Actualizare: “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” – traducerea documentului SINODULUI PANORTODOX cu evidentierea diferentelor fata de textul pre-sinodal/ SCURT COMENTARIU ASUPRA PRESTATIEI PATRIARHIEI ROMÂNE LA SINODUL PANORTODOX DIN CRETA

28-06-2016 19 minute Sublinieri
basilica.ro

basilica.ro

ACTUALIZARE

NOTA ACTUALIZATA:

Documentul de baza (în varianta sa si mai rea pre-sinodala semnat de toti intai-statatorii, din pacate) este mult prea eclectic si profund ecumenist in insasi substanta sa. Ar fi avut nevoie de corecturi structurale pentru a arata altfel. Imaginea de ansamblu ne arata ca amendamentele acceptate ale delegatiei romanesti au fost numai niste “petice” necesare, dar inca prea slabe, pentru a salva ce se mai putea salva dintr-un demers ce, in sine, NU avea, din pacate, premisele unei gandiri ortodoxe si nici ale bunei-credinte… Astfel incat impresia generala este una a unui angajament oficial in slujba organului sincretist numit Consiliul Mondial al Bisericilor, care a fost “edulcorat”, “imblanzit” si corectat dupa dreptarul ortodox pe alocuri, atat cat s-a putut. Nu poti insa sa nu te intrebi: de ce s-a ajuns aici? Fiindca nu s-a reusit (sau nu s-a incercat destul de curajos?) contestarea radicala a acestui program, fiindca am facut prea multe compromisuri decenii la rand, pentru ca ne-am inhamat mult prea zelos pana acum la jugul unei ideologii dizolvante, antihristice, ca sa mai avem verticalitatea si forta sa dam inapoi cu totul, permitandu-ne doar sa facem pasi mici si sovaielnici in spate, neavand taria unor gesturi hotarate (cum ar fi retragerea din CMB) si a unor atitudini consecvente (neparticiparea la sindrofiile ecumeniste inutile)?

Dincolo de toate, legitimitatea acestor documente insa este, din punctul nostru de vedere, una mai mult decat subreda, relativa si simbolica, din pricina incalcarii insesi conditiilor fundamentale ale sinodalitatii si unanimitatii ortodoxe.

Textul tradus remaniat dupa originalul grecesc. Sunt evidentiale, cu BOLD, amendamentele aduse, iar cu TAIAT sunt partile eliminate. De retinut ca amendamentele, in afara celui ”grecesc”, au fost aduse de Patriarhia Română. Unele au suferit, însă, modificări în urma dezbaterilor

  1. Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștine în lumea contemporană.
  2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică și ea este trăita până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.
  3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine.
  4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor“, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, a fost chiar în fruntea căutării contemporane a căilor și modalităților pentru restabilirea unității celor ce cred în Hristos, a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia. De altfel, datorită duhului ecumenic și filantropic care o caracterizează, care cere prin poruncă divină “ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat pentru refacerea unității creștine. De aceea, participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unității cu ceilalți creștini în Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, nu este deloc străină de natura și istoria Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.
  5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea Ecumenică se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului de credință și a tradiției Bisericii vechi a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a tuturor creștinilor.
  6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată. Cu toate aceasta, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea recunoaște existența istorică a celorlalte Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede că relațiile pe care le are cu acestea din urmă trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a toată problema ecleziologică și în special a învățăturii mai generale de la ei cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice, cât și pastorale,a fost dispusă, în mod favorabil, să  ia parte la dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la Mișcarea Ecumenică a timpurilor mai noi, cu convingerea că, prin dialog, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea care duce la unitate.
  7. În acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și majoritatea dintre ele la diferite organisme intercreștine, regionale și internaționale în ciuda crizei profunde din Mișcarea Ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că înțelegerea reciprocă și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștinăsunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).
  8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu restul creștinilor, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; totuși le consideră obstacole în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare/vechi și a nădejdii că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala/așezarea Bisericii o plinește/instituie (Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va plini pe cele cu lipsă (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii creștine, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă dialogurile, ci se bizuie înainte de toate pe protecţia Duhului Sfânt și pe harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).
  9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, exprimă decizia unanimă a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea să participe în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală a vrut să se decidă să nu-și desemneze delegați la vreun dialog sau întrunire de dialog, dacă această decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză să fie cercetată de Comisia ortodoxă responsabilă de dialog pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.
  10. Problemele care apar în cursul dezbaterilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente pentru retragerea unilaterală a delegaților ei sau chiar suspendarea definitivă a participării ei din partea unei Biserici Ortodoxe locale. Ca regulă, trebuie evitată retragerea unei Biserici de la dialog, depunându-se eforturile necesare la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând motive serioase ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică, aceasta sau acele Biserici comunică în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu practicile panortodoxe. În timpul consultării pan-ortodoxe Patriarhul Ecumenic urmărește consensul celorlalte Biserici Ortodoxe pentru cele ce trebuie făcute în continuare, inclusiv reevaluarea cursului dialogului teologic în chestiune dacă acesta este unanim considerat ca necesar.
  11. Metodologia urmată în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice tradiționale sau la cele care au putut apărea recent și căutarea elementelor comune ale credinței creștine, dar presupune informarea pliromei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice concrete, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și a fost împărtășit acest dezacord cu toate Bisericile Ortodoxe Locale în privința celor ce trebuie făcute ulterior.
  12. Este evident că, în desfășurarea dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea unității în credința cea dreaptă și în iubire. Totuși diferențele teologice și ecleziologice prin care se trece permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care intervin în calea realizării acestui scop acreditat stabilit la nivel pan-ortodox. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere a scopului, pentru că scopul este unitar pentru toate dialogurile.
  13. Printre acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activității diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă a existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și să se manifeste și în cadrul acestor dialoguri.
  14. Împlinirea oricărui dialog teologic anunțat oficial se încheie prin completarea lucrării Comisiei Teologice Mixte corespunzătoare, când Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.
  15. În cazul în care activitatea unui dialog teologic se încheie cu succes, decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale trebuie să se poată baza pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.
  16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare și, în continuare, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre ale lui. CMB este un organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu cuprinde toate Bisericile și Confesiunile creștine eterodoxe. În paralel, există și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, după CMB, îndeplinesc o misiune importantă în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie proprie cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, astfel, nu participă la activitățile lui și ale altor organizații intercreștine.
  17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care dispun ele, la mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor promovarea coexistentei pașnice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul de funcționare ale CMB.
  18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale și învăţăturii Bisericii primare/vechi a celor șapte Sinoade, nu admite nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate primi nicidecum unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul acordurilor teologice, ci și al unităţii de credinţă păstrată și trăită în Biserica Ortodoxă în Taine.
  19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB articolul de bază al Constituției acestuia, conform căruia pot fi membri ai lui numai Bisericile și Confesiunile care recunosc cei câți cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor conform Scripturii și în Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolitan.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB] au convingerea adâncă cum că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu este și nu îngăduie în nici un caz să constituie o “super-Biserică”. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea între Biserici, lucru ce-l pot face numai Bisericile care lucrează din propria lor inițiativă; ci să pună Bisericile într-o legătură vie între ele și să promoveze studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină. Nici o Biserică nu se angajează să schimbe ecleziologia ei după intrarea în Consiliu. […] Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să le considere pe celelalte drept Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2,3.3, 4.4).
  20. Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja formate. (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).
  21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze lucrarea Comisiei  “Credință și Ordine” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, cu contribuția apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creștini Biserici. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele capitale legate de credință și ordine, pentru că Bisericile și confesiunile eterortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească.
  22. Biserica Ortodoxă consideră că trebuie condamnată orice rupere a unității Bisericii din partea unor persoane sau grupuri sub pretextul păstrării sau apărării chipurile a Ortodoxiei autentice. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care a constituit dintotdeauna în Biserică autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).
  23. Biserica Ortodoxă are conștiința comună a necesității dialogului teologic intercreștin, de aceea consideră că este necesar ca acesta să fie călăuzit mereu de mărturia în lume prin acțiuni de înțelegere reciprocă și dragoste, care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), fiind exclus orice act de prozelitism, de uniație sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca toți creștinii, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinței noastre, să ne străduim să dăm un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal al omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporane pe care ni le pune lumea contemporană.
  24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea pentru restabilirea unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față noilor provocări ale lumii contemporane. Continuarea mărturiei Bisericii Ortodoxe este indispensabilă în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale. Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună ca să fie aproape ziua este aproape când Domnul va împlini nădejdea Bisericilor Ortodoxe și “va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10, 16).

Roman Ortodox in Franta: 

Cum a fost modificat la Sinodul din Creta documentul “ Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” (Detalii pe text)

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine

(textul cu detalierea modificărilor)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștinilor creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica o trăiește până în ziua de astăzi. și ea a fost trăită până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice [“precum și misiunea ei universală” cf. tr. Basilica] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine [“sacramentală” cf. tr. Basilica].

4. Rugându-se neîncetat “pentru unirea tuturor“, Biserica Ortodoxă care se roagă neîncetat “pentru unirea tuturor a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care au plecat, depărtați sau apropiați cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, ea fiind chiar în fruntea căutării [“a condus chiar cercetarea contemporană” cf. tr. Basilica] Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților pentru restabilirea unității creștinilor credincioșilorîn Hristos. Ea a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale contribuind, și a contribuit la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului [“spiritului” cf. tr. Basilica] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și a voinței divine poruncii lui DumnezeuCare voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat [“s-a străduit” cf. tr. Basilica] pentru refacerea unității creștinilorcreștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea[“refacerea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare [“vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a  tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată ruptă [“distrusă” cf. tr.Basilica]. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea recunoaște existența istorică a altorBiserici și Confesiuni biserici și confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urma, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a întregii problemei ecleziologice [“a întregii lor eclesiologii” cf. tr. Basilica], în ansamblul ei și, în special a învățăturii generale pe care o mărturisesc cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice cât și pastorale, Ea este dispusă, în mod favorabil, atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la orice dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral, diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la MișcareaEecumenică a timpurilor moderne contemporană, în convingerea convinsă că, prin dialog pe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor înaintea celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.

7. In acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, la diferite organisme intercreștine, bilaterale și multilaterale. În plus, și ia parte la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale; în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională [“intercreştină multidimensională” cf. tr. Basilica] izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistența, înțelegerea mutuală reciprocă, și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștină sunt esențiale ca să “nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; în plus, ea cunoaşte Totuși Ea le consideră obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare [+”nedespărţite” cf. tr. Basilica], și speră că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește [“care constituie întreagă instituţia Bisericii” cf. tr. Basilica] (Stihar din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile [“va plini pe cele cu lipsă” cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu alți creștini, dialogurilor teologice precum și în cadrul participării sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă Ea nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă aceste dialogurile, ci se bizuie înainte de toate de asemenea, pe adumbrirea [“protecţia” cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat “ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea de a participea în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide de a nu desemnaeze delegați [“reprezentaţi” cf. tr. Basilica] – pentru unul dintre Ddialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea [“revocarea” cf. tr. Basilica] unilaterală a delegaților ei sau chiar retragerea suspendarea definitivă a participării unei Biserici Ortodoxe locale. [“întreruperea definitivă a participării ei la dialog” cf. tr. Basilica]. Este importantDde regulă generală, a evita trebuie să evitam ca o Biserică să nu se retragă de la dialog, și ca toate făcând toate eforturile necesare să fie făcute la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea [“ordinea“cf. tr. Basilica] panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe [+”ulterioare” cf. tr. Basilica] Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru rezolvarea situatiei  a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv posibilitatea reevaluări procesului unui reevaluarea progresului dialogului teologic în chestiune concret [“inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic” cf. tr. Basilica ], în cazul în care acest lucru dacă acesta este unanim considerat ca necesar., în unanimitate, ca fiind indispensabil.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergentele teologice [“are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice” cf. tr. Basilica] moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, aducerea la curent a pleromei Bisericii[“informarea corespunzătoare a întregii Biserici” cf. tr. Basilica] cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale, în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilireafinală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea [“în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea” cf. tr. Basilica] realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților [“sarcinii” cf. tr. Basilica] diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitateaontologică indisolubilă a existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia [“Finalizarea” cf. tr. Basilica] oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop; Atunci Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic și, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes Ddecizia [“Hotărârea“cf. tr. Basilica] panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes, trebuie să poată se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB, ca organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu regrupează toate Bisericile și Confesiunile creștine precum și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor, cu toate că nu reunesc toate bisericile și confesiunile creștine [+ “în cadrul său” cf. tr. Basilica], joacă un rol îndeplinește o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale – membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la procedurile organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacifice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice.  mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și predaniei [“învăţăturii” cf. tr. Basilica] Bisericii primare, participând, în același timp la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe [+ “în nici un caz” cf. tr.Basilica] unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul [“exclusiv al” cf. tr. Basilica] acordurilor teologice, ci de asemeni şi al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, așa cum a fost trăită și păstrată tainic în în Tainele Bisericăii.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza [“fundamental” cf. tr. Basilica] al Constituției acestuia, conform căruia numai bisericile și confesiunile Bisericile și Confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și cred în Sfânta Treime, Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliulmenționat. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o “super-Biserică” și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numai Bbisericile însele din propria lor inițiativă; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (…) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului“(Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele Ddialogurilor Tteologice angajate de ale Bisericiile Ortodoxe cu ceilalți creștini celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe  și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite existente(Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze [“susțină” cf. tr. Basilica] activitatea lucrarea Comisiei  pentru “Credință și Constituție” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum și cu contribuția valoroasă apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Eecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie [+ “din aceste documente” cf. tr.Basilica], caci Bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe diviza unitatea Bisericii din partea persoanelor sau a grupurilor, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, constituie autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice [canoane n.n.]. [“Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă“. cf. tr. Basilica]

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin;, de aceea este indispensabil ca dialogul să meargă împreună cu marturia care trebuie să fie totdeauna însoțit de mărturie în lume și cu acțiunile de acțiuni care exprimă “bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional de antagonism sectar [“confesional” cf. tr. Basilica] provocatoare. În acestspirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca noi, toți creștinii de bună voință,inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinței noastre, să încercăme să dămea un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal, prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea vizând să restabilească unitatea creștinilor  pentru refacerea [“restaurarea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii de astăzi.Este indispensabil esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe, când “va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16). [Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape” cf. tr. Basilica].

Traducere si editare Roman Ortodox in Franta

????????????????????????????????????

Nota noastra

Inainte de Sinodul tinut la Creta, ne exprimam aici temerile legate de o lipsa de consistenta a mandatului delegatiei Patriarhiei Romane. Din cauza lipsei totale de comunicare, nu am stiut pana in ultima clipa (si nici acum nu stim prea multe) cu ce fel de conceptie generala si ce fel de amendamente aveau de propus ierarhii români, in frunte cu Patriarhul Daniel. Cel putin dupa tonul dat de materialele de pe Basilica.ro, parea ca delegatia română s-ar multumi cu un rol de secondant obedient al Patriarhiei Ecumenice, daca nu din alt motiv macar pentru ca avea nimic propriu de sustinut. Spuneam, atunci, ca Patriarhia ar rata o ”sansa” istorica de a fi delegatia ortodoxa care poate juca un rol de mediere intre taberele atat de agresiv pozitionate, cea a Patriarhiei Ecumenice si ale suporterilor sai inversunati (Arhiepiscopul Ciprului si cel al Tiranei) versus cea a Patriarhiei Moscovei si a aliatilor sai (Patriarhia Georgiei, Patriarhia Bulgariei, Patriarhia Antiohiei, pana la un punct Patriarhia Serbiei).

Evolutiile de la Sinodul Panortodox din Creta ne-au aratat, cel putin din cate am aflat pana acum, ca Patriarhia Română a avut intr-adevar rolul cel mai important pentru pastrarea unui echilibru atat de fragil in Ortodoxia universala si pentru a contrabalansa ofensiva agresiva a …ecumenistilor ecumenici (a delegatilor Patriarhiei Ecumenice). Dezbaterile tinute asupra documentelor nu au fost deloc formale. Dimpotriva, au fost extrem de ascutite, iar cele mai dure au fost tinute, evident, pe documentul cheie asupra Relatiilor Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine. Din pacate, delegatia Bisericii Greciei nu a sustinut, pana la capat, propriile amendamente aduse documentului. Confruntati cu presiunile si strategiile viclene ale Patriarhului Ecumenic, grecii au dat inapoi, ajungand la formula de compromis celebra a ”acceptarii numelui istoric al Bisericilor si confesiunilor non-ortodoxe”.

Despre acest lucru s-a transmis cate ceva, in ciuda formidabilului baraj informational ce a inconjurat Sinodul de la Creta. Ce nu s-a stiut a fost ca, in afara de greci, doar Patriarhia Română a fost delegatia cu greutate care a mai sustinut amendamente corecte si importante la documentul amintit, cu precizari in sprijinul dreptei-credinte – a intaririi adevarului fundamental ca numai Ortodoxia este Biserica, ca ea este Biserica CEA UNA din Crez – si in dauna ecumenismului, iar, dupa compromisul grecilor, a ramas singura pe pozitii… ortodoxe. Majoritatea modificarilor corecte pe textul de mai sus (evidentiate de romanca din Franta, dupa textul francez, iar aici de un monah dupa textul grec) au fost aduse, astfel, de partea română. Si trebuie spus ca, si spre surpinderea noastra, tocmai Patriarhul Daniel a jucat rolul determinant in confruntarea cu Patriarhul Ecumenic, IPS Ioan Zizioulas si ceilalti, fiind singurul care (da, inclusiv din cauza CV-ului ecumenist de profesor la Bossey), a avut prestigiul si greutate necesare pentru a le face fata si a trece amendamentele propuse de ceilalti ierarhi.

Nu ne propunem aici sa-l laudam pe Patriarhul Daniel. Pentru cultul personalitatii exista Agentia Basilica si Trinitas TV :). Ne propunem insa sa recunoastem, sa intelegem si sa constientizam rolul jucat de patriarh si delegatia română (chiar daca se pare ca au existat si exceptii) in Sinodul Panortodox din Creta. Nu doar ca nu avem de ce sa ne rusinam, dar consideram ca avem motive de incredere ca ”ai nostri” si-au facut, dupa putinta, evident, nu chiar perfect (exista serioase probleme legate de document, cu toate amendamentele aduse*), datoria fata de Ortodoxie. Si au facut-o acolo, pe un teren strain. Nu au mers de forma, nu au facut servicii Patriarhiei Ecumenice, nu au fost slugarnici (chiar daca  au existat si astfel de exceptii in delegatie!). Au reprezentat cu demnitate pozitia patristica si pozitia romaneasca. Iar pozitia romaneasca s-ar putea sa aiba un rol pentru ortodoxia universala pe care, poate, nu il intelegem deplin acum. Trebuie sa afirmam raspicat aceste lucruri, deoarece, mai recent, s-a creat o atitudine daunatoare, de lamentare perpetua (uneori intretinuta deliberat) fata de prestatia ”alor nostri” si o admiratie (uneori) indecenta, credula, naiva, fata de greci, rusi, bulgari si …cam oricine altcineva. Nu o spunem din …etnofiletism :), ci din necesitatea de a amenda o atitudine incorecta, care oglindeste in spatiul bisericii antiromânismul dominant, demitizant din spatiul laic.

Si, afirmand aceste lucruri, nu inseamna ca dam un cec in alb sau ca nu vom urmari la fel de critic agenda si pozitionarile ierarhilor români de acum inainte. 

Trebuie adaugat, pentru a nu supra-dimensiona rolul românilor, ca Enciclica Sinodului Panortodox, foarte importanta in economia dezbaterilor, in care se revendica Sinoadele Sf. Fotie cel Mare, Grigorie Palama si altele (anti-unioniste, anti-latine si anti-protestante) a fost redactata, se pare, de delegati ai Patriarhiei Serbiei si ai Bisericii Greciei.

Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul…

In fine, Sinodul din Creta mai arata faptul ca Biserica Ortodoxa Română este cam singura institutie care a mai ramas in picioare din …România. Singura care are pozitii proprii, care se duce la negocieri avand ceva de spus, avand atitudine si revendicari. In rest, potopul… Dar, cata vreme avem Biserica, avem, inca, si nadejde. 

 

13501948_1696172983940908_9121473725998531097_n


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), Ecumenism, Opinii, analize, Patriarhul Daniel

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

92 Commentarii la “Actualizare: “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” – traducerea documentului SINODULUI PANORTODOX cu evidentierea diferentelor fata de textul pre-sinodal/ SCURT COMENTARIU ASUPRA PRESTATIEI PATRIARHIEI ROMÂNE LA SINODUL PANORTODOX DIN CRETA

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. @Ierom. Lavrentie
    Parinte m-ati inteles gresit. V-am multumit tocmai pentru ca m-au bucurat lamuririle pe care le-ati facut pe text si sunt intru totul de aceeasi parere. Cand am spus ca nu are rost sa mai discutam de greselile facute m-am referit la participarea in CMB, in slujbele comune cu ereticii…

    Dar in conditiile in care documentele sunt cum sunt, cum vedeti totusi pozitia Bisericii pe viitor dar si pozitia fiecarui credincios al ei.

  2. @Sânziana
    Tocmai la asta am răspuns. Deocamdată nu se vede clar că acest document este inacceptabil. Nu trebuie să ne pripim să luăm decizii noi singuri. Deocamdată să vadă și să recunoască sau să infirme și alți teologi/ierarhi și atunci vom vedea care este reacia potrivită. Pe moment, nu consider potrivită ruperea comuniunii sau astfel de reacții pt că ierarhii noștri, cel puțin, au dat dovadă că vor să păstreze credința și cred că vor avea ocazia să facă asta și de acum încolo.

  3. @Ierom. Lavrentie
    Multumesc parinte. Asa simt si eu.
    Daca faptic se va ajunge la lucruri mai grave atunci cred ca va trebui sa luam o atitudine. Dar pana atunci trebuie sa sprijinim, cu rugaciunile noastre, Biserica si sa cerem Sfantului Duh sa nu ne paraseasca, nici pe noi, nici pe ierarhii nostri si sa se pogoare in fiecare zi in inimile noastre, ale pastorilor nostrii, in altarele noastre si, nu in ultimul rand, in Sfantul Potir.

  4. @ Ierom. Lavrentie: Parinte, va multumesc pentru raspuns, dar va marturisesc ca depaseste puterea mea de intelegere. Daca in prima postare, la final afirmati ca documentul “pare duplicitar, străin de credința ortodoxă și inacceptabil în dorința lui subtilă de a schimba cugetul Bisericii dintotdeauna”, in postarea de mai sus afirmati exact contrariul celor sustinute anterior: “Deocamdată nu se vede clar că acest document este inacceptabil”. Nu stiu care varianta sa aleg.

  5. @carmen

    Ideea era de a intruni un consens intre noi, ortodocsii, asupra acestui document, nu despre cum este acesta in sine.

  6. @Carmen
    Nu parintele este cel care nu vede ca acest document este inacceptabil.

    Si in plus a spus, cu smerenie, ca parerile pe care le-a expus vor fi sau nu infirmate de alti teologi/ierarhi.

  7. @Carmen
    Deci a lasat loc, asa cum un adevarat teolog face, pentru alte pareri…

    Nu mai stiu despre care teolog am citit recent ca totdeauna isi verifica scrierile dandu-le si altora sa le citeasca si abia apoi le publica.

    Dar parerea mea, este ca tot ce a spus parintele este clar si in duh orthodox.

  8. @ admin: intreb, din putinatatea cunostintelor mele in domeniu, nu ar fi oare mai bine pentru noi daca s-ar organiza mai degraba o intalnire a teologilor cu ierarhii nostri pt a pune la punct si clarifica toate problemele care starnesc discutii contradictorii?

  9. @Sanziana

    Probabil ca multi teologi isi valideaza ideile ascultand sfatul celor cu viata duhovniceasca.

    Dar exemplul cel mai clar de asemenea act smerit este Sfantul Grigorie Palama care si-a verificat conceptia despre isihasm cu parearea traitorilor induhovniciti din Muntele Athos.

  10. @Carmen
    Da, am vrut să spun că mulți nu văd lucrul acesta, nu este încă limpede receptat de corpul credincioșilor și teologilor ca greșit.

  11. @AnaR
    Da asa este. Sunt insa multi traitori, plini de Duh dar care nu au exercitiul lucrului pe text. Ei nu cred ca stau sa citeasca documentele. Asa zic eu, nu stiu… Daca insa ii intrebi ceva concret, despre o anumita problema teologica, niciodata nu dau gres. La documentele astea este nevoie de oameni care au si cultura si traire ortodoxa.

    Pe mine m-a bucurat mult ca parintele a iesit si ne-a lamurit.

  12. Eu nu pot sa inteleg deloc, cum se poate sa acceptam documentele acestui “sinod”, cat si valabilitatea “sinodului” in sine, din moment ce acolo au avut loc activitati anatemizate de cele 7 Sfinte Sinoade ecumenice, cat si unele documente sunt in contradictoriu cu hotararile celor 7 Sfinte Sinoade ecumenice?

    Ceea ce a fost pozitiv la intrunirea din Creta, nu a fost deloc nou, ci a fost doar o evocare a unor lucruri deja cunoscute si acceptate de tot poporul binecredincios. Ma refer la post, la intarirea adevarului fundamental ca numai Ortodoxia este Biserica, ca ea este Biserica CEA UNA din Crez si la recunoasterea Sinoadelor Sf. Fotie cel Mare, Grigorie Palama si altele (anti-unioniste, anti-latine si anti-protestante).

    Restul, dupa parerea mea de mirean slab la minte, face parte din … nici nu stiu cum sa-i spun, poate compromis ar fi termenul adecvat, intre minciuna si adevar.

    Nu inteleg chestia asta cu presiuni geo-strategice, politice sau ecumenice (ecumeniste). Pai ortodocsii au fost dintotdeauna supusi presiunii si amenintarilor de tot felul, au venit cu razboi asupra noastra, au fost torturati, jupuiti de vii, chinuiti in moduri inimaginabile si omorati. Dar nu au cazut “la pace” in privinta credintei.

    Multumesc lui Dumnezeu ca sunt doar un mirean prost, slab in credinta si ca voi raspunde doar pentru sufletul meu. Dar ca episcop, ca patriarh care care va raspunde pentru mii sau milioane de suflete, nu este normal sa nu faci nici-un compromis si sa nu semnezi nimic din ceea ce ar putea fi in contradictie cu cele 7 Sfinte Sinoade?
    Nu ar fi fost normal ca cel putin unul dintre patriarhii prezenti acolo sa nu semneze si sa se ridice de la masa si sa zica: eu cu cei faradelege nu ma voi numara.

    Nu mai inteleg nimic. Unde este mucenicia celor care s-au rugat impreuna cu ereticii si care au semnat sau vor semna documente ce sunt in contradictoriu cu Sfintele Canoane?
    Exista un adevar mai mare si unul mai mic? Sau adevarul are mai multe nuante, in functie de titluri, averi, jocuri politice sau geo-strategice?

    Daca patriarhii cad, oare nu este un semn ca majoritatea dintre noi ortodocsii suntem niste caldicei, ca suntem doar niste morminte varuite? Nu este un semn al disparitiei credintei?
    La comentarii pline de mandrie in care filozofam si aducem tot felul de citate din scrierile sfintilor suntem neintrecuti, dar daca adie putin vantul, asa cum a adiat acum, la intalnirea din Creta, cadem ca mustele. Mucenicia virtuala e convenabila, iar daca ar mai exista si optiunea de like-uri pentru comentarii, atunci ar fi chiar cool.

    Oare eu sunt pe calea gresita si nu inteleg ce inseamna Ortodoxia? Oare Sfintele canoane ale apostolilor lui Dumnezeu si ale sfintilor nostri parinti sunt facultative? Sunt depasite? La vremuri moderne, ortodoxie si marturisire moderna? Cautam tot felul de portite de justificare in limbajul duplicitar folosit la scrierea documentelor? Pai nu insusi limbajul duplicitar arata departarea de Adevar, de Lumina?

    Eu ma rog mereu la Dumnezeu, ca in cazul in care voi prinde vremuri de prigoana, oricat de spurcat si de neputincios as fi sa nu ma lase si sa ma miluiasca sa nu ma lepad din cauza fricii, indiferent de ceea ce ar veni asupra mea sau a noastra, a tuturor. Ma gandeam ca poate in felul acesta sa ma mantuiesc si eu, ca altfel, nimic bun nu am facut si nici nu sunt in stare sa pun inceput bun.
    Acum, vad ca poti s-o sucesti putin, s-o dai mai pe dupa cires, sa folosesti cuvintele in asa fel in cat sa para ca marturisesti, dar sa si pici la pace, ca sa-ti fie bine pe lumea asta.

    Va rog daca poate cineva sa ma lumineze, dar pe sleau, direct, fara un alt limbaj duplicitar.

  13. Acum am inteles, va multumesc, Parinte! Multumesc, Sanziana!

  14. Ce este Da sa fie Da şi ce Nu, Nu.

    Ce este Da, evanghelic, în cele stabilite în Creta în acest iunie, şi ce este Nu (evanghelic)???

    Delegatia română a semnat pentru Da sau pentru Nu?
    Pentru alb, sau pentru… (gri)???
    Si… cine se simte reprezentat prin aceasta delegatie acolo?
    Cine ne-a întrebat.
    Cine ne-a consultat.
    Cine ne ia in seama?

    Nu am înțeles şi nu înțeleg un lucru.

    Pe evanghelic autentic se dau “luptele”, sau pe ecumenismul şi umanismul CMB-ist?
    Că ce se se vede din cosmos…, e pe ultima.

    Lupta pentru forma cât mai aproape ortodoxa, este una, lupta pentru forma autentica este alta.
    Adica pe Da si pe Nu.

    DEJA A APARUT NOȚIUNEA “Teologica” de ORTODOXIE PURA, care nu a produs nici un fel de reactie (textul prezetând-o ca extremism, ca “erezie”, ca norma ifracționala şi inchizitorială), intre sinodali…

    Acceptată… bine, mersi…
    Desi Domnul ne cere desavârsirea, asemeni Tatălui ceresc.

    Delegatia româna, a luptat pentru… forma cea mai apropiata de Alb, (care e probabil un gri cât de cât luminos).
    Totusi merita laude si aprecieri.

    Dar nu asta este totul.
    Vom vedea cum vor pune in lucrare, şi ce ortodoxie va izvorî din Creta şi va inunda România şi crestinatatea.
    Cred ca abia atunci vor avea temei laudele şi încrederea aceasta mult prea timpurie.

    Delegatia româna a semnat.

    PENTRU CE?
    Pentru ce a dorit sa fie ortodox neândoielnic sau pentru griul ce se va tot întuneca de la zi la zi ?

    Ce este Da sa fie Da. Ce este Nu da fie Nu. Asa parca spune evanghelia.

    Semnatura este totul.
    Ai semnat. Ai validat.

    Acest…(congres), s-a facut cu un scop, si va produce efecte.

    Nu va dura mult si vor ieşi semanatorii Cretanici.

    Iorga vorbea de oameni, de Da şi de Nu. Şi numise pe cineva astfel…
    Ortodoxia de credincioşi de Da şi de Nu.
    Or fi ajuns unii din acestia in Creta…

    Ce a lamurit Creta?
    Ce întuneric a separat de lumina?
    Ce Adevar evanghelic, de înşelare?

    2016, este începutul sfârşitului.
    Toate se vor prsbusi, odata cu credinta multora.
    Mult prea-multora.
    Toate vor cădea.
    Europa merge spre apus(ul ei), desavârşit. Pentru ca a fost crestină.
    A cazut Constantinopolul.
    Acum cade ea.
    Desavârsit.

  15. @Sluga netrebnica

    Gandeste-te in primul rand cati mai sunt ca tine in jurul tau si gandeste-te ca patriarhul ii are pe toti in grija. Eu cred ca daca toti ar fi ca tine si gata sa-si puna capul pe butuc (asta ar insemna razboi, foamete, ceva bombe ca in Serbia, ceva razboi ca in patriarhia Antiohiei) pentru credinta, patriarhul nu ar mai sta pe ganduri. Cred insa ca stie cam care este majoritatea intre credinciosi.

    Mai este apoi ceva: sunt ceva ani in care s-au facut compromisuri si poate abia acum s-au trezit si si-au dat seama de gravitatea situatiei (pomenirea ierarhilor la slujbe are efectele ei in Duh). O intoarcere brusca nu este posibila. Oricum patriarhul nostru este foarte bolnav…. Gandeste-te ca o intoarcere brusca ar putea duce la alegerea unui patriarh care ar face si mai multe compromisuri.

    Eu zic sa dai credit ierarhilor nostri. Inca nu avem de suferit in a ne duce viata duhovniceasca.

  16. @ sluga

    Sigur ca este de neacceptat si nici nu va fi. Ar fi o mare gresala ca toti s-o ia de buna ca si cum nu stiu ce mare sinod s-a tinut si sa transforme in litera de lege asa ceva (nu s-a semnat de unii dintre participanti, nu se accepta de neparticipanti … gata, pa si la revedere; ne intalnim data viitoare). Doamne apara si pazeste de gresala asumarii celor “semnate” atat de partial (ar fi cele de pe urma mai rele decat cele dintai).

    S-a scos insa in evidenta si partea buna: ai nostri au muncit si au facut niste modificari in sensul corect. Multi nu ne asteptam la asa ceva si a fost o surpiza placuta ceea ce ajuta la recapatarea increderii in ierarhi. Asta nu este putin lucru (in limite rezonabile desigur pentru ca nu putem sterge totul cu buretele; este insa nevoie de mai multa rugaciune si sustinere si din partea noastra).

    Per total nu era posibil sa se refaca in cateva zile ce s-a strambat in 50 de ani. Bulgarii au realizat de la inceput asta si au spus foarte clar: amanare sau nu neparticipare.

    Ideea este, zic eu, limpede si bine prezentata in up-date-ul facut de admin la inceputul postarii. Ramane o intalnire cu mari probleme dar din care se pot invata multe si, in special, de ce ar trebui sa ne ferim de acum in colo.

  17. @cioby:

    din cate inteleg eu din document, sintagma ‘ortodoxie pura’ nu apartine ‘sinodalilor’ – ca sa le zic asa.. – ci celor care au contestat sinodul. Adica ei sunt cei care au promovat aceasta sintagma (cel putin asa se sustine in document).

    (precizez ca nici eu nu gasesc la locul ei aceasta sintagma: Ortodoxia e pura prin definitie)

  18. După cum au spus și alții și după cum este ordinea firească în Biserică, orice Sinod urmează să fie receptat ca bun sau rău. Deocamdată Bisericile neparticipante nu s-au pronunțat. Desigur că există motive de îngrijorare, dar trebuie să facă fiecare cele ce-i stau în putere. În nici un caz critica tupeistă a ierarhilor nu ajută la nimic. Ci să cerem să revizuiască acele documente. Sinodul a fost fulger, poate n-au avut timp să-și dea seama de cele semnate, poate că pot fi ajutați și de cei din jur… Cel puțin ierarhii noștri au avut bunăvoință, ar fi greșit să fim noi lipsiți de bunăvoință față de ei. Haideți să ne calmăm și să fim constructivi și să facă fiecare cele ce poate să facă, nu peste puterile sale sau chiar să întreprindă acțiuni dăunătoare. Mucenicia înseamnă răbdare și înțelepciune, nu încordare nervoasă.

  19. Ca idee: si eu sunt de parere nu doar ca nu trebuia semnat (in primul rand pt ca se pare ca exista inca lucruri evazive, ceea ce din start e un semnal rau), ci ca pur si simplu nu trebuia mers acolo. Motivele le-am explicat pe larg, nu mai revin.

    Exista insa si o parte buna care consta in reabilitarea imaginii publice a Patriarhului nostru, in sensul ca nu mai poate fi suspectat de mason, ecumenist si alte alea.. Personal am fost intotdeauna circumspecta cu acest portret si m-am ferit mereu sa il calific in vreun fel sau altul pe Patriarhul Daniel – nu doar pt ca par. Paisie mi se pare ca ne avertizeaza sa ne ferim de astfel de atitudini, dar si pt ca activitatea lui mi s-a parut una rodnica: imi place ideea de Catedrala a Mantuirii Neamului si ma bucura buna administrare a resurselor bisericii. Iar el (Patriarhul) pare un tip rezonabil, atent la argument, pragmatic in sensul bun al cuvantului, selectiv si intelept… pe scurt, imi face o impresie buna.

    Poate ca prezenta noastra acolo a dovedit o oarecare oscilatie, dar a avut si darul sa infirme panicile etern conspirationiste ale unora dintre noi si sa ne arate ca, totusi, BOR se straduieste in mod real sa isi carmuiasca asa cum se cuvine corabia – chiar daca nu intotdeauna ii iese perfect. De data asta oricum inteleg ca i-a iesit mai bine decat grecilor, de ex. :), care vad ca altfel sunt grozav de admirati din motive pe care marturisesc ca nu le cunosc.

    Cu alte cuvinte, cred ca episodul Creta ne-a ajutat sa avem o imagine mai REALISTA asupra ierarhilor nostri – cu bune si rele – ceea ce nu e putin lucru, mai ales ca noi romanii suferim cred eu adesea de tendinta de a mistifica realitatea si a o privi prin ochelari fie excesiv de roz, fie excesiv de fumurii – oricum, nu pur si simplu asa cum e, la rece, printr-o lentila transparenta si curata.

    O alta parte buna a lucrurilor este, cred eu, ca si ei au avut ocazia sa se lamureasca cum stau lucrurile cu PE si cat de periculoase pot fi adesea aceste compromisuri diplomatice care te aduc in zone de vartej de care mai bine e sa ne tinem la distanta – fie chiar si cu pretul scaderilor in termeni de diplomatie. Diplomatia nu e intotdeauna o solutie, ba uneori poate fi anti-solutia prin excelenta – este si asta o lectie de invatat, mai ales pt noi, romanii, care o avem de regula la mare pret.

    Cat priveste semnatura, oricum, asa cum am mai zis-o, mai rau decat ceea ce deja este – Balamand! – nu s-a intamplat aici. Atata ca de Balamand nu prea s-a stiut pana acum. Ba poate chiar a fost o ocazie, prin declaratiile astea publice, sa se mai spele un pic rusinea Balamandului. Sigur, declaratiile publice ar fi putut fi facute si in afara Cretei…dar, asta e.

    Deci, per total, chiar daca nu a fost un succes rasunator, cred ca o putem lua ca O LECTIE ale carei invataturi pot fi de mare folos pe viitor. Si eu cred ca s-a luat aminte acolo, la nivelurile de sus ale BOR, de aceasta lectie. Vorba aceea: ‘omul din greseli invata’.

  20. Acum am vazut Nota actualizata. Scuze, am reiterat fara sa stiu ideea voastra de acolo apropo de compromisurile diplomatice…

  21. @Cioby
    poate cititi nota din finalul articolului de fata, care raspunde la multe dintre intrebarile dvs.

  22. Se spune ca:
    […] /ganduridinortodoxie.wordpress.com/2016/06/30/ss-bartolomeu-patriarhul-ecumenist-al-constantinopolului-cere-arhiepiscopului-atenei-sa-osandeasca-citirea-anatemelor-in-duminica-ortodoxiei-de-catre-vrednicul-mitropolit-serafim-de-pireu/

  23. Ei nu au fost la sinod:
    https://www.youtube.com/watch?v=tyVllSkX7_s
    Dar au dat martiri in secolul asta. Trebuiau tratati altfel, fie si numai din acest considerent.
    In rest totul e ok, e cald si bine. Sau caldicel?

  24. Frumos. Am vazut si mesajul, am citit si documentul cu amendamentele aduse. De acord cu Doroteea ca nu trebuia mers in Creta, dar din moment ce am fost, atunci ce s-a facut acolo de partea romana pare spre bine, daca ramanem in cadrul acestui joc de-a sinodul.

    Dar capcana, sau asa o vad eu, sta mai putin in continutul textelor (deocamdata), ea este in stabilirea unor intalniri regulate care sa se numeasca sfinte sinoade ecumenice. Evident, sub patronajul Patriarhiei Ecumenice, sau mai bine spus a “sanctitatii”(sic!) sale Patriarhul Ecumenic. Mie imi suna a papa, asta se vrea papa pentru el si urmasii sai. Antihristul a rezolvat cu Apusul (urmariti tot ce face papa si daca vedeti ceva crestin, dati-mi si mie de stire) si acum se muta la Rasarit. Sfintele Sinoade ale Bisericii s-au intrunit oridecateori a fost nevoie, nu dupa program. Introducerea unei rationalitati artificiale in practica Bisericii duce catre catolicism si papalitate fara gres. Cu sau fara filioque, ce, crede cineva ca se incurca diavolul de un cuvant? Sunt si alte metode de a strica credinta, diluand-o, de exemplu, cu tot felul de hotarari si mesaje fara importanta reala pentru credinciosul de rand, pentru practica liturgica de zi cu zi a Bisericii si cu chemari la rugaciune pentru tot felul de nazbatii fara sens, in timp ce administrativ se intareste pozitia unui patriarh fara biserica.

    Deci, Patriarhia Romana a gresit ca s-a dus, nu e cazul sa faci pe mijlocitorul acolo unde nu e cazul (cei care n-au venit, n-au venit, cei care n-au semnat, n-au semnat). Pentru PF Daniel a fost insa mai importanta stiinta sa corecta teologic, sa si-o faca cunoscuta. OK, a facut-o si cu asta ce-am facut (vorba lui Tanase)? Cati oameni normali inteleg subtilitatile astea din text? Cand treaba este simpla pentru cei simpli: biserici, ne-biserici, dar cum trebuie sa le spunem celor care isi spun crestini, dar nu cred odata cu noi, ca alt cuvant n-avem.

    Pe urma, problema cu “dialogul”. Cati stiu ca un dialog real presupune ca fiecare dintre participantii la dialog sa plece cu o opinie schimbata fata de punctul initial de plecare. Adica sa isi modifice (chiar si in mod sincer) optiunile in directia unui compromis. Deci daca dialogul cu celelalte confesiuni crestine (na, am gasit cuvantul potivit) este real din partea Bisericii Ortodoxe, atunci ce este dispusa sa schimbe in dogma sa sau in predanie? Daca nu este dispusa sa schimbe nimic, atunci la ce bun sa includa in documentele sale necesitatea si disponibilitatea la dialog? Ce-i asta, ne facem ca facem? Sau de fapt, facandu-ne ca facem facem de fapt altceva, anume castigam pozitii de putere in interiorul Bisericii cu ajutorul celor dinafara. Deci cine, ma rog, si sub patronajul cui, va evalua dialogul in mod periodic? Cum spuneam, nu exista forma fara continut, doar ca acesta poate fi unul neasteptat de unii, desi urmarit de altii. Caci uraciunea pustiirii nu cauta sa se aseze decat in locul cel sfant. Acest sinod este un pas spre un papa al Rasaritului, iar noi prin Patriarhia Romana, asa inteligenti cum suntem si bine pregatiti teologic, ne-am facut partasi la acest demers antihristic.

    @doroteea: ca am lipsit o vreme, sa-ti raspund la ultima intrebare: nu filozofie, dar e mai putin important. Ideea e ca am cautat o scoala care sa dea raspunsuri si am gasit una care mi-a oferit intrebari, desi nu asta se intentiona, dimpotriva.

  25. Intre a întelege si a ierta un om, sau… ma rog… o delegatie de oameni, cu putințele şi neputintele lor, este una, şi credinta (“îndreptata” acolo) şi accetarea ei, (inclusiv sub semnatura lor), este alta.

    Sunt cunvins ca nici unul dintre comentatori, nu se gândeste la osândirea (mai ales a delegatiei noastre, (care, cum bine a spus admin, a facut dovada unei verticaltați omenesti, -doar omenesti- , ce le face cinste), ci la ce şi cum vom primi acelea, la ce consecinte vor avea acum şi asupra copiilor noştrii în cel ce vor urma…, ce masuri se vor lua…
    La cei ce toata viata lor s-au luptat pentru verticaltatea duhovniceasca (chiar daca adesea au cazut si s-au ridicat imediat, -prin pocăința şi tainele bisericii-, mai puternici şi mai conştienti)… şi a caror inima nu poate accepta acestea…

    Pentru acestia… mi se pare ca se pregatesc, deja furcile…

    Findamentalisti fanatici… (a tunat “primatul cipriot”, cu toata dragostea pentru… celelate “bisericii” si maximul urii, pentru drept crediciosii ortodoxiei, “rau credincioşi”).

    Sa vedem ce va urma.

    Şi cerul cred ca urmareste ce vom alege şi ce vom urma, cum va reactiona fiecare biserica si cum vor primi cele “legiferate”…, ptr. ca suntem liberi sa alegem.

    Credinta, cred, (si spun), ca raspuns la cei ce motiveaza compromisul din comunism, cel de azi si cel ce va urma… deci credința, (spun si cred), nu se zideste pe curajul şi barbatia cuiva, pe instruirea (inclusiv teologica), pe agerimea mintii…etc…etc, ci pe curatia inimii şi sfintenia aceluia, pe conştienta şi cunoasterea de sine şi de Dumnezeu.
    (Fericiți , cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu).

    Psalmistul spune… “frica de Dumnezeu, este începutul întelepciunii”…

    Un om cu frica de Dumnezeu ştie ce… semnează… (pentru el şi în numele lui… macar).

    Alegerea a ce va urma… cred ca se va face după frica de Dumnezeu sau… de represliile ce se pregatesc…
    Schisma este inevitabila, daca se va trece la aplicarea celor hotarâte de sumitul cretan.

  26. Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!

  27. @ Cristian 2 (#63):

    Uite asa se face manipularea. E un “Breaking News”… vrechi de 4 ani! (deci fara legatura cu “Sinodul”), preluat de unul dintre blogurile-clona relativ recente, specializate in facut trafic de pe urma furtului in masa de pe alte siteuri, nu conteaza cat de vechi sunt stirile pe care ei le dau drept actuale: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/03/30/patriarhul-ecumenic-ips-serafim-de-pireu-anateme-interzise/

  28. Cunosc foarte putina teologie, nici smerit nu sunt, v-as ruga totusi sa ma ajutati cu un raspuns. Daca sfintele canoane ale Bisericii interzic unirea dintre un ortodox si un eterortodox, daca Patriarhul Georgiei trimite o scrisoare in timpul lucrarilor sinodului ca acest lucru este de neacceptat, ca taina cununiei nu se poate savarsi decat intre doi ortodocsi si totusi 153 de ierarhi/episcopi semneaza ca e ingaduit de azi inainte, tinand cont de context, bla bla-uri, cu ce ne ajuta pe noi ca delegatia noastra a fost cea mai putin ecumenista la Sinod? Ce se intampla cu sufletul eterortodoxului daca Doamne fereste moare la scurt timp dupa cununie?
    Astept raspunsul Sfintei Chinotite din Sfantul Munte, Bunul Dumnezeu sa-i intelepteasca pe ierarhi si sa-i lumineze pentru a pastori turma dupa Sfanta voia Sa.

  29. *149 (156 -7 care nu au semnat)

  30. Pingback: IPS ATANASIE de LIMASSOL explica de ce nu a semnat documentul “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”: NU EXISTA ALTE BISERICI, CI NUMAI EREZII SI SCHISME | Cuvântul Ortodox
  31. Pingback: IPS ATANASIE de LIMASSOL explica de ce nu a semnat documentul “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”: NU EXISTA ALTE BISERICI, CI NUMAI EREZII SI SCHISME. “Nici Sinodul fără popor, plinătatea Bisericii, nici poporu
  32. Pingback: IPS HIEROTHEOS VLACHOS denunta PRESIUNILE la care au fost supusi ierarhii Bisericii Greciei de catre tabara PATRIARHULUI ECUMENIC la dezbaterile asupra documentului “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” | Cuvântul Ortodox
  33. Pingback: IPS HIEROTHEOS VLACHOS denunta PRESIUNILE la care au fost supusi ierarhii Bisericii Greciei de catre tabara PATRIARHULUI ECUMENIC la dezbaterile asupra documentului “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”/ Avertisment cu pri
  34. Pingback: MITROPOLITUL IEROTHEOS VLACHOS DENUNȚĂ PRESIUNILE LA CARE AU FOST SUPUȘI IERARHII BISERICII ELENE DE CĂTRE TABĂRA PATRIARHULUI ECUMENIC LA DEZBATERILE ASUPRA DOCUMENTULUI “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” | Graiul Ortodox
  35. Pingback: IPS HIEROTHEOS VLACHOS denunta PRESIUNILE la care au fost supusi ierarhii Bisericii Greciei de catre tabara PATRIARHULUI ECUMENIC la dezbaterile asupra documentului referitor la relatiile cu celelalte culte: “Eu insumi m-am confruntat cu un COMPORTA
  36. Pingback: De ce nu am semnat textul „Legăturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine”? Mitropolitul Ierotheos Vlahos | Graiul Ortodox
  37. Pingback: Interviu cu IPS HIerotheos Vlachos despre SINODUL PANORTODOX (Video si Rezumat). Admite Patriarhia Ecumenica STATUTUL PROVIZORIU al DOCUMENTELOR SINODALE? / Mitropolitul Ieremia al Gortinei RESPINGE documentul panortodox “RELATIILE BISERICII ORTODOX
  38. Pingback: Mitropolitul Irineu de Baska, membru al delegatiei sarbesti: NU AM SEMNAT DOCUMENTUL “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” DIN CAUZA CONTINUTULUI AMBIGUU ECLEZIOLOGIC | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare