Actualizare: “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” – traducerea documentului SINODULUI PANORTODOX cu evidentierea diferentelor fata de textul pre-sinodal/ SCURT COMENTARIU ASUPRA PRESTATIEI PATRIARHIEI ROMÂNE LA SINODUL PANORTODOX DIN CRETA

basilica.ro

ACTUALIZARE

NOTA ACTUALIZATA:

Textul tradus remaniat dupa originalul grecesc. Sunt evidentiale, cu BOLD, amendamentele aduse, iar cu TAIAT sunt partile eliminate. De retinut ca amendamentele, in afara celui ”grecesc”, au fost aduse de Patriarhia Română. Unele au suferit, însă, modificări în urma dezbaterilor

1. Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștine în lumea contemporană.
2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică și ea este trăita până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.
3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine.
4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor“, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, a fost chiar în fruntea căutării contemporane a căilor și modalităților pentru restabilirea unității celor ce cred în Hristos, a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia. De altfel, datorită duhului ecumenic și filantropic care o caracterizează, care cere prin poruncă divină “ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat pentru refacerea unității creștine. De aceea, participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unității cu ceilalți creștini în Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, nu este deloc străină de natura și istoria Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.
5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea Ecumenică se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului de credință și a tradiției Bisericii vechi a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a tuturor creștinilor.
6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată. Cu toate aceasta, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea recunoaște existența istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede că relațiile pe care le are cu acestea din urmă trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a toată problema ecleziologică și în special a învățăturii mai generale de la ei cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice, cât și pastorale,a fost dispusă, în mod favorabil, să  ia parte la dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la Mișcarea Ecumenică a timpurilor mai noi, cu convingerea că, prin dialog, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea care duce la unitate.
7. În acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și majoritatea dintre ele la diferite organisme intercreștine, regionale și internaționale în ciuda crizei profunde din Mișcarea Ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că înțelegerea reciprocă și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștinăsunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).
8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu restul creștinilor, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; totuși le consideră obstacole în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare/vechi și a nădejdii că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala/așezarea Bisericii o plinește/instituie (Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va plini pe cele cu lipsă (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii creștine, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă dialogurile, ci se bizuie înainte de toate pe protecţia Duhului Sfânt și pe harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).
9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, exprimă decizia unanimă a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea să participe în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală a vrut să se decidă să nu-și desemneze delegați la vreun dialog sau întrunire de dialog, dacă această decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi – înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză – să fie cercetată de Comisia ortodoxă responsabilă de dialog pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.
10. Problemele care apar în cursul dezbaterilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente pentru retragerea unilaterală a delegaților ei sau chiar suspendarea definitivă a participării ei din partea unei Biserici Ortodoxe locale. Ca regulă, trebuie evitată retragerea unei Biserici de la dialog, depunându-se eforturile necesare la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând motive serioase ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică, aceasta sau acele Biserici comunică în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu practicile panortodoxe. În timpul consultării pan-ortodoxe Patriarhul Ecumenic urmărește consensul celorlalte Biserici Ortodoxe pentru cele ce trebuie făcute în continuare, inclusiv reevaluarea cursului dialogului teologic în chestiune dacă acesta este unanim considerat ca necesar.
11. Metodologia urmată în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice tradiționale sau la cele care au putut apărea recent și căutarea elementelor comune ale credinței creștine, dar presupune informarea pliromei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice concrete, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și a fost împărtășit acest dezacord cu toate Bisericile Ortodoxe Locale în privința celor ce trebuie făcute ulterior.
12. Este evident că, în desfășurarea dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea unității în credința cea dreaptă și în iubire. Totuși diferențele teologice și ecleziologice prin care se trece permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care intervin în calea realizării acestui scop acreditat stabilit la nivel pan-ortodox. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere a scopului, pentru că scopul este unitar pentru toate dialogurile.
13. Printre acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activității diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă a existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și să se manifeste și în cadrul acestor dialoguri.
14. Împlinirea oricărui dialog teologic anunțat oficial se încheie prin completarea lucrării Comisiei Teologice Mixte corespunzătoare, când Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.
15. În cazul în care activitatea unui dialog teologic se încheie cu succes, decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale trebuie să se poată baza pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.
16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare și, în continuare, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre ale lui. CMB este un organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu cuprinde toate Bisericile și Confesiunile creștine eterodoxe. În paralel, există și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, după CMB, îndeplinesc o misiune importantă în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie proprie cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, astfel, nu participă la activitățile lui și ale altor organizații intercreștine.
17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care dispun ele, la mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor promovarea coexistentei pașnice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul de funcționare ale CMB.
18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale și învăţăturii Bisericii primare/vechi a celor șapte Sinoade, nu admite nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate primi nicidecum unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul acordurilor teologice, ci și al unităţii de credinţă păstrată și trăită în Biserica Ortodoxă în Taine.
19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB articolul de bază al Constituției acestuia, conform căruia pot fi membri ai lui numai Bisericile și Confesiunile care recunosc cei câți cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor conform Scripturii și în Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolitan.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB] au convingerea adâncă cum că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu este și nu îngăduie în nici un caz să constituie o “super-Biserică”. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea între Biserici, lucru ce-l pot face numai Bisericile care lucrează din propria lor inițiativă; ci să pună Bisericile într-o legătură vie între ele și să promoveze studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină. Nici o Biserică nu se angajează să schimbe ecleziologia ei după intrarea în Consiliu. […] Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să le considere pe celelalte drept Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2,3.3, 4.4).
20. Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja formate. (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).
21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze lucrarea Comisiei  “Credință și Ordine” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, cu contribuția apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creștini Biserici. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele capitale legate de credință și ordine, pentru că Bisericile și confesiunile eterortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească.
22. Biserica Ortodoxă consideră că trebuie condamnată orice rupere a unității Bisericii din partea unor persoane sau grupuri sub pretextul păstrării sau apărării chipurile a Ortodoxiei autentice. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care a constituit dintotdeauna în Biserică autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).
23. Biserica Ortodoxă are conștiința comună a necesității dialogului teologic intercreștin, de aceea consideră că este necesar ca acesta să fie călăuzit mereu de mărturia în lume prin acțiuni de înțelegere reciprocă și dragoste, care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), fiind exclus orice act de prozelitism, de uniație sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca toți creștinii, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinței noastre, să ne străduim să dăm un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal al omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporane pe care ni le pune lumea contemporană.
24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea pentru restabilirea unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față noilor provocări ale lumii contemporane. Continuarea mărturiei Bisericii Ortodoxe este indispensabilă în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale. Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună ca să fie aproape ziua este aproape când Domnul va împlini nădejdea Bisericilor Ortodoxe și “va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10, 16).

Roman Ortodox in Franta: 

Cum a fost modificat la Sinodul din Creta documentul “ Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” (Detalii pe text)

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine

(textul cu detalierea modificărilor)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștinilor creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica o trăiește până în ziua de astăzi. și ea a fost trăită până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice [“precum și misiunea ei universală” cf. tr. Basilica] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine [“sacramentală” cf. tr. Basilica].

4. Rugându-se neîncetat “pentru unirea tuturor“, Biserica Ortodoxă care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor“ a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care au plecat, depărtați sau apropiați cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, ea fiind chiar în fruntea căutării [“a condus chiar cercetarea contemporană” cf. tr. Basilica] Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților pentru restabilirea unității creștinilor credincioșilorîn Hristos. Ea a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale contribuind, și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului [“spiritului” cf. tr. Basilica] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și a voinței divine poruncii lui Dumnezeu “Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat [“s-a străduit” cf. tr. Basilica] pentru refacerea unității creștinilorcreștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea[“refacerea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare [“vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a  tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată ruptă [“distrusă” cf. tr.Basilica]. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea recunoaște existența istorică a altorBiserici și Confesiuni biserici și confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urma, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a întregii problemei ecleziologice [“a întregii lor eclesiologii” cf. tr. Basilica], în ansamblul ei și, în special a învățăturii generale pe care o mărturisesc cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice cât și pastorale, Ea este dispusă, în mod favorabil, atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la orice dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral, diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la MișcareaEecumenică a timpurilor moderne contemporană, în convingerea convinsă că, prin dialog pe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor înaintea celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.

7. In acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, la diferite organisme intercreștine, bilaterale și multilaterale. În plus, și ia parte la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale; în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională [“intercreştină multidimensională” cf. tr. Basilica] izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistența, înțelegerea mutuală reciprocă, și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștină sunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; în plus, ea cunoaşte Totuși Ea le consideră obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare [+”nedespărţite” cf. tr. Basilica], și speră că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește [“care constituie întreagă instituţia Bisericii” cf. tr. Basilica] (Stihar din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile [“va plini pe cele cu lipsă” cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu alți creștini, dialogurilor teologice precum și în cadrul participării sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă Ea nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă aceste dialogurile, ci se bizuie înainte de toate de asemenea, pe adumbrirea [“protecţia” cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea de asă participea în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide să de a nu desemnaeze delegați [“reprezentaţi” cf. tr. Basilica] – pentru unul dintre Ddialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi – înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză – să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea [“revocarea” cf. tr. Basilica] unilaterală a delegaților ei sau chiar retragerea suspendarea definitivă a participării unei Biserici Ortodoxe locale. [“întreruperea definitivă a participării ei la dialog” cf. tr. Basilica]. Este importantDde regulă generală, a evita trebuie să evitam ca o Biserică să nu se retragă de la dialog, și ca toate făcând toate eforturile necesare să fie făcute la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea [“ordinea“cf. tr. Basilica] panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe [+”ulterioare” cf. tr. Basilica] Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru rezolvarea situatiei  a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv posibilitatea reevaluări procesului unui reevaluarea progresului dialogului teologic în chestiune concret [“inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic” cf. tr. Basilica ], în cazul în care acest lucru dacă acesta este unanim considerat ca necesar., în unanimitate, ca fiind indispensabil.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergentele teologice [“are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice” cf. tr. Basilica] moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, aducerea la curent a pleromei Bisericii[“informarea corespunzătoare a întregii Biserici” cf. tr. Basilica] cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale, în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilireafinală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea [“în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea” cf. tr. Basilica] realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților [“sarcinii” cf. tr. Basilica] diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitateaontologică indisolubilă a existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia [“Finalizarea” cf. tr. Basilica] oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop; Atunci Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic și, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes Ddecizia [“Hotărârea“cf. tr. Basilica] panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes, trebuie să poată să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB, ca organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu regrupează toate Bisericile și Confesiunile creștine precum și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor, cu toate că nu reunesc toate bisericile și confesiunile creștine [+ “în cadrul său” cf. tr. Basilica], joacă un rol îndeplinește o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la procedurile organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacifice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice.  mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și predaniei [“învăţăturii” cf. tr. Basilica] Bisericii primare, participând, în același timp la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe [+ “în nici un caz” cf. tr.Basilica] unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul [“exclusiv al” cf. tr. Basilica] acordurilor teologice, ci de asemeni şi al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, așa cum a fost trăită și păstrată tainic în în Tainele Bisericăii.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza [“fundamental” cf. tr. Basilica] al Constituției acestuia, conform căruia numai bisericile și confesiunile Bisericile și Confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și cred în Sfânta Treime, Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliulmenționat. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o “super-Biserică” și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numai Bbisericile însele din propria lor inițiativă; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (…) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele Ddialogurilor Tteologice angajate de ale Bisericiile Ortodoxe cu ceilalți creștini celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe  și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite existente(Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze [“susțină” cf. tr. Basilica] activitatea lucrarea Comisiei  pentru “Credință și Constituție” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum și cu contribuția valoroasă apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Eecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie [+ “din aceste documente” cf. tr.Basilica], caci Bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe diviza unitatea Bisericii din partea persoanelor sau a grupurilor, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, constituie autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice [canoane n.n.]. [“Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă“. cf. tr. Basilica]

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin;, de aceea este indispensabil ca dialogul să meargă împreună cu marturia care trebuie să fie totdeauna însoțit de mărturie în lume și cu acțiunile de acțiuni care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional de antagonism sectar [“confesional” cf. tr. Basilica] provocatoare. În acestspirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca noi, toți creștinii de bună voință,inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinței noastre, să încercăme să dămea un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal, prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea vizând să restabilească unitatea creștinilor  pentru refacerea [“restaurarea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii de astăzi.Este indispensabil esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe, când “va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16). [“Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape” cf. tr. Basilica].

Traducere si editare Roman Ortodox in Franta