legătură cu Dumnezeu și orice har?
@Doroteea
Dumnezeu converteste mai multi păgâni decat din familii mixte, nu se justifică relativizarea credintei si a dogmelor despre Biserică pe astfel de motive.
@Ingrid: o putem duce la nesfarsit asa. Daca vrei sa intelegi, bine, daca nu, nu. Eu si cu tine in Biserica suntem frate si sora, nu soti, asta daca vrei neaparat sa despici firul in patru. Hristos cunoaste orice e de cunoscut, nu cred ca asta e problema, cunoasterea pe care o are Atotcunoscatorul, Atottiitorul, Atotputernicul. Dar sa numesti fiii caini (de erau cananeenii fiii Domnului si ei) mi se pare prea mult chiar si pentru incercare. Dumnezeu nu a numit caine pe Adam cand acesta a fost alungat din Rai si nici cand a blestemat necredinta evreiilor prin prooroci nu I-a numit pe acestia caini, nici cand s-au inchinat la vitelul de aur, nici macar metaforic, de incercare. Cananeenii nu erau in nici o legatura cu Domnul si nici Domnul cu ei, nu mai mult decat era Domnul in legatura cu orice alta fiinta a creatiei sale, cum ar fi cainii de exemplu. Asa ca ramne ca legatura a venit din partea cananeencei, Scriptura spune clar ca ea s-a apropiat de Hristos, ea a venit la Hristos, nicicum invers. Sfantul Maxim Grecul il numea caine pe Mahomed, nu mi se pare ca se considera in vreun fel in legatura cu acesta.
Si daca nu s-a pierdut orice legatura cu Dumnezeu si orice har, de ce mai vorbim? Ramane deci ca si nepomenitorii pastreaza legatura cu Dumnezeu, deci de ce sa o rupem noi? Si asta intreb eu, daca nepomenitorii nu ii mai pomenesc pe ierarhii nostri, iar ierarhii nostri au ajuns la concluzia ca prin pogorament se pot numi si alte confesiuni biserici si tot prin pogoramant, ceea ce e pricina de nepomenire si e trai in preacurvie, cum este casatoria (civila) intre ortodocsi si eterodocsi, poate fi binecuvantat, de ce nu exista si pogoramntul acesta de a pomeni pe fratii care nu mai vor sa ne pomeneasca? Nu vezi ca e ridicol? Ma rog, e mai degraba trist, e ridicol daca esti de alta confesiune si te uiti la noi… Suntem exact ca evreii din timpul lui Irod, prea preocupati de corectitudinea politica a cultului si prea putin preocupati de mantuire (a noastra si a aproapelui deopotriva), de parca Judecata e un sablon care se pune pe un test cu raspunsuri grila.
Că tot se vorbeşte de căsătorie…
http://www.reuters.com/article/us-norway-gaymarriage-idUSKBN15E1O2?il=0
“Parinte Tihon, va felicit pentru curajul de a intrerupe pomenirea ierarhului semnatar de erezii la Adunarea din Creta, Teofan al Moldovei, aratandu-va astfel vrednic ucenic si urmas al Parintelui Iustin Parvu. Va adresez urmatoarele intrebari din dorinta de a afla concret ce inseamna “ingradirea de erezie” atunci cand discutam despre Adunarea din Creta.
1. Asa cum putem cadea de-a dreapta, tot asa ne putem prabusi de-a stanga. Imi cer iertare ca incep abrupt.
Parinte Tihon, considerati ca dupa Adunarea din Creta, ierarhii semnatari mai au Harul primit la hirotonie? Considerati ca dupa Adunarea din Creta, la preotii care pomenesc ierarhii eretici, se mai pogoara Harul Duhului Sfant pe Sfanta Masa spre sfintirea Sfintelor Taine?
2. Parinte Tihon, daca Harul se pogoara si Sfinteste Tainele la liturghia preotului pomenitor, atunci cine se impartaseste din acele Taine o face spre osanda sau viata vesnica? Copiii care nu au auzit si nu pot intelege erezia cretana, se impartasesc spre osanda sau viata vesnica din tainele preotilor pomenitori?
3. Parinte Tihon, povatuiesti ucenicii si ortodocsii sa faca ingroparile fara preoti, sa sada acasa in duminici si sarbatori, botezul si inmormantarile numai la preotii nepomenitori, sa nu ia deloc anafura si agheasma de la bisericile unde se pomeneste etc? Ce canoane dati celor care incalca aceste reguli?
4. Parinte Tihon, explicati va rog teologic cum un ortodox constient de erezia ecumenismului se molipseste de erezia ierarhului cretan participand la slujbele preotilor antiecumenisti dar pomenitori (cum a fost Pr.Th. Zisis timp de 10 luni)? A ajuns hotarul dintre erezie si Ortodoxie sa se afle in constiinta dogmatica a fiecaruia, mai inainte de a fi trasat in planul vazut al faptelor?
5. Parinte Tihon, au venit la mine familii din satul Petru-Voda, care au fost indemnate de Pr. Antim Gadioi din Argile sa divorteze pentru ca, de exemplu, femeia merge la biserica nepomenitorilor iar sotul la biserica de la M-rea Petru-Voda. Ce parere aveti, este bine sa folosim divortul familiilor ca ingradire de erezia ecumenista? Este bine sa folosim in justitie partajul copiilor pentru a-i ingradi de sotul ecumenist?
6. Parinte Tihon, aveti zeci de familii care le spovediti, raspanditi in toata tara si in strainatate, poate sute de ucenici care v-au incredintat sufletul pentru a-i calauzi spre mantuire. Cum procedati concret in cazul in care mai moare un batran sau vreo batrana? Recomandati familiei sa-si inmormanteze tatal sau mama fara preot, recitand doar psalmul 90 si 118, fara vesnica pomenire, fara nici o dezlegare, ca pe un turc?
Sau mergeti azi la Oradea, maine in Valencia, pentru a va ocupa personal de problema slujbei la capataiul mortului? Cum ii ingradim concret pe cei decedati, parintii, buncii si bunicele de gheara ereziei ecumeniste cretane in lipsa preotului nepomenitor?
Sau cum procedati concret in cazul botezurilor de prunci ? Sa se boteze sau nu la preotii pomenitori? Sunt valabile botezurile preotilor pomenitori de ierarh cretan?
7. Parinte Tihon, in toamna anului trecut ati sfintit masina cumnatului meu iar in discutia de dupa, despre ereziile de la Creta, ati spus: “Frate, eu nu am intrerupt pomenirea”. Intreb ca un nestiutor, masina cumnatului este sau nu sfintita, pentru ca atunci pomeneati pe Teofan ereticul. Dar liturghiile slujite de Sfintia voastra pana la anuntarea intreruperii pomenirii, au fost sau nu valabile? Dar botezurile? Sau au fost spre osanda celor care le-au primit?
8. Parinte Tihon, se apropie sarbatoarea Sfintelor Paste, ce sa faca acei credinciosi care nu-si permit (e saracie in tara, Parintee) sa ajunga la vreuna din cele 4 biserici ale nepomenitorilor. Sa stea acasa? Vine Harul daca se ingradesc de erezie privind slujba la TV? Ii puteti Sfintia voastra sprijini financiar ca macar de Sfintele Sarbatori de Paste, toti acesti drept-credinciosi sa se bucure la M-rea Radeni de o Inviere unde nu se pomeneste ierarhul? Sa primeasca si ei, pensionarii flamanzi si insetati, batranii orbi si goi, Lumina Sfanta si curata a Invierii. Haideti, Parinte, faceti acest efort financiar pentru mantuirea sufletelor lor, nu sunt multi, doar din Suceava cateva sute.
9. Parinte Tihon, ce parere aveti de cazul parintelui Gheorghe Anitulesei de langa Falticeni, antiecumenist convins, a carui fiica nu participa la slujbele tatalui si sta duminica acasa, ingradindu-se astfel de erezia tatalui, preotul pomenitor de Pimen? Stiti prea bine ca fiica Maria a preotului Anitulesei se spovedeste la Pr.Ieronim.
Este bine, Parinte Tihon, ca fiica sa se ingradeasca de tatal preot pomenitor si sa nu mai participe la slujbele acestuia? In acest caz, este bine ca fiica Maria sa nu-si primeasca tatal preot la botezul copilului, si sa boteze doar la preotul nepomenitor?
Ce cuvint de folos ne puteti da fata de toate aceste cazuri concrete?
Deci cine a scris articolul ca n-am gasit nici un autor?
@k
„Nota noastră” este scrisă de cei care administreaza acest site. Materialul citat este de pe blogul cuiva din diaspora, există acolo trimiterea.