SATANA II VANEAZA PE CEI IZOLATI

“Diavolul se fereste de puntile intinse intre oameni. De aceea ataca mai ales pe cei ce se sprijina numai pe ei insisi si nu simt nevoia unei lucrari duhovnicesti.

Intarirea reciproca in lupta duhovniceasca a doi sau mai multi frati este o arma infricosatoare impotriva diavolului. Oamenii uniti cad foarte greu in cursele lui. Asadar, el cauta sa afle momentul in care legatura omului fie cu Biserica, fie cu fratii este slabita, caci aceasta ocazie ii este prielnica si-i asigura reusita. La fel fac si lupii: insingureaza oaia si o sfasie. Cat timp oaia este in turma nu este niciun pericol. Cand insa se izoleaza si se departeaza de turma si de pastor ea se face prada usoara lupului. Iar oamenii, oile cuvantatoare, sunt turma lui Hristos. Cat de frumos enunta acest adevar imnograful Bisericii noastre: “Oaie sunt, a turmei Tale celei cuvantatoare, si spre Tine scap, Pastorul Cel bun…“. Turma este chivotul Bisericii noastre. Inauntrul acesteia suntem in siguranta. Iar lup ce pandeste este diavolul.

Cu cat apartinem mai mult lui Hristos si Bisericii Sale si cu cat suntem mai strans legati duhovniceste cu fratii nostri si ne intarim unii pe altii, cu atat lupul acesta nu ne va putea face niciun rau. Insa cu cat slabim legatura dintre noi si ne izolam “atunci mai ales ataca diavolul, cand deja ne-am izolat si ne-am inchis pe noi insine“, precum spune Sfintitul Ioan Gura de Aur (Omilia 13). Si continuand, aduce ca pilda pe Eva, pe care diavolul a gasit-o singura si a izbutit sa o tarasca dupa sine: “Astfel si la inceputul vietii a navalit catre femeie, cand a aflat-o fara barbatul ei” (Ibid.).

Asadar, diavolul, stiind ca “mai buni sunt doi sau trei decat unul“ (Eccl. 4,9), si ca “unde sunt doi sau trei adunati intru numele Domnului, acolo si Hristos se afla in mijlocul lor“ (Mt.18,20), ii urmareste pe cei izolati pentru a-i lovi. “Iar cand ne vede cu ceilalti intr-o insotire, nu are acelasi curaj si nu ataca. De aceea trebuie, prin urmare, sa traim impreuna cu altii, sa nu cadem cu usurinta in mainile diavolului”(Omilia 13).

Din toate acestea reiese clar cat de necesar este sa pastram legatura cu Hristos, cu Biserica si cu fratii nostri. Desigur o legatura duhovniceasca, iar nu trupeasca. Legatura care sa intareasca sufletul, sa intareasca virtutea, sa fortifice vointa spre bine. “Puterea in unire“, spun oamenii intelepti. Acest lucru este valabil si in viata duhovniceasca. Cand noi, crestinii in Hristos, suntem legati intre noi, cand cercetam impreuna Sfanta Scriptura, cand ne rugam impreuna, atunci diavolul putin ne poate vatama. Atunci harul lui Dumnezeu ne pazeste de sagetile lui si ramanem in pace, credinciosi datoriilor noastre”.

(Mitropolitul Hristodoulos Paraskevaidis – Razboiul impotriva satanei, Editura Anastasia, 1998, traducere de Ierom. Stefan Nutescu)

Cititi si: