Pe marginea alegerilor prezidentiale. RASISMUL ANTI-ROMÂNESC/ Ce se intampla cu România ortodoxa?/ MIZA GEOPOLITICA: “Defectul” real al PSD si motivul pentru care NU TREBUIA sa castige Ponta/ MASONERIA – ENTUZIASMATA de alegerea lui Iohannis: CE FEL DE “REVOLUTIE A TRANSFORMARII” NE ASTEAPTA?

18-11-2014 26 minute Sublinieri

iohannis-piata-universitatiifoto: adevarul.ro

“Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice” (gen GDS) și think tank-uri „academice” a căror finanțare vine de unde vine și a căror poziție poate fi perfect controlată de unde trebuie; iar în fruntea politicii românești, Johannis, adică nimeni: un om fără personalitate, fără partid solid care să îl susțină, fără autonomie și fără alte idei decât aceea că… trebuie să fim aliații cei mai fideli ai SUA, NATO și UE. Un asemenea lider nu creează nici un risc de autonomizare față de directivele occidentale; el va fi totdeauna cel mai disciplinat executant al acestor directive…”

***

Campania pentru funcţia de preşedinte al României s-a desfăşurat în mare parte în jurul identităţii etnice româneşti. Până la urmă era inevitabil acest lucru de vreme ce unul dintre foştii candidaţi nu este etnic român – au mai existat candidaţi la preşedinţia României care nu erau etnici români, însă nici unul nu a ajuns în turul al doilea cu şanse de victorie.

Am rămas nelămurit după această campanie electorală. Atribuţiile preşedintelui României sunt destul de clar prevăzute în Constituţie – există bineînţeles o amplă dezbatere asupra rolului acestei funcţii, există ambiguităţi şi nelămuriri funcţionale, însă de principiu ştim cam cu ce se ocupă sau ar trebui să se ocupe preşedintele. Însă campania electorală nu s-a prea referit la aceste chestiuni, nici măcar la problemele reprezentate de ambiguităţile mai sus menţionate. Dezbaterea a avut două subiecte principale: identitatea etnică şi votul românilor stabiliţi în străinătate. Nu există nici o îndoială că orice cetăţean român major are dreptul să voteze, iar statul român este obligat să creeze condiţiile optime pentru ca acest lucru să se întâmple. În mod normal nu ar trebui să existe o discuţie asupra dreptului de vot, cu atât mai mult o dezbatere – iar faptul că dreptul de vot şi organizarea procesului electoral este o temă centrală de dezbatere ţine de domeniul absurdului din punctul meu de vedere.

În plus, apare şi o discuţie la fel de absurdă: „Cutărescu” este preşedintele românilor din afara ţării, sau este preşedintele „judeţelor roşii”, apar hărţi în care România este sfârtecată cu o furie separatistă, apar exprimări încărcate de ură la adresa unor categorii sociale defavorizate. Senzaţia generală este de sfâşiere fără nici un fel de şansă de reconciliere, de bătălie finală care aruncă totul în aer. Însă nici lipsa dezbaterii reale, nici deturnarea atenţiei către votul din străinătate nu mi se par atât de îngrijorătoare pe cât mă sperie de-a dreptul violenţa unui rasism anti-românesc ce transpare în toate discuţiile care au dominat această campanie electorală. Totul a pornit de la implicarea factorului etnic şi religios într-o dezbatere politică. Unii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române s-au implicat în această campanie electorală şi ar trebui sancţionaţi de forurile bisericeşti pentru asta.

În acelaşi timp nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva şi reprezentanţii altor culte au avut opinii politice pe care le-au transmis credincioşilor lor. Tratarea acestei chestiuni poate ar fi asigurat un minim de echilibru în dezlănţuirea mediatică împotriva Bisericii Ortodoxe Române.

Tonul general al mesajelor transmise a fost unul de damnare veşnică a etniei române. Pur şi simplu românii sunt incapabili de modernizare, românii nu fac parte din lumea occidentală, tot ce este românesc (dar există ceva cu adevărat românesc?!?!) are o importanţă marginală. Românii sunt destinaţi periferiei şi mocirlei. Creştinismul de rit ortodox poartă o mare vină pentru această înapoiere culturală a românilor, pentru lipsa modernizării. Revenind: lipsa modernizării este scuzabilă la alte popoare (care după eforturi susţinute se mai mişcă oarecum), dar românii pur şi simplu nu pot fi modernizaţi. Nu că nu ar vrea, mulţi dintre români îşi doresc „o ţară ca afară”, dar nu sunt capabili de aşa ceva.

Farul călăuzitor vine de la românii emigraţi în Occident, care s-au modernizat şi îi privesc dispreţuitor pe „asistaţii social” din satele lipsite de curent electric, lipsite de canalizare, lipsite de orice. Cu superioritatea şi convingerea neofiţilor, unii dintre aceşti români buni din Occident se mândresc cu faptul că au depăşit stadiul de larvă şi acum s-au transformat în fluturi. Sfaturile curg şiroaie, sfaturi bune, care dacă ar fi urmate ar îndepărta influenţa Bisericii Ortodoxe Române – fără îndoială, principala instituţie vinovată pentru lipsa canalizării şi a curentului electric de la sate.

Toată această linie de argumentare este una profunda rasistă. Nu poţi băga în aceeaşi oală milioane de oameni şi să îi treci în clasa unor fiinţe inferioare doar din cauza etniei sau a religiei. Problema principală este reprezentată de faptul că acest gen de discurs doar şi-a atins apogeul în decursul campaniei electorale, însă el exista mai dinainte şi va continua să persiste în spaţiul public indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Iar cel mai grav lucru este că mulţi români chiar au început să creadă că a aparţine acestui popor reprezintă un dezavantaj, îţi impune o stare de inferioritate fără de scăpare. Românii au reuşit cumva să scape de delirurile propagandei comuniste, însă această formă de rasism a început să fie însuşită de un număr din ce în ce mai mare de oameni, care chiar încep să se simtă scârbiţi de ghinionul de a se fi născut români.

Alegerile prezidențiale din România au multe aspecte relevante, dar cheia principală a problemei este una geopolitică. Cine și-a imaginat că ele erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat – și s-a înșelat tocmai pentru că a ignorat miza geopolitică a acestor alegeri.

Care este această miză? România are (iar) nenorocul istoric de a fi plasată geografic la linia de confruntare între Rusia și marile puteri occidentale. Aceasta îi conferă o importanță strategică deosebită,  în total contrast cu lipsa ei de importanță economică și militară. În contextul conflictului cu Rusia, cine anume conduce România și cât de disciplinată va fi România în executarea unor directive americane, ale NATO sau ale UE devin lucruri vitale pentru marile puteri. Cu cât țara are o mai mare autonomie, cu atât ea se poate disocia de unele strategii concepute la Washington sau la Bruxelles (fie în centrul Bruxelles fie la Evere…) Or, o politică autonomă (axată pe interese naționale, și nu pe prioritățile NATO) este ultimul lucru pe care și-l dorește Occidentul, care are deja mari probleme, în acest sens, cu state ca Turcia și Ungaria. Un lider relativ independent, cum e Viktor Orbán la Budapesta sau Erdogan la Ankara, care cenzurează directivele occidentale funcție de interesele naționale pe care le reprezintă, este o mare sursă de probleme pentru puterile ce vor să controleze lumea. Ar fi fost un coșmar pentru marile puteri să aibă și la București un lider politic relativ autonom sau cu un grad apreciabil de independență. De asemenea, ar fi fost foarte neplăcut ca în România conducerea să manifeste ezitări în intransigența față de Rusia, așa cum manifestă, de exemplu, Sofia.

Tocmai din acest motiv, nici SUA nici NATO nu puteau fi dispuse să accepte orice rezultat al alegerilor prezidențiale. Întrebarea care se pune este însă: de ce nu putea fi Victor Ponta omul potrivit pentru a coordona aplicarea politicii occidentale de către România? Pentru că e un om corupt, sau un impostor (din punct de vedere academic) sau un prieten al Rusiei? Nimic din toate acestea. Prea puțin contează, din punct de vedere geostrategic, plagiatul lui Ponta sau corupția PSD-istă. Defectul capital al lui Ponta, din unghiul de vedere geopolitic, este pur și simplu prea marea putere a PSD. De ce nu iubește Vestul PSD-ul? Pentru că e corupt, sau dictatorial, sau pentru că e „de stânga”(?) ori chiar „neocomunist”? Nici vorbă – toate acestea sunt simple sloganuri electorale. Corupția există în toate partidele și instituțiile românești, iar dacă Vestul ar opta să colaboreze doar cu politicieni nepătați el ar fi silit să se adreseze exclusiv sfinților și mucenicilor din Calendarul Ortodox… De fapt, SUA au colaborat perfect cu numeroase regimuri corupte (vezi nenumărate exemple din America latină și centrală), cu dictaturi nemiloase (vezi chiar Arabia Saudită, marele aliat arab al Vestului), și chiar cu regimuri de stânga (dacă acestea erau ascultătoare…). De ce, atunci, SUA și NATO refuză să facă din PSD aliatul lor principal în România? Oare nu s-a dovedit PSD-ul destul de docil? Ba bine că nu… el și-a dovedit de multe ori disponibilitatea de a executa fără murmur directivele. Și atunci?

image-2014-11-16-18579294-0-afis-victor-pontaMarele defect al PSD este forța sa politică, mult prea mare pentru a fi pe placul oricui vrea să dirijeze lucrurile în România. PSD-ul are un electorat constant, de multe milioane de votanți, putere organizatorică, rădăcini solide în teritoriu, numeroși susținători cu bani (indiferent că sunt numiți „baroni” sau „oligarhi”), și deci o anumită autonomie. Ne place sau nu, PSD este (încă) singurul partid solid, cu bază de masă, din România (nu va mai fi multa vreme… DNA, instituția prezidențială și alte forțe mai puțin vizibile îl vor demonta treptat). Or, un atare partid constituie un risc major pentru politicile construite peste granițe, el putându-se lesne replia în strategii naționale/naționaliste neconvenabile pentru marii actori strategici. Din nou, Ungaria, Turcia și chiar Bulgaria atestă clar că mișcări politice solide pe plan intern constituie obstacole pentru aplicarea lină a directivelor SUA, NATO sau UE. De ce e Vestul așa de supărat pe Viktor Orbán? Pentru radicalismul său de dreapta? Nicidecum, acesta ar fi chiar pe placul republicanilor neoconservatori din SUA și al multor altor forțe de dreapta occidentale. Inacceptabil la liderul maghiar este faptul că el pune interesele maghiare mai presus decât prioritățile marilor puteri. Acest lucru nu îi va fi iertat. Cea mai bună dovadă a intransigenței occidentale față de regimurile „autonomiste” (care manifestă independență națională în raport cu marii actori strategici) este, așa cum indică analiștii, subminarea sistematică de către SUA a regimurilor arabe modernizatoare din Africa de Nord și Orientul Apropiat. Toate aceste regimuri erau nu doar orientate spre modernizare, ci și naționaliste, adică susceptibile de a iniția politici autonome. Este exact ceea ce nu li s-a iertat, și ceea ce a dus la subminarea lor, chiar cu prețul (constatabil azi) al exploziei radicalismului islamic al grupărilor ce s-au impus în locul lor în aceste regiuni.

Pe scurt, marile puteri occidentale nu au nevoie de regimuri politice relativ autonome, care să își poată negocia („precupeți”) colaborarea cu Vestul; ele au nevoie de regimuri politice complet docile, care să execute disciplinat directivele de peste graniță. PSD-ul este încă prea puternic pentru a se putea conta pe completa sa docilitate; evenimentele din vara anului 2012 au dovedit că PSD, și forțele aliate cu el, pot provoca surprize Se poate spune că încă de atunci partidul lui Ponta și aliatele sale și-au pecetluit soarta. Nici la Washington, nici la Bruxelles nu se tolerează veleitățile de autonomie politică, și era clar că ele sunt cu atât mai puțin tolerabile cu cât se proiectează un război cu Rusia. Orice promisiuni ar fi făcut Ponta americanilor, el nu prezenta încredere; acțiuni imprevizibile, ca acelea din 2012, s-ar putea repeta și singura garanție contra lor este nu cuvântul de onoare psd-ist, ci pur și simplu neputința PSD-ului de a le relua.

Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice” (gen GDS) și think tank-uri „academice” a căror finanțare vine de unde vine și a căror poziție poate fi perfect controlată de unde trebuie; iar în fruntea politicii românești, Johannis, adică nimeni: un om fără personalitate, fără partid solid care să îl susțină, fără autonomie și fără alte idei decât aceea că… trebuie să fim aliații cei mai fideli ai SUA, NATO și UE. Un asemenea lider nu creează nici un risc de autonomizare față de directivele occidentale; el va fi totdeauna cel mai disciplinat executant al acestor directive. (Să nu-l confundăm pe Johannis cu Ferdinand I de Hohenzollern, după cum nici Ponta sau Băsescu nu pot fi confundați cu Ionel Brătianu…).

Bineînțeles, rezultatele alegerilor nu se explică pur și simplu printr-o conspirație a străinilor îndreptată contra poporului român.  Mulți votanți (disperați, ca totdeauna, de ineficacitatea instituțiilor românești, de corupție și sărăcie) au investit speranțe într-un nou președinte (așa cum au făcut-o și în 2004… istoria se repetă). Românii disperați au contribuit și ei, masiv la aceste rezultate. După cum au contribuit toți cei care, supuși manipulării, credeau că aici se confruntau două persoane, cu meritele și lipsurile lor – când de fapt a fost o competiție între inițiativa autohtonă și decizia marilor puteri. Soluția Johannis” nu este o soluție de origine românească: fără organizarea marilor actori strategici, ea n-ar fi avut nici o șansă. Johannis este prea lipsit de personalitate, prea lipsit de conexiuni politice de partid, și prea puțin cunoscut de masa electoratului pentru a dobândi așa repede un succes răsunător.Totuși, să nu uităm că el a prezis în mod genial și a anunțat explicit (cu o surprinzătoare aroganță, pentru un om până mai ieri necunoscut milioanelor de alegători români) sfârșitul carierei lui Ponta… cum s-o explica asta? O fi Johannis vreun clarvăzător, a primit el mesajul decisiv din lumea  spiritelor? Da, el a primit un mesaj. Dar nu din lumea spiritelor, ci de acolo de unde se iau deciziile. După modelul doamnei Nuland, cineva i-o fi transmis poate lui Johannis: „F… the voters! Ponta is finished, you are the new President!”

Cea mai clară dovadă a faptului că Ponta și PSD-ul nu aveau nici o șansă să câștige alegerile prezidențiale o reprezintă pregătirea minuțioasă a unor tulburări de stradă modelate după modelul celor din timpul „Primăverii arabe” și ale celor de pe Maidan-ul din Kiev. Aceeași mobilizare a ONG-urilor și mass mediei „pro-occidentale”; aceeași „schimbare la față” bruscă a unor lideri de opinie (până mai ieri anti-Băsiști, iar în timpul campaniei brusc aliați ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu și ai tuturor celorlalți servanți ai „Președintelui Jucător”); aceeași convocare insistentă pe rețelele de socializare, aceeași isterie pe Facebook: „suntem la marginea prăpastiei!”, „acum ori niciodată!”, „înfruntarea decisivă dintre Bine și Rău!” etc. (Că PSD-ul a colaborat perfect cu SUA și cu NATO, girând acceptarea României în alianța euro-atlantică, nu mai conta; el a devenit deodată „Răul” – și va continua să fie asta câtă vreme va fi mai puternic decât se dorește la Washington și la Bruxelles – Evere!) Aceleași grupuri de „protestatari” dispuși să provoace dezordini de stradă, pentru a dovedi că nu votul alegătorilor contează, ci cauza „Binelui” (definit de cine trebuie și unde trebuie… nu de către alegători); aceleași amenințări cu „Revoluția” (amenințări care îl lasă pe cetățeanul român interzis… el credea că e pur și simplu vorba de alegeri prezidențiale, nu de răsturnări ale regimului) etc.

Dacă, în ciuda tuturor presiunilor, Ponta ar fi obținut mai multe voturi decât Johannis, ar fi urmat scenariul clasic: contestarea alegerilor, acuzații de fraude masive, ocuparea Pieței Universității, provocări și violențe etc. Până când? Până când diplomații occidentali le-ar fi spus clar PSD-iștilor că „nemulțumirea populară” îi obligă să se retragă. Așa că cei care sperau că Ponta și PSD-ul ar putea câștiga alegerile se înșelau – datorită necunoașterii intereselor geopolitice implicate.

[…]

Tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni, de la promovarea insistentă a “segregării” teritoriale pe criterii de vot, până la incitarea deschisă la violenţă şi reprimarea oponenţilor politici, mă duce cu gândul la evenimentele din decembrie 1989.

De ce spun asta?

În primul rând, evenimentele din 1989 nu au apărut aşa, din senin. Ele au fost precedate de o campanie intensivă dusă în presa din străinătate – atunci nu exista altă modalitate – de demonizare a lui Nicolae Ceauşescu. De la afirmaţii fantasmagorice care i se puneau în gură, până la acuzaţii fanteziste de genul România va fabrica bomba atomică şi va ataca Ungaria, totul trebuia folosit pentru a se justifica ceea ce s-a întâmplat ulterior.

Nu este foarte complicat să observăm cine au fost “actorii” evenimentelor de atunci, ceva mai greu a fost până istoricii şi-au dat seama de regizorii evenimentelor. Alex Mihai Stoenescu afirmă: “Evenimentele din decembrie 1989 au fost trăite de români după un scenariu decis în afara ţării. Au existat totuşi câteva persoane de la noi care, instruite din timp (cu luni înainte ) au îndeplinit cu precizie actele care au determinat căderea lui Ceauşescu (A.M.Stoenescu – De la regimul comunist la regimul Iliescu, Virgil Măgureanu în dialog cu A.M.Stoenescu, Editura Rao, 2008).

Cine a scris “scenariul”: serviciile secrete din URSS, Ungaria, SUA, Occident, cu ajutorul lui George Soros. De altfel, miliardarul a şi recunoscut, recent, pentru CNN, că a finanţat “multe din activităţile disidente” din Europa de Est. Cum pomul se cunoaşte după fructe, a fost lesne de observat, după evenimente, cu cine s-a întreţinut şi pe cine a legitimat George Soros, la prima vizită în România. Iar ţinta lui numărul 1 a fost Grupul de Dialog Social. Primul ONG românesc, înfiinţat pe 31 decembrie 1989. Ca referinţă de timp, trebuie să reţinem că pe 30 decembrie mureau ultimii români, victime colaterale ale “evenimentelor”.

soros 1989 Se repetă SCENARIUL din decembrie 1989? Coincidenţe EVIDENTE cu evenimentele de acum 25 de ani FOTO & VIDEO

 

De altfel, scenariul de-atunci le-a rezervat românilor rolul de victime şi de idioţi utili, mai ales din şi cu ajutorul singurului canal mass-media al vremii, Televiziunea Română.

brucan soros Se repetă SCENARIUL din decembrie 1989? Coincidenţe EVIDENTE cu evenimentele de acum 25 de ani FOTO & VIDEO

Similitudini cu noiembrie 2014

Ceea ce bate la ochi a fost campania de demonizare totală a lui Victor Ponta. Nu discutăm aici despre cât bine sau rău a făcut punctual candidatul PSD, ci maniera în care acestea au fost prezentate, mizându-se nu pe factorul raţional, ci pe STÂRNIREA EMOŢIILOR. Evenimentul declanşator a fost îngreunarea votului pentru românii din diaspora, faţă de care protestele sunt legitime, dar nu mai mult. De fapt, tot acesta va fi şi evenimentul, pretextul, pentru care se va ieşi în stradă, imediat după vot.

Azi, rolul TVR-ului din 1989 a fost luat de alţii: Gândul, Adevărul, Hotnews, România Liberă, Mediafax, B1 TV, PRO TV. Iar când acestea au fost secondate cu brio de reţelele de socializare. Dacă în mass-media nu s-a incitat pe faţă, la crimă, nu au existat astfel de reţineri pe facebook, după cum arăta Patrick Andre de Hillerin, AICI.

Totul a fost sesizat foarte clar de către experţii în comunicare, întreaga operaţiune având un singur scop: TEAMA, FRICA de a exprima îndoieli sau măcar nedumeriri de către cei care nu erau încă convinşi de mesajul revoluţionar.

Asimilarea lui Ponta cu Nicolae Ceauşescu a fost dusă la paroxism de unul din actorii de care spuneam, e vorba de trustul Pro-Mediafax-Gândul, al lui Adrian Sârbu, “întâmplător”, şi el actor la evenimentele de acum 25 de ani (foto STANGA). Pe canalele media ale acestui post s-au difuzat mesaje patetice, în care evenimentele din 16-17 decembrie 1989 erau evocate, sugerându-se ideea că flăcara protestelor din acest an, trebuie preluată, ca şi atunci de întreaga ţară, cu îndemnul “Fiţi eroi în turul doi”.

Sarbu pro tv la Revolutie Se repetă SCENARIUL din decembrie 1989? Coincidenţe EVIDENTE cu evenimentele de acum 25 de ani FOTO & VIDEO

Mai mult, declanşatorul acelor evenimente din Timişoara, pastorul reformat Laszlo Tokeş, s-a implicat şi el în campanie, recitând mesajul anti-Ceauşescu, pardon! anti-Ponta de rigoare. Nici George Soros, prin GDS nu a făcut excepţie: Pleşu, Liiceanu, Şora, Tismăneanu, Macovei, etc, s-au raliat “cauzei”. Soros este prezent în stradă şi pe reţelele de socializare, prin mişcarea “Uniţi, salvăm”, cea care a organizat protestele, în special în oraşele din Vestul ţării. Alături de aceştia, găsim întreaga “societate civilă” sorosistă: de la Miliţia Spirituală la revista 22. Până şi Brucan este prezent, prin Lucian Mândruţă, pupilul său.

Un element extrem de important al evenimentelor din 1989, pe lângă demonizarea lui Ceauşescu, a fost întărâtarea populaţiei revoluţionare împotriva celor consideraţi a fi susţinătorii regimului, dar şi duşmanii noilor lideri. Atunci, rolul a fost atribuit Securităţii, care de la terorişti la otrăvirea apei la Timişoara şi…Sibiu, a fost acuzată de toate relele posibile. Coincidenţă?

Apropo de Sibiu, este bine de ştiut că oraşul lui Klaus Iohannis a dat, în decembrie 1989, 99 de morţi, fiind depăşit la acest capitol doar de Bucureşti. Pe locul trei în acest clasament macabru este Timişoara.

Revenind la zilele noastre, rolul Securităţii din decembrie 1989 este atribuit Bisericii Ortodoxe Române. Plecând de la două cazuri din Nordul ţării şi de la decorarea unui “acolit” al regimului Ponta/Ceauşescu, maşina de propagandă a ajuns să pună în gura preoţimii orice aberaţie, la fel cum se întâmpla în decembrie 1989 cu DSS.

Orice “anonimă” care loveşte în preoţi este considerată literă de adevăr, în timp ce reacţiile Patriarhiei sunt ignorate, dacă nu sunt trecute la categoria “şi altele”. Nu întâmplător, zilele acestea a venit şi lovitura de graţie din partea Curţii Constituţionale: majoritatea religioasă a acestei ţări a fost pusă la completat formulare pentru a-şi exercita un drept consfinţit de legea supremă a ţării.

Finalul a fost sesizat deja de o parte a clerului, care acuză că a început o adevărată Prigoană anti-ortodoxă. 

Pe lângă BOR, sunt distruşi mediatic toţi cei care îşi exprimă o opţiune politică, care nu coincide cu cea exprimată la fel de democratic de Pleşu sau Liiceanu. Aici intră Tudor Gheorghe, Radu Beligan, Gabriela Szabo, Dorel Vişan, Raed Arafat,etc. Nu mai contează vârsta, competenţa, rezultatele, totul trebuie maculat.

Peste toate însă, atârnă ameninţarea făţişă cu dezmembrarea ţării, în cazul în care rezultatele “evenimentelor” nu coincid cu cele dorite de “scenarişti”. Nu mai devreme de vineri, steagurile Transilvaniei şi Moldovei, ca entităţi independente, fluturau falnic în primele rânduri ale manifestaţiei de la…Timişoara. Alături de acestea era, ca prin coincidenţă şi  tricolorul românesc, găurit! Dacă în 1989 acesta avea un sens, acum ce logică poate avea acest drapel găurit? (FOTO, de la stânga la dreapta- captură din video JOS).

Acestea nu sunt evenimente izolate, fapt demonstrat de declaraţia lui Cristian Tudor Popescu, acest Teodor Brateş al Gândului, care afirma pe 5 noiembrie: ”Privind însă harta alegerilor, se vede că secera a rămas, o seceră roşie a vechiului Regat, Moldova şi Muntenia, care împresoară Transilvania albastră şi galbenă de 25 de ani încoace.Şi care într-o zi ar putea s-o taie”. 

A urmat protestul de la Cluj, în care am văzut defilându-se cu un banner în care regiunea de vest şi centru a ţării era “viitoarea diasporă” şi de care nu s-a lepădat nimeni. Nici de susţinerea autonomiştilor Zsolt Szilagyi şi Sabin Gherman nu s-a dezis nimeni. Ba dimpotrivă, a fost folosită din plin, mai ales pe reţelele de socializare.

Nu am spus nimic despre implicarea din exterior, pentru că este clar că SUA şi Germania susţin “revoluţia”. Am arătat acest lucru aici şi aici.

De altfel, doamna Merkel nu s-a putut abţine şi a lăsat şi un indiciu mai mult decât arogant: în scrisoarea de susţinere către Iohannis, aceasta a folosit sintagma Siebenburgen, referindu-se la Transilvania, adică vechea denumirea a provinciei. Doamna Merkel putea folosi cu uşurinţă cuvântul “Transsilvanien”, dacă nu chiar Rumanien,  dar a preferat denumirea care se regăseşte pe vechea stemă a defunctului principat, una în care românii nu erau reprezentaţi. O altă coincidenţă?

Pentru succesul evenimentelor din 1989, esenţială a fost trecerea Armatei de partea “revoluţiei”, prin actul de la 22 decembrie, atunci când Generalul Victor Athanasie Stănculescu l-a evacuat pe Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central, deposedându-l de puterea de a comanda Forţelor Armate. Stănculescu a cerut atunci, revocarea ultimului ordin al lui Ceausescu, acela de a trimite soldaţii în stradă, întorcându-i în cazărmi.

Ce atitudine va avea Armata? Dar serviciile de informaţii? Mandatul lui Traian Băsescu expiră pe 21 decembrie.

Diferenţa principală dintre televiziune şi facebook e că prin televiziuni încearcă unii să ne manipuleze, prin facebook ducem manipularea  la capăt singuri. În aceste alegeri, după cum ştiţi, mi-am declarat de la bun început completa neutralitate. Pur şi simplu nu m-a interesat un show cu floricele şi scenete civice după 4-5 ani de austeritate.

Un lucru mi-e însă destul de clar. Am pus ieri pe pagina mea „Antena 3 a luat bătaie de la Facebook”. Unii au tendinţa de a privi drept o singură tabără drept negativă. Ambele au avut un rol nociv, au transmis mesaje murdare către spaţiul public. Prezentarea lui Iohannis drept victoria civilizaţiei face uitată o campanie în care foarte mulţi susţinători de dreapta au sărit grav calul.

Antena3, Romania TV şi echipa candidatului Ponta au lucrat la unison după nişte reţete absolut reprobabile. Minciunile cu tăiatul pensiilor au fost doar de încălzire. Vîndutul de copii, frişca tabloidală. Sfătuitori precum Bogdan Teodorescu şi alţii au o problemă: ei dispreţuiesc electoratul PSD aproape şi mai mult decît îl dispreţuiesc cei din nucleul dur de dreapta. Altfel nu se poate explica insistenţa pe naţionalism prăfuit, ortodoxism, ameninţarea maghiară şi alte teme ridicole faţă de prezent [nu, nu sunt nicidecum ridicole, si nici lipsite de relevanta politica; au fost instrumentate oportunist, insa asta e altceva – nota noastra].

Televiziunea funcţionează cam aşa: închide oameni într-un acvariu, toţi cred că sînt mari manipulatori pentru că fac audienţă. Însă parte din audienţă le-a fost ostilă. De altfel, de-a lungul celor 10 ani Antena 3 a reuşit să antagonizeze la maximum telespectatori şi să activeze şi oameni altfel indiferenţi la jocul politic. Audienţă nu înseamnă vot.

Fanii lui Iohannis, mulţi alcătuind un bloc comun pe reţelele de socializare. Spre deosebire de televiziuni, facebook-ul nu a creat un curent critic, deşi au folosit şi ei arme dintre cele mai jegoase. În spatele reclamelor luminoase cu anticorupţie, au circulat fluvii de jeg mult mai viu, mai nociv, decît oboselile pontiste. La asta au contribuit şi cei din presa de dreapta care au încurajat un soi de sentiment cenzitar al fiinţei. Babe ştirbe, ţărani proşti care vînd votul, sărăcanii pesedişti, asistaţii social [si BOR – aflata si ea pe lista neagra, cu tot cu credinciosii sai, insa ea este ignorata consecvent de autorii de stanga, desi e centrala in discursul urii practicat de “dreapta” – nota cuvantul-ortodox.ro], toate locurile comune pe care s-a sprijinit retoric programul de austeritate au revenit violent în faţă.  Am ataşat un afiş de o prostie violentă care totuşi exprimă o realitate pe care preferăm să o ascundem după papioane, eleganţă şi mirajul vestic. Iohannis ar trebui să înţeleagă că aceste motoare trebuie rapid dezactivate:

În acelaşi timp, partea online PSD crede că funcţionează cumpărarea likeului la kil şi tratează publicul de pe reţelele de socializare tot ca o masă de manevră. E o masă de manevră comercială. Nu e aşa uşor să construieşti grupuri de influenţă politice. Pentru că alea politice funcţionează cu motoare care de obicei stau offline. E totuşi comic că fanii Iohannis asasinează publicul cu civlizarea lor şi spiritul democratic în timp ce practic au cerut dreptul la vot, dar doar la votul „cum trebuie”.

Să discutăm puţin dreapta şi ACL-ul. Ajutorul venit din zona civică – cu ocazia asta s-a distrus orice urmă de speranţă de la mişcări civice active în 2012-2013 – nu e nou. Şi PDL şi PNL au stat mult la putere în tot acest deceniu. Iar sărbătorirea în stradă a încă 5 ani pentru dreapta la preşedinţie, ca şi cum am fi reuşit să schimbăm lumea, mi se pare de un ridicol total. Vorba lui Ciprian Şiulea: rezultatele au fost 55% Caragiale, 45% Urmuz.

După  toate tîmpeniile comise de dreapta, după cădere dramatică în sondaje, au reuşit să-şi încapsulelze forţele în DNA şi societatea civilă. Ca de obicei, mare parte din societatea civilă şi-a oferit imediat serviciile pentru occidentalizare şi civilizare la dreapta. Trupa şchioapă a lui Băsescu s-a adăpostat sub aripi de oengişti şi intelectuali care abia ce ieşiseră din programe de stipendiere. Vor reveni curînd probabil.

Şi Ponta a curtat dreapta cît a putut. Le-a oferit bani angajatorilor, a încercat aburirea unor grupuri vulnerabile. Însă el a crezut că se cumpără totul la bucată şi a neglijat un imens potenţial în electoratul de stînga. Unul care a fost complet nereprezentat în acest an. Unii bagatelizează ideologicul. Niciodată hegemonia dreptei n-a fost mai evidentă şi nicodată circul de legitimare „civică” şi civilizare ritualică.

[…] Importantă (pentru mine, ca preot ortodox) este semnificaţia religioasă, civică şi morală, precum şi consecinţele asupra pentru relaţiei Bisericii Ortodoxe cu Statul Român ale acestui rezultat paradoxal: un Preşedinte germanic şi luteran conducător al naţiunii latine române şi ortodoxe.

Înainte de toate, sunt dator să recunosc creştineşte: da, m-am înşelat când am afirmat că apartenenţa la credinţa creştină ortodoxă va conta în alegerile prezidenţiale 2014. Românii au reacţionat după un tipar pe care nici măcar preoţii ca mine (îndrăznesc să spun că eu cred că mă regăsesc în rândul acelor preoţi care nu s-au enclavizat într-un confort căldicel al bunăstării lumeşti obţinute prin negustorie de Hristos şi nici în peştera vreunui fundamentalism naţionalist-ortodox stupid!) nu au avut capacitatea să-l intuiască. Implicarea elementelor de natură ortodoxă nu l-au ajutat pe Victor Ponta, dimpotrivă au provocat o iritare imensă în rândul a zeci de mii de români, mai ales tineri, cei mai mulţi dintre ei fiind (paradoxal!) creştini ortodocşi, măcar prin Sf. Botez, dacă nu şi prin practică.

Apare aici un prim element, cu semnificaţie religioasă şi morală, care trebuie analizat – dorinţa insistentă a tot mai multor români ca Biserica să practice o severă şi enclavizantă neutralitate faţă de viaţa politică. Se cere Bisericii să nu facă politică, cuvântul de ordine fiind o nouă lozincă scandată pe străzi, în aceste zile, de susţinătorii clujeni ai Preşedintelui ales Klaus Iohannis: „În Biserică nu facem politică!”

Care ar fi, în contextul unei republici laice şi în curs de secularizare, aplicarea curată dogmatic şi corectă din perspectivă civică a poruncii Daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu” (Luca XX, 25)?

Au respectat sau au încălcat această poruncă Martirii Închisorilor Comuniste, dintre care cei mai mulţi preoţi şi mireni creştini ortodocşi, atunci când au decis că Partidul Comunist şi regimul democraţiei populare (forme de viaţă politică) sunt atât de nocive pentru Naţiunea Română încât trebuie renunţat la „simfonia bizantină” şi reacţionat direct, prin predică şi faptă? În vremurile noastre de relativă libertate şi democraţie, respectăm sau încălcăm această poruncă dacă păstrăm tăcerea, ca Biserică, şi nu reacţionăm atunci când conducătorii cetăţii (clasa politică) aruncă poporul (pe cetăţeni) în sărăcie, boală, desfrânare, apostazie etc.?

De fapt, ce este „a face politică”? O definiţie găsită pe Internet ne spune că Politica este „ştiinţa şi arta de a guverna un stat; formă de organizare şi conducere a comunităţilor umane, prin care se menţine ordinea internă şi se garantează securitatea externă a comunităţilor respective”, iar A face politică înseamnă „a lua parte în mod activ la discutarea şi rezolvarea treburilor statului.”

Relaţionarea Bisericii noastre cu viaţa politică post-decembristă s-a întemeiat pe teza „simfoniei bizantine”. Aceasta ne-a ajutat, în anii 90, să recuperăm o parte din drepturile pe care dictatura comunistă le răpise Bisericii. Procesul de aderare la Uniunea Europeană şi apoi, după 2007, procesul de integrare în această structură suprastatală, au adus însă un element nou în viaţa cetăţii româneşti, anume acela al exigenţei ca Statul Român să devină absolut laic, societatea să accepte secularizarea, iar Biserica naţională să fie treptat separată de stat şi exilată din agoră, în sfera vieţii private. Ierarhia Bisericii noastre a avut naivitatea să creadă că va reuşi să perpetueze la nesfârşit „simfonia bizantină”, că va evita acest deznodământ, acceptând ritmul impus de politicieni, care au solicitat tot mai mult şi mai insistent asumarea unor felurite compromisuri în schimbul unor drepturi legitime pe care le-au recunoscut Bisericii, după 1989 până în prezent.

Această interpretare naivă, însoţită uneori de aplicarea arogantă a „simfoniei bizantine” în relaţia Bisericii cu clasa politică, ne-a îndepărtat treptat de o parte din popor şi am ajuns la momentul 16 noiembrie 2014, când un val periculos de agitat al antipatiei faţă de Biserica naţională a cuprins un număr mult prea mare de români creştini ortodocşi, încât să fie ignorat ori considerat a fi o întâmplare. Trebuie ca ierarhia Bisericii să renunţe la această aproape fariseică atitudine că „noi, slujtorii Bisericii nu facem politică”!

Biserica trebuie să facă politică, în sensul definiţiei de „a lua parte în mod activ la discutarea şi rezolvarea treburilor statului”, ale comunităţii! O „politică a lui Hristos”!

Altfel spus, să ne regăsim curajul de a promova, în temeiul valorilor moralei creştine ortodoxe, o relaţie vie, activă, duhovnicească, dinamică, blândă ori severă cu clasa politică, în funcţie de conţinutul şi efectul faptelor acesteia asupra Naţiunii noastre, indiferent de orientarea ideologică ori de bunăvoinţa/reaua-voinţă a vremelnicilor conducători ai statului, ţelul suprem fiind slujirea lui Hristos şi păstorirea Naţiunii Române pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu. O atare reaşezare a relaţiei noastre cu clasa politică este cu atât mai necesară, cu cât laicizarea Statului Român şi secularizarea societăţii româneşti reprezintă (rezultatul alegerilor din 16 noiembrie sunt o dovadă în acest sens) un proces ireversibil.

Un al doilea element dezvăluit atât de reacţiile controversate ale unora dintre reprezentanţii Bisericii, cât şi de criticile vehemente aduse la adresa Bisericii în legătură cu susţinerea mai mult sau mai puţin făţişă a candidatului creştin ortodox Victor Ponta, cu ocazia acestor alegeri prezidenţiale, este precaritatea agendei publice a Bisericii noastre.

Dacă ierarhia Bisericii Ortodoxe îşi asuma deschis, public, o serie de principii şi criterii clare cu privire la viaţa politică (nu doar interdicţia, folositoare de altfel, ca preoţii să facă politică de partid), la modul în care aşteaptă de la politicieni, în temeiul poruncilor lui Hristos, să conducă Statul Român şi comunităţile noastre, dacă mărturiseam permanent (chiar cu riscul de a-i deranja pe activiştii lui „political correctness”) că pentru noi este important ca liderii politici să exprime, proporţional, atât opţiunile politice ale cetăţenilor români, dar şi adeziunea la credinţa creştină-ortodoxă, majoritară în România, dacă aveam tăria de a atenţiona cu fermitate că dăm Cezarului cele ale Cezarului câtă vreme Cezarul nu se atinge de cele ale lui Dumnezeu, altfel spus, dacă aveam îndrăzneala duhovnicească de a refuza invitaţia la masa Cezarului atunci când acesta mănâncă „de dulce-n Post”, la alegerile prezidenţiale 2014 am fi fost liberi să ne exprimăm dorinţa (încă la începutul campaniei electorale, când erau mai mulţi candidaţi!) ca poporul să aleagă un candidat care fie posesorul, alături de calităţile umane, civice, europene etc., şi al calităţii de membru al Bisericii Ortodoxe Române.

Agenda publică a Bisericii noastre este însă formată doar din activitatea filantropică (tot mai substanţială în ultimii ani, datorită atragerii de fonduri europene, dar cu prea puţină ştiinţă a PR-ului prezentată şi ca atare, cu atât mai puţin crezută de marele public!), din activitatea de ctitorire de biserici (iarăşi, precar prezentată şi argumentată, provocând reacţii adverse în diferite medii ale societăţii româneşti) şi din mărturisirea lui Hristos făcută prin predici, studii teologice etc. atemporale, cu prea puţină legătură cu realităţile societăţii româneşti, o pastoraţie în care se amestecă cuvinte de învăţătură în forme venite parcă din vremuri medievale şi coborând spre o Românie mioritică şi rurală, bucolică şi tradiţionalistă – de fapt, o Românie care nu mai există de peste o jumătate de secol – cu atitudini moderniste atât de lumeşti în conţinuturi şi manifestare încât criticii Bisericii noastre le suspectează a fi expresia unui mercantilism mamonic.

Maica-Domnului-cu-sfintii-de-la-AiudÎn Biserică pot fi aflate numeroase exemple de mărturisire vie, deopotrivă idealistă şi pragmatică, a lui Hristos. Avem ierarhi şi preoţi (am bucuria să cunosc astfel de oameni în Arhiepiscopia Craiovei) care ştiu să se folosească de cele ale lumii pentru a dărui Bisericii şi credincioşilor cele ale credinţei, schimbând faţa lumii după chipul lui Hristos. Bunele lor practici trebuie studiate şi concluziile astfel obţinute pot modela agenda publică a Bisericii.

Ceea ce lipseşte cel mai mult acestei agende publice bisericeşti este însă o atitudine clară şi o reacţie imediată, ambele întemeiate pe Dogmele şi Canoanele Bisericii noastre, la marile probleme actuale ale Statului Român şi societăţii româneşti.

Un mecanism administrativ, birocratizat şi anchilozat, afectat de un fel de autosuficienţă a „pântecului sătul”, iar în unele cazuri o lipsă de eficienţă a comunicării între membri ierarhiei Bisericii, nu ne permit să reacţionăm la situaţiile de criză cu care se confruntă creştinii ortodocşi români în vieţuirea lor în Statul Român sau în cuprinsul lumii. Credincioşii noştri au început să uite că Biserica le poate oferi sfat şi îndrumare, ajutor şi susţinere în situaţiile dificile în care Statul ori alte forţe lumeşti îi ispitesc ori le fac viaţa amară.

Totuşi, chiar dacă agenda publică a Bisericii noastre se va modela treptat în conformitate cu exigenţa de a rezona mult mai bine cu credincioşii noştri, atât de greu ispitiţi şi încercaţi în aceste vremuri încurcate, rămân de rezolvat slăbiciunile unui al treilea element din componenţa a ceea ce ar fi mecanismul de interacţiune a Bisericii cu lumea: clerul ortodox.

Alegerea germanicului luteran Klaus Iohannis ca Preşedinte al Republicii şi recenta decizie a Curţii Constituţionale a României îndreptată împotriva orei de religie din şcolile româneşti sunt două semne care ne spun că a sosit vremea ca noi, preoţii creştini ortodocşi să ne trezim din autosuficienţă, să ieşim din enclavizare şi să ne scuturăm de ispita traiului tihnit.

Preotul care nu priveşte nici măcar peste gardul bisericii unde slujeşte, spre viaţa parohiei sale, aşteptând doar ca „lumea să vină la biserică, pentru Liturghie, acatist şi pomelnic, botez, nuntă, înmormântare şi pomană, că aşa e tradiţia noastră din moşi-strămoşi”, nu-şi merită locul. Valul de antipatie îndreptat împotriva Bisericii în aceste zile nu a fost provocat doar de cele câteva gesturi de susţinere publică a candidaturii creştinului ortodox Victor Ponta făcute de unii ierarhi sau preoţi. Există în rândul multora dintre credincioşii noştri o tensiune acumulată împotriva noastră în curgerea anilor în care preoţia a fost transformată treptat, de către mulţi dintre noi, slujitorii altarelor, din vocaţie aducătoare de mântuire, în meserie generatoare de profit.

Nu vom reuşi să-L mărturisim pe Hristos şi să schimbăm lumea, dacă nu ne asumăm şi nu îndreptăm căderile noastre. Preotul creştin-ortodox nu este un funcţionar care oficiază un serviciu, nu este un teolog cu simbrie care tipăreşte cărţi cu învăţături pe care puţin le înţelege şi aproape deloc le urmează. Preotul creştin-ortodox este mărturisitorul lui Hristos, noi, preoţii „împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem,” iar credincioşii noştri, parohia, eparhia „sunt ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel III, 9)

România ortodoxă s-a transformat, deocamdată, în România protest(antă), căci românii au protestat împotriva vechilor rânduieli politice şi au ales să creadă că vor fi salvaţi de protestantul neamţ Klaus Iohannis. O lecţie pe care Biserica noastră trebuie să o înveţe bine.

Creştineşte este să încheiem rugând pe Dumnezeu să-l lumineze pe Preşedintele ales Klaus Iohannis şi să-i dăruiască puterea de a rămâne loial promisiunilor făcute Naţiunii Române. Dumnezeu să ne ajute!

Nota noastra:

Ar mai trebui adaugat faptul ca interesul evident al partenerilor strategici in alegerea lui Klaus Iohannis a reiesit si din modul in care a fost prezentata victoria acestuia in presa internationala. Sablonul a fost urmatorul: iata ca in Europa de Est, apropiata de Rusia lui Putin, inconjurata de Ungaria lui Orban, nu prea departe de Turcia lui Erdogan si de Serbia care se inflameaza de la drone cu steagul Albaniei Mari, exista o tara care a votat cu un minoritar. Romania este exemplul democratic care a spus un NU hotarat nationalismului (fie el soft, de parada, asa cum il reciclase Ponta). Nemtii au o naratiune de colonizatori fara perdea: pentru presa germana, Iohannis e, nici mai mult, nici mai putin, neamtul care incearca sa scoata Romania din mocirla… 

Se spusese si inainte, de catre americani, ca Romania trebuie sa fie un exemplu in regiune, chiar unul capabil sa exporte democratie in jur. Asta inseamna sa fie un model, si asistam, in prezent, la constructia acestui model. Presedintia detinuta de un minoritar atat etnic, cat si religios, prin urmare, CONTEAZA, e chiar decisiva, insa nu atat pentru romanii care au votat, cat pentru stapanii care au ales. Conteaza in sens invers: adica e bine sa fie vizibila identitatea sa de minoritar, tocmai aici este tot “skepsisul”.

In acest sens, faptul ca Ponta a ales sa-si faca o campanie electorala pe teme nationale si religioase (nu conteaza cat de superficial a preluat temele, ci ca este perceput si identificat astfel) a fost un mare rau, deoarece acum naratiunea este ca Romania a respins in mod hotarat atat nationalismul, cat si aderenta la religia majoritara. Si acesta va fi modelul, care, transpus in practica, va consta in continuarea procesului inceput cu religia din scoli (decizia CCR), va continua cu punerea la punct a BOR (inclusiv prin DNA) si prin drepturi acordate minoritatilor homosexuale. Romania nu va fi un model de republica civica, in sens clasic, unde etnia si religia conteaza mai putin, ci va fi un model cultural neoliberal, unde acestea conteaza si modeleaza identitatile sociale si politice, insa doar pentru a destructura pe cele majoritare si a le impune pe cele minoritare.

Sau, cum s-a exprimat Masoneria in mesajul catre Iohannis, ne asteapta revolutia “transformarii” Romaniei:

“Mai mult ca niciodată, aşteptăm cu încredere ca Preşedintele Klaus Iohannis să călăuzească, în al 26-lea an după Revoluţie, această nouă Revoluţie paşnică, a modernizării şi transformării României”, a încheiat Săvoiu.

Si reactia majoritatii, totusi, care e sensibila atat la nationalism, cat si la religie, nu va mai conta, caci prin mecanismele puse in functiune pe 16 noiembrie 2014 am asistat la un vot covarsitor, care legitimeaza fara discutie orientarea Romaniei in urmatorii ani. Ce legitimitate si in numele cui va mai putea pretinde, de pilda, BOR, mentinerea religiei in scoli, sau mentinerea definitiei familiei traditionale, cand o vasta majoritate a cetatenilor, cea mai mare din 1996 incoace, a ales un curs al “modernizarii”, un curs de “liberalizare” si “occidentalizare”? Cand exista chiar ortodocsi care au cautionat, aplaudat si sustinut entuziast aceasta alegere? Aceasta revolutie culturala ne asteapta, cel mai probabil, si nu cea a “normalitatii” si a “bunului simt”.

Redam, mai jos, si cateva comentarii ale cititorilor nostri:

Petra:

Am ramas interzisa cind am vazut coada imensa de la Londra. majoritatea zdrobitoare a celor de la coada erau tineri si foarte tineri. IN 2012 cind a fost referendumul de demitere al lui Basescu, in Atena unde erau inca citeva mii de romani, era o mare liniste la sectia de votare a consulatului si atunci eu chiar m=am dus sa votez pentru stiam ca votul ar fi fost important. Si nu cred ca a fost foarte diferit in alte capitale.

Deci sa inteleg ca tineretul a fost mobilizat prin folosirea internetului si i s-a bagat in cap, asa, pe scurt, ca PSD-ul e un marele pericol iar Iohanis un mare izbavitor?! Si totusi cum ramine cu Antena 3 si audienta sa masiva? Cum ramine cu lipsa de popularitate a lui Johanis pina acum 2 luni, numai? Cum ramine cu cele 7 milioane care in 2012 au votat pentru pleacarea lui Basescu si implicit a tot ce simbolizeaza el: DNA, Macovei si alti monstrii? Oamenii astia unde sint?? Mai ales ca ATUNCI cind tabara euro-atlantico-basista nu dorea iesirea la vot, romanii care au iesit totusi in numar mare au fost relaxati, fara “sareli” revolutionare, fara scandal, fara cozi in diaspora (cum spuneam).

Ceea ce este cu adevarat inspaimantator este abilitatea extraordinara cu care au reusit sa faca “din rahat bici”. Adica dintr-o atmosfera oarecum linistita, in care nimic important nu se intimplase, sa devina o atmosfera incinsa la maxim, cu spirite incinse la maxim….din nimic. Chiar nimic!!!!! revolutia din 1989 a fost pe jumatate sincera. Oamenii au iesit in strada pentru ceva totusi important (chiar daca a fost o crunta iluzie). Acum insa astia pot sa manipuleze masele sa iasa peste noapte din casa si sa faca revolutie….din nimic si pentru nimic. Ca ce? ca n-au votat suficient de rapid?! Ei da, ce sa zic! Si eu care credeam ca lipsa locurilor de munca si lipsa de orice perspectiva pentru tineri in Romania ar fi fost adevaratul motiv. Sau, asa cum se intimpla la greci, proteste impotriva FMI si BCE si a Comisiei Europene sau proteste impotriva nenorocirii sistemului de sanatate.

Au reusit sa transforme o situatie relativ linistita, pina acum 2-3 saptamini, cu un final previzibil, intr-o situatie incendiara si un final neasteptat. ASTA este infiorator.

Cit despre ce va urma, generic spus, anihilarea ultimilor bastioane, institutii, grupuri si grupuscule care au o orientare cit de cti nationala, chiar daca este vorba si de afaceristi corupti, dar totusi legati de contextul national. […]

Cit despre BOR….problema lor cu BOR este capitalul spiritual pe care, asa cu hiatusuri, problematic, etc il detine totusi asupra unui numar destul de mare de oameni. Ori asta este ultimul mare bastion in calea lor si nu intimplator isi doresc macinarea lui din exterior si din interior. Nu poti sa ai control TOTAL asupra unui om care este practicant sau in a carui constiinta identitatea ortodoxa este ceva inca…chiar si nominal. Dar asta o stiti si voi foarte bine.

Intr-adevar cu lovitura asta de teatru s-a dovedit ca se poate declansa orice, si mai ales o adevarata vanatoare de vrajitoare….de data asta ortodoxe. Adica se poate orice! iar violenta stradala din Romania observata de multa vreme poate sa fie canalizata metodic, sistematic si cu tinte precise.

Asa ca o sa repet un truism: rugaciunea si spovedania, cit mai avem unde sa ne spovedim in urmatorii ani.

daniela:

Teribil! Vazand toata isteria care se desfasoara nu pot decat sa spun ca cel mai mare dusman al omului este prostia. Si eu care credeam ca dupa 25 de ani de batjocura si manipulare romanii au dobandit o intelepciune si un realism care ii vor face mult mai greu de manipulat si ca sunt mult mai informati si mai avizati. M-am inselat groaznic! Dragii mei, nu credeam sa ajung sa traiesc o asemeanea deceptie! Oamenii astia VOR sa alerge dupa cai verzi pe pereti! Atat sunt de rupti de realitate! Votantii efervescenti de la aceste alegeri ma fac sa ma gandesc fara sa vreau la intelighentia rusa de dinaintea revolutiei bolsevice. Atat de trist si rau prevestitor!
Te uiti la ei si intelegi ca nu Dumnezeu si poporul roman sunt valorile lor supreme ci “civilizatia”, “bunastarea”, “europenismul”. Vai! Raoul Weiss are dreptate.

marian:

Da, nebunia e mare si are cateva coordonate ce se vad clar, dupa cateva minute de decantare.

Intai, reeducarea asta la care suntem indemnati si pe aici de musafiri preocupati de binele nostru. Adicatelea situatia e atat de serioasa, incat am face bine sa ne interiorizam criticile, asa cum remarcau si admin, enkidu s.a. Pai asta inseamna sa te bagi singur in gura lupului, alegem singuri sa jucam pe terenul adversarului. Pentru ce, pentru vizibilitate? Fortati? Deja au facut destul rau deziceri din randul preotilor care, suparati fiind pe “caderile” altor preoti sau a ierarhilor, dau in Biserica, disculpandu-se ei insisi (indirect, dar detaliu ce nu trebuie sa scape neobservat, nu poti sa nu te intrebi a cui slava e cautata). Interiorizeaza o discutie… in public. Declaratiile unora ca acel parinte Siluan sau http://ioanflorin.wordpress.com/ , de distantare, au lasat sau au intarit impresia ca e, intr-adevar, o problema cu BOR. Si toti cei care nu merg la Biserica si aud aceste luari de pozitie se simt intariti in pozitia lor – iata, daca pana si un preot critica Biserica, atunci si ei au dreptate sa nu mearga la slujbe, sa nu asculte preotii, sa nu se spovedeasca s.c. (clasica “e relatia mea cu Dumnezeu”). Ba chiar devine acceptabil si chiar de dorit sa fii critic dur al Bisericii. E evident ca e o diferenta mare intre a critica Biserica din interior (asumandu-ti Biserica) si a o face din exterior. Dar aceasta diferenta devine insesisazibla cand e vorba de “salvarea” Romaniei.

Teama mea e ca a fost deja foarte eficienta campania (paralela cu cea electorala) de discreditare a Bisericii, acum Biserica e vazuta de majoritatea votantilor anti-Ponta ca retrograda si PSDista. Rasturnand perspectiva, daca se va reusi intoarcerea votului negativ intr-o constructie politica (si cam asta e ideea cu miscarea din jurul lui Macovei), banuiesc ca nu s-ar constitui intr-un fan-club BOR. Deci eu vad stingandu-se posibilitatea ca adevarata Romanie sa fie reprezentata in vreun fel, dinamitandu-se cu grija si PR componentele “fundamentaliste” crestine, alaturi de “prostia” taranilor si bunicilor. Si mi-e ca tinerii nostri se vad un fel de pasoptisti.

Daca ne uitam de sus la miscarea de PR anti-Biserica (ar fi amuzant daca nu e trist cum se face acum diferenta intre Biserica si BOR), nu mi se pare departe de ce a facut papa cu sinodul de anul asta, cand a fortat discutarea problemei casatoriilor gay pentru a-i provoca pe conservatori sa iasa in fata, doar pentru a fi linsati apoi.

Dan:

Mi se pare incredibil cum acum Iohannis a devenit salvatorul de raul care l-a propulsat. Ne bucuram de parca l-am fi ales pe parintele Cleopa presedinte si noi nu mai trebuie sa facem nimic decat sa-l dam jos pe Ponta. Romania e pe marginea prapastiei, are datorie directa peste 200 de miliarde intr-o moneda pe care nu o controleaza, suntem la granitele razboaielor si noi sarbatorim victoria. Trezirea va fi mult mai crunta de data asta. Am cam ajuns la fundul sacilor de tot felul.

harta

*


Categorii

Alegeri in Romania, Articolele saptamanii, Cuvantul cititorului, Facebook, George Damian, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Opinii, analize, Preot Marcel Radut Seliste, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

224 Commentarii la “Pe marginea alegerilor prezidentiale. RASISMUL ANTI-ROMÂNESC/ Ce se intampla cu România ortodoxa?/ MIZA GEOPOLITICA: “Defectul” real al PSD si motivul pentru care NU TREBUIA sa castige Ponta/ MASONERIA – ENTUZIASMATA de alegerea lui Iohannis: CE FEL DE “REVOLUTIE A TRANSFORMARII” NE ASTEAPTA?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 6 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. @endiku,

    Sa nu mai spun ca Johannis, care are case pe care si le-a “retrocedat” ilegal (precum Basescu casa din Mihaileanu, doar ca acesta a donat casa lui fiicei sale, ca sa poata lua acea casa de la stat, pt ca legea spune ca doar cei care nu detin vreo casa pot beneficia de acest lucru, pe cand Johannis nici nu s-a sinchisit sa doneze altuciva casele pe care le detinea deja), iar pt alte case se judeca in instanta cu vechii proprietari , toate astea spunand muuuulte despre moralitatea acestui om, care are deci dosare penale pe rol, nerezolvate, face din el un om foarte usor santajabil. Cum sa fii incantat de alegerea unuia cu probleme penale?! Pe mine ma depaseste total cum rationeaza sustinatorilor lui, cum pot accepta toate acestea. Sa nu mai spun ca, duhovnicul Ioanichie Balan a spus ca e un pacat mare, ca ortodox, sa alegi un eretic (daca acesta va lua masuri contra Bisericii ortodoxe)… Ma rog, fiecare cu ratiunea si cu responsabilitatea lui.

  2. @Dumitru:

    De ce ne pui pe seama lucruri pe care nu le-am spus?

    Sanctiunea prin vot e buna in functie de context. La aceste alegeri credem ca o optiune mai legitima de sanctionare era votul anulat sau non votul, caci asta transmite sistemului politic in intregul sau ca are o problema majora de legitimitate. Participarea la o stare de spirit si la o constructie politica ce este, o spunem cu toata raspunderea, una prefabricata, ce poate fi inteleasa, uman, doar ca o amagire, este gresita. Dar nu spunem nimic nou, insa se pare ca nici asta nu e bine, ca trebuie neaparat sa fim de acord cu alegerea lui Iohannis, sa o cautionam.

    Care-i problema cu faptul ca noi nu avem de gand sa cautionam aceasta constructie politica? E interzis?

  3. @Dumitru (80)
    Problema este că nu ai blamat pe cineva, ci ai votat pe altcineva (care e mult mai rău). Un meta-rău. E o problemă că nu poţi contextualiza răul şi opţiunile; chiar gravă. Oare nu ai ascultat de cineva, de fapt, când ai votat?

  4. @ Dumitru:

    Nu ne vedem martiri, cine stie care si cum rezista? E o nebunie sa te vezi martir. Dar prigoana va fi, nu trebuie sa fii prooroc ca sa intelegi asta.

    Tu nu vrei revolutie, te credem, dar, si fara sa iti dai seama (din simplul motiv ca nu doresti sa vezi decat strict ceea ce este in fata ochilor proprii si atat, nimic in jur, desi nu sunt lucruri complet oculte, ci deja declarate, vadite), ai participat sau mai participi inca la declansarea si derularea ei. Problema este ca dupa un singur vot urmeaza totusi… ceva, in afara de prabusirea celor vinovati de un anume rau. Si pana se implineste sorocul unui eventual alt vot de sanctiune se implineste o anumita agenda. Absolut intamplator, cea mai dorita de dusmanii tarii si ai Bisericii. Iar ca sa vezi agenda, totusi, chiar e de ajuns sa privesti onest, sincer, lucid la tot ce se intampla. Nu e nevoie sa ne crezi pe noi, doar sa lupti cu propria tendinta spre autoamagire si sa incerci sa nu dai deoparte semnele grave care sunt si care vor fi in directia de care vorbim.

  5. Observ cam multa vorbaraie pe site care aduce suspect de mult a propaganda si miroase a propagandisti provocatori. imi cer scuze nu ma pot abtine. Am avut si eu o data rabdare sa citesc postarile.

    @Alin-7 excelenta observatia apropo de manipularea maniei maselor

  6. @Dumitru,

    Ce e rau in asta? Faptul ca in spatele lui Iohannis stau gandul, hotnews s.a.? In spatele lui Ponta stau antena3, rtv s.a. Si ultimii mi se par mult mai toxici, mai perfizi, mai antihristici.

    Faptul ca ultimii ti se par mai toxici, inseamna ca ti-ai insusit opiniile propagandei basiste. De ce sunt mai toxici? Pt. ca au fost singurii care s-au opus lui Basescu? Basescu este cel care a sfidat in mod oribil acest popor, pt. el si cantaretii lui de curte, antena3 si rtv sunt raul cel mai mare, pt ca doar acolo erau contestate actiunile sale. Cum sa spui ACUM ca hotnews e mai putin toxica, Hotnews care militeaza pe fata pentru combatera Bisericii ortodoxe?

  7. Bună seara și Doamne, ajută. După kilometri de analize și postanalize electorale internaute citite vreau să vă spun că mă ,,odihnește” mult poziția lucidă a acestui site.
    Mă întrebam de multe ori dacă se poate o alegere românească mai rea decât cea care a marcat ultimii zece ani, și, iată, se poate. Ba am văzut creștini cu scaun la cap că jubilează, se bucură și confundă drepturile ,,democratice” cu anarhia și aburirea cu eroismul. N-am să-i înțeleg niciodată pe acei preoți care în numele unei dreptăți pământești nu țin cont de Adevărul veșnic și aleg paradoxal în anul de grație care cinstește un Domn creștin(deci o politică creștin-ortodoxă si considerat corupt si vandut la vremea respectiva de confrati), cu o familie impresionantă și nelepădarea credinței cu prețul morții proprii, aleg deci, alt model de raportare la Dumnezeu, rațiunea rece(capabilă de vânzarea copiilor în străinătate). Știm cu toții că onestitatea și bunul simț poate avea măști. Fascinați de mitul lucrului nemțesc au acceptat imediat iluzia/concept fabricată de campania electorală prin soluția ,,conducătorului neamț” de care are nevoie țara. Pentru ca noi nu eram capabili decat de ,,bascalie” si autodistrugere.
    Politica e dezumanizanta. Singura acreditată în timp si peste timp rămâne Sf. Evanghelie, nici o altă ideologie. Nu sunt de stanga si de nici de dreapta, am mers la vot ca sa nu fiu un Pilat din Pont. Ideologia de dreapta actuală e o formă goală, mereu reinventând fantoma Comunismului ca să se poată credita. Dar, Dreapta românească postdecembristă n-a dovedit până acum decât o versalitate și o contondență internă dezgustătoare. În fond, în ideologia Dreptei rămân multe chestiuni incompatibile cu Creștinismul. De pildă, mila jertfelnică, sensibilitatea la greutățile, problemele și neajunsurile unei clase nevoiase sărace(,,imunde”), sau bolnave. Ba am vazut ce tratament iresponsabil a pus in practica excluzând cosul zilnic de subexistenta. Sau serviciile de sanatate, sau cosolidarea educatiei. Bete in roate, mereu. La orice.
    I s-au imputat multe lui Ponta, de la hoție, arivism etc. la a fi vierme de closet. Nu e perfect(cum nici celalalt nu e). Să nu uităm că Hristos a stat printre oameni corupți morali, nu printre virtuoși și puri. Paradoxul, după două mii de ani, este valabil. Ierarhia nu trebuie judecată, ba trebuie să ne rugăm pentru ea, pentru duhurile grele ce o muncesc. Să nu ne smintim și să ne îngrețoșăm așa repede. Cine se apropie real de Sf. Euharistie și încearcă o continuă pocăință, îl va durea tot trupul Bisericii pentru că îl va simți dinăuntrul lui și vei înțelege că orice mădular bolnav nu poate fi amputat cu atâta ușurătate, că nu te poti lipsi de el. Nu vei mai putea vorbi cu atata usurinta. Vindecarea unui trup bolnav necesită delicatețe nu ciopârțire. Nu te poți delimita așa simplu de boala, din contra, ti-o asumi. P. Evdochimov spunea: de-l vezi pe fratele tău păcătuind, acoperă-l cu mantia iubirii tale.
    În Transilvania am resimtit o presiune enormă, practicată și preluată în toate formele cu scopul determinării exclusive votarii lui Klaus Werner I. Aproape de linșaj și de descalificare umană în caz contrar, de parca erai dusmanul poporului de odinioara, ceea ce mi-a dat de gândit dacă mai există o democrație reală. Odata ce simteai frica sau rusinea de a gandi altfel… Harta electorală arăta că doar un bobârnac mai trebuie Ardealului și… De aceea s-a grăbit intelept Ponta sa iasa, ca sa nu se ajunga la sange pe strazi si in piete.De dimineata primisem mesaj pe net sa ies in strada. Cu o seara in urma, sa-l votez pe K.W.I.
    Cât despre mitul lucrului nemțesc, vreau să vă spun că suntem pățiți. Și-a bătut joc de buna noastră credință un patron de construcții sas plecat în Germania și revenit cu afaceri in tara, asa cum nu ne-am închipuit.Tocmai atrași de ideea ,,lucrului bine făcut”. Întâmplarea face să-l cheme tot Werner, a construit la Florești, Mediaș și Sibiu străzi de case. Nu vă pot spune prin ce travaliu psihic si financiar am trecut trei ani de zile, lăsîndu-ne în final cu lucrarea la jumatate, fără drum și alei între case promise în proiect, cu grădina înjumătățită și materiale de construcție și instalație de cea mai proastă calitate, înselandu-ne prevederile contractului inițial. Am plătit aproape dublu ca să ajungem la o formă finală. Acum înțeleg cum alții au atâtea case, când văd ce greu ne-a fost noua. Fara sa fac aluzie directa, ci indirecta.
    Ramâne însă de speriat capacitatea de manipulare a maselor printr-o idée indusă, asa, precum in procesul Mantuitorului. Acest fapt arata ce urmeaza. Sa stam drepti si sa luam aminte pentru cele ce vin, spre sfasiere launtrica si de neam, pentru progres ,,civilizatoriu”și confort. Religia trebuie scoasa ca s-o inlocuiasca noua ideologie, nu pentru asa-zis liberul arbitru. Am scris déjà mult si fara sa pot explicita multe. Ma opresc.

  8. @Dumitru:

    in politica nu poti sa nu gandesti ‘META’, cum spui tu:). Adica poti, dar risti sa ‘ti-o iei’.

    De-aia se zice ‘invatati din lectiile istoriei’.

    ORICE conducere, ne arata istoria (noi din pacate in Romania intelegem lectia de istorie ca o insiruire de evenimente; eu, am mai spus-o, am vazut la un moment dat niste manuale englezesti de istorie – au cu totul alta abordare, acolo se face analiza, inclusiv predictiva) are o STRATEGIE. Strategia presupune PLANIFICARE si PROIECTIE (in viitor).

    ORICE conducere mizeaza pe oameni, pe multimi. Multimea (numarul) este instrumentul, arma si legitimarea oricarei conduceri (de-acolo expresia ‘cozile de topor ale unui regim’). Daca tu, ca si conducator, vrei sa impui o agenda, un proiect, ai nevoie ori de arma, ori de sustinere. De regula, tot istoria ne-a aratat ca mai intai obtii sustinerea, si abia apoi treci la ‘arma’. Dar ‘arma’ nu inseamna intotdeauna gloante (desi, inseamna si de-alea – sa luam de ex Ucraina: cine ar fi crezut, dintre ucrainieni, acum 1 an ca intr-o luna in tara lor pasnica va incepe macelul si razboiul civil?? Totul s-a intamplat uimitor de repede, ‘peste noapte’!) Arma trebiuie sa aiba ca efect eliminarea oponentilor sau reducerea lor la tacere. ‘Oponenti’, mai nou, inseamna sustinatorii valorilor crestine (citeste de ex in presa americana cum actorii care se opun agendei gay sunt stigmatizati, sau eliminati din productii pe motiv de ‘corectitudine politica’) Lucrurile astea se pot obtine in mai multe feluri: asmutirea majoritatii asupra lor, sanctionarile de tot felul (concediere, blocarea accesului profesional, amenzi), ingradirea dreptului la exprimare.

    In politica e bine sa ‘simti’ de unde si incotro ‘bate vantul’, e chiar obligatoriu sa vezi ‘in mare’, sa citesti programele electorale, sa le compari, sa vezi de unde vine sustinerea – nu sa te limitezi la simple simpatii si antipatii fata de un om. Un om, singur, e zero in politica (numai daca nu e vreun Putin, sau un Basescu). E riscant la maxim sa iti intemeiezi optiunea electorala pe un zambet, pe o cumsecadenie de campanie, pe profilul psihologic al unui individ.

    Unii dintre noi, cei de-aici, avand multe lecturi la activ cu prigoana comunista impotriva crestinilor, dar si cu ‘prigoana’ lor contemporana, prin occident (care nu e cu torturi si batai, ci stigmatizare, raspandirea unor idei necrestine, impunerea copiilor (tuturor, deci si a celor crestini) o programa scolara anticrestina etc.) ‘simtim’ ca se pregateste ceva. Pt ca stim ‘de unde’ bate vantul, si vedem, spre stupoarea noastra, si ‘incotro’ (eu una de pilda nu ma asteptam deloc la aceste atacuri la adresa BOR acum 5 zile, macar ca combateam si atunci de zor delirul asta colectiv subit). Nu ma gandesc la martiraj, neaparat. Dar ma vad peste doi-trei ani facand petitii de eliinare a educatiei sexuale din programa copilului meu, sau huiduita pe strada de niste hipsteri inflamati ca intru in Biserica, sau obligata sa imi innoiesc juramantul la Barou si sa jur ca voi apara Constitutia care legitimeaza casatoriile gay, sau sa vad pe strada (cum am vazut in Spania) barbati tinandu-se de mana si, de mana libera, tinand o fetita, iar apoi, in societatea in care creste fiul meu, sa vad tot mai multa intoleranta fata de crestinism, tot mai multi homosexuali si, eventual, cum se intampla prin unele tari mai nordice, sa gasesc pe rafturile librariilor analize psihologice privind firescul pedofiliei.

    Nu e o perspectiva asa absurda, pt ca lucrurile astea DEJA SE INTAMPLA in Occidentul de la care ne inspiram cu atata lipsa de discernamant critic.

    Iar de la aceasta societate sublima incolo, da, ‘vad’ si perspectiva inceperii prigoanei, mai ales ca religia mea ma avertizeaza asupra acestui moment.

    ‘Ei’ (conducatorii) gandesc in perspectiva, nu de azi pe maine. Eu (‘noi’) de ce n-am face-o?

  9. @ maria n.:

    Sarutmana! Bine v-am regasit si va multumim mult pentru interventia foarte binevenita!

    (v-am adaugat o initiala pentru ca au fost deja alte doua Marii simple numai azi 🙂 )

  10. In cheia acestor alegeri s-au putut intelege cu mai multa claritate evenimentele din 1989. Nimic nou sub soare. Miza ultimelor revolutii, revolte, crize economice, alegeri pasnice … si nu numai a fost una singura: distrugerea credintei romanilor, sau a ceea ce a mai ramas din ea in urma comunismului. Se pare ca timpurile se scurteaza, si perioada de gratie ce ne-a fost data se apropie de sfarsit.

  11. Intotdeauna iese sluga cea mai buna a stapanilor. De data asta sluga nici nu e roman macar cu numele ceea ce inseamna ca va urma ceva cu totul deosebit, in sens rau pentru romani, in viitorii cinci ani. Nu mai exista Neamul Romanesc, exista doar slugi europene si americane. Sa ne ajute Hristos pe noi cei, extrem de putini, care am ramas romani!

  12. @mirela, alin,
    eu n-am nimic cu voi…pot intelege ce ganditi despre mine dar restul e problema mea si doar a mea. daca tu asta vreti voi sa spuneti..spuneti..eu tot nu ma supar.
    ce am spus, am spus cui consider eu ca trebuia si lucrurile s-au asezat in fagasul lor din punctul meu de vedere.
    sa impiedici un drept fundamental constitutional iar in acelasi timp sa spui ca te lupti pentru el mi se pare incalificabil.

    P.S.

    ca sunt patimas sau nu, dedulcit sau nu placerilor iar e problema mea si n-as considera ca starea mea duhovniceasca, sufleteasca, psihica etc. ar trebui sa faca subiectul unei dezbateri publice si a disectiilor duhovnicesti. probabil un simplu spam ar fi mai simplu sau o repliere din partea mea ar solutiona cazul.

  13. Observ cam multa vorbaraie pe site care aduce suspect de mult a propaganda si miroase a propagandisti provocatori. imi cer scuze nu ma pot abtine. Am avut si eu o data rabdare sa citesc postarile.

    @Alin-7 excelenta observatia apropo de manipularea maniei maselor

    Nu știu dacă e mai multa propaganda decât în alte împrejurări, cred că, mai degrabă, e vorba de (un segment de) ortodocși care au oarecare nevoie să li se confirme, să-i zicem, corectitudinea alegerii făcute. Ceea ce e deja o problemă, înseamnă că, pe undeva, conștiința le bate obrazul.

    Cum această confirmare întârzie sa vie ba chiar le este refuzată, mai elegant sau mai dur pe alocuri, discuțiile au tendința să se prelungească la infinit – încă un semn de boală, if you ask me.

    Referitor la observația cu manipularea maniei, aceasta vine pe fondul propriilor trăiri în aceasta perioadă. Spre osebire de @enkidu, la mine a funcționat în sens invers (m-au enervat – în egală măsură – mizeria deversată de aparatul mediatic de propagandă care a egalat dacă nu chiar depășit concurenta de la antene, ipocrizia apărătorilor drepturilor diasporei pe care nu i-am văzut deloc în 2007 sau 2009 când s-au întâmplat fix aceleași nereguli și la guvernare erau alții, cât și atacurile josnice la adresa unor categorii, mai mult sau mai puțin defavorizate, de ROMANI).

    Am fost aproape să mă duc să pun stampila pe trandafiriul de Victor Viorel dar în cele din urmă, după o plimbare îndelungă pe Straße, făcând slalom printre corturile lui herr Iohannis, am decis să mă abțin, la fel ca în turul I.
    Nici atunci, nici acum, nu am avut pe cine alege așa că am ales, fiind și post, pe Altcineva. Bine ii să mai lași, așa, vreme de-o Vecernie pană la vot, că doară nu eram în Paris, să mă trimită nesimțitul de Meleșcanu prin periferiile Franciei.

    Ma gândesc acum, la câteva zile de la eveniment că, poate, pentru un creștin – pus în fața unei asemenea alegeri intre două rele – cea mai bună opțiune este să părăsească orizontala și sa voteze pe verticală. Să își încredințeze votul în mana lui Dumnezeu care va ști mai bine ce să facă cu acesta.

    Cu cât ma gândesc mai mult, cu atât înclin către aceasta variantă. Poate și pentru că, deși nu-mi oferă încântarea unui rânjet satisfăcut, îmi păstrează pacea, atât cât iaste aceasta la mine. Ceea ce, să recunoaștem, e deja un câștig.

  14. admin: postarea ‘mariei n’ merita o evidentiere separata. si eu ii multumesc in special pentru tonul scrisorii.

  15. @enkidu:

    Bai enkidu :), daca nu injuri de mama preopinentii, nu ai ars buletinul bunicii ca sa o opresti sa voteze, nu planuiesti o moarte lenta si in chinuri a lui Ponta, nu maimutaresti pensionarii, nu arunci cu oua in nehotarati/absenteisti/psdisti, nu iti doresti epurarea tarii de pontisti, daca esti baiat cuminte in continuare si te duci la Liturghie, te impartasesti si spovedesti, si daca aperi Biserica de calomnii si nu devii politically correct cu valorile crestine – ei, atunci eu una, sa stii, n-am nimic cu tine si cu votul tau, ba iti sunt si amica si inchin un pahar in cinstea ta (nu ca te-ar interesa, dar am tinut sa ma exprim).

    ‘sa impiedici un drept fundamental constitutional iar in acelasi timp sa spui ca te lupti pentru el mi se pare incalificabil.’

    Total de acord. Transmite-le asta si amicilor tai de pe fb!

  16. ” Ma gândesc acum, la câteva zile de la eveniment că, poate, pentru un creștin – pus în fața unei asemenea alegeri intre două rele – cea mai bună opțiune este să părăsească orizontala și sa voteze pe verticală. Să își încredințeze votul în mana lui Dumnezeu care va ști mai bine ce să facă cu acesta. ”

    Bravos.

    Cu politica si cu fotbalul nefirtatul cistiga o groaza de aderenti.Care isi pierd si timpul in zadar,si pacea,si buna cuviinta de multe ori…

    Ca o regula de aur a zilelor noastre in politica:Cel ales in alegeri,este si cel mai rau cu putinta dintre toti candidatii,timpul confirmind-o si alegatorii sanctionindu-l,sau cum se mai spune: Din greseala in greseala,pina la victoria finala!

    Familia noastra nu a mai votat de cam 16 ani,nici aici si nici in tara.Desi continuam sa ne rugam cu rugaciunile Bisericii: Imparate ceresc,pe credinciosii nostri conducatori intareste-i,credinta o intareste,pe cei rai imblinzeste-i,lumea o impaca….

  17. @enkidu

    @mirela, alin,
    eu n-am nimic cu voi…pot intelege ce ganditi despre mine dar restul e problema mea si doar a mea. daca tu asta vreti voi sa spuneti..spuneti..eu tot nu ma supar.

    Despre matale, numa de bine gândesc, ceea ce mă interesa nu era fapta în sine (pălitura cu stampila) ci intenția și mecanismul din spatele acesteia.
    Încercam o analiza comparativă, nimic altceva (am arătat mai sus cum a funcționat în cazul meu).
    Sigur, ii dreptul matale să nu iei parte în această intreprindere a mea și să păstrezi problema în forul interior – am indrăsnit sa-ți cer un feedback pentru că, ceva mai devreme la comentariul nr. 58, intraseși în anumite detalii. Fie am interpretat prost această deschidere a dumitale, fie n-am știut, pentru a câta oară, să mă fac înțeles.
    Mea culpa.

    @restul

    aș mai observa un amănunt: anume că binele nu se face cu mijloacele răului. Asta dacă e vorba întradevăr de un bine.
    Prin urmare, dacă Iohannis era adevăratul neamț de român, măiastrul lucrului bine făcut, aducătorul Binelui pe acest pământ însetat de dreptate, atunci ar fi trebuit să aibă o cu totul altfel de campanie ci nu mizeria infectă de hazna fetidă în putrefacție pe care și-a asumat-o, alături de staff-ul său de campanie.
    E o contradicție atât de flagrantă aici încât mă mir că trecem așa ușor cu vederea o asemenea duhoare…genul de campanie pe care te-ai fi așteptat sa o vezi la Victor Viorel și, când colo, exact invers. Le’nvârte drăculea de-ți stă mintea’n loc.

  18. @ soram:

    Speram ca dvs. ati si citit ceea ce am scris, nu?

    Oare nu s-a dovedit PSD-ul destul de docil? Ba bine că nu… el și-a dovedit de multe ori disponibilitatea de a executa fără murmur directivele. Și atunci? […]

    Raspunsul… inauntrul postarii 🙂

  19. @soram:
    uffff, dupa toate discutiile de aici nu s-a inteles ca fractura dintre noi este mai rea decat fracturarea sistului… care oricum nu a avut loc, in timp ce fractura dintre noi este si se face prea tare simtita.

    (ma iertati, azi nu am avut chef se munca si cred ca mi-am cheltuit energiile altfel. ma voi opri)

  20. Fenomenul Barack Obama este un exemplu excelent al tacticilor sectare puse la lucru. Obama insusi este un lider sectar natural, articulat si carismatic. A venit pe scena pentru a inspira o credinta puternica in reforma profunda: “baza politicii s-a schimbat; da, putem!” Efectul dramatic a fost intens, de parca am fi asistat la A Doua Venire. Voluntarii campaniei electorale au devenit nucleul sectei Obama, si li s-a dat mult de munca, ceea ce a legat identitatea lor de Obama si misiunea lui. Campania lui McCain a fost orchestrata astfel incat sa arate ca o amenintare periculoasa venita de la o secta rivala, legand suporterii lui Obama si mai strans de acesta.

    Succesul acestei operatiuni de control al mintii a fost intr-adevar uimitor. Obama, de fapt, a continuat si a extins tot ceea ce facuse Bush; bazele politicilor nu s-au schimbat deloc. Dar apartenenta la secta a fost atat de puternica incat sustinerea sa a continuat, fiind furnizata de aceiasi oameni care il urau pe Bush din cauza acelor politici. “Texte” de-a gata au fost puse la dispozitie pentru a mentine oamenii in secta, dand vina pe opozitia republicana pentru performantele lui Obama – o tactica standard de divizare. Chiar si astazi mai sunt legiuni de loialisti ai lui Obama. Odata legat de o secta, parasirea acesteia devine psihologic foarte dificila.

    Oare nu e similar cu ce s-a intamplat la noi?

  21. Campaniile astea electorale sunt asemenea campionatelor de fotbal. Cred ca numai pe la derbiurile Steaua-Dinamo mai avem parte de atatea patimi, orgolii si suporteri dezlantuiti 🙂 E drept ca de la o vreme dezlănțuirea colectiva a unor conationali are loc si atunci când națională României o întâlnește pe cea a Ungariei. Asta ca tot vorbiram despre manipulare, ura indusa si percepții eronate.

  22. sa impiedici un drept fundamental constitutional iar in acelasi timp sa spui ca te lupti pentru el mi se pare incalificabil.

    Să susții că ești de dreapta, prin urmare să asumi – măcar teoretic – valorile creștine, dar în același timp să lupți – faptic – printr-o campanie electorală deșănțată și mizeră împotriva Bisericii mi se pare o ipocrizie fără margini.
    Fără margini dar cât se poate de calificabilă, de altfel: anti-creștinism.

  23. Am ales,dar alegerea noastra a fost ,nu intre Ponta siIohanis ,ci intre lumina si intuneric, intre lumea aceasta si Dumnezeu.O sa ma explic:cati de pe acest sait s-au rugat la Dumnezeu sa le de minte cum sa procedeze in ziua alegerilor?pe cine sa aleaga sau ce sa faca?.Stiu, caci cu aceasta intrebare, am starnit orgolii,dar daca s-ar fi procedat asa nu s-ar fi ajuns la 90 de situri pe acest portal.Ar fi fost consens si pace a sufletului si nu inpusaturi”fratesti”in care unii ne-am aratat silul de romancieri cu multa vorbarie si putina lumina din adevar.
    @maria,
    ai cusut o camasa cu cateva petice,omeneste vorbind,dar ceea ce nu s-a vazut,in valtoarea discutiei,a fost continutul,esenta ei:voia lui Dumnezeu in toata mascarada asta careia i se spune ALEGERI.Dumnezeu,subtil,fara a calca libertate omului,lucreaza prin fii LUI, planul de mantuire a lumii.DOAMNE AJUTA!
    @enkidu-noapte buna fratioare.

  24. @endiku,

    “sa impiedici un drept fundamental constitutional iar in acelasi timp sa spui ca te lupti pentru el mi se pare incalificabil”

    Totusi, la turul 2 s-au facut niste imbunatatiri de catre guvern, precum permiterea completarii formularelor acasa, pt a fluidiza procesul de vot (nu intamplator au votat de 3 ori mai multa lume decat in primul tur, si de 6 ori mai mult decat in 2009 cand au fost mai putin de 100.000 de voturi in diaspora). Apropo de asta, si atunci, in 2009, cand PDL-ul (cei din spatele lui KJ) a organizat alegerile, s-a intamplat fix acelasi lucru, si atunci cei care au strigat zilele astea ca in gura de sarpe pt. dreptul de vot al diasporei nu au luat nicio masura. Asta demonstreaza marea ipocrizia a acestor oameni, care nu au facut decat sa speculeze problema asta in favoarea lor.

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6543311-votarea-sectiile-din-strainatate-proasta-organizare-cozi-interminabile-multi-nervi-oameni-care-nu-ajuns-voteze.htm

  25. @Gheorghe:

    eu m-am rugat (si sunt sigura ca nu numai eu; de unde prezumtia ca nu ne-am fi rugat??).

    Stii raspunsul? Mi-am pierdut buletinul cu o saptamana inainte. Si, desi mi-am planificat zilnic sa ma duc sa-l refac, n-am avut timp.

    Acum poate n-o fi fost un ‘raspuns’, ce-i drept, ci o simpla neatentie.

  26. Martorii lui Macovei si autorii ideologici/morali ai marelui succes de duminica vegheaza neadormit la soarta REVOLUTIEI si ii fac in continuare programul omului pe care l-au adus in fruntea tarii:

    http://www.revista22.ro/vom-duce-pna-la-capat-noua-revolu539ie%E2%80%9350467.html

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18602607-peisaj-dupa-batalie-impotriva-revenirii-status-quo-ante.htm

    Dupa o dezlantuire de puncte iacobine, se incheie cu:

    O replica usturatoare pentru echidistantii de serviciu din partea lui Dragos Paul Aligica pe FB. Normalitatea democratica nu inseamna complicitate cu talharii, cu escrocii, cu plagiatorii, cu cei care, in iulie 2012, au vrut sa puna statul de drept pe butuci. Normalitatea democratica se intemeiaza pe adevar, demnitate si onoare. Votul din 16 noiembrie a fost unul esential si categoric anti-Ponta. Adica anti-cleptocratie autoritarista. Nu e vorba aici de niciun fel de radicalism, ci de de datele reale ale situtatiei Romaniei de azi. S-a creat un prag de asteptare pe care dl Iohannis pare sa-l inteleaga. Revolutia civica, o revolutie pasnica, prefigurata in campania Monicai Macovei, nu poate fi pusa dupa zabrele. Cine nu vede acest lucru este fie orb, fie de rea-credinta. Ori ambele.

    “Zic si eu o vorba ultima legata de alegerile astea si daca credeti ca gresesc, va rog sa ma corectati. Nu e in regula sa votezi sau sustii un Ponta. E o bataie de joc la adresa tarii, a compatriotilor, a vietii publice, a propriei tale persoane daca te respecti. Ce om esti tu ca sa accepti de lider pe acest neispravit dezaxat?! Pentru ceea ce au facut sunt de dispretuit. Public“.


  27. Se pune în mişcare un întreg aparat subteran politic, economic şi al serviciilor secrete în spatele şi în favoarea unui candidat care până atunci avea în sondaje doar 3%. Candidatul surpriză era un străin, un japonez născut la Lima, care avea o fermă şi îşi făcea campanie electorală plimbându-se cu tractorul prin ţară. Mario Vargas Liosa observă cum un mecanism uriaş îl împinge pe candidatul japonez cu numele Alberto Fujimori în faţă. O „mână din umbră” îl sprijină în presă, în mediul de afaceri şi în faţa poporului. Alberto Fujimori creşte zilnic în sondaje şi recuperează decalajul faţă de candidatul LIosa. Fujimori propune un slogan atractiv intitulat „Cambio” ce înseamnă schimbare şi le cere peruanilor să aleagă progresul şi viitorul. Se creează în masa populară un mit inexpugnabil al „bunului japonez” care va aduce investitori din Japonia şi peruanii vor trăi ca în Ţara Soarelui Răsare fără să mai fie nevoie să muncească. Isteria cuprinde Peru ca o febră. LIosa încearcă să se păstreze lucid şi să le spună peruanilor că votează un mit, nu o realitate şi nu vor munci japonezii pentru ei şi Peru nu va deveni Japonia. Să nu se uite faptul că în 1990 Japonia era un mit economic, a doua putere economică a lumii şi în faţa americanilor privind cercetarea tehnologică. Vocea lucidă a lui LIosa nu are nicio relevanţă în faţa compatrioţilor care vedeau în Fujimori străinul ce la va aduce Japonia în Peru. Fujimori câştigă cu 56% alegerile în Peru.

    Alberto Fujimori devine imediat un preşedinte controversat. În prima fază, guvernează cu camarila coruptă din spatele oamenilor fostului preşedinte Alan Garcia. Fujimori instituie o dictatură prezidenţială şi înfeudează economia peruană companiilor japoneze, care au şi primit dreptul de a exploata bogatele resurse minerale ale ţării. Populaţia sărăceşte şi se revoltă. Fujimori ordonă lichidarea revoltelor şi a grupării maoiste Tupac Amaru. În anul 2000 Fujimori încalcă Constituţia şi candidează încă o dată, adică a treia oară. Poporul se răscoală şi mulţimile furioase iau cu asalt palatul prezidenţial. Alberto Fujimori se refugiază în Ambasada Japoniei şi apoi în Ţara Soarelui Răsare, care-i asigură protecţie. Pentru corupţie, crime şi înfeudarea economiei peruane un tribunal din Lima îl condamnă la închisoare, dar Japonia refuză să-l extrădeze. Justiţia peruană îl condamnă în 2009 definitiv pe Alberto Fujimori la 25 de ani închisoare. Morala: chiar dacă poporul latin peruan a fost condus de un japonez, aceasta nu înseamnă că Peru a devenit Japonia.

    http://www.napocanews.ro/2014/11/povestea-reala-a-unui-japonez-ajuns-presedinte-a-unei-tari-latine-din-america-de-sud-si-alungat-de-popor.html

  28. @admin:

    Mda. Cam despre asta discutam.

    Cu Dumnezeu inainte!

  29. +++ Doamne ajuta!

    …este bine, pentru-ca intr-un fel, ne mai putem “ogoi sufletele unii altora in vremuri de mari restriste ma refer la cei care se afla pe aceeasi frecventa spirituala- dar in acelasi timp, este evident ca se duce neamul romanesc de rapa si ceea ce l-a definit si sustinut de la facerea lui -credinta ortodoxa-…
    Si intr-un asa mare haos cauzat de om, numai MANA LUI DUMNEZEU mai poate recladi ce s-a naruit si ce se va mai narui inca…; sigur, multa cadere individuala, duce la cadere colectiva…;la ce oare ne-am mai putea astepta altceva?!
    Sfintia sa Iustin Parvu (si nu numai el), a sustinut ca noi romanii nu suntem uniti, dimpotriva, suntem cam superficiali si dezbinati, prin urmare, mereu ajungem la intelepciunea marilor nostri duhovnici…
    Dumnezeu ne-a daruit asa mari SFINTI MUCENICI si noi, le risipim toate, absolut toate stradaniile, sacrificiile de tot felul, chinurile si sfarsiturile lor culminate in dragostea, jalea adanca si rugaciunea neostoita pentru neamul nostru care se dovedeste atat de ratacit si nerecunoscator…
    Cred ca lesne ne putem imagina cu totii cam ce simt toti predecesorii nostri care au luptat pana la moarte pentru neam si tara!!!

    “Ierusalime, Ierusalime, care omori profeţii şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum găina îşi adună puii sub aripi, şi n-ai voit!
    38.Iată, casa voastră va fi lăsată pustie.(Matei 23, 37-38)

    VAI NOUA!!!!!!!!!!!!!!!

    Dupa parerea mea umila.., nu mai exista FUNDAMENTAL decat o solutie:” RUGACIUNE, RUGACIUNE SI IAR RUGACIUNE”; SI RUGACIUNEA, FACE MINUNEA!!!+

    “Un lucru prefacut in pulbere nu se alcatuieste iara din aceasta, dar TU invii pe cei a caror constiinta s-a stins si intorci la frumusetea cea dintai sufletele ce o pierdusera fara nadejdea de a o mai dobandi. CU TINE NIMIC NU ESTE CU NEPUTINTA DE INDREPTAT. TU ESTI CU TOTUL DRAGOSTE. TU ESTI CEL PE CARE TOATE LE ZIDESTI SI CEL CE IARASI DAI VIATA. PE TINE TE LAUDAM CANTAND: ALILUIA! (Acatist de multumire Lui Dumnezeu pentru toate -DA, chiar si pentru aceste vremuri sa-I aducem multumire! – poate, mai cu seama pentru acestea, gandesc eu…)

    Si, sa nadajduim ca PASAREA PHOENIX poate renaste din propria-i cenusa oricand si aici, la noi…eu chiar mai nadajduiesc in acest lucru pentru-ca stiti si voi cu totii, “ce este cu neputinta la om, este cu putinta la DUMNEZEU”…

    ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU IAR MAICUTA PREACURATA SI PREANEVINOVATA SA NE OCROTEASCA DE TOT RAUL SUB PREACINSTIT ACOPERAMANTUL EI! +++

  30. The United States of America.. in Ft. Lauderdale (Florida -stat cunoscut mie…), de curand, a FOST ARESTAT UN BATRAN LA VARSTA DE 90 ani (….) impreuna cu alti doi oameni milostivi, care, daruiau de MANCARE UNOR SARACI!!!

    VA IMAGINATI ASADAR, FRATILOR, SA AJUNGI SA FII ARESTAT PENTRU-CA INDRAZNESTI SA HRANESTI UN MURITOR DE FOAME???!!!
    Fac o paranteza: sunt DESTUI si dintre acestia in America nu numai in Romania…DAR, DIFERENTA intre saracii americani si saracii romani, este urmatoarea: sarmanii americani se aseaza frumos la rand, in sir indian.., si asteapta, poate si doua, trei ore sa le vina randul la o farfurie cu mancare care, cand au capatat-o, nu se mai sfarsesc ati multumi indeajuns…, pe cand, sarmanii romani, TE CALCA IN PICIOARE si iti iau cu furie si chiar injuraturi tot ce ai adus in brate, doar…, pentru ei…E CUMPLIT….

    Dar, sa revin la batranul arestat….cam aici am vrea si noi romanii sa ajungem???

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare