Search Results for “Romania, avort”

Soheila scrie ca in cartierele marginase s-au format enclave etnice, unde sharia si segregatia pe sexe reprezinta norma. Acolo femeile sunt obigate sa se imbrace intr-un anumit fel, iar predicantii salafisti au mare trecere. Aceste zone nu mai recunosc autoritatea suedeza, iar atacarea masinilor de politie, salvare si pompieri se datoreaza faptului ca acestea incalca un teritoriu in care nu au dreptul sa intre. Autoarea mai scrie ca in aceste zone nu exista nici un fel de societate suedeza. Teocratia islamica se impune asupra vietii publice si private.

Au trecut 80 de zile de când Curtea Constituțională a României a decis, unanim, că inițiativa cetățenească de revizuire a art. 48(1), „Familia”, este constituțională. Cu toate acestea, hotărârea CCR nu este nici acum redactată și publicată în Monitorul Oficial al României, astfel că inițiativa legislativă, semnată de 3 milioane de cetățeni români cu drept de vot, nu poate fi pusă pe ordinea de zi a Senatului României.

CUI ÎI PASĂ DE DUREREA ȘI DISPERAREA COPIILOR ȘI PĂRINȚILOR ABANDONAȚI DE STATUL ROMÂN? Observator: Anamaria Stancu, obligată să-şi convingă fiul să plece la tatăl lui, în Portugalia Misiune imposibilă pentru mama acuzată că şi-a răpit copilul din Portugalia. Trebuie …

Multe din discuțiile permise liber înainte de aprobarea căsătoriilor între persoane de același sex ridică acum riscuri. Mulți dintre cei care au persistat în a-și exprima dezacordul au fost supuși investigațiilor de comisiile pentru drepturile omului și (în unele cazuri), au fost chemați în fața tribunalelor pentru drepturile omului. Cei săraci, slab educați și fără afiliere instituțională au fost ținte ușoare pentru legile anti-discriminare, care nu sunt întotdeauna aplicate în mod uniform. Unii au fost sancționați cu amenzi, obligați să ceară scuze și să se angajeze să nu mai vorbească în public despre aceste aspecte. Au fost vizați persoane care scriau scrisori către editorii ziarelor locale, pastori miniștri ai unor mici congregații. Un episcop catolic s-a confruntat cu două plângeri – în cele din urmă retrase – ca urmare a unor comentarii făcute într-o scrisoare pastorală despre căsătorie.

“SUA are in zilele noastre un ambasador pentru promovarea sodomiei si foloseste agenda LGBT ca pe un test grila pentru acordarea de ajutor umanitar sau de logistica militara impotriva terorismului. Stati ferm in credinta voastra”, le-a cerut acesta participantilor. “Spuneti-le tiranilor tolerantei LGBT, mafiei de lavanda, acelor homofascisti, acestor radicali ai curcubeului, ca nu sunt bineveniti sa-si promoveze propaganda anti-religioasa si anti-civilizationala in tarile voastre.”

Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!

Campania jurnalistelor suedeze nu s-a bucurat iniţial de sprijin popular. Însă, după ce Biserica evanghelică-luterană din Suedia a atenţionat că “nu este creștinește să fie purtate crucifixe la vedere, pentru că ar dezbina oamenii și s-ar putea ajunge la război religios”, a stârnit nemulțumirea creștinilor indignați mai ales de asasinatul din Franța. Astfel, campania a luat amploare și a devenit o mișcare sociala de protest împotriva islamismului, dar și împotriva umanismului secular, care ar încuraja islamismul, informează publicația suedeză Expressen.se.

Biserica Suedeza a protestat împotriva campaniei si chiar a semnat un comunicat alături de ”Frații Musulmani”, organizație implicată în propaganda radicalismului islamic, fapt ce a stârnit o adevărată revoltă.

Stefan şi Lena, din Jönköping, sunt o familie suedeză care au înfiat doi copii chiar la naștere. Autoritățile au considerat că sunt o bună familie pentru a îngriji copii. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar, în aprilie 2015, au fost invitați la un interviu “de rutină” la serviciile sociale. Ei într-o cameră, copiii în alta. În urma interviului li s-a spus că metode ştiinţifice au demonstrat că nu se califică pentru un mediu familial bun şi sunt decăzuți din drepturile părinteşti. Au început să plângă, să țipe şi au fost trimiși imediat la urgențe la psihiatrie. De atunci nu au mai ştiut nimic de copiii lor.

Este o imagine emoționantă această inversare de roluri: dacă în cele mai multe icoane pe care le vedem este reprezentată Maica Domnului cu dumnezeiescul Prunc în brațe, iată că azi avem în fața ochilor icoana Fiului ținând în brațe pe Maica Sa. Cea care L-a purtat în pântece, apoi în brațe, cea care L-a îngrijit în copilărie și I-a fost alături în toată activitatea Sa de propovăduire și vindecare este, la rândul ei, ținută acum în brațe de Hristos.

De aici, din această icoană, înțelegem și noi creștinii că trebuie să-L primim pe Hristos în sufletul și în viața noastră precum o maică primește și crește pe pruncul său. Dacă ne vom îngriji ca Hristos să rămână întru noi de-a lungul vieții noastre, atunci și El, când ni se va despărți sufletul de trup, ne va primi întru ale Sale, deschizându-și brațele într-o părintească îmbrățișare precum și noi am deschis brațele pentru a-L purta pe pământ.

De asemenea, dragii mei, in loc sa se pretuiasca valorile noastre nationale si crestine, in loc sa se pretuiasca traditia de veacuri, care a facut din neamul nostru romanesc un neam capabil sa se uneasca, faramitat fiind in atatea bucati, un neam care s-a putut aduna imprejurul Bisericii dintotdeauna si sa pazeasca cu sfintenie invataturile Domnului, traim aceste clipe cand oameni, semeni de-ai nostri, inventeaza, in loc sa respecte aceste velori, inventeaza niste concepte noi, neverificate in istorie, neverificate in traditie. Ati auzit de conceptul multiculturalismului. Se cultiva, adica, toate culturile, mai putin cea a noastra, romaneasca si crestina. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul corectitudinii politice, o politete sinistra care relativizeaza adevarul, care relativizeaza autenticul, cautand sa ambaleze si sa deghizeze umanul si valorile in cuvinte care mai de care mai interesante, dar care, pana la urma, nu spun mare lucru. Concepte care nu cauta altceva decat sa scoata din sufletul nostru si din inima noastra adevaratele valori. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul sincretismului religios. Se cultiva toate religiile, toate culturile. De aceea sunt lasati la portile Europei sa vina toti islamicii – ca si ei sunt religie -, si sa traiasca alaturi de noi. Numai ca, dragii mei, in acelasi timp s-a refuzat sistematic crestinismului statutul de credinta stramoseasca, de radacina, de vana autentica a Europei noastre de astazi.

Acum repet întrebarea: de ce era nevoie acum de asemenea precizări, de ce trebuia să intrăm singuri în hăţişul unor întrebări spinoase? Şi aici apare, unică deocamdată, poziţia Episcopului Macarie Drăgoi. Deşi a semnat (ultimul) documentul numărul 6, arhiereul a postat pe site‑ul Episcopiei o mărturisire proprie, în 3 puncte. E drept, post‑factum, însă la foarte scurt timp după întoarcerea acasă. Concret, ierarhul ortodox din diaspora cere continuarea discuţiilor şi limpezirilor asupra acestui controversat punct 6, într‑o atmosferă sinodală extinsă (cu participarea Bisericilor care nu au ajuns în Creta), cu argumente aşezate şi fără graba de a iscăli hotărârile luate. Nouă, ca laicat ortodox, nu ni se pare nimic greşit în această atitudine care reflectă o conştiinţă eclezială vie. „Haideţi să mai dialogăm, haideţi să mai limpezim apele, avem timp suficient pentru o nouă întâlnire – aşa cum a propus şi Preafericitul Daniel”, asta vrea să spună Macarie Drăgoi. Şi ce ar fi rău în asta? Unde ar putea fi greşeala?

Editorialul Ioanei Stăniloiu face parte dintr-o campanie mai amplă de sensibilizare a opiniei publice, destul de transparentă pentru cine pune cap la cap spațiile care se acordă unei anumite comunități în presa quality, temele vehiculate în industria divertismentului și, nu în ultimul, rând imaginea pe care cinematografia o livrează publicului. Când ați văzut de pildă ultimul membru al comunității LGBT distribuit într-un rol negativ la Holywood? Când apar în filme personajele gay sunt pline de sensibilitate, empatie, inteligență și echilibru astfel încât, prin ricoșeu, cei care nu îmbrățișează integral revendicările comunității ajung să fie percepuți drept rudimentari, încuiați, insensibili, proști.

Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.

Întrebarea este cum au ajuns mulți dintre copiii noștri niște adulți cvasi-iresponsabili și egoiști? De ce fug de ceea ce presupune însăși esența vieții de adult – alegerea partenerului, întemeierea familiei, facerea de copii și creșterea lor? Amânarea luării acestor decizii indică ambivalență, frica de răspunderi, dar mai ales teama de a accepta că, odată ce ai făcut niște alegeri, trebuie să trăiești cu ele, pentru că viața nu este un joc video: dacă ai greșit și ai pierdut, dai „restart” și iei jocul de la capăt. Teama de real, de asumare a deciziilor și egoismul tradus prin refuzul de a da mai mult decât de a primi (când ai grijă de un copil oferi îngrijire, iar copilul primește îngrijire) îi împiedică pe adulți să își accepte vârsta din buletin și îndatoririle specifice.

În general, s-au schimbat substanța și calitatea relațională. Adolescenții și tinerii devin tot mai incapabili de a avea legături adevărate de prietenie, de camaraderie și, implicit, suferă foarte tare. Pierd această frumusețe a întâlnirii curate și a însoțirii dintre om și om prin viu grai. Le este frică să pună suflet într-o legătură pentru a nu le fi călcat în picioare. Când se întâlnesc unii cu alții, bucuria întâlnirii durează foarte puțin, dialogurile devin în scurt timp plate și epuizate, urmând apatia, plictiseala și dezamăgirea unora față de ceilalți. Prieteniile consumate pe rețelele de socializare sunt mai ,,ok” decât în realitatea în care oamenii nu mai sunt atât de interesanți, oferă economie de energie și sunt mai confortabile. Foarte puțini rămân capabili să întrețină o comunicare directă, cu miez, să se bucure de relații directe, statornice și profunde. Dar aici intervin și educația și gradul tot mai scăzut de cultură. […] internetul e tentant pentru că pune la dispoziție o lume magică, imaginară, care mai întâi ispitește, vrăjește simțurile și mintea, apoi le înrobește prin acel ,,vreau cât mai mult”. Oferă un ,,rai” efemer întors pe dos, amăgitor, la care ajungi fără efort. Dă robiei chip de libertate. Provoacă silă, dar nici nu mai poate fi abandonat. Lumea virtuală oferă o putere seducătoare, însă iluzorie, chiar și când este intelectuală.

Ca și în cazul lui Florin Barbu, și Andreei i s-a interzis să mai vorbească în limba română cu copiii și să le mai dea mesaje încurajatoare de sorginte creștină. Autoritățile au pretins că „îndoctrinează” copiii cu Biblia! Dar tocmai acestea îi ajută, deoarece copiii așa au fost crescuți. Când putea, băiatul Andreei o suna pe furiș și o punea să îi citească din Biblie și să îi spună rugăciunea Tatăl Nostru înainte de culcare.

Lucrurile se incing si pentru ca doi homosexuali, unul roman si unul strain, au atacat in Curtea Constitutionala Articolul 277 din Codul Civil care nu permite casatorii intre persoane de acelasi sex in Romania. Ramine de vazut daca acest demers se va ridica de la pamint deoarece e dubios ca un cetatean strain sa poata ataca o lege organica a Romaniei in tribunalele romanesti ca fiind neconstitutionala. Asta insa ramine de vazut si va vom tine la curent.

Activenews: Mihaela NAN, mama căreia Barnevernet i-a luat copiii: Pe 31 mai i-am văzut ultima oară. Este strigător la cer! Dragoș plângea și striga “mami” și “tati”, era plin de vânătăi. Îl țineau exact ca pe un animal Preasfințitul Părinte …

“La doi ani şi jumătate de la accident, m-am hotărât să mă botez ortodox. Nu pot să ştiu de ce mi s-a întâmplat mie asta exact, dar m-a ajutat să mă descopăr pe mine care eram cu adevărat. Nu doar aşa, ce voiam să par”, a dezvăluit fostul fundaş la Trinitas TV.

Traiectoriile care au dus Norvegia la stadiul in care se afla astazi au fost trasate devreme. Mai precis, in 1992 cind a adoptat legea bunastarii copilului, cunoscuta in traducerea engleza ca Child Welfare Act. Ea legifereaza idei radicale si ciudate privind metodele pe care le propune pentru asigurarea bunastarii copiilor. Ideile si metodele au fost radicale in 1992 si continua sa fie radicale si controversate azi. Astazi discutam inca citeva aspecte ale sistemului cu totul bizar de protejare a copiilor schitat in legea din 1992. Ne concentram in special pe datele statistice pe anul 2014 privind dimensiunile ingrozitoare ale politicii de confiscare a copiilor de catre Barnevernet, agentia de protectie a copiilor din Norvegia. Adaugam ca auzim voci pe culoarele Parlamentului Romaniei care, avansind notiunea de Avocat al Copilului in Romania, se inspira din legile inumane si antifamilie ale Norvegiei. Nadajduim ca materialul nostru de astazi sa fie citit si de ei si sa isi schimbe pararea. La vremea potivita vom publica lista parlamentarilor care au semnat initiativa acesata legislativa. Printre initiatori se afla si dl Remus Cernea.

Incepe o persecutie teribila si crunta a constiintei umane, a valorilor morale si a spiritualitatii. Dar de ce au nevoie de aceasta politicienii lumii? De ce nu economisesc niciun ban, cheltuind sume enorme pentru a cumpara atat constiinta parintilor, cat si a copiilor? Pentru ca acum, in lume, se desfasoara o munca activa pentru pregatirea venirii antihristului, iar la conducerea acestor programe se afla chiar stapanii intunericului. Acestia considera de o importanta colosala prestabilirea unei ordini generale mondiale, prin pregatirea oamenilor pentru avea toti aceleasi interese, aceleasi dorinte, aceleasi nevoi – pentru ca numai atunci va fi posibila introducerea unui conducator mondial si detinerea controlului asupra intregii umanitati. Numai atunci diavolul isi va putea aduce la indeplinire visul arhaic: acela ca toata omenirea sa il venereze ca pe un dumnezeu.

În punctele de vedere oficiale, reprezentanţii Barnevernet afirmă că se ajunge la preluarea copiilor doar în cazurile foarte grave.

Este o minciună, nu numai în cazul Bodnariu, ci în multe alte cazuri. Este cazul unei familii de români care a câştigat în forurile superioare ale justiţiei norvegiene şi în ciuda acelor decizii, Barnevernet a continuat să păstreze copiii. Barnevernet crează criza după care o exploatează. Sunt familii de norvegieni care în urma durerii tragediei despărţirii copiilor de părinţi au devenit alcoolici. Ei nu erau alcoolici, nu se drogau, nu erau deplasaţi psihic înainte, dar după ce Barnevernet le-a luat copiii şi i-a terorizat luni de zile, oamenii aceia şi-au pierut echilibrul şi când au devenit alcoolici şi demolaţi psihic, Barnevernetul i-a arătat cu degetul şi a spus „uite de ce am luat copiii, pentru că uite ce fel de părinţi sunt”.

„Părinții contemporani spun că cea mai mare lipsă pentru omul prezentului este credința adevărată, din adâncul sufletului, deplină. Pentru că, și cei care spunem că suntem credincioși, de multe ori trăim foarte superficial în credință profundă în Dumnezeu. Ne prisosește în schimb lipsa de râvnă pentru mântuire. Lipsa de hotărâre pentru asumarea deplină a credinței, mai ales în asemenea vremuri provocatoare”, ne-a răspuns părintele.

Şi seculariştii vor „spitale şi nu catedrale”. De ce? Pentru că doresc binele societăţii? Puţin probabil. Să ne gândim că deşi sunt organizaţi în nenumărate asociaţii, fundaţii şi partide, ateiştii şi seculariştii nu au făcut pentru cei sărmani, bolnavi şi în nevoi nici o sutime din câte a făcut Biserica. De fapt problema lor este foarte asemănătoare cu problema lui Iuda (şi a celui care îl manipula pe Iuda şi, foarte probabil îi manipulează şi pe ei): nu suportă să vadă că lumea îi dă prioritate lui Dumnezeu, că se face loc pentru Dumnezeu în societate, că oamenii cultivă o relaţie cu Mântuitorul lor.

Ironic, acest tip de planificare este susținut și îmbrățișat fără rezerve de ONG-urile seculariste prezente la dezbateri (vezi prima parte a relatării) care, la fel ca și guvernul, practică același discurs găunos despre abandonarea etatismului și împuternicirea cetățeanului. Asta însă doar atunci când individualismul și independența în decizii pot fi canalizate contra autorității acelor instituții care constituie, de secole, nucleul tare al societății: familia și Biserica. Dacă vine vorba de instituțiile internaționale, ordinele lor trebuie executate necondiționat, iar orice revoltă sau critică, blocată.

Deși este cunoscut faptul că Planned Parenthood (în continuare PP) este unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de avort, responsabil pentru moartea a milioane de copii nenăscuți numai în SUA încă din 1970 [1], un lucru mai puțin cunoscut este faptul că aceștia sunt și cei mai însemnați furnizori [2] de programe de „educație sexuală comprehensivă.” [3]

Gandul.info:  Cine i-a propus, de fapt, lui Marian Munteanu să candideze Candidatul PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, a declarat miercuri seara că prim-vicepreşedintele Teodor Atanasiu este cel care l-a contactat pentru a discuta despre candidatură, dar nu a putut …

La adapostul acestei transformari a societatilor in transee, baricade si brigade culturale, sistemul real de putere, increngatura serviciilor secrete, gruparilor economice corporate, fratiilor de toata mana si specia isi dezvolta si perfectioneaza agenda, in timp ce populatia se ia la bataie cu partea vizibila si cea mai lipsita de influenta a sistemului – politicul. Asa se face ca, in acelasi timp in care ne smulgem caciulile pe baza de refugiati, treptat si perseverent, ne vedem cu totii deprivati de drepturi civice si sociale, libertati politice, in numele “sigurantei” si “securitatii”.

Comisia Europeana Impotriva Rasismului si Intolerantei, organism ce tine de Consiliul Europei, a afirmat, in raportul de tara asupra “discriminarii” fata de persoanele LGBT pe Georgia, ca Patriarhul Ilia ar fi comis un act de “discurs al urii” atunci cand a caracterizat paradele gay o “insulta impotriva natiunii” si homosexualitatea o “boala” (vezi aici raportul, paragraful despre Patriarhul Ilia e la p. 17).

Digi24: Ce crede ministrul muncii despre cazul Bodnariu Felul în care autorităţile norvegiene de protecţie a copilului au acţionat în cazul Bodnariu nu ţine de duritate. E opinia ministrului muncii, Ana Costea, care descrie ceea ce s-a întâmplat drept „simple măsuri …

Peste 3000 de persoane au participat sâmbătă, la București, la un marș organizat de Asociația “Studenți pentru viață”, în vederea susținerii femeilor gravide care își doresc să păstreze copilul, dar nu au sprijin din partea partenerului sau al familiei. Participanții au mers pe traseul Piața Unirii — str. Bibescu Vodă — bd. Dimitrie Cantemir — Parcul Tineretului. Aici a avut loc concertul “Life for life” susținut de tenorul Vlad Miriță și Paula Seling.

Este revelator (și revoltător) faptul ca atentatele au avut loc în zonele cele mai controlate din Bruxelles (aeroport și metrou), în capitala de jure a Europei, după ce se luaseră din timp măsuri excepționale de securitate, deci în PLINĂ ALERTĂ ANTITERORISTĂ! Aceasta cu toate ca există servicii secrete supradimensionate, deși suntem în plină epocă a controlului absolut al comunicării, deși camerele de luat vederi împânzesc străzile din Vest și toată lumea este tratată ca un prezumtiv suspect. Totuși, în mod straniu, atentatele fac ravagii în orașele importante ale Europei.

„Toate spusele părintelui Arsenie Boca s-au adeverit în timp. Extraordinar, ce poate lucra Dumnezeu cu noi! Nimic nu e la întâmplare. Părintele Arsenie i-a spus bunicii mele din partea tatei, ucenică a marelui duhovnic, şi care odihneşte aici: «Suzana, tu vei face mănăstire, va ţine puţin, dar cineva din neamul tău o va ridica şi va dăinui. Voi nu aveţi idee ce loc sfânt este acesta. Aici vor cânta îngerii din cer»“, mărturiseşte cu tremur în glas maica Serafima…

Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge! În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.

Majoritatea creştină a acestei ţări nu poate trăi în ghetoul pe care îl construieşte o minoritate agresivă şi ilegitimă. Trebuie să ieşim din spirala tăcerii şi să ne afirmăm existenţa în societate. Statul român laic nu poate deveni anticreştin, nu se poate întoarce împotriva poporului pe care îl reprezintă. Statul român nu poate deveni agentul unor minorităţi anticreştine, agresive şi intolerante. Majoritatea nu poate fi anihilată permanent de o minoritate care se consideră – ca şi vechii bolşevici – purtătoarea sensului istoriei.